Unitatea este totul în Biserică – p. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt al părintelui Varnava Iankou care ne arată că unitatea este totul în Biserică.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Sf. Ap. Pavel vorbește despre o problemă existentă în comunitatea Bisericii locale a corintenilor, problemă care există de-a lungul timpului în fiecare Biserică. Este vorba despre împărțirea creștinilor în „bisericuțe”, atunci când ei devin „suporterii” unui anumit părinte. Și în acest fel se pierde unitatea trupului Bisericii.

Această dispoziție se datorează unei neputințe omenești, ce are trăsături comunitare și psihologice, dar și duhovnicești. Atunci omul simte nevoia să aparțină unei comunități închise, unei „secte” duhovnicești, ca să simtă că are putere, că are ipostas. Și, în același timp, să depindă de o persoană, fără să-și dorească singur să-și asume responsabilitatea persoanei sale și a libertății pe care i-a dăruit-o Hristos. Acest lucru vădește și o problemă duhovnicească, atunci când omul nu are maturitate teologică, din trăire, duhovnicească, să priceapă că centrul nostru de referință este Hristos. Fiecare persoană umană poate fi o mărturie a [prezenței] lui Hristos, un mod și o cale spre Hristos, dar nu-L pot înlocui pe Hristos.

Așadar, unitatea e de bază în Biserică. Biserica fără unitate nu există. Problema duhovnicească se naște și se produce în clipa în care omul chiar nu a avut experiența trăirii harului și relația lui cu Hristos devine o idee, o percepție, o părere, care e diferită și intră în conflict cu părerea celuilalt. Poate spune cineva: „Nu trebuie să susținem cuvântul lui Dumnezeu, dacă vedem că omul e în înșelare?” Sigur că da, trebuie făcut asta, însă așa cum vrea Hristos, nu cum credem noi. Prin modul care se identifică cu calea pe care o vrea Hristos, și care zidește unitatea. Și nu prin idioritmia noastră pe care o numim duhovnicie, pe care o numim dispoziție de mărturisire, care acoperă golurile noastre sufletești și duhovnicești, în primul rând, și noi credem că-i mântuim pe ceilalți.

E nevoie ca omul să aibă dinainte frângerea inimii, să se facă purtător de har și nu un cunoscător rațional și ideologic a ceea ce înseamnă har. E mare diferență în a crede cineva că pricepe cele duhovnicești și în a le trăi. E foarte diferită simțirea psihologică a cuvântului duhovnicesc în comparație cu raportarea duhovnicească, care are premisele ei, raportările ei și termenii ei – dacă omul trăiește cu adevărat în har. Și dacă omul mărturisește cu adevărat cuvântul evangheliei în faptă. Și nu sunt doar imaginațiile lui ce ascund narcisism, dispoziție de a se simți mare și tare. Așadar, nu trebuie doar să mărturisim adevărul, mai important este să știm pe Cine mărturisim.

Și, ca să se petreacă aceasta, nu e nevoie doar de o cunoaștere mentală a celor duhovnicești și drepte, ci trebuie să trăim adevărul și Hristos să ni se reveleze cu adevărat. Asta presupune o smerenie adâncă și zdrobirea inimii, o stare continuă de rugăciune și trezvie. Când omul trăiește cu adevărat în har, pricepe că nu e posibil ca Hristos să nu însemne unire [unitate].

Așadar, atunci când ne îndepărtăm de la drumul nostru, de la scopul nostru, acopăr această lipsă prin înlocuirea lui Hristos cu o persoană, fie el și duhovnic. Pe care îl admirăm, îl adorăm, construind o stare bolnăvicioasă la care participă și duhovnicul și ucenicul. Acest lucru creează această problemă în Biserică: pierderea unității. Și, în final, credem că suntem în Biserică, dar nu suntem. E nevoie de maturitate și discernământ.

Și pune problema în mod hristologic Sf. Ap. Pavel, când zice: „Oare v-ați botezat în numele lui Pavel, sau al lui Apollo, sau al lui Kefa? Nu v-ați botezat în numele lui Hristos?” Cine ne-a mântuit? Apollo, Kefa sau Pavel? Sau Hristos? Noi ce suntem? Suntem bucăți ale trupului lui Hristos, sau suntem mădulare ale trupului lui Hristos? Întrucât avem conștiința că suntem mădulare ale trupului lui Hristos, și raportarea noastră se face la Hristos, atunci înțelegem cât de mare e ofensa [adusă Bisericii] de a fi îmbucătăți în același trup al lui Hristos. Se pierde integritatea trupului lui Hristos.

 De aceea, Părinții ne spun foarte înțelept că discernământul e cel mai mare. Să discernem cu adevărat când un cuvânt poartă duhul lui Dumnezeu și când nu. Poate că cuvintele sunt foarte drepte și corecte, însă se pun oare înainte cu duh de discernământ și în adevăr, astfel încât să-L mărturisească pe Hristos? Sau idioritmia noastră? E nevoie de multă înțelepciune și luminare de la Dumnezeu. Și ca să le avem pe acestea, se cere smerenie adâncă și zdrobirea inimii, e nevoie înainte de nevoința în rugăciune, de lepădare de sine, de luminare de la Dumnezeu, nu o expunere a „duhovniciei” noastre, arătându-ne că suntem cineva, știm totul și vom salva lumea. E nevoie deci de o simțire de sine profundă.

Și când Hristos va vedea astfel de martiri ai adevărului Său, mai întâi îi încearcă, ne smerește, ne zdrobește. Ne face una cu pământul, ca să calce oamenii peste noi. Adică lepădăm orice părere personală, concepție și putere. Suntem dăruiți total milei și iubirii lui Dumnezeu, El Însuși învățându-ne și povățuindu-ne. Și când vom pricepe că ceva e de la Dumnezeu cu adevărat? Din roade. Care e prima roadă ce mărturisește că raportarea și cuvântul nostru sunt de la Dumnezeu? Unirea! Unde e unire, se propovăduiește duhul lui Dumnezeu. Orice altceva trebuie să ne pună pe gânduri.

În toate lucrurile care par corecte se ascunde o capcană. E nevoie de foarte mult discernământ. De aceea spunea Sf. Ap. Pavel aceste lucruri. Această problemă exista în Biserica primară, e posibil să nu fie și acum? De aceea e nevoie de multă smerenie, rugăciune și luminare de la Dumnezeu. Bine-ar fi să ne ghidăm astfel și să ne lumineze Hristos. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeu nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Sfânta Treime să ne păzească pururea!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!