Urmăriți un material de suflet cu părintele Pimen Vlad în care acesta ne povestește impresiile sale de la întrunirea tinerilor ortodocși din Moldova și de la conferința de la Iași unde a fost invitat.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De pe plaiurile bucovinene
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, pe plaiuri bucovinene, undeva aproape de casa părintească. Am ieșit mai departe de case, pe câmp. Vedeți recolta, aici este porumb, aici a fost grâu, s-o treierat. Viața merge înainte, oamenii încearcă, fiecare cum poate, să-și lucreze pământul, să se bucure de recolta pe care le-o dă Dumnezeu, de familie, de tot ce este. Fiecare om își urmează cursul, după crucea pe care i-a îngăduit-o Dumnezeu.
Da, dragilor! Fiind și eu un pic prin țară, văd cum sunt toate. Fiecare cu crucea pe care o are de dus, chiar de vrea, chiar de nu vrea. Poate crucea bolilor, a necazurilor în familie. Sunt și bucurii, să nu ne gândim doar că dacă e o boală, nu sunt bucurii sau dacă e necaz într-o familie nu sunt și bucurii în familie. Sunt de toate. Am putea spune că viața e colorată și prin asta i se dă frumusețe. Ați înțeles, dragilor?
Întâlnirea de la Iași
Să nu mă lungesc prea mult, as vrea să vă vorbesc despre ce s-a întâmplat la Iași în zilele trecute. Ați auzit despre întâlnirea tinerilor ortodocși din Moldova. Din Moldova tradițională, din Moldova noastră (din Republica Moldova) cum e numită și de dincolo și din Bucovina de Nord. A venit chiar din Cernăuți un preot cu un grup de tineri. Tineri frumoși de acolo, toți români de-ai noștri. Am și fotografii cu ei.
S-o luăm, cum se zice, cu începutul. M-am bucurat tare mult pentru întâlnirea asta a tinerilor. O mie cinci sute de tineri s-au întâlnit la Mitropolia Moldovei, la Iași, la Cuvioasa Parascheva. A fost o deschidere frumoasă pe 26 la amiază, la Mitropolie. Bineînțeles că au avut o Liturghie de dimineață. A fost o pregătire prin Liturghie pentru voluntari, ca să aibă putere și energie pentru zilele acestea.
Deschiderea evenimentului
Deschiderea a fost frumoasă, făcută chiar de Înalt Preasfințitul Mitropolitul Teofan și părintele Arhimandrit Nicodim (el s-a ocupat și de mine) și mi-a trimis invitația din partea Mitropoliei ca să vorbesc și eu, în prima seară, tinerilor. Am mers împreună la Palatul Mitropolitan. Era un pic răcit Mitropolitul, dar a zis ”Mergem înainte, nu ne lăsăm!”. Am luat binecuvântare și am mers împreună la Biserica Mitropolitană, la Cuvioasa Parascheva.
S-a făcut deschiderea, a spus câteva cuvinte de încurajare Mitropolitul, s-au citit rugăciunile de deschidere ca să fie Harul lui Dumnezeu și să ajute să se desfășoare toate bine pentru tineri. Apoi, la aceasta deschidere au vorbit doi tineri: Președintele Asociației Studenților Creștini Ortodocși și încă o fată. M-am bucurat mult că tinerii au fost coși în față și s-au ocupat ei de eveniment. Chiar la încheiere a fost o fetiță micuță, de un metru și jumătate, tare drăguță cu tot entuziasmul ei și care a spus așa câteva cuvinte. Se vedea emoțiile care vibrau la ea iar la final a spus: „Să înceapă ITO.” Am stat de vorbă cu ea și zicea ”Părinte, am avut niște emoții…!”. I-am spus că acelea au fost cele mai frumoase. Entuziasmul ăsta tineresc, cu toată inima, fără frică, a fost minunat.
A fost deschiderea, după aia s-a mai retras fiecare. Toți tinerii ăștia au fost cazați la căminele studențești, s-au ocupat voluntarii ASCOR de toată treaba asta, ca să fie toți la locul lor, cum se zice. Bineînțeles că s-a pornit de sus, cum am zis: Mitropolitul, Arhimandritul Nicodim, care s-au ocupat, încă doi preoți care au fost, cum se zice, esența și care s-au ocupat și ei de asta, dar au avut voluntarii care au preluat tot, fiecare cu însărcinarea lui, ca totul să meargă bine. Bineînțeles că s-a apelat la conducerea Iașiului, chiar la deschidere au participat și primarul și ceilalți din conducere, care au ajutat și ei. Era nevoie de ajutor, toate trebuie bine rânduite la un eveniment de ăsta, de asta trebuie și om cheie care se ocupă.
