Întrebări și răspunsuri despre: frică, ură, predestinare, păcatele părinților….
18 august 2024
Am cunoscut un copil care a făcut minuni – IPS Athanasie de Limassol
19 august 2024
Urmăriți o discuție foarte agreabilă cu „Ovi” (Ovidiu Jacobsen), un om extraordinar și un cântăreț foarte cunoscut în România, mai ales datorită faptului că a fost premiat la Eurovision dimpreună cu Paula Selling.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Ovi, așa îl știți voi. Este un celebru cântăreț român care, mă rog, a fost cel mai mult, cei mai mulți dintre voi știți că a fost premiat la Eurovision. Cred că o să discutăm puțin și despre Eurovision, dar, în principal, o să discutăm despre influența muzicii asupra oamenilor, asupra tinerilor în principal, dar mai ales asupra oamenilor. De ce? Pentru că la ora asta, muzica exercită o foarte mare influență asupra fiecăruia dintre noi. Bine, eu sunt monah, dar vorbesc de oamenii din lume. Și în principal, după cum se vede pe toate canalele de fapt, există foarte multă muzică și aceasta influențează foarte mult din punct de vedere ideologic.
Ceea ce pe mine mă preocupă foarte mult aici și chiar asta ar fi prima întrebare pentru Ovi, Ovidiu de fapt. Da? Ovidiu Jacobsen este: Cum de s-a ajuns la muzica de astăzi? Și când mă refer cum se ajunge la muzica de astăzi, nu mă refer la curentul cutare și cutare și cutare pentru că, da, evident, fiecare-s cu gusturile lui. Ci mă refer la faptul că muzica de astăzi este o muzică foarte, adică curentele prevalente, curentele mainstream cum se numesc astăzi, sunt foarte, foarte păcătoase. Mă refer la spațiul românesc aici, întâi de toate, adică mă refer la trap, mă refer la manele, adică o muzică foarte distopică, foarte agresivă. Și când spun foarte agresivă, nu mă refer la eu știu, curentele metal pentru că, da, sigur, acolo este o altă poveste, ci mă refer la limbaj, mă refer la mesaj, mă refer la tăierea oricărei, oricărei speranțe mă refer la refulări.
Cum s-a ajuns la muzica de astăzi
Părintele Teologos: Cum s-a ajuns aici și ce se poate face?
Ovidiu Jacobsen: Doamne ajută, Părinte! Și, în primul rând sunt onorat să fiu pe locul acesta sfânt. Nu mă așteptam să fac parte dintr-un podcast, sunt un pic cam… am cred că mai mari emoții decât la Eurovision
Părintele Teologos: Serios?
Ovidiu Jacobsen: În fața dumneavoastră, vă dați seama… Muzica românească… Muzica românească, în primul rând, a ajuns și este în punctul în care este acuma, în primul rând din lipsa unei culturi a muzicii pop bine definite. Mi-ați pomenit numele de familie Jacobsen, practic m-am măritat, pentru că soția este din Norvegia. Asta înseamnă că eu am locuit acolo peste 25 de ani, adică m-am format muzical ca și compozitor, autor și interpret, artist, ce oi mai fi fost eu. Și am… pot să spun că am văzut ambele zone muzicale. Da? Și le-am studiat oarecum în timp, prin natura meseriei mele.
Ori diferența între România, spațiul muzical din România și cel nordic să spun, este că cultura muzicii pop… la noi, în primul rând, pe timpul lui Ceaușescu a fost foarte limitată, pentru că nu aveam deschidere și n-aveam acces la muzica vestică de calitate, de la Beatles, pomeneați ieri de Abba, că noi am mai povestit un pic printre slujbe, și toți artiștii mari care au influențat muzica pop de-a lungul timpului… La noi mai venea unul cu câte o casetă dacă primea de la cineva, de unde o aducea
Părintele Teologos: Se strecura…
Ovidiu Jacobsen: Se strecura și dacă aveai noroc ascultai ba un Boney M… Da, care vine în curentul muzicii disco, ba știu eu ce. Dar foarte puțin, deci masa generală nu a avut acces la așa ceva, pentru că fostul răposat dictator, el ne-a ținut doar pe-o direcție. Am avut o afinitate cu muzica italiană, e ceva natural prin natura noastră ca și nație, dar copiii din ziua de astăzi, ei nu au, ei n-au trecut prin acest traseu al muzicii pop care a început din anii ’40, Frank Sinatra, jazz, blues, gospel, soul music. După care au venit anii ’60 cu Elvis, toți erau rebeli la vremea respectivă. Eu vă fac povestea așa…
Părintele Teologos: Sigur.
Ovidiu Jacobsen: …un pic, ca să trec, ca să… cât decât poate să înțeleagă…
Părintele Teologos: Da, sigur.
Ovidiu Jacobsen: Da, anii ’70, cu era disco și dup-aia anii 80 cu foarte mult rock, pop-rock și așa mai departe.
Părintele Teologos: Cred că au fost, au fost perioade, perioade de revoltă, au fost valuri de revoltă.
Ovidiu Jacobsen: Întotdeauna au fost perioade de revoltă în, în muzică, mă rog, la vremea respectivă unii erau rebeli considerați, dar nu neapărat. Era poate o modalitate mai libertină de-a-și exprima mesajele, sentimentele, trăirile prin muzică. Ori la noi, neavând acest gap sau această mare problemă de cultură generală a muzicii pop, alfabetul, ABC-ul muzicii pop, noi am sărit cam de la aia, la oriental balcanic, care evident pe noi ne-a prins pentru că suntem într-o zonă balcanică. A fost foarte ușor de consumat textele sunt ușurele, multe sunt și împrumutate din zonele mai de sud, bulgarii, că de fapt ăștia cică au inventat manelele, ei și albanezii
Părintele Teologos: A, da? Am înțeles, da.
