Urmăriți un film care este considerat de mulți ca fiind una dintre cele mai mari capodopere din istoria filmelor SF. „Solaris” a schimbat istoria filmelor SF fiind primul film de acest gen care, sub bagheta genială a lui Andrei Tarkovsky, se adâncește în străfundurile oceanului iubirii inteligente – în contrast cu superficialitatea filmelor americane de gen.
O capodoperă care trebuie vizionată cu atenție și rugăciune.
Vizionare plăcută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
11 Comment
Doamne Dă-vă sănătate căci multe lucruri bune postați! 🙏
Filmul e de referinta in istoria genului, iar Tarkovski e un monstru sacru in istoria cinematografiei.
Știam că Solaris a fost răspunsul rușilor la „2001: A Space Odyssey”, dar n-am știu că are valoare spirituală atât de mare. Mulțumesc pentru recomandare! Ce alte filme de Tarkovski au valoare spirituală pentru creștini?
Sarut mana, parinte Teologos. Pe mine m-au fascinat in trecut filmele S.F., dar de cand am inceput sa merg la Biserica, nu am vrut sa mai vad asa ceva. In primul rand in filmele S.F. e multa imaginatie, iar Sfintii Parinti spun sa nu avem deloc imaginatie care este puntea dracilor catre mintea noastra. In al doilea rand in multe filme S.F. apar extraterestrii, iar Sfantul Serafim Rose spune despre asa-zisii extraterestrii ca sunt demoni. Ma iertati, dar nu cred ca este bine sa urmarim filme S.F.
Relativ la imaginație, Sfinții Părinți fac distinție între puterea conceptuală (imaginativă) și ceea ce numim „imaginație”. Nu pot să dezvolt tema într-un comentariu. Vezi, însă, că și „Cina Păstorului” este un film bazat pe puterea conceptuală. De asemenea, Imnul Acatist este bazat pe aceeași facultate (dialogurile din Imnul Acatist nu au avut loc în realitate). Sf. Serafim Rose are dreptate însă în multe filme SF de calitate, „extratereștrii” sunt personificări/modelări a unor caractere/trăsături umane prin care autorul dorește să exprime ceva.
Scrisesem și eu un comentariu similar, părinte, dar la final l-am șters fiindcă mi-a fost frică să nu greșesc, am așteptat răspunsul dvs. ca să fiu sigur. Mi-ați confirmat presupunerile, practic orice operă de artă e concepută de artist astfel, toate scrierile, picturile, compozițiile, arhitectura, totul. Chiar și cele bisericești, cum ar fi muzica bisericească sau arhitectura bisericilor și mănăstirilor, toate au trebuit să fie „imaginate” de artiști, că pietrele și copacii nu cântă și nici nu arată a biserici, toate acestea nu existau în realitate înainte ca omul să le conceapă. Chiar și simpla chilie săpată în stâncă de Daniil Sihastrul e o astfel de creație, deoarece sfântul s-a uitat la o bucată de piatră și probabil și-a „imaginat”: „hmm, oare cum ar fi să cioplesc aici să-i fac o ușă”. Noi oamenii putem vedea cu ochii minții lucruri inexistente, iar apoi le aducem în existență. Beethoven auzea cu urechile minții melodii inexistente, iar apoi le aducea în existență.
Și animalele crează tot felul de adăposturi și cuiburi care au forme plăcute, dar mi-e greu să cred că o barză își imaginează cuibul înainte de a-l executa, cred că mai degrabă o face din instinct. Dar oamenii nu-și construiesc casele din instinct, oamenii mai întâi planifică lucruri inexistente, și apoi le aduc în existență prin munca lor.
Astea fiind spuse, aș vrea totuși să întreb, care e imaginația prin care demonii au acces la mintea noastră? Cea despre care sfinții părinți avertizează.
Și aș mai vrea să întreb care sunt acele filme bune cu extratereștri? Nu-mi vin în minte. Filmele SF serioase precum Blade Runner sunt despre inteligența artificială. Star Wars e o prostie, Alien e un thriller cu monștri (nu-l pot considera SF), E.T. e imatur la fel ca toate filmele lui Spielberg, Avatar e demonic din pdv spiritual, Close Encounters of the Third Kind e propagandă demonică cu exact acei extratereștri despre care părinții avertizează că nu există (nu e nicio metaforă în film, că Spielberg nu are capacitarea să creeze metafore), și lista continuă.
Doar clasicul The Day the Earth Stood Still din 1951 folosește extraterești în sens metaforic, dar metafora e propaganda SUA, masajul final al extraterestrului e de fapt mesajul SUA către restul lumii: „Your choice is simple: join us and live in peace, or pursue your present course and face obliteration. We shall be waiting for your answer.”. Deci ori ești partener SUA, ori nu mai ești. România s-a conformat mesajului extraterestrului.
Cel mai prost fel în care poți să pierzi aproape trei ore din viață. Să mă iertați dar îmi iau tălpășița de aici căci văd că e ceva putred în Danemarca….Sf (sfinții) nu au vorbit despre SF.
Doamne miluiește!
Exact în comentariul la care răspundeți dovedesc faptul că Sfinții au vorbit lucruri Fantastice. Filmul este mai degrabă fantastic – știința nu este deloc idolatrizată în film. Problema dvs. nu este însă genul filmului pe care îl folosiți ca pretext ci faptul că nu aveți capacitatea să-l înțelegeți și atunci în loc să vă pocăiți și să acceptați că dvs. aveți o problemă sunteți agresiv la adresa lui și la adresa noastră, în pofida consensului general ortodox (sau nu) că acest film este o capodoperă în care se vorbește de fapt despre iubire. Este emblematic faptul că dvs. nu-l înțelegeți și dovediți asta prin lipsa de iubire pe care o afișați prin comentariul dvs.
Va multumesc mult ca ati postat filmul grecesc „Cina Pastorului”. Este cel mai bun film pe care l-am vazut vreodata pana acum. Desi eu nu mai vizionez filme, acesta mi-a placut din tot sufletul. Doamne ajuta !
Îți recomand și https://www.chilieathonita.ro/2023/12/16/prietenul-meu-ingerul/
Stiinta mareste suferinta.
Eu,de pilda,n-as fi putut trai de mi-as fi cunoscut dinainte proorocirea vietii (> pierderea sensului).
În acest amanunt se afla o noblete incredibila, cu totul neomeneasca, in fata careia omul se simte ca un prunc si fara aparare, dar in acelasi timp, protejat…pt ca stiinta noastra sa nu fie deplina, pt a nu pângări infinitul, pt a lasa o speranta. În nestiinta omeneasca exista o speranta. Nestiinta este nobila. Cunoasterea e triviala.
(Andrei Tarkovski despre Apocalipsa- 1984 in biserica Mitr. Antonie Bloom)