Maica Domnului, chip al nobleței și al bucuriei (Partea I) – p. Pimen Vlad

Urmăriți conferința „Maica Domnului, chip al nobleței și al bucuriei” susținută de părintele Pimen Vlad, starețul Chiliei „Intrarea în biserică a Maicii Domnului” de la Schitul Lacu, din Muntele Athos. Vaslui, 15 august 2024 la invitația Episcopiei Hușilor.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Cum a luat ființă chilieathonita.ro

Preasfinția voastră, preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși! În primul rând, mulțumesc Maicii Domnului că le-a rânduit în așa fel încât să fiu astăzi aici! A găsit Ea o cale prin care să vin aici. După cum a spus și Preasfințitul, nu accept chiar așa ușor. Ca să spun drept, am ajuns și eu să mă satur de mine de atâta vorbit și încerc să mai evit. Cei care vin în Athos știu cât de greu mă găsesc în ultimul timp. O rânduit Dumnezeu să ajungă acolo, la noi, părintele Theologos, care a stat la Vatopedu. El e în domeniul ăsta al internetului, asta a făcut și la Vatopedu, și atunci el se ocupă de site-ul ăsta care, ca să spun drept, datorită lui există, că eu n-am vrut internet acolo. Stăteam foarte bine, timp de mai mulți ani am făcut filmări cu Cristi Bumbenici.

Cei care sunt mai vechi știu, cu ani în urmă venea de trei ori pe an și-mi era suficient, dar la insistențele lui de a deschide un site al chiliei, până la urmă am acceptat cu condiția să se ocupe de el. Și ca să aveți așa o idee, eu niciodată nu răspund la niciun mesaj de pe site și nici nu mă uit la ele. Cu asta se ocupă părintele Theologos. Tot ceea ce fac eu este o filmare de 20 de minute la săptămână. Îmi iau singur telefonul și mă duc undeva în pădure, unde nu-i nimeni, mi-l pun singur pe un trepied și vorbesc, după care îi dau înregistrarea și el o pune pe site. Deci, fac asta o dată la săptămână, atât! Și au mai fost invitații din astea, ca aici sau cum ați văzut în primăvară la Atheneul Român…

La conferințe, am acordul Patriarhiei și binecuvântarea duhovnicului

Bineînțeles, și acolo am primit invitație din partea Patriarhiei, deci peste tot a fost cu acordul și cu binecuvântarea Patriarhiei sau a Mitropoliei locului, nu m-am dus nicăieri fără invitație. Și vă spun drept, le-am refuzat cam pe toate, dar când ajungeam la duhovnic, îmi spunea ”Măi, te duci, te cheamă biserica!” atunci când era vorba de o  mitropolie sau episcopie. Și atunci le-am primit ca din mâna Maicii Domnului. În momentul în care îmi spunea duhovnicul, indiferent unde, chiar de anunțam că nu mă duc, după aceea reveneam. Când spunea că ”dacă ai ajuns în situația asta și te cheamă la nivel de episcopie și mitropolie, te duci!” și atunci o primeam ca din mâna Maicii Domnului. Bineînțeles, mă rugam și eu și am încercat să nu le fac după voia mea.

Cum a apărut prima carte despre Sfântul Munte

La început, cu ani în urmă, după ce m-am dus în Athos, mi-a plăcut mult să citesc. Eu, la viața mea am citit mult și mi-a plăcut să citesc și despre Athos și așa am acumulat multe cunoștințe despre toată istoria Athosului. Oamenii începuseră să vină, dar nu așa de mulți, și toți cereau să le vorbesc, încât am avut momente când am răgușit. Atunci am spus că o să scriu o carte despre Sfântul Munte Athos, ca să aibă oamenii acces la ea și cine mai întreabă despre Athos, să aibă răspunsurile în cartea aceea. Ca să vă spun un alt lucru, eu am doar 10 clase și mergând acasă am găsit diploma. Am terminat cu șapte și eram bucuros că media nu o fost cinci. Cam așa am fost cu învățătura, niciodată n-am fost ca să zic așa, prea grozav.

