Înarmați cu credință să cunoaștem icoanele – p. Gary Kiriacou

Ascultați un material foarte folositor în care părintele Gary Kiriacou ne vorbește despre cunoașterea icoanelor în ortodoxie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Înarmați cu credință: Să cunoaștem icoanele – p. Gary Kiriacou

Bună ziua! Sunt părintele Gary. Bine ați revenit la Înarmați cu credință. Sunt foarte încântat să fiu aici cu voi astăzi.

Vom vorbi despre icoane. Icoanele sunt ceva ce veți vedea în fiecare Biserică ortodoxă în care intrați. Icoanele spun o poveste minunată. Acum 200 ani trebuia să fii bogat pentru a avea această abilitate de a citi. Poveștile erau spuse cu imagini și imaginile spun o poveste minunată. Dar dacă te uiți la imagini și nu știi la ce te uiți, trebuie să ți se dea o explicație. Așa că, intri într-o Biserică ortodoxă și vezi toate aceste icoane. Te întrebi cine este cine și ce este ce? Aici, în episodul de astăzi, voi vorbi despre diferitele caracteristici ale icoanelor din Biserica și tradiția bizantină, astfel încât să vă puteți da seama la cine vă uitați când vă uitați la icoane.

Vom vorbi despre cinstirea icoanelor, despre stilul icoanelor. Acestea sunt doar câteva diferite lucruri la care ne vom uita astăzi. În icoana de aici, din stânga mea, a Fecioarei Maria, vedeți că este o femeie cu un copil. Dar știm că dacă ne uităm la icoană există anumite lucruri care ne spun că aceasta este Fecioara Maria și că acesta este copilul ei, Hristos. Așa că, în primul rând, la icoanele cu Fecioara Maria vă veți uita la litere din partea de sus a capului ei, aici, în această icoană. Aveți prima literă M și un P (Rho), care arată ca un P în engleză, dar este P (Rho) în greacă. Deci M și P. Și apoi aici aveți Θ (Theta) și Υ (Upsilon). Deci aveți prima litera MP (Μητέρ – mamă), ΘΥ (Theoú – a lui Dumnezeu). Mama lui Dumnezeu. Θεός (Theós) înseamnă Dumnezeu. Deci avem Μητέρ Theoú – Mama lui Dumnezeu. Dacă vedeți aceste litere deasupra unei femei, este cel mai probabil Fecioara Maria.

Ce ne mai spune că aceasta este Fecioara Maria sunt cele trei stele pe care le veți găsi pe umerii ei și pe fruntea ei. Stelele reprezintă fecioria ei de acum, de atunci și dintotdeauna (înainte, în timpul și după naștere). Așa că ea este fecioară pentru totdeauna, întreaga ei viață. Noi știm că aceasta este Hristos în mai multe moduri. Primul este că fiecare icoană a lui Hristos ar trebui să aibă o aureolă în spatele capului și în aureolă este o cruce. Așa că vedeți această cruce chiar aici, în spatele capului Lui. Lângă El, de asemenea, aveți litere. Este un IC XC care arată ca în engleză, dar nu este așa. IC XC în greaca veche este I (Iota) și Σ(Sigma). Σ în greaca veche este un S. X și Σ, deci prima și ultimele litere din Iisus Hristos. Deci știm că aceasta este mama lui Dumnezeu de la litere și stele. Știm că acesta este Hristos de la crucea din spatele capului său și de la cuvântul Iisus Hristos. De asemenea, vedem că Iisus binecuvântează aici.

Deci icoanele spun o poveste minunată. Această icoană este numită Ἐλεούσα (Eleusa – Cea mai milostivă). O avem pe mamă și copil obraz la obraz, arătând o mare dragoste și afecțiune unul pentru celălalt. Fiecare Biserică ortodoxă în care intrați are un iconostas, suport pentru icoane. Iconostasul este important deoarece separă naosul, unde stau oamenii, de sanctuar, unde este altarul. Mulți oameni se întreabă de ce separăm cele două, de ce ar trebui să fie ceva care să le separe, pentru că Hristos a venit și a dărâmat cortina care le separă. Dar, dacă ar fi să faceți ceva intim, ați vrea un pic de intimitate. Ce se întâmplă în altar, ce se întâmplă în sanctuar este foarte mistic, este foarte intim, așa că Biserica pune un iconostas acolo.

