Iubitul nostru Hristos – p. Spiridon Bailey

Ascultați un cuvânt sensibil al părintelui Spiridon Bailey despre iubitul nostru Hristos. Să ne ajute Domnul!

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Există multe moduri în care lumea va încerca să ne îndepărteze de comuniune cu Dumnezeu. Lumea ne va oferi tot felul de plăceri și distracții și lumea va încerca chiar să ne convingă că putem găsi pace și bucurie în inimile noastre fără Dumnezeu. Dar o dată ce înțelegem cât de false sunt aceste afirmații și oferte, cât de goale sunt toate aceste oferte, dacă vrem să intrăm mai profund într-o relație cu Dumnezeu, atunci trebuie să ne uităm mai mult la modul în care atitudinile și comportamentul nostru ne împiedică să intrăm în această comuniune, ne împiedică să-L cunoaștem pe Dumnezeu mai profund.

Pentru cei mai mulți dintre noi, problema nu e cât de păcătoși suntem. Cu toții ne putem uita în urmă la viețile noastre și să vedem foarte mult păcat, dar în sine nu este acest păcat care ne împiedică să intrăm mai adânc în relația cu Dumnezeu, ci este dacă suntem dispuși să mergem dincolo de o credință superficială, să trecem dincolo de suprafața a ceea ce ne cheamă Dumnezeu și a ceea ce ne oferă Dumnezeu. Una dintre capcanele moderne în care cad oamenii este să trateze rugăciunea doar ca pe o altă sursă de împlinire. Viețile noastre sunt atât de pline de experiențe și activități astăzi și oamenii din vest sunt încurajați să caute împlinirea în toate aceste aspecte diferite ale vieții lor. Iar rugăciunea, dacă nu suntem atenți, poate fi tratată ca încă o sursă de împlinire printre multe altele.

Și pericolul real în a trata rugăciunea în acest fel este că la baza acestei atitudini stă modul în care ne apropiem chiar și de dorința noastră pentru prezența lui Dumnezeu. Dacă nu suntem atenți, putem dori prezența lui Dumnezeu în viața noastră doar ca pe una dintre multele [surse], încă o sursă de sens și scop pe care să o adăugăm vieții noastre. Suntem chemați să cultivăm sentimentul că nu poate exista viață fără Dumnezeu, nu poate exista viață fără Dumnezeu… Trebuie să-L recunoaștem ca pe miezul vieții noastre și acesta este singurul mod în care putem să-L cunoaștem.

Dacă un cuplu căsătorit se tratează reciproc ca pe un mijloc către un scop, atunci relația lor nu va crește vreodată cu adevărat și să înflorească așa cum vrea Dumnezeu. Dacă un soț/soție își tratează soția/soțul doar ca pe un mijloc de a-și umple orele de plictiseală sau doar ca ajutor în probleme financiare sau pentru satisfacerea dorințelor lor sexuale etc. Tratându-și soțul/soție ca pe un mijloc pentru atingerea un scop va însemna că nu vor pătrunde niciodată adevărata profunzime a unei căsătorii. Și același lucru este valabil și pentru relația noastră cu Dumnezeu. Trebuie să evităm să-L tratăm pe Dumnezeu ca pe un mijloc către un scop, să evităm să-L folosim pe Dumnezeu pentru a ne îndeplini propriile scopuri. Dacă avem o credință care Îl reduce doar la un mijloc de a ne liniști când suntem deprimați sau care ne dă un pic de putere atunci când viața e dificilă, atunci nu vom avea o relație cu Dumnezeu.

Desigur, Dumnezeu aduce alinare și sprijin celor care Îl caută cu credință, atunci când vremurile sunt dificile, în perioadă de boală, de dificultăți lumești, dificultăți familiale și toate aceste lucruri. La fel ca atunci când un cuplu căsătorit se iubește cu adevărat, când soțul sau soția se luptă și suferă, o bună soție sau soț îi va fi sprijin și aceasta este parte din ceea ce face o căsnicie puternică. Dar nici o căsnicie, nici relația noastră cu Dumnezeu nu ar trebui să fie bazată doar pe acest singur aspect. Și, desigur, o căsătorie nu va crește decât dacă soțul și soția sunt dispuși să se sacrifice unul pentru celălalt, să se ofere pe ei înșiși și să fie dispuși să se sacrifice pentru celălalt. Domnul nostru ne spune că un bărbat în căsătorie trebuie să fie ca Hristos pentru Biserica Sa, să fie dispus să își dea viața pentru soția sa.