Chiar gramatical ca să scriu o carte, la mine e dezastru. La prima carte pe care am scris-o, aveam un părinte acolo cu facultate, să zicem mai ”doxă”. Ei, am scris eu prima carte pe un caiet și i l-am dat părintelui să arunce o privire și să corecteze. Peste două zile a venit și mi l-o aruncat, nu mi l-o dat! O zis ”Nu mă încurca cu așa ceva, c-ai scris-o cu picioarele!”. Atunci am luat-o și vorbeam singur ”Dacă ești prost, de ce nu stai acasă? Ce-ți trebuie ție să scrii cărți? Vezi că nu te pricepi la nimic?”… așa vorbeam cu mine… Dar așa o rânduit Dumnezeu, am întâlnit un părinte din țară, cu care am ajuns la discuții și care se mai ocupa și cu scrisul și cu corectura de cărți. El mi-a zis ”Părinte, dă-mi mie caietul!” și cu răbdare o corectat.

Eu știu nivelul meu și locul meu, toate sunt de la Maica Domnului 

Ei, cartea aceea a ajuns cea mai citită carte din Athos despre Athos, de acum 20 de ani și până în prezent! Nu a mai fost altă carte atât de mult citită. Deși a fost cea mai defăimată, a ajuns cea mai citită, adică nu-i ghid în Athos care să nu folosească acea carte. Eu știam care era nivelul meu, dar când cineva a avut răbdare și a așezat-o cum trebuie, a ajuns cum trebuia. Din cauza asta, eu niciodată nu uit cine sunt: țăranul acela din Bucovina, cu 10 clase. Adică, niciodată, indiferent cum încerca lumea să mă laude ”Vai, părinte, că ești așa!…”, nu! Eu știu nivelul meu și locul meu acolo. Dar dacă vrea Maica Domnului sau îmi pune în minte să vă mai spun câte un cuvânt care să ajungă la inima voastră, să știți că asta-i de la Maica Domnului.

Dacă vrea Maica Domnului să-mi ia ideile, atunci nu mai pot vorbi nimic, toate astea sunt de la Maica Domnului! Și de asta eu nici n-am căutat vreodată să ies în față cu lucrurile astea, dar m-am bucurat că au ajuns la inima oamenilor. De multe ori, să știți că am vrut să renunț total, să mă retrag, și chiar în zilele acelea începeau să vină oameni din ce în ce mai mulți care-mi spuneau ”Părinte, mi-am schimbat viața! Părinte, eu nu credeam în Dumnezeu! Părinte, uite, acum mi-am pus rânduială în viață!”. Poate și zece oameni pe zi spuneau asta și atunci m-am gândit ”Stai un pic, înseamnă că trebuie să mai vorbesc!”. La Sfânta Scriptură spune că dacă folosești cuiva să se întoarcă de la calea lui spre bine, atunci ție ți se iartă mii de păcate și atunci e și în interesul meu.

Extremele trebuie evitate

Dacă mi se iartă mii de păcate, am zis cumva să fac, cum se zice, un fel de negoț cu Dumnezeu: ”Doamne, dacă Tu-mi ierți mii de păcate, atunci vorbesc toată ziua dacă e nevoie! Ca să fie spre folosul și a celorlalți, dar și al meu, că dacă eu vorbesc ca să folosească altora, dar mă păgubesc eu, atunci toate sunt în zadar!”. Deci, în toate trebuie un echilibru. Cum au spus Sfinții Părinți: dreapta socoteală! Și de asta, așa cum sunt eu, amărât în toate privințele, nu mi-au plăcut niciodată extremele, nici de-a dreapta, nici de-a stânga pentru că astea duc în prăpastie. Extremele care-s de-a stânga sunt toate neputințele astea omenești. Astea mă mai prind și pe mine, mă mai trântesc, mă ridic, iar mă trântesc… În momentul în care cad, mai ridic o mână în sus ”Doamne, trage-mă înapoi, că nu reușesc să mă ridic!”.

Dar se zice că cele mai grele și mai rele sunt cele de-a dreapta… Aceste extreme apar în momentul în care te crezi bun sau că ești sfânt, că ai făcut lucruri bune… În momentul în care te-au prins, tu nu-ți mai vezi murdăria sau starea ta! Tu te crezi bun, dar vezi greșelile celorlalți și asta de multe ori ajunge să te scoată și în afara Bisericii. Asta pentru că te crezi bun și nu-ți vezi greșelile. Chiar de faci nevoință și toate lucrurile exact ca la carte, ajungi ca fariseul și vameșul din Evanghelie. Fariseul postea două ori pe săptămână, dădea zeciuială din toate, făcea ceea ce spunea, dar de unde a început greșeala lui? Din momentul în care a început să arate cu degetul spre vameș! ”Doamne, fac asta, fac asta!…”.