Ovidiu Jacobsen: Știu de la frații Cazanoi cu care eu colaborez într-un proiect frumos Pop Folclorica… Și o să vă dau un exemplu, apropo de cei tineri. Eram la un moment dat, în perioada Crăciunului, între cele două Eurovisioane, pentru că eu și Paula Seling am reprezentat România de două ori, în 2010 și în 2014. Evident, avem o relație strânsă, am avut și acea emisiune, Duelul pianelor la TVR, unde iarăși, acolo a fost intenția mea să aduc muzică de calitate, să trecem prin această istorie a muzicii pop. Și o dată, eram invitat la Paula care avea în vizită vreo trei patru mai tineri, erau absolvenți sau erau la conservator cred. Avea un pian din ăsta Fender Rhodes, foarte fain, din anii ’70. Mă pun eu să cânt să trec prin tot felul.
Și era unul din muzicienii din band-ul respectiv cu care colaboram atunci, cu Paula, el tot așa un tip foarte informat în muzica pop, el știind că eu am cântat foarte multe cover-uri de-a lungul timpului, eram ca o mică enciclopedie așa, de muzică pop. Și spunea: „Cântă și Elton John! Ia cântă și Stevie Wonder! Cântă un Beatles!” Eu cântam, ăsta se bucura, copiii ăștia erau în jurul pianului, copii, mă rog aveau vreo 20 de ani sau cât aveau, și vedeam că n-aveau nicio reacție
Părintele Teologos: Săracii…
Ovidiu Jacobsen: Și „Mamă ce faină e piesa asta! Mamă ce faină e piesa!” Zic, la un moment dat mă opresc și zic: „Pe asta o știți, nu? Că-i aia lui Stevie Wonder, aia celebră.” Nu, nimic, nicio reacție. Dup-aia trec la nu știu… erau piese clasice, adică…
Părintele Teologos: Da, da, da, toată lumea trebuia să le știe.
Ovidiu Jacobsen: Ar fi trebuit să le știe, da? La un moment dat mă opresc și zic: „Băi, tu faci mișto de mine, cum să n-o știi?” Și am avut o replică cu băiatul ăla foarte interesantă. Băi Ovi nu te supăra pe mine, noi am crescut cu Bambi, cu și nu mai știu ce artiști de-ăștia de muzică pop din anii ’90, tot respectul pentru toți că fiecare… Dar, care tot așa veneau cu o muzică pop foarte ușurică, foarte balcanic influențată
Părintele Teologos: Regional, hai să zicem așa.
Ovidiu Jacobsen: Regională ca să spunem. Deci ăsta este primul, cred că, răspuns, lipsa culturii, a muzicii pop în general. Pentru că eu când m-am așezat în Norvegia și m-am căsătorit prin 2001, am avut o mică perioadă când am încercat să și profesez, să predau muzică pop la o școală, un fel de școală Populară de Artă de acolo. N-am avut vocația asta pedagogică că nu, nu, nu am, nu, n-o simțeam. Dar acei copii de patru, cinci, șase ani, i-au crescut, știau toate textele de la Beatles, știau toate textele de la Rolling Stones, deci orice abordai, la Abba și așa mai departe…
Deci cam aia, cam asta e diferența. Și evident lucrul ăsta se perpetuează până în ziua de astăzi, pentru că golul ăsta, el nu s-a umplut, de abia acuma ușor… Eu merg și în jurii de festivaluri de copii câteodată și văd că există o latură, dar și ei sunt ghidați de niște oameni mai pricepuți. Dar marea masă nu au… și consumul de muzică ușurică și manelistică și nu știu… Da, este cea mai accesibilă, pentru că ei alte repere nu au.
Părintele Teologos: Da, sigur și cel mai facil, adică, pentru că generează o plăcere facilă și asta este, nu stă să se gândească, adică nu există…
Ovidiu Jacobsen: Facilă este orice muzică până la urmă dacă îți place. Dar dacă tu doar cu un fel de subcultură, că ăsta e un fel de subcultură până la urmă, ai crescut, pe asta o îmbrățișezi. Și de aicea și textele care nu sunt nici foarte ”deep” și nu au prea mare lucru de spus, și așa mai departe.