Conferința de la Palas Mall în fața a 7-8.000 de oameni
După deschidere, cum am spus, s-a retras fiecare la locul lui și seara, lângă grădina Palas Mall, mi s-a rânduit mie să vorbesc, să țin o conferință. Înalt Preasfințitul m-a binecuvântat, înainte l-am rugat să facă o rugăciune pentru mine și a zis ”Lasă că ne rugăm să te ajute Dumnezeu să spui ce trebuie acolo!”. Mereu are mult drag și de asta întotdeauna l-am apreciat foarte mult pe mitropolitul nostru, al Moldovei. Întotdeauna a avut deschidere, chiar și anul trecut când am vorbit la Provita am trecut pe la el, m-a binecuvântat și am stat de vorbă o jumate de oră.
M-a bucurat mult că a fost acolo, la Palas Mall grădina deschisă, și de pe scenă aveam vederea exact spre Palatul Culturii. Se vedeau toate treptele acelea și când au venit acești 1.500 de tineri, unii cu steaguri, toți îmbrăcați frumos, veniți din eparhiile lor, vă dați seama cât de frumos a fost… Nu au fost doar acei tineri, ci au venit și alți oameni, pentru că fiind în zonă deschisă putea veni oricine. Chiar l-am întrebat, când s-a terminat, pe părintele Nicodim, câți oameni au fost și mi-a spus că a aflat de la cei care apreciază de obicei lucrurile astea, care cunosc, și au fost între 7 și 8.000 de oameni acolo, la grădina Palas Mall, unde am vorbit eu vreo două ore.
M-am bucurat foarte tare să văd atâția oameni. Pe lângă ăștia 1.500 de tineri au venit și oameni o grămadă. Să fie totuși 7-8.000, e ceva. A decurs totul foarte frumos: oameni liniștiți, și-a găsit fiecare locul, a fost deschidere acolo. Din timp s-a spus să se adune întrebările de la cei care erau împrăștiați peste tot pe acolo, în grădină. Am vorbit și când a socotit Maica Domnului că e timpul să trec la întrebări, a început să picure și atunci am zis ”Chiar că-i timpul să închei eu, ca să începem cu întrebările, că după aia ne lungim prea mult.” Și am răspuns și la întrebări, cât m-a luminat Maica Domnului. Chiar mă întreba părintele Nicodim, că o fost și el moderator, dacă m-am pregătit oleacă și i-am zis că nu.
Conferința Andreei Ogăraru
Bineînțeles, m-am odihnit și eu câteva ore, nu prea mult, dar nu mai contează. A doua zi erau cinci conferințe, în cinci locuri diferite, în sălile de la facultate, ca să poată încăpea toți tinerii. Pentru că nu există o sală de asta mare, și s-or ținut cinci conferințe, în cinci locuri diferite. Și atunci m-a întrebat părintele Nicodim unde urma să merg. I-am zis că nu știu și mi-a zis: ”Du-te dacă vrei, la doamna Andreea Ogăraru, că e în domeniul, chiar se ocupă. E mamă a șase copii, mi-a povestit un pic viața ei… foarte frumoasă, putem spune, ca o poveste. Cum se luptă să-i crească pe copilași și încearcă să ajute și alți copii. Mi-a spus că era domeniul ei, că a studiat și avea și experiența de mamă, care permanent încearcă să ajute și alți copii. De aceea a fost invitată să vorbească aici.
Atunci m-am dus acolo și am stat ca elevul în prima bancă și am ascultat. M-am bucurat mult pentru că eu întotdeauna am de învățat. La oricine spune ceva, eu ciulesc urechile: ”Măi, stai un pic că am de învățat tot timpul!”. Sunt atâtea lucruri în lumea asta, sunt atâția oameni care au trăit și au experiență! Am văzut că și doamna avea și de asta am stat cu drag și am ascultat-o o oră și jumătate și m-am bucurat de ea. Au pus tinerii diferite întrebări și au cutezat pentru că au văzut-o deschisă și știa și cum să îi ia. Chiar a fost foarte frumos! Simultan, părintele Nicodim a avut și el o conferință în altă sală, dar toate cinci au fost în același timp, ca să se poată încadra în program. După ce am luat masa, pe mine m-au așteptat în sală cei de la Doxologia, pentru o filmare.