Pe undeva vedem c-o venit la Dumnezeu să se laude un pic ”Doamne, poate aveai treabă și nu știi, uite ce grozav sunt eu! Postesc, fac milostenie, dau zeciuială…”, adică ajunsese să se laude. Ei, până acolo a acceptat Dumnezeu, dar în momentul în care a spus ”Și nu-s ca ticălosul ăla care stă în prag acolo, care fură, care-i hoț…”, cum zicem noi toți de multe ori! Ne ducem la biserică aranjați frumos și după aia când ne întoarcem spre casă zicem ”Uite golanul ăsta! Stă și bea! Uite-l pe celălalt ce face, n-o fost la biserică așa ca mine…”. Așa pierdem tot ce am adunat în biserică, prin judecarea celorlalți! De asta, să avem mare grijă ca niciodată să nu cădem în extreme, să fim foarte atenți la dreapta socoteală și să facem nevoință cât se poate!

Să fim un bun exemplu pentru copiii noștri

Nu-i nevoie să dăm 10 acatiste pe zi, să facem nu știu ce și după aia să trântim în dreapta sau în stânga! Nu-i nevoie să-ți stea copiii flămânzi și tu să țipi la ei ”Treci în genunchi, că eu mai am două acatiste!” Nu! Crucea ta e să-ți crești copiii frumos și să le fii exemplu bun! Ce înseamnă asta? Chiar de îi lași să stea în pat, că sunt mici, tu pune-te în genunchi și citește cu voce tare, ca ei până adorm să audă și să li se imprime și încet, încet, începe să lucreze în mintea și inima lor. Toate trebuie să fie prin exemplu, nu prin cuvinte. Sunt bune și cuvintele, dar în fața cuvintelor trebuie exemplul bun. Că dacă tu îi spui la copil ”Măi, băiete! Ai grijă, să nu fumezi pentru că îți distrugi sănătatea!”, dar tu stai cu trabucul în gură…

Atunci niciodată n-o să te asculte! Sau dacă îi spui ”Măi, vezi să nu furi!”, dar tu discuți cu nevasta despre cât ai furat azi la magazin, atunci toate se răstoarnă. Exemplul bun îi mai presus decât toate! Și acum, ca să nu mă lungesc prea mult, fiindcă am văzut că titlul e despre Maica Domnului… și știți că mie mi-e dragă…

Maica Domnului este Mama noastră, a tuturor

De multe ori spun că o iubesc pe Maica Domnului, dar când mă uit înlăuntrul meu știu că n-O iubesc suficient, că dacă aș iubi-O cu adevărat, n-aș supăra-O cu nimic… și de multe ori O supăr… Atunci iar îmi cer iertare ”Maica Domnului, iar Te-am supărat, Ți-am spus că Te iubesc!”. Dar un om care iubește, ce face? Face tot posibilul să nu o supere pe persoana iubită… Dar știu că Maica Domnului e mamă și ca mamă, întotdeauna…

Sunteți foarte multe mame aici, câte greșeli nu vă fac copiii și-i iertați, îi luați în brațe, îi pupați și le spuneți că îi iubiți oricâte greșeli ar face? Mama rămâne mamă și știu că la fel face și cu mine Maica Domnului pentru că eu mi-am luat-O, cum se zice, ca mamă dintotdeauna. Nu-mi amintesc de când, de copil, dintotdeauna Maica Domnului o fost mai presus de toate pentru mine. Că mulți mă întrebau ”Părinte, dar tot te aud de Maica Domnului, dar Dumnezeu unde-I?”. Zic ”Maica Domnului e deschizătoarea ușilor până la Dumnezeu. Dar eu ca să ajung la Dumnezeu am nevoie de cineva să-mi deschidă ușile, că eu sunt slab, nu am îndrăzneală la Dumnezeu și atunci O rog pe Maica Domnului”. Și ia gândiți-vă, să te duci la judecată și să meargă cu tine de mână Mama Judecătorului!

Pe urmele Maicii Domnului

Să te ducă până în față acolo, și nu numai să te ducă, dar să se uite la Judecător și să-I spună „Fiul meu, te rog! Mi-e apropiat Mie, Mi-e drag Mie, vezi ce faci cu el!”. O să încerc în câteva cuvinte, pentru că știu că sunt multe de spus, dar ca să nu mă întind, să mergem un pic pe urmele Maicii Domnului pentru că tocmai s-a încheiat Postul Maicii Domnului. Un pic așa s-O urmărim pe Maica Domnului, să mergem un pic prin viața Ei. În câteva cuvinte, cine au fost Sfinții Părinți Ioachim și Ana? Oameni ca toți ceilalți, Sfinții Părinți Ioachim și Ana… Gândiți-vă că erau ajunși la o vârstă la fel cum erau Avraam și Sara când a venit Sfânta Treime acolo și când le-a spus că Sara va avea un fiu.