În fiecare Biserică ortodoxă, iconostasul are diferențe, dar în mare parte, toate [iconostasele] sunt la fel. Dacă intrați vreodată într-o Biserică ortodoxă și vă uitați la iconostas și încercați să-l studiați, vă veți da seama că icoana lui Hristos este întotdeauna prima icoană din dreapta. Știi că este Hristos pentru că vezi IC XC deasupra capului Său adică Iisus Hristos. De asemenea, binecuvântează cu mâna și are și literele O (Omicron) ω (omega) și N în aureolă. Aceste litere spun O N, adică ”Cel ce este”. Cine este cel ce este? Dumnezeu. O ω N – Cel ce este Dumnezeu, este aceeași persoană care l-a întâmpinat pe Moise la rugulaprins. Moise întreabă la rugul aprins: ”Cine ești?” și El spune: ”Eu sunt Cel ce sunt.” Prima icoană din stânga ușilor împărătești în fiecare Biserică ortodoxă este Fecioara Maria. De unde știm că aceasta este Fecioara Maria? Pentru că vedem că are literele MP sau μρ și Θύ (Θεού – Theoú) deasupra capului ei acolo. Deci μητέρ Theoú – Mama lui Dumnezeu.

Icoana imediat la stânga lui Hristos sau la dreapta noastră de Hristos este întotdeauna icoana Sf. Ioan Botezătorul. Sfântul Ioan Botezătorul este acolo și arată exact ca Hristos. Are cam aceleași trăsături pe care ne gândim că Hristos le-ar avea, dar știm că nu este Hristos pentru că ne uităm în aureola lui și nu vedem crucea și ne uităm la mâna lui. Ce face mâna lui? Arată cu degetul. De ce arată Sf. Ioan Botezătorul cu degetul? Pentru că el întotdeauna ia atenția de la sine și o îndreaptă către Hristos. El este Înaintemergătorul. Știm că Sfântul Ioan ne spune că vine Cineva care e mai mare decât el. Aici se complică puțin lucrurile.

 Icoana din stânga Fecioarei Maria, dreapta ei și stânga noastră uitându-ne la iconostas, este întotdeauna icoana cu numele (hramul) Bisericii. Deci, dacă numele Bisericii este Sfântul Gherasim, veți găsi o icoană a Sf. Gherasim acolo. Dacă este hramul Sf. Gheorghe, veți găsi o icoană a Sf. Gheorghe acolo. Dacă numele bisericii e Sf. Dimitrie, veți găsi acolo o icoană a Sf. Dimitrie acolo. Sf. Varvara, veți găsi o icoană a Sf. Varvara acolo. Aici, la Catedrală, suntem numiți după Aghia Sophia – Sfânta Înțelepciune. Așa că, în această icoană Îl avem pe Dumnezeu reprezentat ca un bătrân, Dumnezeu Tatăl, avem mielul stând la picioarele Lui, avem Duhul Sfânt coborând ca un porumbel. Aceasta e o cu totul altă poveste. Vom vorbi despre aceasta altă dată.

Ușile iconostasului sunt păzite de arhangheli. Pe ușa de sud îl avem pe Arhanghelul Gabriel și pe ușa de nord îl avem pe Arhanghelul Mihail. Dacă vreți vreodată să știți pe unde se intră în altarul sau în sanctuarul unei Biserici ortodoxe căutați icoanele cu arhanghelii. Aici avem icoana Învierii. În icoana Învierii știm că acesta este Hristos, pentru că are crucea în aureola Sa, din spatele capului, ON – ”Cel care este”, așa cum am mai spus. Veți observa, de asemenea, că Hristos scoate doi oameni din mormintele lor. Cine sunt cei doi oameni pe care îi scoate din morminte? Sunt Adam și Eva. Cum a învins Hristos moartea? El a învins moartea prin moartea Sa pe cruce, așa că El are poziția sa victorioasă deasupra crucii. Și peste cine este crucea acolo? Este peste diavolul însuși. De obicei ne gândim la diavol având o pelerină roșie și coarne pe cap, dar aici este un om în vârstă. Știm că nu e un sfânt pentru că nu are aureolă în jurul capului său. Toți sfinții au aureole în jurul capului.

Un lucru pe care vreau să-l subliniez la această icoană în special, ca să vă dați seama, și este diferit în icoanele pe care le veți vedea. Știți, când sunteți învățați să desenați la școală și desenați șine de tren și vreți să faceți șinele să arate ca și cum ar exista adâncime în desen, faceți liniile să se apropie din ce în ce mai mult pe măsură ce se îndepărtează de voi, dar dacă vă uitați la o icoană bizantină, este pe dos. Ceea ce este în spate este mai larg decât în față, este întoarsă față de noi. De ce este întoarsă față de noi? Pentru că de fapt icoanele se uită la noi, nu noi ne uităm la ele. Icoanele sunt o fereastră spre cer și astfel ne uităm în cer. Suntem martori la o scenă care de fapt ea se uită la noi.