Prima zi s-a încheiat cu peripeții
Camerele erau puse și la ora14:00 am făcut și cu ei o filmare. Seara a fost un concert pe aceeași scenă pe care am vorbit eu la grădina de la Palas Mall. Orchestra asta se chema ”Anton Pann” sau așa ceva… și o cântat cântece tradiționale. Din ce îmi amintesc, au început cu ”Bordeiaș, bordei, bordei”.
După aceea, un părinte de acolo mi-a zis că vine să mă ia cu mașina la 18:40, dar a întârziat un pic în trafic și a spus că ajunge la 19:00. Atunci am ieșit în față și am întâlnit un grup de tineri, cred că de la Huși. Erau cu reprezentantul care se ocupa de ei, aproximativ 20 sau 30. Zic: ”Măi, mă luați între voi și mă încadrați toți roată ca să mergem pe jos, că dacă merg singur, mă opresc oamenii și nu mai ajung”.
Așa am mers foarte frumos, s-au bucurat și ei și am făcut poze. Am ajuns acolo și m-am oprit în partea de sus, aproape de palat. Acolo veneau toți tinerii și am stat cred că vreo oră. M-am îmbrățișat cu ei, am făcut poze, concertul se auzea foarte frumos, a fost un moment frumos, dar în loc să dureze două ore, a durat doar o oră, că a început ploaia. La început ploua, să zicem mai în glumă, câte o picătură, dar după aia s-o întețit și a început o viforniță!… Deci, ploua cu găleata și bătea vântul! În cinci minute toți cei 1.500 de tineri o dispărut care unde o apucat, pe la restaurantele astea de la Mall. Părintele care era aproape de mine m-a luat sub o umbrelă, dar era să ne-o ia vântul și când am prins-o de margine toată apa mi-a curs în mânecă.
M-a întrebat părintele: ”Părinte, de ce n-o mai ții?”. I-am zis că n-o mai țin că îmi ajungea apa până la gât. Am fugit, iar când am ajuns pe lângă scenă, orchestra se lupta să-și adune instrumentele, că începuseră să zboare prin aer din cauza furtunii. Abia au reușit să și le adune. Am intrat la un restaurant care era mai aproape, unde mai intraseră vreo sută de tineri. Când am intrat și eu, bucuria lor! O venit toți și am făcut poze cu toți. Am mai schimbat și câte un cuvânt, c-o durat… cred că am stat o oră acolo cât a ținut ploaia. După aia încet, încet, s-o liniștit ploaia și fiecare a plecat la locușorul său, spre cămine, cred că vreo 2 km până în Copou. A fost frumos și m-am simțit și eu tânăr între atâția tineri, mai ales că veneau toți să facem poze.
Bucuria întâlnirii cu tinerii
Mă întrebau: ”Părinte, putem să te îmbrățișăm?”. Le ziceam: ”Măi, veniți încoace!” și îi luam pe toți în brațe, alții plângeau de bucurie… adică trăiam sentimentele astea frumoase cu ei. Între tineri simți numai bucurii, știți de ce? Pentru că nu se plâng niciodată de nimic! Nu vin să zică ”Părinte, am necazuri, am cutare”…”, că în general unde mă duc, fiecare îmi spune ce problemă sau ce necaz are. Pe foarte puțini îi auzi să spună: ”Părinte, uite, am și eu o bucurie!”. Majoritatea zic: ”Părinte, am necazuri!”. Și la un moment dat obosesc și eu pentru că toată lumea vine pentru că au necazuri, suferințe, copil bolnav, soțul bețiv… și la un moment dat ajungi la limita la care pur și simplu nu mai suporți să auzi. De aceea simți nevoia, așa, ca de libertate, să îi auzi că zic: ”Părinte, sunt bucuros, sunt bucuroasă!”.