Eurovisionul de astăzi și cel de altă dată
Părintele Teologos: Da. Altceva: Cum vezi diferența dintre Eurovision, atunci când ați fost voi pe podium și Eurovision sau Eurovision cum vrei să pronunți de astăzi, pentru că mi se pare, iartă-mă nu vreau să-ți influențez răspunsul, dar, părerea mea este că astăzi prea mult se ideologizează, există prea multă propagandă în…
Ovidiu Jacobsen: Eurovisionul, el a fost inițial gândit și conceput imediat după Al doilea război mondial, ca să fie ca o manifestare de dragoste pentru muzică, dans și compozitie, căci se numește Eurovision song countest, deci el este un concurs, la origine, de compoziție, de autori,
Părintele Teologos: Am înțeles, deci nu atât calitățile vocale, cât piesa…
Ovidiu Jacobsen: Nu. În primul rând melodia. Trebuie, ea se votează. Dar în timp, el s-a transformat, evident, datorită tehnologiei, datorită schimbărilor… generațiilor, el s-a transformat într-un show până la urmă, de scenă mare, în care nu doar piesa mai contează, contează, în primul rând piesa, artistul care să-ți ducă piesa cât mai sus și cum le punem împreună. Pentru că, cauți ca în acele 3 minute să aduci cât mai mult… Să fie cât mai flashy cât mai… pe scenă, să impresioneze publicul și cei care te ascultă și te votează. Asta o dată. Și din acest motiv ea s-a pierdut un pic din…
Părintele Teologos: Profesionalismul să zicem…
Ovidiu Jacobsen: Nu. Corul acestui concurs, unde practic conta piesa foarte mult și interpretarea. Și ușor, ușor s-a trecut în partea cealaltă mult prea mult, adică cu cât e mai scandaloasă apariția, cu cât e mai flambantă piesa, cu cât e mai…
Părintele Teologos: Șocantă!
Ovidiu Jacobsen: Nebună, șocantă, cu atâta atrage, captează mai mult votantul sau omul care se uită. Da? Deci el s-a transformat acest concurs în timp. După care cum spuneați, în spatele voturilor întotdeauna au fost: întâi partea geopolitică frăția între țări, Moldova cu România Suedia cu Norvegia și Danemarca și așa mai departe. Iarăși un lucru natural pe undeva, pentru că te simți mai aproape de greci decât de finlandezi, ca români.
Părintele Teologos: Evident. Da, da, da.
Ovidiu Jacobsen: Iar, mai ales în ultimii 10 ani, chiar în 2014, când noi am reprezentat a doua oară țara la Eurovision a fost acea Conchita Wurst, care făcea parte din comunitatea lgbt și pe lângă faptul că a câștigat, a avut acel mesaj foarte puternic: „Suntem aici și aici rămânem!” Adică să fiți clar, să vă fie clar că noi suntem parte din…
Părintele Teologos: Ocupăm.
Ovidiu Jacobsen: Dar nu știu dacă ocupă, că ocupă pe cine vor ei, pe mine n-o să mă ocupe, dar a devenit și acest fenomen foarte vizibil și proeminent în concurs.
Celebritatea poate să ucidă
Părintele Teologos: Relativ, pentru că deja atingem subiectele patimilor și subiectele duhovnicești, mă gândesc acum la câteva cazuri celebre de cantautori în principal, care aceștia au avut, bine, omenește vorbind, omenește vorbim, nu duhovnicește, omenește vorbind au avut tot ce au dorit ei, și au sfârșit tragic. Acum chiar mă gândesc la Tim Bergling, Avicii așa, mai ales pentru că tu ai fost în Norvegia, el a fost suedez așa… Cum poți să analizezi cazul ăsta? Pentru cine nu știe Tim Bergling a fost un un foarte, un DJ, un compozitor de muzică electronică, muzică disco, muzică așa pop, mă rog, așa…
Ovidiu Jacobsen: PDM, dance.
Părintele Teologos: Dance, multe, ok, care a ajuns foarte rapid, de foarte tânăr a ajuns să fie, să aibă foarte mult succes, să fie foarte apreciat de către tineri, a făcut foarte multe concerte și… ca să nu influențez răspunsul lui Ovi, o să spun brutal: a murit, s-a sinucis dacă nu mă înșel. Cum s-a ajuns aici?
Ovidiu Jacobsen: Un tip aproape genial, în ceea ce făcea, și asta era o remarcă făcută chiar de cei apropiați cu care a colaborat
Părintele Teologos: Toți spun asta.
Ovidiu Jacobsen: Da, exact. Iarăși, venind dintr-o zonă, extrem de cultă în muzica pop. Suedia este o țară care a dat foarte mulți autori foarte buni, pentru că au acel bagaj de care vorbeam mai devreme, și a avut de unde să crească ca și autor, că nu crești din senin, te naști cu un har, dar dacă nu ți-l șlefuiești…
Părintele Teologos: Sigur. Dacă n-ai o cultură, adică dacă n-ai ajutorul…
Ovidiu Jacobsen: Nu înveți. Ca în orice domeniu. Ori el este un exemplu, din păcate, clasic, câteodată, de… avea talent, mult prea multă atenție și poate succesul a venit prea repede, nu știu, nu-mi dau seama, dar aici cum spuneați și duhovnicește, poate nu a avut interior, vreun ajutor.
Părintele Teologos: Da, așa cred și eu.
Ovidiu Jacobsen: Cum, poate noi, care suntem creștini îl avem, pentru că e o breaslă și destul de grea și în momentul în care ai succes ești foarte ușor de… să te lași influențat de cele lumești, să fii, să crezi că, cum spuneați aseară, te crezi dumnezeu….
Părintele Teologos: Te auto-îndumnezeiești…
Ovidiu Jacobsen: Sau așa, ăsta era termenul. Și toți oamenii pe care îi ai în jurul tău atunci când ai succes, care trag de tine, care vor să fie cu tine, care altfel dispar imediat cum nu mai ai succes. Iar asta pot într-o mică măsură să o spun și eu. Când ești sus toată lumea vrea să fie cu tine. Cum te-ai dus un pic mai jos și nu mai e… Dar asta spunea și Robert Dinero și mulți, e general valabilă, cum vezi că nu mai așa mulți prieteni sau oameni care sunt interesați de tine. Și bine depinde și cum ți-ai clădit acest succes.