Se spune că Sara a râs în sinea ei ”Eu, fiu? Eu, la vârsta asta?”. Știm și noi că omenește, femeile au o limită până pe la 50 de ani. Gândiți-vă că Sara era mult mai în vârstă, deci era firesc nici să nu se mai gândească la așa ceva. Ei, la fel și Sfinții Părinți Ioachim și Ana se spune că erau în vârstă, undeva între 60 și 70 de ani. Și ne dăm seama de asta pentru că atunci când Maica Domnului o ieșit din templu, ei nu mai trăiau, erau plecați din lumea asta. Deci, omenește nu mai era nicio nădejde să aibă copii și totuși la ei vedem credința, se duceau și se rugau ”Doamne, ridică de la noi ocara asta!”. Știm că în timpurile vechi, la neamul evreiesc era socotit un blestem să nu ai copii, cea mai mare binecuvântare era să ai copii.

Dacă ai mulți copii, însemnă că ești binecuvântat de Dumnezeu 

Se zice că cei care aveau familiile cele mai mari erau întotdeauna cei mai de frunte ai cetății. Dacă aveai 10 copii, erai adus în față, spuneai că ești binecuvântat de Dumnezeu. Ați înțeles ce însemna să ai copii mulți? Nu ca acum, că vai, ți-e rușine că te râd vecinii, nu! E binecuvântarea lui Dumnezeu și atunci totdeauna erau scoși în față, iar cei care n-aveau copii erau socotiți blestemați de Dumnezeu, nici la templu nu erau primiți să aducă darurile lor. La fel se întâmpla cu Sfinții Părinți Ioachim și Ana, au venit la templu și le-au spus ”Ce căutați aici? Plecați de aici că voi nu sunteți binecuvântați de Dumnezeu, că voi toată viața nu ați avut copii!”. Și au plecat plângând amândoi, Sfânta Ana s-a dus acasă, iar Sfântul Ioachim s-a dus în pădure să plângă, să se roage și să-și verse amarul.

Și a spus ”Doamne, nu poți să-ți faci milă și cu noi să ne dai un copil?”. Știau că omenește e imposibil, dar aveau credință și au primit răspunsul că vor avea un copil și nu orice copil, un rod al rugăciunii. Și le-a dat-o Dumnezeu pe Maica Domnului pentru credința lor, pe Maica Domnului care e Mama noastră, a tuturor. Iar ei au făgăduit-o lui Dumnezeu. La trei anișori au dus-O la templu și au dăruit-O lui Dumnezeu.

Chilia ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Intrarea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor

De asta și hramul chiliei noastre este ”Intrarea Maicii Domnului în Biserică”. Când am construit biserica, m-am rugat așa: ”Maica Domnului, nu mă interesează cum o să iasă casa și chiliile, că acolo am luat-o de la zero, dar biserica vreau să fie cea mai frumoasă din schit, nu din Athos, din schit, dintre chiliile astea. Nu știu cum faci, dar vreau să fie cea mai frumoasă!”.

Și într-adevăr, o ieșit cea mai frumoasă pentru că mă gândeam așa, vine Maica Domnului, o copilă la trei ani să intre în templu, în biserica noastră, că-i hramul Ei… Cum intră Ea acolo dacă nu-i biserica frumoasă, dacă nu-i împodobită cum trebuie? Nu o să intru în amănunte c-o fost multe minuni, toată chilia s-a făcut prin minuni. Am povestit eu prin diferite filmări, dacă le căutați, toată istoria asta, dar pentru că ne lungim prea mult o să trec peste asta și O urmărim pe Maica Domnului. După ce o petrecut Ea în templu, a luat-O prorocul Zaharia și a dus-O în Sfânta Sfintelor, unde intra arhiereul numai o dată pe an. Se spune că Arhanghelul Gavril îi aducea mâncarea acolo. Aici sunt diferite variante de la mai mulți sfinți, dar se spune că ea nu sta permanent în Sfânta Sfintelor.

