Nu priviți așa cum privesc demonii, ci priviți ca prin ochii lui Dumnezeu – p. Spiridon Bailey

Ascultați un material sensibil și bine țintit al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne învață să nu privim lucrurile așa cum le privesc demonii, ci să le privim ca prin ochii lui Dumnezeu.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În Cap. 17 din Sf. Evanghelie după Ioan auzim cuvintele lui Hristos în timp ce se roagă Tatălui, cuvinte care Îi confirmă identitatea ca Fiu al lui Dumnezeu, care înlătură toate aceste erezii care pretind că El niciodată nu a spus că este Dumnezeu. Auzim în această rugăciune că se recunoaște pe Sine ca fiind una cu Tatăl. Și apoi, după ce s-a rugat, Hristos se înalță [la ceruri]. Se înalță până la Tronul lui Dumnezeu și intră în ceruri. Și noi ar trebui, mai întâi de toate, să ne gândim la ceva din teologia acestui eveniment, și apoi să recunoaștem ce înseamnă pentru noi și cum schimbă modul în care ar trebui să vedem lumea și să ne vedem unul pe altul.

Sfârșitul sezonului Pascal este de fapt sfârșitul celebrării Sf. Paști în sine, liturgic vorbind. Vom sărbători, desigur, Sf. Paști în fiecare Sfântă Liturghie și în Vecernia noastră va fi recunoașterea învierii noastre, dar acest sezon, ca sezon liturgic, se apropie de sfârșit. Și Sf. Paști au fost o celebrare a umanității noastre, trecând de la viață la moarte în Hristos. În Hristos, umanitatea noastră trece de la viață la moarte. Dar în Înălțare, în Hristos umanitatea noastră trece de pe pământ la ceruri. Hristos se înalță chiar la Tronul lui Dumnezeu.

Acum, desigur, de-a lungul Scripturii, găsim și alte exemple de învieri din morți și, de asemenea, de înălțări. O vedem fiica lui Iair, îl vedem pe Lazăr și apoi îi vedem pe Ilie și Ieremia și așa mai departe. Dar aceste evenimente sunt foarte diferite de cele din viața lui Hristos, pentru că acei oameni au rămas muritori, au rămas pământești. Deși au fost înviați din morți, au fost înviați pentru a muri din nou, pentru a se întoarce în pământ. Dar Hristos se ridică din moarte și învinge moartea. El învinge moartea în El Însuși și are însemnătate pentru noi, ne schimbă.

Celelalte învieri din morți, deși indică către Învierea lui Hristos, ne conduc la Înălțarea Lui Hristos, ele însele nu ne transformă, dar Învierea și Înălțarea lui Hristos reprezintă o depășire a morții, ridicarea umanității noastre la ceruri. Și astfel ne schimbă, schimbă modul în care existăm, în care ne raportăm la Dumnezeu și felul în care ar trebui să vedem lumea. În timpul Întrupării, Dumnezeu a devenit Om și rămâne Om și Dumnezeu a devenit Om fără nicio schimbare a divinității Sale. În Hristos este plinătatea divinității, neschimbată. La fel, în Înălțarea Sa, umanitatea noastră este pe deplin umană. El se ridică la tronul lui Dumnezeu, cu umanitatea noastră în sine rămânând neschimbată în acest sens. Desigur, ne schimbă în ceea suntem și cum ne raportăm la Dumnezeu, dar umanitatea noastră este plinătatea umanității, fiind ridicată în Hristos la tronul lui Dumnezeu.

Și acest lucru are multe consecințe pentru noi. Nu în ultimul rând, înseamnă că avem o înaltă chemare ca ființe umane. Avem o chemare înaltă. Există o nouă demnitate pentru ce înseamnă să fii o ființă umană. Suntem chemați să fim moștenitori ai Împărăția lui Dumnezeu, nu doar slujitori, sclavi în Împărăția lui Dumnezeu, suntem chemați să fim moștenitori cu Hristos, comoștenitori cu Hristos, moștenitori adoptați, copii adoptați de Dumnezeu. Aceasta este o chemare extraordinar de înaltă pe care Dumnezeu ne-o acordă.

Și totuși, când ne uităm la noi, când ne uităm la păcatul nostru și întunericul care locuiește în noi, la cât de ușor cădem în ispită, cât de ușor putem cădea în disperare și să spunem că suntem nevrednici de această chemare, dar, desigur, Hristos este în mijlocul nostru, ne transformă, ne schimbă și când Dumnezeu se uită la noi, El își vede propriul chip, vede chipul lui Dumnezeu în noi. Și noi suntem chemați să vedem acea imagine unul în celălalt, să recunoaștem, să privim dincolo de păcatele exterioare din viețile oamenilor, și să vedem chipul lui Dumnezeu în fiecare persoană, pentru că Dumnezeu vede chipul lui Dumnezeu în noi. El își vede imaginea în noi. Desigur, demoni când se uită la noi se bucură când văd păcat, se bucură când cădem, se uită și văd aceste păcate, dar Dumnezeu se uită dincolo de păcatele noastre când ne pocăim, când ne întoarcem la El și îi cerem iertare. El este dispus să fie milostiv și să privească dincolo de păcatele noastre.

Astfel, noi avem de ales. Putem alege să ne privim unul pe altul cum face Dumnezeu, cu ochii lui Dumnezeu, dacă putem îndrăzni să spunem așa, sau putem să ne uităm cu ochii demonilor, putem alege să ne vedem unul altuia păcatele, căderea, depravarea. Înălțarea ridică umanitatea noastră. Suntem făpturi ale lui Dumnezeu, suntem parte a lumii create și o parte a creației s-a înălțat acum la Tronul lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că creația însăși e capabilă să-I dea slavă lui Dumnezeu în fiecare strălucire a frunzelor, de fiecare dată când soarele se mișcă printre copaci, în cântecul păsărilor… Toate acestea sunt capabile să-i aducă slavă lui Dumnezeu și putem vedea asta dacă privim cu ochii lui Dumnezeu.

Când ne uităm în jur la lume, fiecare moment poate fi spre slava lui Dumnezeu, fiecare nor care trece pe deasupra, fiecare animal care trece pe alături. Toate să fie spre slava lui Dumnezeu! Să nu privim această lume așa cum fac demoni, uitându-ne la stricăciunea ei, la decăderea ei, ci să răspundem la această înaltă chemare, această chemare a demnității, această chemare de a fi moștenitori împreună cu Hristos și să ne pocăim și să ne luptăm, deși știm că suntem nevrednici. Dumnezeu ne cheamă să ne luptăm și în această luptă Dumnezeu ne întâlnește și ne acordă harul Său.

Fie ca Dumnezeu să ne acorde tuturor oportunitatea de a primi harul Său și să recunoaștem și să începem să trăim pregătindu-ne pentru Împărăției lui Dumnezeu. Să ne uităm la frumusețea pădurilor! Să fie spre slava lui Dumnezeu!

”Așa cum Domnul a îmbrăcat trup, lăsând la o parte orice principat și putere, tot așa creștinii se îmbracă în Duhul Sfânt și găsesc odihnă”. ~ Sf. Macarie cel Mare

”Omule păcătos! Predă-te în întregime, cu toată viața ta Domnului tău, și toată viața ta va spori în înțelepciune, frumusețe, solemnitate, ordine dătătoare de viață, și va deveni frumoasă ca viața Sfinților lui Dumnezeu.” ~ Sf. Ioan de Kronstadt

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!