Părintele Teologos: Sigur.
Ovidiu Jacobsen: Ori el, a fost victima unui cumul de factori, acestui concept de a fi faimos, nu? Când ajungi să ai foarte multă faimă, bani, numai… el trebuia să presteze și pe scenă și în studio…
Părintele Teologos: Cred că era presat, era presat de însuși succesul său.
Ovidiu Jacobsen: Asta spun. Deci toate astea, un cumul de factori care a pus o presiune uriașă pe el și la un moment dat ajungi să te trezești dimineața singur după știu eu ce party pe nu știu ce iaht, prin Dubai, cu toată lumea. Și îți dai seama că e gol înăuntru, tu iar urci pe scenă, ești singur. Și asta spun, dacă nu e Dumnezeu cu tine și n-a avut poate vreo… dar, nu judecăm, că nu pot să judec, eu nu știu ce exact, dar eu… Din păcate, poate fi o finalitate tragică a succesului.
Părintele Teologos: Și mă gândesc, mă gândesc că în clipa în care ai prea mulți bani, adică, cum se spune în popor, nu mai știi ce să faci cu banii, atunci pericolul de a cădea în patimi este foarte mare. Știu că el a fost dependent și de băutură, și așa mai departe.
Ovidiu Jacobsen: Și de droguri, da…
Părintele Teologos: Și cred că, cred că același lucru… Pe mine m-a impresionat și un alt caz, cazul Cester Bennington, care pentru cine nu știe Cester Bennington a fost solistul unui celebre formații de muzică, Linkin Park se numește, care și el s-a sinucis. La Cester era, era… cum îi spune, foarte prevalent, faptul că era foarte depresiv. Cum poate cineva să fie atât de depresiv în clipa în care, să zic așa ai succesul respectiv?
Ovidiu Jacobsen: Dacă nu ești ortodox probabil că ți-e mai greu.
Părintele Teologos: Evident. Și eu la asta mă gândesc, dar am vrut să aflu și părerea ta din breaslă. Pentru că dacă, dacă n-ai, nu ai pe Dumnezeu înăuntrul tău, n-ai iubirea lui Dumnezeu, te simți gol. Și atunci, evident ești…
Ovidiu Jacobsen: Iarăși, trebuie să mă dau un pic pe mine ca exemplu, prin micile, prin mica, micul traseu pe care l-am avut eu în lumea asta muzicală. Când întotdeauna L-am simțit pe Dumnezeu lângă mine și pe Maica Domnului și m-am rugat… Mie nu-mi place să vorbesc despre lucrurile astea pentru că nu… Mie îmi place să mă duc în Biserică dacă se poate când sunt singur, când vreau să… cu Domnul vreau să… Dar întotdeauna am avut chemarea asta și am avut o flacără care m-a ținut. Că te pierzi, normal că te pierzi la un moment dat, că sunt tot felul de… Și eu cred că foarte mulți din, și mai ales din societatea vestică, dacă nu au un reper creștin, cred că le este mult mai ușor și unii…
Părintele Teologos: Clachează.
Ovidiu Jacobsen: Clachează, da. Că una este genul muzical și ceea ce crezi tu, și ce faci tu care… și el vine prin voia Domnului, nu? Și alta este să ai tăria și inteligența ajutate de Dumnezeu să poți să zici stop câteodată, să te uiți în jur, să vezi cine merită să fie lângă tine, într-un anumit punct, da? Dacă, poate nu au reperele astea creștine, poate… Dar, iarăși, e greu de spus fiecare om…
Cum lucrează Dumnezeu
Părintele Teologos: L-ai văzut pe Dumnezeu în viața ta? Ai văzut ajutorul lui Dumnezeu în viața ta?
Ovidiu Jacobsen: Da, de foarte multe ori.
Părintele Teologos: De foarte multe ori. Poți să ne spui un caz?
Ovidiu Jacobsen: Păi, cred că succesele pe care le-am avut, în cadrul unui concurs ca acesta, Eurovision, nu? Pentru că treci prin… Îți pui în minte o… îți dorești să faci performanță, și când am plecat la drum cu Paula, m-am cunoscut cu ea pe scena Cerbului de aur, unde am avut șansa să câștig atunci două premii, ea era în juriu, așa ne-am cunoscut. Dumnezeu poate, a vrut să ne aducă împreună. Și vizualizând următorii pași pe care aș fi vrut să-i fac, întotdeauna m-am rugat, și de fiecare dată am simțit că lucru s-a întâmplat cu… evident și cu muncă și dar, în primul rând cu…
Eu am fost pot să vă mărturisesc, am avut tot așa, poate o stea destul de norocoasă, pentru că am avut niște oameni foarte importanți, Horea Moculescu de la care am primit primul premiu, la 14 ani, Virgil Popescu, au fost niște mentori pentru mine în muzica ușoară, pop, de la care am învățat iarăși foarte multe lucruri. Și am avut șansa să întâlnesc oameni foarte…
Părintele Teologos: Te-a binecuvântat Dumnezeu!
Ovidiu Jacobsen: Cu siguranță.
Părintele Teologos: Trebuie, cum să spun? Să dai lucrarea pentru care ai primit harul. Trebuie să dai mai departe.
Sfaturi pentru iubitorii de muzică
Părintele Teologos: Ce sfaturi, că tot veni vorba, ce sfaturi ai da tinerilor…, două categorii de tineri: tinerilor aspiranți ca ascultător și mai ales tinerilor aspiranți ca și compozitori, cântăreți.