Încredințarea Maicii Domnului lui Iosif

Ieșea de acolo și lucra cu celelalte fecioare, acolo învăța Maica Domnului să împletească, să facă tot ce ține de lucrurile astea. Dar tot timpul liber Ea îl petrecea în Sfânta Sfintelor. Și atunci când i-a venit vârsta cuvenită să plece de la templu, că pe atunci pe la 15 ani fecioarele trebuiau să plece, și în general toate erau date să se căsătorească, dar Maica Domnului se dăruise cu totul lui Dumnezeu și atunci au spus: ”Ce facem cu ea că nu putem s-o mărităm odată ce Ea s-a dăruit lui Dumnezeu?”. S-au sfătuit toți bătrânii și au zis: ”Hai să ne rugăm lui Dumnezeu și să adunăm șapte din cei mai virtuoși bătrâni ai lui Israel, care-s văduvi și să i-O încredințăm aceluia despre care ne va arăta Dumnezeu că e vrednic să aibă grijă de Ea”.

S-au adunat bătrânii, au pus toiegele lor în templu, în biserică, le-au lăsat peste noapte și s-au rugat. A doua zi, pe toiagul lui Iosif era o porumbiță albă, iar toiagul înfrunzise din toiagul uscat. A fost semnul că Dumnezeu a arătat să i-O încredințeze lui. Se zice că el era înaintat în vârstă, avea copii… De asta se spune ”frații Domnului”, erau copiii lui Iosif, care erau toți la casele lor, doar cel mai mic încă era cu Iosif. La fuga în Egipt, când căuta Irod să omoare Pruncul, alături de Iosif și de Maica Domnului îl vedem pe acest copil al lui Iosif cum duce de frânghii măgărușul. Și cine era copilul ăsta, ca să mergem mai departe să înțelegem firul poveștii? Este singurul sfânt care-i numit ”fratele Domnului”, Iacob, fratele Domnului.

De ce? Pentru că el a fost singurul dintre copii care mai rămăsese cu Iosif, iar restul copiilor erau la familiile lor. Dar cum era în timpurile acelea, Iosif le dăduse un pic de moștenire, s-a născut Mântuitorul și le-a spus: ”Măi, să-I facem și Lui parte” că Îl luase așa, ca și pe copilul lui. Dar ceilalți copii au spus: ”Noi niciodată nu-I dăm din moștenirea noastră!”, însă Iacov, fratele Domnului, a spus: ”Eu Îi dau, împart cu El jumătate!”. Adică el cumva L-a iubit cu tot dragul pe Mântuitorul și de asta el a fost numit ”fratele Domnului” pentru că el cu tot dragul s-a îngrijit de Mântuitorul. Și astea nu sunt în Sfânta Scriptură, dar le găsim la Ierusalim povestite acolo, multe minuni care nu sunt scrise, dar le găsim la Locurile Sfinte. Dar să mergem mai departe!

Nașterea Mântuitorului 

La Maica Domnului, după ce a fost încredințată lui Iosif, vine Arhanghelul Gavril și ce-I spune? ”Bucură-Te, cea ce ești plină de har!”. Cea ce ești plină de har! Ea era plină de har chiar de la nașterea Ei. Arhanghelul Gavril I-a adus mâncare din Cer, Ea a fost sub ocrotire dumnezeiască, pregătită să-L nască pe Mântuitorul. Dar Dumnezeu totuși ținea cont de voia Ei și trebuia să accepte. De aceea a și spus: ”Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău!”. Știa că se împliniseră zilele ca să se nască Mântuitorul și se ruga: ”Doamne, atât mi-aș dori, să fiu ultima roabă la femeia aceea, la tânăra aia care Îl va naște pe Mântuitorul!” și iată că tocmai ea a fost aceea și L-o născut pe Mântuitorul. Știm toată istoria asta frumoasă, cum o trecut ea prin toate cele ale nașterii, fuga în Egipt, nașterea într-o iesle săracă…

Vedem că Mântuitorul, care era Dumnezeu, nu s-a născut în palate, o preferat smerenia. Asta ca să ne învețe și pe noi ca întotdeauna să căutăm să fim smeriți. Se zice că cel smerit nu cade niciodată pentru că el se vede întotdeauna pe locul cel mai de jos și nu are unde să mai cadă. După aceea, O vedem pe Maica Domnului cu câtă grijă L-a crescut pe Mântuitor. Vedem când s-au dus la templu și i-a întâmpinat dreptul Simion, care i-a spus: ”Prin inima ta va trece sabia!”. Prin inima ei de mamă, care își va vedea copilul crescut cu atâta drag, bătut, scuipat și răstignit. Vă dați seama prin ce o trecut Maica Domnului?! Cele care sunteți mame vă dați seama ce înseamnă să-ți vezi copilul care face numai bine, nu face rău la nimeni, îi ajută pe toți, să fie bătut și omorât.

