Viața după viață (partea a IV-a) – Pr. Nikon Aghioritul

Urmăriți partea a 4-a din omilia părintelui Nikon Aghioritul în care acesta ne vorbește despre ce se întâmplă după moarte. Un cuvânt folositor pentru noi toți pentru că toți ne îndreptăm către veșnicie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Viața după viață – p. Nikon Aghioritul (partea a IV-a)

Există un film frumos: „Heaven is for real!” Să-l vedeți! E păcat ca protestanții, pe care știm să-i periem, să știe asta, și să nu o știm noi, ortodocșii. Nu doar să credem în ele, să le cunoașteți de acum! Nu în cealaltă viață! De acum! Să vedeți filmul „Heaven is for real”! E bazat pe o poveste de viață reală, a unui pastor american al cărui băiat de 5 ani a murit. Ei încă sunt în viață.

Ca să vedeți că atunci când vom merge acolo, vom cunoaște nu doar pe cei pe care i-am văzut aici, dar și pe cei pe care nu i-am mai văzut. Vom ști cine sunt. Mi-a povestit tatăl copilului [de 9 ani] că a mers într-o zi la Sf. Nectarie. Copilașul lui pusese urechea la mormântul Sfântului, așa cum se obișnuiește, ca să audă acel sunet din mormânt – (bastonul Sfântului). Și îl vede pe Sfântul Nectarie, care ia copilul și îl duce la mama lui, iar aceasta s-a mirat foarte tare. Fiți atenți la aceste detalii. Un copil de 9 ani nu ar fi putut vreodată să-și imagineze că mama sa a avut această reacție. De ce a făcut asta? Căci nu ea l-a luat pe copil de această dată, ci Sfântul Nectarie i l-a adus.

Și mama s-a pierdut. Spunea că Dimitrakis a luat-o în brațe. Nu o mai îmbrățișase altă dată copilul [de când murise]. I-a dat sfaturi și i-a spus să plece, iar acela s-a aflat iarăși lângă mormânt.

Să nu ne smintească aceste descrieri, că existau case, flori, păsărele ce cântau. Singur Dumnezeu știe cum e acolo și unii care-au fost și s-au întors aici. Însă, deoarece nu putem pricepe [cu mintea] ni se descriu prin imagini pe care le recunoaștem. Cu toții ne bucurăm de flori, de culori, de păsări. Nu vor mai exista acestea la judecata finală. Nici cazane, unde ne amestecă diavolul cu lingura. Măcar să fi fost astfel. Ar fi fost foarte frumos! Însă va fi cu mult mai rău! Ce se întâmplă, așadar, până atunci? Ce fac sufletele? Au memorie, mențin însușirile caracteristice de acum, și ce fac? Așteaptă. De ce? Pregustă? De ce? Ce pregustă? Își așteaptă cu toții trupurile lor.

Spune Sfântul Pavel că așteptăm răscumpărarea trupului nostru (Rom. 8, 23). De ce? Pentru că sufletul nu poate face nimic fără trup. Domnul „va face vii şi trupurile voastre cele muritoare” (Rom. 8, 11). Poate face ceva sufletul fără trup, ca să se mântuiască doar sufletul? Nu vor merge doar sufletele în rai, vor merge și trupurile. Nu vor merge doar sufletele în iad, va merge și trupul. Ambele se luptă. Hristos spune: „Am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine. Veniți, moșteniți Împărăția Tatălui Meu.” Cum va merge sufletul la închisoare, dacă nu pe picoarele [trupului]? „Am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, flămând și M-ați hrănit.” Cum va hrăni sufletul pe alții dacă nu întinde mâinile [să o facă]?