Ovidiu Jacobsen: Strict profesional vorbind, pentru cei care, pentru cei care își doresc să fie compozitori, dacă se referă, dacă vă referiți la cei care vor să urmeze în muzica pop, pentru că aici mă pricep, exact ce spuneam și mai devreme, să-și studieze foarte bine materia, să fie cât mai deschiși la orice ramură a muzicii pop și cu cât asimilează mai mult, cu cât ascultă mai multă muzică din…, cum spuneați că e hardrock, că e jazz, că e pop, că e pdm, dance și așa mai departe, cu atâta vor fi mai informați. Și în momentul în care te apuci și compui pe nișa ta, ai mult mai multe informații cu cât ai ascultat mai mult, ca și la rugăciune, nu?
Părintele Teologos: Evident! Cu cât știi mai multă teologie, cu atât te poate ajuta mai mult în rugăciune.
Ovidiu Jacobsen: Exact, da. Asta unu, deci să fie cât mai, ca un burete așa, care să absoarbă cât mai multă informație. Nu toți ajung să facă performanță, pentru că, poate nu toți au aceeași ambiție și viziune, și doar cei care într-adevăr și-o doresc ajung acolo. Și cu muncă multă, cât mai multă, evident. Iar pentru ascultători, ascultătorii români: Dragilor, ascultați ce vreți voi, dar ascultați și lucruri… tot așa, din toate zonele, nu doar pe tiktok, manele…
Părintele Teologos: Adică să nu se, să nu se închidă, să nu se limiteze, să nu se limiteze, pentru că…
Ovidiu Jacobsen: Muzica este mare…
Părintele Teologos: Și cred că, dacă își vor lărgi orizonturile, vor vedea că există artă, există muzică care te înalță, nu atât o muzică cu care îți hrănești o anumită patimă să zic așa, o anumită pasiune. Asta cred că este foarte important.
Viitorul muzicii pop
Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?
Ovidiu Jacobsen: Al muzicii pop, sau în general?
Părintele Teologos: În general bineînțeles, cu un focus pe muzica pop.
Ovidiu Jacobsen: Eu cred că și în România lucrurile sunt într-o schimbare totuși pozitivă. Vă dau un exemplu. Chiar săptămâna trecută am lansat o piesă nouă cu o artistă tânără: Iuca, cu care am avut șansa să lucrez, da, la această melodie în studio. Stai și când… într-o sesiune de studio cunoști omul într-un timp foarte scurt, foarte repede. Și atunci vezi cât de… câtă inteligență socială are, cât de inteligent este în muzică și așa mai departe. Și ea este un exemplu, această fetiță de 19 ani, Iuca căreia îi urez foarte mult succes în continuare. Extrem de abilă și cu o dorință de a nu se compromite, mi-a plăcut foarte mult.
Părintele Teologos: Asta e foarte bine, să nu se compromită, da.
Ovidiu Jacobsen: Nu s-a…, că la un moment dat mai glumesc: „Vrei s-o dăm mai în maneluță piesa asta, cum vrei?” Fiind trendul… „Nu, nu, nu, vreau, nu, vreau să păstrăm…” Și vedeam cât de repede lucrează, cât de repede scrie… a scris un text frumos, da? Cum, cu… nu totul trebuie să fie Shakespeare, da să aibe totuși o…
Părintele Teologos: Da, o artă, o cursivitate, o emoție…
Ovidiu Jacobsen: Da, exact, o emoție. Și o dau exemplu, o dau exemplu pe ea pentru că chiar e o generație nouă și este, da, este speranță și la noi, da.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu, asta este foarte important.
Ovidiu Jacobsen: Și sunt foarte mulți copii talentați, adică… lucrurile întotdeauna sunt într-o dinamică continuă, și muzica actuală, adică… sunt… Știți care e iară, o altă diferență între zona nordică și la noi? Este faptul că acolo și artiștii de generație veche sau muzica bună care acuma ar fi demodată să zic așa, ea încă este difuzată, ori la noi, din păcate trendul e doar cel care e actual, și mai puțin… Dar chiar și aici lucrurile au început să se schimbe, adică văd niște schimbări în bine.
Părintele Teologos: A, deci cred că, cred că, cum se numesc…?
Ovidiu Jacobsen: Și media influențează foarte mult.
Părintele Teologos: Da, evident asta vreau să spun, că medie influențează, și cred că ar trebui ar trebui o mai mare rezilență, o mai mare, cum îi spune? O mai mare responsabilitate, dacă doriți, responsabilitate din partea mediei, din partea cum se numesc? Redactor, cred că. Redactor muzical, cel care care dorește să promoveze o anumită, anumite piese și trebuie… Ar fi bine să promoveze niște piese care într-adevăr spun ceva, chiar dacă nu-s atât de facile, sigur că o să bage un hit, două, că asta e… Dar ar trebui să, cumva să promovăm puțin mai mult…
Ovidiu Jacobsen: Să fie o infuze și de lucruri care au contat în muzica de până acum.
Părintele Teologos: Pentru că trebuie omul cultivat.
Ovidiu Jacobsen: Exact, ei au o putere foarte mare prin radio și prin online, mediul online, mai ales acum, da? Pentru că tu educi publicul vrând nevrând.
Părintele Teologos: Da, ești educator, evident.