Maica Domnului ajunge în Athos

Prin toate astea a trecut Maica Domnului. Dar vedem că după aceea a venit bucuria, a venit Bucuria Învierii. Maica Domnului o continuat viața Ei pe pământ alături de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, în mâinile căruia O încredințase Mântuitorul pe cruce și invers, când I-a spus: Tău, fiule, iată mama ta!”. După un timp, pe când Maica Domnului pleca spre Cipru ca să-l vadă pe Lazăr, cel a patra zi înviat, care era episcop în Cipru, o rânduit Dumnezeu să se ridice o furtună pe mare și corabia să fie adusă la limanul Sfântului Munte. Așa a ajuns Maica Domnului la Sfântul Munte. În timpul acela, pe vârful Athosului exista idolul Apolon, înalt de 30 de metri, cu un ochi de rubin în frunte, spoit în aur. Acolo se duceau toți și își duceau copiii ca jertfă, își omorau copiii.

Cereau în schimb ajutor idolului Apolon, prin care vorbeau diavolii. Iar în momentul în care Maica Domnului o pășit pe uscat, la limanul lui Clement, unde acum e mănăstirea Iviru, zice că s-a cutremurat tot Athosul, încât idolul acela o căzut din vârf și s-a făcut mii de bucăți, iar diavolii au strigat așa: ”Ieșiți în întâmpinarea Maicii lui Dumnezeu la limanul lui Clement că împărăția noastră s-o terminat!”. Vă dați seama ce frică era pe toți cei care se închinau lui acolo. Au coborât toți să-L vadă pe Dumnezeul mai puternic decât dumnezeul lor și au întâlnit-O pe Maica Domnului și pe Sfântul Ioan Evanghelistul și, se spune undeva, și pe Sfântul Marcu. Atunci Maica Domnului le-o vorbit despre istoria mântuirii, de nașterea Mântuitorului și de toate celelalte. De aceea se zice că ar fi stat vreo două luni prin Sfântul Munte și a înconjurat Athosul. 

Mântuitorul îi dă Maicii Domnului în dar Sfântul Munte Athos 

Este un loc aproape de vârful Atonului numit Panaghia, adică Preasfânta. Se zice că până acolo a urcat Maica Domnului și acolo s-a odihnit. Se mai zice că Maica Domnului, când o ajuns aproape de Sfântul Munte, văzând cât de măreț ieșea din mare, I-a plăcut foarte mult și S-o rugat așa: ”Dumnezeul meu și Fiul meu, te rog dăruiește-Mi acest munte ca să fie în grija Mea!” și o venit răspuns de la Dumnezeu, care a spus: ”Să-Ți fie Ție după dorința Ta, maica Mea! Și de acum înainte, muntele acesta va fi loc de liniștire pentru cei care vor să se retragă aici!”. Atunci, după creștinarea Athosului, cu încetul acesta s-a pustiit, ca după ani de zile, după trecerea prigoanelor petrecute în primii 300 de ani împotriva creștinilor, a început să ia viață Athosul, să se construiască mănăstiri.

Este chiar biserica construită de împăratul Constantin cel Mare și Sfânt și toate celelalte, ca să vedeți că Maica Domnului o luat în grija Ei Sfântul Munte Athos. După aceea, Maica Domnului Și-a văzut mai departe de drum. Așa ajungem la Adormirea Ei, pe care o prăznuim astăzi. Adormirea sau mutarea Ei la Cer, un praznic de bucurie, chiar dacă are două săptămâni de post înainte pentru a ne pregăti. Maica Domnului S-o mutat acolo de unde are mai multă putere ca să ne ajute. S-a mutat de-a dreapta Mântuitorului și trupul Ei, chiar dacă a trecut prin moarte, a fost luat acolo și o rămas nestricăcios. Nu se putea ca trupul care L-a născut pe Mântuitorul Hristos să putrezească. De asta, pe Maica Domnului O avem permanent în viața noastră, în bisericile noastre și e mijlocitoarea noastră către Dumnezeu, să nu uităm niciodată de Ea!

Și ca să nu mă lungesc prea mult, o să începem să răspundem la întrebări. Am încercat așa, în câteva cuvinte, să vă plimb un pic prin viața Maicii Domnului. Pentru că știu că și întrebări o să fie multe, atunci ușor, ușor o să încercăm să răspundem în limita în care ne va îngădui Maica Domnului, așa cum va rândui și cum va vrea Ea. 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!