Ce poate face sufletul fără de trup? Absolut nimic. Nici Sfânta Liturghie, nici altceva. Buzele și limba preotului rostesc cuvintele, ca să se prefacă pâinea și vinul în Trupul și Sângele lui Hristos, ca să ne împărtășim și să avem viață. Și așa, cum sufletul de multe ori atrage sufletul în păcat, tot astfel, de multe ori, și trupul ademenește sufletul să păcătuiască. Așadar, ambele vor merge în rai. Vom merge și cu sufletul și cu trupul. Ambele vor merge și în iad, și sufletul, și trupul. Spune Sfântul Apostol Pavel: „Căci acest trup stricăcios trebuie să se îmbrace în nestricăciune, şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.”

Toți vor învia. Spunem: „Aștept învierea morților.” Toți își așteaptă trupurile. Nici Sfinții nu sunt încă în Rai. Nu sunt în iad nici cei mai mari păcătoși vrednici de osândă. Pregustă. Cei care se vor mântui gustă de acum bucuria Raiului. Cei care se vor osândi suferă de acum chinurile iadului, însă nu în întregime, își așteaptă trupurile lor. „Aștept învierea [trupurilor] morților.” De aceea, pentru că ei încă există și înțeleg complet ce se întâmplă, să luăm aminte și noi cum plângem și jelim când ne moare cineva. Nu e posibil să nu te întristezi. Să calce mașina pe un cățeluș sau să moară o pisicuță, te face praf. Cu atât mai mult când e vorba de o persoană apropiată.

În Apostolul citit și la parastase, Sfântul Apostol Pavel spune: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care nu au nădejde.” Frații mei, nu voiesc să vă întristați pentru cei care au murit, cum fac ceilalți care nu au nădejde. Nu spune să nu vă întristați. Nu vă veți mâhni precum ceilalți care nu știu că vom învia și ne vom reîntâlni.

De aceea, m-a impresionat mult cazul unui predicator căsătorit care a murit. Am văzut o fotografie de la înmormântarea sa: toți erau în doliu, însă o femeie purta haine albe. Îmi spun: „Bine, nu-i cu toate acasă femeia asta? La înmormântare s-a dus.” Și toți ceilalți au râs și mi-au spus: „Gheronda, știți cine e femeia asta?” „Nu.” Cel adormit era Dimitrios Panagopoulos. Un predicator excepțional. Să-i ascultați toate omiliile de pe internet. Dimitrios Panagopoulos Lângă sicriu era o femeie în alb. Am spus: „Are mintea întreagă?” „Gheronda, e soția lui.” El i-a spus: „Voi merge să mă întâlnesc cu Hristos, pentru Care am trăit toată viața mea, și l-am așteptat cu sufletul la gură, și tu te vei întrista în bucuria mea? Și vei plânge? Vai ție dacă vei purta doliu!” Cum să îndrăznească să poarte doliu?

S-a petrecut acel accident feroviar cumplit de la Tembi. Vedeți pe internet înmormântarea tânărului Kiprianos. Văd o înmormântare, un coșciug alb, baloane albe – așa cum au la nunți. Iar frații lui, căci avea destui, cântau Hristos a înviat. Militarii cântau – tânărul era în armată. Și toți cântau Hristos a înviat, ținând în mână fotografia tânărului. Și erau foarte bucuroși, li se citea pe chip. Astfel trebuie să fie înmormântările creștinilor. Crucea de pe mormânt nu este simbolul tristeții. Înseamnă că cel care este acolo a biruit. Acum aparține oștirii lui Hristos. „În acest semn vei birui!” De aceea punem crucile pe morminte.

Am spus că sufletele se află într-o stare intermediară de așteptare. Își așteaptă trupurile lor. Istoria încă nu s-a încheiat. A Doua Venire și învierea morților nu au avut loc. Judecata finală nu a avut loc încă, ca să hotărască Hristos: „Voi vei merge acolo! Voi în partea cealaltă.” Și cu toții se află într-o stare de așteptare. Ce se întâmplă până atunci? Până atunci, cei adormiți care au aflat îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, mijlocesc și se roagă lui Dumnezeu pentru noi, și ne ajută. Ne pot ajuta. Și noi îi putem ajuta pe cei adormiți, despre care nu știm unde se află.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!