Ovidiu Jacobsen: Prin ceea ce pui în AirPlay…
Cum își câștigă un muzician existența
Părintele Teologos: Cum? Acuma, nu în cazul tău, dar în general, cum câștigă cineva, cum își câștigă un artist existența, în clipa în care muzica este pe gratis pe YouTube? Sau, mă rog, când este muzica pe gratis în general.
Ovidiu Jacobsen: Te apuci de făcut Uber.
Părintele Teologos: Cum?
Ovidiu Jacobsen: Faci Uber.
Părintele Teologos: A bun am înțeles.
Ovidiu Jacobsen: Și faci și muzică din pasiune.
Părintele Teologos: Sigur din youtuber te transformi în uber.
Ovidiu Jacobsen: Nu, sunt multe modalități, evident concertele vor fi întotdeauna o sursă de venit pentru artist. Dacă e și compozitor… Nu e chiar gratuit pe YouTube, că nu prea mai poți să urci chiar ce vrei tu. Și dacă eu văd că el mi-a folosit piesa mea gratuit, eu pot să-i dau un claim către YouTube și să-i spun: „Alo, ăsta mi-a luat piesa!” Da, și lucrurile s-au mai reglat în sensul ăsta oarecum. Și income… adică sunt venituri care vin din mai multe părți, de la drepturi de autor, de la drepturi de master, dacă îl deții pe o piesă, gen reclamele care generează eventual succesul piesei tale pe YouTube, și așa mai departe. Deci iarăși, trebuie să fie în trend, cum sunteți… că nu mă așteptam pe Muntele Athos să fiți așa… în trend cu tehnologia și cu… să țineți pasul cu cele lumești.
Și, ca să închei, cu cât ești mai în temă, sau poate ai oameni care lucrează pentru… în spate ai o echipă care să… atunci, se adună venituri din mai multe surse și ar trebui să fie ok pentru un artist.
Părintele Teologos: Și atunci, cred că această echipă fiecare își aduce aportul și cred că impactul este mult mai mare, când cineva lucrează în echipă.
Lucrul în echipă
Ovidiu Jacobsen: Da, eu ador de exemplu să lucrez în echipă. Chiar merg în foarte multe tabere de creație, song writing sessions, unde cunoști oameni noi, cunoști un om talentat nou…
Părintele Teologos: Și ies scântei…
Ovidiu Jacobsen: Scântei în sensul bun al cuvântului. Mi se pare genial să te întâlnești cu un alt om talentat și să vezi că la… pleci, te întâlnești dimineața, se face echipa, suntem trei, doi, trei în echipă, și la finalul zilei ai un copilaș nou, care e o piesă nouă. Foarte creativ și foarte… Și înveți foarte mult și psihologic cum să lucrezi cu un om.
Părintele Teologos: Și cred că este și o experiență foarte plăcută, dincolo de piesa în sine.
Ovidiu Jacobsen: Poate să fie și frustrantă. Pentru că, dacă în două trei ore nu prea s-a întâmplat nimic în sesiunea respectivă, n-a venit nici-o piesă, atunci a intervenit și frustrarea.
Părintele Teologos: A, da?
Ovidiu Jacobsen: Da, îți dorești ca la final de zi să ai o piesă cât mai bună, cu text, cu tot. Și mai nou, presiunea este să fie și producția gata, adică să fie cam gata piesa într-o zi.
Părintele Teologos: A, da?
Ovidiu Jacobsen: Ceea ce, personal ador acest lucru, pentru că îți și împinge limitele tale, ca și…
Părintele Teologos: Te turează puțin…
Ovidiu Jacobsen: Da, dar înveți să fii cât mai ca la vânătoare…
Părintele Teologos: Focusat.
Ovidiu Jacobsen: Da. Ceea ce e un lucru bun. Dar creativ, este senzațional, atunci iarăși simți că-i Dumnezeu cu tine, pentru că se întâmplă la un moment dat o magie în camera respectivă care…
Părintele Teologos: A deci așa se compun piesele? Adică…
Ovidiu Jacobsen: Foarte des, da. Mai nou sunt… se organizează… și casele de discuri mari… Sunt artiști mari care fac asta, organizează tabere de creație, le spun tabele de creație ca să nu se înțeleagă…
Părintele Teologos: Altceva.
Ovidiu Jacobsen: Așa și… se adună autori foarte buni, care scriu punctual pentru artistul respectiv. Pe un brief anume, cu niște referințe anume. Vrem să scriem, nu știu, în stilul Abba astăzi.
Părintele Teologos: A, da?
Ovidiu Jacobsen: Da. Și atunci toată lumea…
Părintele Teologos: Ascultă Abba și scrie… Da sau mă rog.
Ovidiu Jacobsen: Dacă nu ai ascultat când trebuia. Oricum asculți. Dar, da, este o… la nivelul pro cam așa se lucrează.
Părintele Teologos: A, foarte interesant. Și ceea ce vreau iarăși să întreb: Nu este, nu crezi că este mai de impact dacă cineva își cântă propria compoziție? Pentru că își pune sufletul acolo sau… Pe când un cântăreț care nu are compoziția lui, poate că este mai distant, sau nu? Greșesc?
Ovidiu Jacobsen: Dacă ești cant-autor cum sunt eu, Paula sau unii care au… sunt născuți și cu harul vocii să și cânte, poți să alegi să fie piesa cântată de tine. Dar poate nu ți se potrivește ție. Și aici iarăși poți să lași, să știi să lași eul deoparte și să spui nu, piesa asta îți sună ție mai bine.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Ovidiu Jacobsen: Ceea ce, și asta e un lucru fain.