Și la fel este și în rugăciunea noastră și în relația noastră cu Dumnezeu. Pocăința noastră, lupta noastră, tot ceea ce facem pentru a fi ascultători lui Hristos, este jertfa noastră, o ofrandă pentru Dumnezeu. Există căsnicii care, chiar și după zeci de ani împreună, când soțul sau soția aud numele soțului/soției lor menționat de alte persoane, inima lor se mișcă, există o anumită bucurie și experimentează ceva din dragostea pe care o au, chiar și la simpla menționare a numelui soțului sau soției lor. Aceasta este ceea ce trebuie să căutăm în ceea ce privește relația noastră cu Dumnezeu. Atunci când auzim numele lui Hristos menționat, inimile noastre să se încălzească. Când ne cântăm rugăciunile, când repetăm cuvintele rugăciunii lui Iisus, inimile noastre să tânjească cu adevărat după Cel pe care noi Îl iubim.

Putem face asta, desigur, doar dacă întreaga noastră viață este îndreptată spre Dumnezeu, așa cum Domnul nostru ne-a învățat în cea mai mare porunca, aceea că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul nostru, cu toată inima noastră și cu toată puterea noastră. Lucrurile acestei lumi trebuie să rămână întotdeauna pe locul doi. Totul trebuie să fie secundar față de dragostea noastră de Dumnezeu, față de tânjirea noastră după Dumnezeu. Și întregul nostru scop în viață trebuie să fie căutarea lui Dumnezeu, pentru a fi mai aproape de Dumnezeu. Lucrurile pe care le citim, despre care vorbim, lucrurile la care ne gândim și medităm, modul în care experimentăm realitatea din jur, cuvintele noastre, acțiunile noastre, să le lăsăm pe toate să fie parte din dorința și căutarea lui Dumnezeu și pentru a intra într-o relație mai profundă cu Dumnezeu.

Și, desigur, în acest mod, când Dumnezeu devine centrul vieții noastre, păcatul ne va deveni respingător, pentru că tot ceea ce amenință să ne separe de Dumnezeu, tot ceea ce acționează ca o barieră între noi și Dumnezeu va deveni ceva amar pentru noi. Și invers, bineînțeles, tot ceea ce facem în dorința noastră pentru Dumnezeu, când Îl căutăm pe Dumnezeu, când ne pocăim, când ne ne rugăm, când ne luptăm, când ne sacrificăm, toate aceste lucruri vor deveni dulci pentru noi și ne vor aduce bucurie. Este uimitor să ne gândim la primii creștini când au mers la martiriu în Colosseum, existau oameni în acele vremuri care au scris că mulțimile erau uimite, că creștinii și-a dat viața cu bucurie, chiar cu zâmbete pe fețele lor uneori. Prin asta era evident că ei făceau ceva care îi aducea mai aproape de Dumnezeu, chiar sacrificiul vieții lor. Sufletul nostru este un mister pentru noi, el este cunoscut cu adevărat doar de Dumnezeu, adâncurile sufletului.

Sufletul nostru este creat de Dumnezeu cu o dorință, și această dorință este pentru comuniune cu Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fiecare ființă umană are în sine această tânjire de a fi cu Dumnezeu. Este modul în care am fost creați și prea adesea înăbușim această dorință cu plăcerile și căutările din lume. O înăbușim. Și acest lucru creează un conflict în interiorul nostru. În timp ce mintea noastră operează la un nivel foarte superficial, atunci când conștiința noastră este umplută cu lucrurile lumii și propriul nostru intelect și toate aceste tipuri de de lucruri, atunci va fi în conflict cu profunzimea a ceea ce suntem, cu profunzimea sufletului, și nu poate exista pace adevărată în noi atâta timp cât acest conflict are loc. Atâta timp cât acest conflict există în noi, nu putem fi cu adevărat umani, nu putem fi cu adevărat așa cum ne-a creat Dumnezeu să fim. Și doar atunci când suntem cu adevărat întregi, când suntem ființe întregi și mintea noastră nu mai este în război cu dorința sufletului nostru, doar atunci, ca ființe umane complete, vom fi capabili să ne apropiem și să intrăm mai profund în relație cu Dumnezeu.

”Ceea ce omul iubește, spre ceea ce se îndreaptă, aceea va găsi. Dacă iubește lucruri ale lumii, va găsi lucruri ale lumii, și aceste lucruri se vor cuibări în inima sa, îl vor molipsi de lumescul din ele și îl vor găsi; dacă iubește lucruri cerești, va găsi lucruri cerești, și se vor adânci în inima sa și îi vor da viață.” ~ Sf. Ioan de Kronstadt

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!