Contează că cele legate de Iisus Hristos și, în general, cele scrise în Biblie s-au întâmplat? Nu este destul dacă cineva consideră Scriptura o frumoasă carte de povești? La acest set de întrebări ne răspunde Jonathan Pageau.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Contează că toate astea s-au întâmplat? – Jonathan Pageau
– O conversație pe care noi doi o avem e dacă contează că toate acestea s-au întâmplat. Pentru că asta a fost conversația: s-a întâmplat sau nu s-a întâmplat? Iar acum, datorită lui Jordan Peterson, creștinătatea are o susținere bună și în discuțiile sale despre mitologie și arhetipuri.
– Da.
– Întrebarea mea e: Contează că asta s-a întâmplat de fapt?
– Mă gândesc… cum pot spune asta? Cred că toate religiile se bazează pe evenimente și chiar și atunci când miturile antice îi descriau pe zei ele vorbeau despre evenimente. Nu vorbeau despre evenimente la același nivel la care vorbim noi, sunt diferite niveluri de evenimente. Este foarte simplu: când eu descriu cum îmi leg șireturile nu este același nivel de eveniment ca dacă spun: Roma a căzut. Este ca și cum evenimentul „Roma a căzut” e un eveniment extrem de înalt în ceea ce privește ceea ce implică și atunci oamenii s-ar putea contrazice pe tema asta pentru că e ceva așa de mare.
Deci imaginează-ți dacă iei ceva și mai mare. Când ei îi descriu pe zei, eu cred că descriu doar evenimente, evenimente foarte înalte și evenimente aproape foarte abstracte, poate acesta e cel mai bun mod de a înțelege asta, dar cu siguranță unul dintre lucrurile care se întâmplă în timp, și vezi asta în Biblie în Vechiul Testament și în Noul Testament, că e un mod prin care oamenii își dau seama că există o concretizare a acelor tipare, ca și când acele tipare se întâmplă de fapt în lume, nu sunt doar tipare înalte… De fapt, lumea în care trăim este modelată în același mod, deci, cu siguranță, în ceea ce privește creștinismul, cred că pentru a fi creștin trebuie să crezi în întruparea și moartea și învierea lui Hristos și că acestea sunt evenimente care se întâmplă în lume.
Am spus de multe ori că nu sunt descrieri medico-legale și nu încearcă să descrie cauzalitatea a ceea ce se întâmplă, nu încearcă să descrie natura trupului înviat al lui Iisus. Nu vezi așa ceva acolo. Au încercat de fapt să împiedice capacitatea de a vedea învierea pur și simplu ca pe un fel de eveniment medico-legal pe care l-ai putea descrie unui ofițer de poliție, pentru că sunt momente în care discipolii nu-L recunosc pe Iisus, ei nu știu la ce se uită, nu știu ce se întâmplă, Într-un fel chiar Biblia însăși spune că „Da, Învierea a avut loc, dar nu încercați să o încadrați într-un șablon”, nu încercați să-i dați o descriere medico-legală.
Dar cred că este important să înțelegem asta, deoarece una dintre problemele de a dori ca lucrurile să fie simbolice sau „doar simbolice” sau „doar mitologice” sau „doar arhetipale” e aceea că vom avea din nou aceeași problemă, de a crede că lumea nu există de fapt în acele arhetipuri, că, într-un fel, lumea ar putea exista doar neutru și arbitrar.
Dar cred că ceea ce descoperim din ce în ce mai mult e că însăși capacitatea noastră de a percepe lumea e îmbibată în acele mecanisme, deci însăși capacitatea de a lega evenimentele împreună pentru a vedea unitatea în multitudinea de evenimente este în mod necesar arhetipală. Deci ai putea spune ceva de genul: nu se întâmplă nimic care să nu fie într-o oarecare măsură arhetipal, sau: dacă nu suntem capabili să vedem aspectul arhetipal a ceea ce se întâmplă, este o vină a noastră, și că cineva ca Sfinții, adică cei iluminați, ar putea vedea tiparul în tot, ar putea observa că întreaga lume este o teofanie a acestor tipare primordiale.
Deci eu cred că asta este o distincție importantă, deoarece întâlnesc de multe ori așa ceva. Evident, pentru că vorbesc despre simbolism, oamenii vor să rămână sus în simboluri și sunt interesați să vadă tiparele, dar cred că ce e foarte important e modul în care aterizează, asta face diferența în ceea ce privește un mod de a trăi și un mod de a întruchipa aceste tipare, nu e doar ceva la care ne gândim, nu e doar ceva ce citim în cărți, nu este doar când interpretăm filme, ci, să zicem, dacă un film este condensat, are o poveste foarte, foarte comprimată a vieții amoroase a cuiva, să spunem un film de dragoste, povestea vieții tale amoroase va urma tipare similare.
Diferența dintre o poveste [și realitate] este că ea comprimă, e ca și cum ai lua toate faptele relevante, le distilezi în și mai multe fapte relevante și apoi le comprimi împreună astfel încât iei povestea ta de dragoste din viața ta, să zicem, și apoi elimini părțile în care mergi la baie, sau faci altceva, sau lucrezi, scoți toate părțile care nu au legătură cu tiparul și apoi comprimi totul împreună. Și de aceea atunci când ne uităm la filme, când citim cărți, romane, avem revelații pentru că conectăm toate aceste lucruri mult mai strâns și apoi se pot reflecta asupra mea, dar acele tipare există în viața ta. De aceea ne pasă de ele, de aceea le găsim interesante, pentru că reflectă ceva ce există în lume.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