Ei, veneau tinerii ăștia și ziceau: ”Părinte, o binecuvântare!” și îi puneam eu mâinile pe cap și spuneau: ”Părinte, pot să vă îmbrățișez?”. Ziceam: ”Vino, măi, încoace!” și îi îmbrățișăm. Și așa mă strângeau și cumva îmi mulțumeau că-i îmbrățișez. Zic: ”Nu! Voi nu știți ce-mi dați voi din bucuria asta a voastră, din tinerețea voastră, când mă îmbrățișați!”. Și când auzeau, mă îmbrățișau mai tare și mă strângeau. Au fost momente din acestea deosebite din belșug. Așa s-a încheiat și seara aceea. Bineînțeles, am mai întâlnit o familie, cu care am stat până pe la 23:00 încolo, dar după aia am zis că trebuie să mă odihnesc, astfel încât a doua zi să pot fi funcțional.
Închiderea ITO Moldova
A doua zi, la Mitropolie urma închiderea, adică Sfânta Liturghie. O slujit mitropolitul împreună cu tot soborul, erau toți tinerii, biserica era plină, iar mitropolitul a spus câteva cuvinte de încheiere. Au mai vorbit încă doi tineri, unul fiind președintele ASCOR, iar după aceea iar un lucru minunat: au chemat câte un reprezentant de la fiecare grup de tineri care erau veniți, să spună câteva cuvinte, cinci minute acolo, despre momentele acestea, ce gânduri au avut, cum au petrecut, ce au simțit. Foarte frumos lucrul ăsta, tinerii au fost scoși în față să-și spună fiecare, cum se zice, păsul.
Au fost și din republica Moldova, o fetiță era reprezentanta grupului de acolo. După aceea o fetiță de la Cernăuți a vorbit foarte însuflețită și liberă și ne-a spus cât e de frumos să simți că ești acasă, adică ei venind aici s-au simțit acasă. Spunea din toată inima: ”Ce înseamnă pentru noi că suntem sprijiniți de cei de acasă!”, adică de noi, în suferința de acolo cu războiul.
Plus că ei, pentru că-s românii, să zicem că sunt prigoniți în sensul că li s-au tăiat anumite drepturi și cumva sunt marginalizați. Și dacă se duc la o școală, pentru că-s români, imediat sunt împinși deoparte și ei simt lucrul ăsta. Li se iau drepturile de către conducerea Ucrainei. Și atunci, de aceea ziceau: ”Ne simțim acasă aici, ne dorim să venim acasă pentru că am fost primiți cu atâta drag, ne-au îmbrățișat cu drag, ne-au pus totul la dispoziție!”. Îi simțeam așa, că trăiau lucrul ăsta. Fiecare, pe rând, au vorbit toți tinerii și s-a încheiat discuția. Chiar spunea părinte Nicodim: ”Și eu am fost rugat să vorbesc, dar am refuzat. Lasă să vorbească tinerii, lasă să se bucure ei, să se exprime, să spună ce au de spus!”. M-am bucurat mult că tinerii au predominat peste tot!
Tinerii au fost scoși în față
Chiar și mitropolitul o vorbit puțin, așa, de încurajare și atât, numai ca să le dea prioritate tinerilor. Tinerii și-au trăit întâlnirea asta, ei au fost scoși în față, ei au vorbit, ei s-au bucurat că li s-a dat libertatea și au putut să se exprime. De asta chiar am spus la urmă părintelui care s-a ocupat, că a fost minunat pentru că tinerii au putut să se manifeste și să se bucure. Chiar îi vedeam așa, grupuri, cum cântau, cum mergeau… După, m-a rugat părintele Nicodim, că el e stareț la Mănăstirea Bucium din Iași: ”Părinte, te rog, poți să vii un pic până la Bucium să facem o filmare acolo, că noi avem obiceiul să o postăm în direct, ”live”, pe pagina mănăstirii și pe Doxologia în același timp. Au un profesor universitar care se ocupă de emisiunile astea, care m-a dus și cu mașina.
Acest domn mi-a povestit și el cum a reușit să facă multe lucruri minunate la viața lui, în cadrul ăsta universitar. E un om așezat… el se ocupa de emisiunea asta. Zic: ”Părinte, dacă o să pot, o să vin!”.
