Vizionați un cuvânt foarte bun al părintelui Paul Truebenbach în care acesta ne învață cum să recunoaștem adevărata Biserică întemeiată de Hristos într-o societate în care ereziile creștine sunt foarte atrăgătoare.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Cum să recunoaștem adevărata Biserică întemeiată de Hristos – p. Paul Truebenbach
Hristos a făcut o promisiune la sfârșitul misiunii sale, vedeți asta în ultimul capitol al Evangheliei după Matei, unde spune: „Eu sunt cu voi întotdeauna până la sfârșitul veacului” și ce înseamnă asta e că slujirea lui Hristos nu se termină atunci când Hristos se Înalță. Slujirea Sa și prezența Lui va continua. Și cum va continua? Știm din Scripturi, nu numai din ceea ce a spus Hristos, ci mai ales din epistolele Sf. Pavel unde el numește Biserica: „trupul lui Hristos”. Identitatea Sa e atât de legată de asta încât atunci când Hristos îi apare lui Saul pe drumul spre Damasc îi spune: ”Saule, Saule de ce Mă prigonești (pe Mine)?” Nu spune: ”De ce prigonești Biserica Mea?” Atât de mult se identifică El cu Biserica! Deci dacă Hristos este în continuu prezent în Biserică, atunci ar trebui să găsim acea prezență continuă de-a lungul istoriei. Ar trebui să o putem găsi în anumite legături.
Vorbesc de obicei de asta, sunt patru tipuri de „fire” care leagă Biserica de azi de vremea Apostolilor și dacă legați acele patru fire împreună, formează această frânghie de nepătruns. Acele patru fire sunt: hirotonirile, doctrina, închinarea și rezultatul final sau sfințenia.
Hirotonirea înseamnă faptul că apostolii au hirotonit episcopi și preoți care i-au succedat, iar aceștia au hirotonit pe episcopii și preoții care au urmat după ei și tot așa. Această succesiune e foarte importantă pentru că dacă apar hirotoniri în afara acestei linii [apostolice] pierzi simțul unde este adevărata Biserică, dacă ai două biserici diferite și ambele pretind că sunt adevărata Biserică. Dar Sfântul Pavel spune că Biserica este stâlpul și temelia Adevărului. Odată ce sunt în dezacord, te întrebi care e stâlpul și temelia Adevărului. Deci ai nevoie de acea linie.
Al doilea fir – doctrina – înseamnă că ceea ce apostolii au crezut și au învățat e ceea ce noi credem și învățăm. Desigur, lucrurile devin mai elaborate în timp, deoarece explicarea teologiei e dificilă. Dar miezul a ceea ce credem noi ar trebui exact ceea ce au crezut și au învățat apostolii pentru că ei au fost învățați direct de Hristos și de Duhul Sfânt. A fost o revelație, cu alte cuvinte. Nu au fost speculațiile lor, a fost o revelație de la Dumnezeu despre ceea ce e adevărat și ar trebui să păstrăm asta.
Al treilea fir – închinarea – nu e doar ce facem aici în Biserică, ci cum trăim noi ca și creștini. Dacă apostolii i-au învățat pe următorii lui Hristos cum să-L urmeze și să trăiască în mod corespunzător, asta nu se schimbă cu timpul, natura umană nu se schimbă și Hristos e la fel astăzi, ieri și întotdeauna. Deci felul în care trăim ar trebui să rămână același.
Al patrulea fir, care cred că e cel mai important, revenind la povestea mea, este: rezultatul sau sfințenia. Ceea ce înseamnă că dacă trăim la fel, crezând în aceleași lucruri și suntem în acea tradiție, atunci rezultatele ar trebui să fie la fel cu ceea ce vedem la apostolii. Vedem că după Rusalii apostolii au devenit oameni noi, au înțeles lucrurile într-un mod complet diferit, au trăit într-un mod diferit au vorbit cu o nouă încredere și autoritate și, desigur, ei au făcut multe minuni, chiar și învierea morților. Dacă Biserica nu produce astfel de oameni trebuie să ne întrebăm: ce s-a schimbat? S-a schimbat Dumnezeu? S-a schimbat omul? Sau s-a schimbat instituția? Și dacă sunt la fel, dacă Dumnezeu e același, dacă natura umană e aceeași și dacă instituția e aceeași, atunci rezultatele ar trebui să fie aceleași. De aceea cred că sfinții moderni sunt într-adevăr cheia pentru noi.
Ca și creștini ortodocși, nu trebuie să ne punem această întrebare: Dacă apostolii ar trăi astăzi, ce ar spune ei? Ce ne-ar spune? Pentru că avem pe bătrânul Cleopa al României, care s-a odihnit în Domnul în 1998. Îl avem pe Sf. Sofronie din Essex, care a plecat la Domnul în 1993, pe Sf. Paisie – în 1994, îl avem pe părintele Ioan, îl avem pe Părintele Iustin Pârvu care e foarte recent, îl avem pe Parintele Gheorghe Calciu care a trăit în America, îl avem pe părintele Roman Braga, care a trăit în America. Acestea sunt figuri care sunt capabile să ne aducă mărturia apostolică astăzi. De ce? Pentru că același Sfântul Duh care i-a inspirat pe apostoli i-a inspirat și pe ei. Și deci, Duhul Sfânt vorbește prin ei așa că nu trebuie să punem acea întrebare [pentru că] știm răspunsul pentru că avem lucrările lor și avem viețile lor.