Așa că în timp ce ne uităm la această icoană, sunt câteva lucruri pe care vreau să le subliniem la icoana Învierii. Priviți cum Hristos îi apucă pe Adam și Eva de încheieturile mâinilor. Îi vrea afară din iad. Știți, dacă aveți copii și ați traversat vreodată o stradă cu copilul vostru, și copilul face un pas în stradă înaintea voastră, nu veți întinde mâna cu speranța că își va pune mâna în mâna voastră, ci îl veți prinde de încheietura mâinii pentru că vreți să-l salvați, nu-i așa? Hristos îi apucă de încheietura mâinii. Îi vrea sus și afara iadului. Îi eliberează din Iad. Așa că aveți aceste minunate și splendide înțelesuri aici.

Când intri într-o Biserică Ortodoxă vei vedea oameni cinstind icoanele. Ce înseamnă să cinstești o icoană? Înseamnă să săruți o icoană! Și știți, frații și surorile noastre protestante se simt foarte jigniți când ne văd făcând asta. Ei când ne văd sărutând o icoană se gândesc: ”Ah… asta e idolatrie! Nu ar trebui să faci asta!” Dar uite, eu sărut vopseaua și lemnul care este pe aceasta? Este doar o bucată de lemn. Eu nu sărut vopseaua lemnului! Nu cinstesc vopseua și lemnul. Eu cinstesc imaginea a ceea ce se întâmplă aici. Eu cinstesc persoana care este reprezentată aici. Poate în zilele noastre nu o mai fac pentru că toate fotografiile noastre sunt pe telefon, dar în vremurile când aveai o poză în portofel a cuiva pe care îl iubeai sau o poză pe noptieră a cuiva pe care îl iubeai și sărutai acea poză din dragoste. Nu săruți sticla, rama, hârtia pe care poza este reprezentată. Nu cinstești asta, tu cinstești imaginea persoanei care este acolo. Nu-i așa? Eu nu cinstesc acest lemn și această vopsea și acest plastic sau din ce este. Eu mă închin și cinstesc evenimentul Învierii reprezentat aici.

Așa că atunci când mă vedeți sărutând icoana Fecioarei Maria sau mă vedeți cinstind o icoană a Sf. Gherasim, sau o icoană a Sf. Dimitrie, eu nu mă închin acelui obiect, eu îl cinstesc pe acel sfânt, acea persoană. De aceea ortodocșii cinstesc icoanele. Este foarte important să realizăm această distincție. Ceea ce mi se pare amuzant este că fraților și surorilor noastre protestante nu le place să aibă nici un fel de idoli în bisericile lor până la Crăciun când pun scena nașterii. Puteți tăia asta, nu puneți asta… Așa că atunci când vorbim despre chip cioplit vorbim despre ceva ce noi punem mai presus și deasupra de Dumnezeu. Corect? Vorbim despre ceva care ia locul lui Dumnezeu. Acea a doua poruncă nu vorbește despre icoane ca aceasta, vorbește despre icoane precum vedetele pop pe care le punem mai presus de Dumnezeu, despre banii pe care îi punem mai presus de Dumnezeu, de mașina pe care o punem mai presus de Dumnezeu. Nu vorbește despre lucruri care ne amintesc de Dumnezeu.

Icoanele sunt o oportunitate pentru a ne reaminti de Dumnezeu, o oportunitate pentru noi să privim și să vedem și să ne amintim ce s-a întâmplat în istorie, ce s-a întâmplat într-o anumită parabolă, ce s-a întâmplat într-o pericopă din Evanghelie, ce s-a întâmplat în viața Sfântului pentru a ne da seama de frumusețea acelui moment inspirat de Dumnezeu. Dacă folosiți icoane acasă și pentru colțul vostru de rugăciune și aveți o icoană a Fecioarei Maria acolo și icoana lui Hristos, și îți spui rugăciunile, uneori le spui cu ochii închiși, alteori cu ochii deschiși și te uiți în jos, uneori te uiți în ochii persoanei cu care vorbești. Deci nu există o regulă strictă și rapidă a ceea ce ar trebui să faci când te rogi în fața icoanelor. Icoanele sunt acolo pentru a-ți aminti că ești în prezența lui Dumnezeu, că Dumnezeu este cu tine acolo.