Bucuria întâlnirii cu grupul din Cernăuți
După ce am luat masa, de la balconul de la etajul 1 am auzit cântând jos grupul din Cernăuți împreună cu preotul. Cântau de rupeau ”Cântă cucu-n Bucovina”, știți cântecul cât de frumos e. Și când m-au văzut pe mine la balcon au început să dea din mâini și să se bucure și atunci am zis că trebuie să cobor, că oricum trebuia să plec la mănăstire, dar m-am oprit și pe la ei. Au continuat să cânte, mi-au cântat ”La mulți ani!” pentru că fusese cu o zi înainte ziua Cuviosului Pimen, m-au îmbrățișat, o fetiță o început să plângă în hohote.
A întrebat-o părintele de ce plânge și a zis că de bucurie și de emoție că i-am îmbrățișat pe toți, pe rând, au simțit că sunt acasă. Cred că au cântat vreo jumătate de oră până a trimis părintele Nicodim pe cineva după mine. La plecare, i-am îmbrățișat iar și cred că o să-i trimit o poză cu grupul acesta și părintelui Theologos… niște copii curați și minunați!
Conferința live de la mănăstirea Bucium
După aceea, m-am dus la Bucium și am făcut filmarea în biserică. Eu mă gândeam că va fi un eveniment mic, dar ei și-au anunțat cunoștințele și s-au adunat aproape 50 de oameni. Ei au stat în bisericuță și au ascultat ce am vorbit noi în fața sfântului altar. O oră și jumătate a fost! Au avut și întrebări pregătite, dar și de la oameni. Practic, putem spune că a fost o nouă conferință transmisă ”live”.
Nu mă așteptam, dar am zis că dacă așa e de la Maica Domnului, hai să o facem și pe asta! Putem spune că a fost foarte folositoare! Am încheiat și acolo și după aceea, domnul profesor, care mă luase cu mașina, m-a dus la Suceava. Iată în câteva cuvinte ce s-o petrecut la Iași în aceste trei zile. Atât m-am bucurat pentru tinerii ăștia curați, frumoși, plini de viață. Pe mulți i-am îmbrățișat și am făcut poze cu ei. În toate momentele în care am putut, am încercat să fiu în mijlocul lor, să se bucure și bineînțeles, să mă bucur și eu. V-am spus, întineream între ei, atât de frumos a fost. Sunt foarte benefice întâlnirile astea… trei zile în care ei înțeleg că nu sunt singuri, că biserica e implicată, participă și la Sfânta Liturghie, aud cuvinte de folos la conferințe, toate astea devin un întreg.
Foloasele acestor conferințe sunt nenumărate
Și nu numai atât. Au început să vorbească între ei, să se cunoască, să păstreze legături, pentru că-s tineri curați și frumoși și care, prin Biserică, sunt aproape de Dumnezeu. Și o să se mai întâlnească… nu știm dacă de aici n-o să ajungă unii să se căsătorească… sunt lucruri minunate. Chiar cu două, cu trei zile înainte am înțeles de la părintele Ignatie că și la Vaslui au făcut, pe 23 și 24, Întâlnirea Tinerilor Ortodocși. Iată că se întâmplă în mai multe locuri din țară și e bine că se face lucrul ăsta. Să nu fie mitropolie unde să nu se facă așa ceva în fiecare an! Plus că se face din doi în doi ani la nivel de țară! La anul o să se facă la București Întâlnirea Tinerilor Ortodocși la nivel de țară. Sunt foarte frumoase aceste întâlniri.
Se ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului să avem cât mai des întâlniri din astea, care îi însuflețesc pe tinerii care-s viitorul nostru! Dacă ei cresc bine și frumos, cresc oameni tradiționali, să spunem, oameni normali care își întemeiază o familie, care cresc copii frumoși, o să fie frumoasă toată țara noastră! Nu zic în toată lumea, pentru că fiecare țară le are pe ale sale, nu poți să te bagi și vedem că în unele locuri au luat-o la vale. În țara noastră, eu mă bucur enorm pentru lucrurile astea și simt și eu cu fiecare eveniment din acesta că întineresc! Da, dragilor! Am vrut să vă spun lucrurile astea și să vă împărtășesc din bucuria asta. Ce minunat a fost! Când aveți ocazia, cei care sunteți tineri, duceți-vă și bucurați-vă la aceste evenimente care se fac în aer liber!
Duceți-vă în mijlocul tinerilor și bucurați-vă! Bucurați-vă, lăsați un pic necazurile și problemele, că astea merg după noi! Lăsați-le și bucurați-vă o oră, două, o zi, două, trei, cât puteți! Da, dragilor! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții! Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
