Urmăriți un frumos și foarte necesar cuvânt al părintelui Varnavas Iankou în care acesta analizează dragostea și relațiile prenupțiale.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Biserica nu vorbește. Nu vorbește, Biserica inspiră. Biserica nu este o conversație, în care ne spunem două vorbe, ci este viață. Deci, în esență, Biserica este transmitere de viață, adică îi spune tânărului că Hristos este o îmbrățișare. Ea îi spune tânărului: Da, îți recunosc neliniștea, confuzia, dificultățile, rănile, dar nu e nimic, Hristos este pentru cei răniți, este pentru cei care au eșuat, este pentru cei pierduți.
De multe ori oamenii văd în Biserică o instituție sau o asociație de oameni curați și împliniți și asta îi face pe ceilalți, nu doar pe tineri, ci pe oricine, să nu se simtă în largul lor. Ei nu înțeleg că Biserica este locul în care putem respira, putem primim oxigen, putem trăi și ne putem lăsa cuprinși de iubirea lui Dumnezeu. Ceea ce ne creează dificultăți sunt incertitudinile noastre, psihologice și existențiale, în care încercăm să găsim o forță și o valoare, dar în cele din urmă înțelegem că lucrul esențial și cel mai important nu este să ne protejăm pe noi înșine, ci să ne predăm pe noi înșine.
Ceea ce vrea Biserica pentru tânăr și pentru fiecare om este să se lase cuprins în îmbrățișarea lui Dumnezeu și să realizeze că nu trebuie să se forțeze pe sine pentru a dovedi ceva, ci cu ușurință și lin să se lase în brațele lui Dumnezeu. Pentru a împrumuta iarăși cuvintele Sfântul Porfirie, care spunea că nu este nevoie ca omul să se forțeze, este nevoie doar să se predea ușor întâlnirii cu Hristos și să înțeleagă că Hristos este o îmbrățișare, Hristos este iubire. Și nu pentru a justifica patimile omului, ci pentru a-l inspira să fie atât de captivat de iubirea lui Dumnezeu, încât să nu îl mai preocupe propriile patimi. Nu ne vom învinge patimile luptându-ne cu ele frontal, dar ne vom învinge patimile și greutățile dacă înlăuntrul nostru vine o altă bucurie și ne cucerește.
Așadar, ceea ce are de dat Biserica nu sunt nici predici, nici învățături, nici porunci, nici reguli de conduită, ci să îi inspire omului viață, să îl inspire ca omul să fie fascinat de viață, să îl facă pe om să înțeleagă că Hristos este totul și acesta să poată spună: Pentru acest Hristos las totul. Și în final realizează că viața nu este dificilă, nu este mizeră, ci viața este o lumină, și este lumină pentru că îl avem pe Dumnezeu Tată și noi, întreolaltă, suntem frați și surori. Așadar, ceea ce trebuie să facă Biserica este să îl ajute pe tânăr să scape de teama de el însuși, să se elibereze de mizeria sufletească, să se elibereze de nesiguranță și să se lase cuprins de iubirea lui Dumnezeu.
De multe ori se pune problema relațiilor premaritale, și Bisericii i se pune deseori această întrebare și Biserica este chemată să răspundă dacă este permis sau nu. Poziția Bisericii este cunoscută, dar aceasta nu reprezintă întrebarea principală, dacă sunt permise sau nu relațiile premaritale, și rămânem în acest cadru, însă cel mai important lucru este ca omul să știe să iubească și să fie iubit. Să se clarifice ce înseamnă iubirea și dragostea. De multe ori zicem dacă sunt permise relațiile sexuale înainte de căsătorie și în final persoana devine handicapată în a iubi și nu are apoi nicio relație, adică nu poate dezvolta o relație de iubire cu cealaltă persoană.
Prin urmare, bineînțeles că există această limită a Bisericii, dar mai important este ca omul să învețe să iubească și să se îndrăgostească. Iar scopul suprem al dragostei și al iubirii este să înțelegem care este conținutul și rațiunea acestei iubiri și al acestei dragoste și al acestei relații. Lumea are propriul său cadru și ne pune în acest concept, prin care identifică dragostea cu relația sexuală. Dar pentru Biserică este ceva deasupra și dincolo de toate aceste lucruri. Dragostea este capacitatea de a ieși din mine, de a-l iubi pe celălalt, de a-l ierta. Dragostea înseamnă să-mi găsesc rațiunea de a fi, să-mi găsesc vocația specială pe care mi-a hărăzit-o Hristos și să-l inspir și pe celălalt să-și găsească valoarea personală, să-și găsească rațiunea de a fi și acolo, în rațiunea comună de a fi, oamenii să se unească. În rațiunea comună de a fi, care este victoria asupra morții. În cele din urmă, deci, dragostea este efortul comun de a învinge moartea. Iar moartea se învinge prin moarte.
Adică, ce înseamnă dragostea? Îmi înving iubirea de sine, îmi depășesc tendințele egocentrice, în care cealaltă persoană este un obiect de folosit, și îl văd pe celălalt ca persoană. Această capacitate deci, de a-mi învinge voia proprie, de a-mi învinge așteptările care au apărut în om după căderea în păcat și care sunt marcate de iubirea de sine și tendințele narcisiste; înving moartea, care este absența iubirii. În cele din urmă, deci, dacă am putea descrie ce este dragostea și care este conținutul ei, dacă am încerca să exprimăm chintesența dragostei și să extragem ideea centrală, ar ieși o cruce.
Deci crucea și sacrificiul sunt esența și conținutul iubirii și al dragostei. Înțelegeți deci că întrebarea dacă relațiile premaritale sunt permise sau nu este o întrebare mică în fața întrebării „Ce este dragostea, ce este iubirea, ce este crucea?”. Atunci când omul înțelege că iubirea este crucea, atunci își va răspunde singur dacă sunt sau nu permise relațiile premaritale.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