Părintele Teologos: O formă de smerenie de fapt.
Ovidiu Jacobsen: Da, dar, depinde de situație și depinde de contextul în care ai fost chemat în, nu știu, în tabăra respectivă de creație, că dacă trebuie să scriem o piesă pentru el, atunci pentru el o scriem.
Părintele Teologos: Am înțeles.
Ovidiu Jacobsen: Și de multe ori se întâmplă ca artistul să se îndrăgostească de piesă, să tragă el vocile și să spună: „Nu e pe vocea mea, nu o simt.” Am un exemplu recent, cu cineva care a venit și foarte cunoscut de la noi, tot din generația tânără, și-a dorit foarte mult să vină pentru că s-a îndrăgostit de piesă, a cântat-o, s-a chinuit, nu prea ieșea, și a mai stat ulterior să asculte finalul pe care l-am trimis, masterul final, și a zis: „Nu e de mine!”
Părintele Teologos: Mare… smerenie, e de apreciat totuși.
Ovidiu Jacobsen: Da, păi, așa ajungi cât mai sus, nu? Cu cât ești mai smerit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Foarte bine, mă bucur tare mult. Apropo de asta, cum crezi că este mai bine, să ia cineva o carieră solo sau să fie totuși într-o formație?
Ovidiu Jacobsen: Lucrurile astea vin, în general vin destul de natural. Showbiz-ul este mare. Acolo poți să fii pus și fără voia ta într-un context în care poate n-o să-ți placă, dar s-ar putea să-ți convină, pentru că dacă apare succes ieși bine din povestea respectivă, sau să fii un artist foarte puternic care ține, poate să țină o carieră solo în spate, nu? Că nu oricine poate să facă chestia asta. Și nu cred că este o regulă.
Părintele Teologos: Depinde de caracter.
Ovidiu Jacobsen: Depinde de caracter, de situație, de ce har ai tu, cât de talentat ești, poate de multe ori într-o situație de band se adună mai mulți oameni talentați care, și ei trebuie să lucreze împreună să creeze un beatle, să creeze un, nu știu…
Părintele Teologos: A, deci nu e de ajuns numai să fie talentat, ci trebuie să fie și un membru, trebuie să aibe și harisma să fie de echipă.
Ovidiu Jacobsen: De foarte multe ori în spatele unor astfel de proiecte sunt niște manageri. În cazul celebru, a celor de la Beatles, a fost George Martin, producătorul renumit. Ei cântau la nivel de cover prin Berlin și prin Germania și rupeau barurile Beatles, până să fie ei cunoscuți, și se chinuiau pe acolo. Până a apărut acest George Martin care i-a ascultat i-a pus în studio și le-a spus: „Băi băieți, stați așa, cam așa, tu asta, tu la asta ești foarte bun, tu faci aia…” Da. Și… un om cu viziune. Și de foarte multe ori există un manager sau un producător muzical care are experiență și care ăsta-i harul lui, să-și simtă… să adune oameni talentați. Beatles este un exemplu clasic și foarte mare.
Despre concerte și turnee
Părintele Teologos: Ce altceva doresc să întreb este: sunt obositoare concertele, turneele?
Ovidiu Jacobsen: Sunt… sunt și obositoare și frumoase. Depinde cât de dese sunt concertele. Eu, de exemplu acuma am șansea să plec, apropo de Eurovision, să plec într-un turneu mondial chiar. Este pentru prima oară când se face un concept nou, se numește Eurovision Song Contest on Tour, care începe în octombrie. Paula, la momentul contractării acestui concept nu a putut să dea curs, și eu am luat-o pe o altă fată tânără talentată, Ilinca, care a avut piesa cu „Yodel it” – nu știu dacă vă amintiți. Așa și am luat-o pe ea că e talentată și tânără, și o să mergem împreună. Cântă și piesa mea și eu piesa ei. Iar ăsta va fi un turneu, apropo de oboseală sau nu, în care o să ajungem… suntem azi în Varșovia și peste două zile trebuie să fim în Sydney.
Adică, probabil că se va simți factorul de oboseală, dar e și frumos. Trebuie să ai un pic de disciplină când ești în turneu. Dacă ai disciplină și te culci și tu devreme și nu mergi la toate petrecerile, cum se ducea Avicii de obicei… Dacă ești un pic disciplinat cu tine și ai grijă și de somn și de o rugăciune și mai știu eu ce contează pentru tine, atunci le depășești. Da, normal eu un efort din mai multe puncte de vedere. Pentru că te urci pe scenă și la fiecare scenă pe care te urci, oamenii ăia te văd poate pentru prima oară, și ei vor maximul, adică…
Părintele Teologos: Totul.
Ovidiu Jacobsen: Aicea, dumneavoastră să-mi spuneți părinte cum e când dai așa de mult pentru public, e…
Părintele Teologos: Ca să dai, ca să poți să dai, trebuie să primești. Adică trebuie să te rogi la Dumnezeu, să primești. Înainte de concert totdeauna roagă-te la Dumnezeu roagă-te la sfântul protector, la Maica Domnului, și atunci o să primești înainte de concert, o să primești acea, acel drive, acea putere a iubirii ca să poți, să poți să dai mai departe, să poți să dai mai departe și să nu te împiedici de diferitele, eu știu, deranjamente care apar în organizare, în sală, cu sonorizarea și așa mai departe. Foarte important asta, astfel încât să fii, să fii la un nivel existențial superior, adică să ai iubire ca să poți să dai mai departe. Pentru că oamenii, de fapt, asta caută.