Amintiți-vă că uneori credem că ne uităm la icoane și nu vreau să sperii pe nimeni, dar icoanele de cele mai multe ori se uită la noi. Așa că atunci când vă rugați acolo, vă rugați în fața icoanelor pentru a vă aminti că sunteți în compania Sfinților. Există un nor de martori care sunt în jurul tău. Așa că faci lucruri care sunt în afara acestei lumi. Așa că, a avea acea conversație cu Dumnezeu care este peste tot mereu este doar o reprezentare în acea icoană a ceea ce este El. Așa că e un lucru fizic la care te poți uita și să realizezi că Dumnezeu este prezent. Nu e un prieten imaginar, nu e ca o umbră care te urmărește peste tot. Dumnezeu este real, Dumnezeu e acolo, Dumnezeu este iubire și când te rogi și ai icoane pe perete, este foarte important să realizezi că pui acele lucruri acolo sus, astfel încât dragostea lor să se amplifice asupra ta și îți dai seama că există o luptă acolo și că acea luptă duce la sfințenie.

În general, atunci când primești o nouă icoană, când primești ceva, multor oameni le place să o aducă și să o pună în altar pentru 40 de zile doar pentru a fi sfințită. Și ce face acest lucru? O face mai specială? O face diferită? Nu! Poți lua icoana acasă de la librăria de unde ai cumpărat-o sau de unde ai comandat-o și să o iei și să o pui pe peretele tău și va fi icoană. Dar ce se întâmplă când o aduci și o pui în Biserică este că îți dai seama că e ceva diferit, e ceva special. Este sfințită. Ce înseamnă sfințită? Este pusă deoparte, îi dai mai multă valoare făcând asta. Așa că de multe ori oamenii aduc o icoană și spun: „Părinte, pot să păstrez asta aici pentru 40 de zile?” și răspunsul este întotdeauna: ”Da, ține-o aici.” Avem un loc unde le lăsăm, le punem acolo. Uneori există o rugăciune pe care oamenii cer să o spunem asupra ei și binecuvântăm icoana pentru ei. Uneori stă acolo timp de 40 de zile, uneori 39 de zile, uneori 47 de zile, dar în cele mai multe cazuri în jurul de 40 de ani, așa ne place să facem.

Oamenii colecționează icoane și este ca și cum ar zice: ”Câte icoane diferite pot avea? Câte icoane pot pune pe peretele meu?” Când eram preot la început, în Oakland, am început să pun toate icoanele pe care le aveam și le colecționasem ca seminarist în biroul meu din Oakland și le-am pus pe toate sus și un enoriaș, care acum îmi este un bun prieten, a intrat și a spus: ”Ai de gând să lași toate aceste icoane acolo?” și am spus: ”Da! De ce?” ”Pentru că arată ca un taxi grecesc.” Dacă ați fost cu un taxi grecesc, ați văzut că au icoane. E amuzant că au icoane peste tot. Atunci am zis: ”Da…” Nu prea ai nevoie de șase icoane cu Fecioara Maria și șapte icoane cu Sf. Ioan Botezătorul și patru icoane cu Hristos. Câte una din fiecare este suficient și le ai acolo. Dacă vezi vreodată colecția mea, am fost binecuvântat de la bunicile mele care au murit, am putut să le iau și să am icoanele lor, așa că știu icoanele în fața cărora s-au rugat, sunt acum și în prezența mea, ceea ce mă face să simt că sunt conectat cu ele în acest fel. Icoanele sunt mai mult decât artă.

Pe cât de artistice și frumoase sunt, dar și iconarul are reguli pe care trebuie să le urmeze. Iconarul poate face ceea ce vrea, dar există anumite culori pe care trebuie să le folosească pentru diferite lucruri și nu pot spune pur și simplu: ”Oh, am de gând să o înveșmântez cu…” Nu este artă, este o reprezentare a ceva sfânt. Așa că diferența dintre artă și icoane este că icoanele sunt un mijloc de practică spirituală, un exercițiu spiritual, întrucât poți sta și să te uiți la o icoană și să spui: ”Wow, e frumoasă!” și te duci tot mai departe și te uiți adânc în ochii ei/lui și îți dai seama cât de cald se uită la tine. Poți face același lucru cu Mona Lisa, dar există o diferență uriașă între Mona Lisa și icoana Fecioarei Maria. Te uiți la ceva care ar trebui să îți amintească de Rai, în timp ce, în celălalt caz te uiți la o frumoasă operă de artă. Așa că, o icoană este o artă frumoasă, dar este mai mult decât o simplă artă, este mai mult decât o imagine, este o modalitate pentru noi de a fi în comuniune cu norul de martori, cu Sfinții, cu o perioadă sfântă, cu un popor sfânt și să ne amintim de ei astfel.

Deci când folosiți icoanele, să știți că nu sărutați vopseaua, că nu sărutați lemnul, că nu faceți din asta mai mult decât este, ci este o oportunitate să vă amintiți de Dumnezeu, să vă amintiți de sfânt, să vă amintiți de episod, să vă amintiți scena din Scriptură sau partea din viața lui Hristos sau orice altceva este descris acolo, care este o aducere aminte de Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!