Pentru a ne asigura că cineva e încă pe linia corectă, primul lucru la care să ne uităm sunt acele 4 linii de care am vorbit și să ne întrebăm dacă sunt în acele 4 linii. Odată ce se îndepărtează de ele, trebuie să aibă un motiv foarte bun pentru asta. De ce predau o doctrină care nu a fost niciodată? De ce se închină ei într-un mod care nu s-a mai făcut până acum? De ce se îndepărtează de această tradiție care a fost transmisă și stabilită de Duhul Sfânt, adică de Dumnezeu însuși? Deci primul lucru la care vrem să ne uităm este dacă sunt ei în această linie. Și, în al doilea rând, nu alegem o voce anume și o înălțăm în sine, chiar dacă cineva pare să trăiască o viață sfântă.
Și astfel, Biserica în ansamblu trebuie să acționeze ca o mărturie pentru asta. De aceea, în Ortodoxie, a declara oficial sau glorifica sau canoniza un sfânt este de fapt un proces de jos în sus, spre deosebire de romano-catolicism, unde e de sus în jos, unde e un comitet de la Vatican care privește în jos, privește viața persoanei și apoi aprobă venerația ei în întreaga Biserică. În Biserica Ortodoxă, venerația începe ca un val de venerare.
Un bun exemplu în acest sens este Matushka Olga din Alaska. Ea este în decurs de canonizare cred în acest an. Cred că a adormit în 1979. Era soție de preot, era mamă, era bine cunoscută de oamenii din Alaska și chiar din timpul vieții ei, oamenii i-au recunoscut sfințenia, dar mai ales după aceea, când au început să se întâmple miracole: ea a început să se arate oamenilor nu doar în vise, ci și în vedenii, a început să îi învețe pe oameni. Și a existat un val de venerare, așa că oamenii au început să facă icoane cu ea, dar fără aureolă, deoarece ea nu a fost încă glorificată oficial. Iar apoi, ceea ce s-a întâmplat e că Biserica a intervenit și a spus că această venerație durează destul de mult, pare destul de puternică, vom investiga și ne vom asigura dacă viața ei și tot ceea ce a învățat și a făcut ea e în concordanță cu întreaga tradiție.
Și deci este un fel de proces mai organic, mai de jos în sus, dar întregul trebuie să se îmbine împreună, nu poți lua doar așa o persoană și dintr-o dată… sau chiar ei înșiși să se declare sfinți, un sfânt nu ar face niciodată asta, ci s-ar declara întotdeauna că nu e sfânt, dar trebuie să fie un proces organic și care implică întreaga Biserică.
Sunt o mulțime de motive pe care le-am putea da, de ce cineva ar trebui să devină creștin ortodox dacă e membru al unei confesiuni heterodoxe, protestante sau catolice. Realitatea e că îmi place mult mai mult să vorbesc despre gloria Ortodoxiei decât despre criticile la adresa protestantului sau catolicismului, așa că aș spune că simplul motiv pentru a deveni ortodox e din iubire, deoarece dacă vrem să-L iubim pe Hristos cât mai mult posibil, vrem să ne uităm la organismul Bisericii pe care El însuși ne-a dat-o. În Efeseni 1:23, Sf. Pavel numește Biserica ”plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi”.
Dacă Biserica este plinătatea lui Hristos, nu pot spune eu că cineva care nu este ortodox nu are o relație cu Hristos. Nu aș spune niciodată asta. Nu cred deloc asta. Totuși, dacă vrem plinătatea lui Hristos, avem nevoie de Hristos așa cum El însuși ni s-a prezentat nouă. De aceea cred că trebuie să privim holistic, trebuie să privim la istoria și doctrina, închinarea și trebuie să ne uităm la sfinți și, examinând toate astea, putem spune că aceasta e adevărata linie pe care ne-a dat-o Hristos, acesta e adevăratul Trup al lui Hristos, așa cum El însuși l-a prezentat.
Deci cu adevărat se reduce la o chestiune de iubire și smerenie. Este foarte ușor pentru noi să spunem: ”îmi place asta și nu-mi place cealaltă, îmi place cealaltă și nu-mi place asta” și să stăm să decidem care tradiție ne place cel mai mult. Dar nu e vorba despre ceea ce ne place, ci despre ceea ce ne-a fost de fapt promis de Hristos și ceea ce El însuși a stabilit și Duhul Sfânt a stabilit în Biserică. Și deci din dragoste pentru Hristos, ca să găsim ”plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi” ca să putem să-L iubim și să-L cinstim așa cum El însuși a stabilit, de aceea vrem să găsim adevărata Biserică și cred că Ortodoxia e cea mai potrivită să fie aceea.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