Toți oamenii caută raiul, toți oamenii caută raiul. Și muzica este într-adevăr o avanpremieră a raiului, dacă este în direcția corectă, dacă este cum trebuie să fie.
Ovidiu Jacobsen: Mă bucur să aud. Să dea Domnul.
Părintele Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu. Da. O ultimă întrebare: Crezi că artistul este un jertfitor?
Ovidiu Jacobsen: În mod normal eu trebuia să vă întreb cât mai mult.
Părintele Teologos: Da, sigur poți să mă întrebi, eu nu te presez, vezi că te las să vorbești.
Ovidiu Jacobsen: Eu încerc să vă dau răspunsuri cât mai…
Părintele Teologos: Sigur.
Ovidiu Jacobsen: Mă iertați, încă o dată.
Părintele Teologos: Crezi că artistul este un jertfitor? Crezi că muzica e o formă de jertfă?
Ovidiu Jacobsen: Nu. Am fost binecuvântați cu un talent, cu un har aparte. Nu.
Părintele Teologos: E ceva frumos, foarte frumos, foarte frumos. Și aduce foarte multe bucurii inclusiv ție care cânți, nu?
Ovidiu Jacobsen: Da, sunt niște stări, niște trăiri grozave, iar atunci când te pregătești, forma de competiție cum e Eurovisionul, pentru că e o competiție, nu? Ca și un sportiv, te pune într-o stare și mai alertă de a te pregăti și spiritual și mental și vocal, fizic, da? Ori satisfacția și starea de pe scenă pe care o primești de la public și știi că reprezintă o țară, este cel mai… până la urmă cel mai mare show televizat, se uită peste 180 de milioane de oameni la acest Eurovision, și satisfacția este uriașă. Adică, faptul că te-ai pregătit, dar ai acest har pe care l-ai primit de la Dumnezeu… Ce pot să mai spun?
Părintele Teologos: Să-i mulțumești lui Dumnezeu!
Ovidiu Jacobsen: Îi mulțumesc lui Dumnezeu. Eu încerc să fac cât pot de des. Doamne ajută!
Părintele Teologos: Doamne ajută! Mulțumim tare mult Ovi!
Ovidiu Jacobsen: Eu mulțumesc!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comment
A fi artist poate fi o formă de jertfă, dar ea este oarecum contrabalansată în momentele de succes și faimă, deci se crează un echilibru. Concret pentru realizatorii de filme: muncesc ani de zile la un film, multe nopți nedormite, foarte mult stres, anxietate, dar apoi vine lansarea, vin festivalurile, interviurile, recenziile, celebritatea uneori, și pentru câteva luni primești foarte multă „plăcere” care echilibrează balanța durerii din toți anii anteriori de muncă plină de sacrificii. Iar apoi din nou câțiva ani de muncă în anonimat și sacrificii. Și tot așa. Deci jertfa nu se cuantifică pentru mântuirea artistului, fiindcă ea este contrabalansată de momentele de glorie, care chiar dacă sunt mai scurte decât perioada de jertfă, sunt foarte intense, și se anulează una pe alta din pdv. energetic (jertfa cu gloria). În final cred că intenția contează pentru mântuire, dacă vrei să ajuți lumea cu ceea ce faci sau nu, iar apoi efectele intenției tale contează și ele, fiindcă de multe ori intenția poate fi distorsionată de păcate.
Din cauza asta l-am întrebat pe Ovi această întrebare.
Da, am dorit doar să aduc câteva explicați despre proces, deoarece Ovi a sărit la concluzie direct, că nu e o jertfă și că e frumos, iar asta poate lăsa unora impresia că totul e lapte și miere, numai distracție. E nevoie de sacrificii enorme, mai ales la început, anii în care încă nu ești cunoscut, foarte multă muncă (de multe ori cu bani foarte puțini) și foarte multă răbdare. Dar apoi când vin rezultatele muncii, ele de obicei pentru artiști sunt mult mai intense decât rezultatele muncii în alte domenii, sunt ca o explozie de „plăcere”. Pun plăcere în ghilimele ca să nu se înțeleagă patimile sexuale, aceea este o altă problemă, mă refer la faptul că ești invitat peste tot, în centrul atenției peste tot, fanii se adună, te urmăresc și-ți scriu, publicațiile scriu, iar astea toate sunt sentimente intens plăcute, dar sunt OK fiindcă e nevoie de așa ceva care să echilibreze toți anii de muncă.
La artiști de obicei și perioada de jertfă/muncă este mult mai intensă decât la majoritatea oamenilor, dar și perioada de glorie, iar apoi se repetă ciclul, artiștii tot timpul trec prin aceste extreme, e unul dintre motivele pentru care mulți dau în patimile drogurilor și alcoolului, sunt și limitările psihicului uman, nu rezistă de multe ori. Iar când pică, în lipsa ortodoxiei, nu are pe ce să se sprijine ca să se ridice, și urmează tentația sinuciderii.
Iar fiindcă am amintit de patimile sexuale – festivalurile și succesul sunt văzute de mulți ca acces foarte facil la foarte multe femei sau bărbați care-ți sunt fani. Asta e o mare problemă și în sport și în orice alt domeniu unde există fani. Totul e deja foarte plăcut atunci când ai succes, iar aceste patimi sexuale vin ca un surplus, ca o bombă care te dinamitează prin interior, duc la ruină.