Lacrimile de bucurie ale Maicii Domnului – p. Mihai Taraș, p. Teologos

Vizionați o mărturie impresionantă a părintelui Mihai Taraș despre minunile Maicii Domnului și activitățile filantropice care au loc într-o mică parohie din România.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Părintele Teologos: Părinte, vă rog frumos, spuneți Împărate ceresc.

pr. Mihai Taraș: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu un părinte foarte drag mie, pentru că îi urmăresc activitatea, părintele Mihai Taraș din satul Letca Nouă. Orice părinte este un părinte deosebit, fiecare cu harismele lui; părintele Mihai este deosebit prin aceea că are mulți copii. Și când spun mulți copii nu mă refer atât la familia lui, să-i trăiască! Ci mă refer la faptul că ajută foarte mulți copii. E vorba de…. De fapt, cred că nu e vorba de asociație… o asociație doar vă ajută pe dumneavoastră, nu?

pr. Mihai Taraș: Am devenit și noi de curând o asociație. Adică Preasfințitul ne-a încredințat asociația Episcopiei, Asociația Letca Nouă.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: Ca să prindem activitățile noastre filantropice și într-un cadru juridic.

Asociația Letca Nouă

Părintele Teologos: Mai organizat. Spuneți-ne, vă rog frumos, cum îi ajutați pe copii? Ce se întâmplă acolo? Care e activitatea?

pr. Mihai Taraș: Activitatea aceasta s-a născut o dată cu închiderea pandemiei când văzând darurile pe care le-a revărsat bunul Dumnezeu prin Maica Domnului la noi în comunitate, având icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și primind și darul unei fetițe în familia noastră, având până atunci numai băieți.

Părintele Teologos: Să vă trăiască!

pr. Mihai Taraș: Mulțumim! Am reînnodat firul activităților filantropice pe care le făceam și înainte de pandemie în fosta parohie și, mai cu seamă, pentru că era o tradiție aici la Letca Nouă să se facă iubire milostivă față de copii, în mod special și de familiile nevoiașe. Părintele dinainte a înființat un așezământ dedicat copiilor victime ale violenței în familie și s-a ocupat în toată vremea de ajutorarea satului care este unul foarte sărac, într-adevăr. O comunitate mai săracă și am zis să continui ceea ce a lucrat părintele înaintea noastră.

În urmă și cu câțiva ani fusesem aici chemat de părintele, din binecuvântarea preasfințitului, să derulez un program al Patriarhiei Române, Alege școala. Ți atunci am luat prima oară contact cu comunitatea și am îndrăgit foarte mult biserica, în primul rând. Pentru icoana Maicii Domnului și apoi, am văzut nevoile satului. Nu știam că peste câțiva ani o să ajung preot aici. A rânduit Maica Domnului, ne-a chemat într-un moment mai greu pentru noi, că așa este în viață, treci prin cruce și trebuie să o porți, să o asumi…

Părintele Teologos: Fără cruce, nu este înviere.

Crucea personală și începutul faptelor în folosul copiilor

pr. Mihai Taraș: Așa este. Și când s-a întâmplat pierderea unui băiețel în familia noastră, al patrulea, preasfințitul ne-a chemat și a zis „o să vă dea Maica Domnului o fetiță”. Și când am văzut și acest mare dar în familia noastră, am zis, este un semn de la Maica Domnului să continuăm faptele cele bune, filantropia și am reînceput. Sigur că am avut oameni care ne-au împins de la spate. Am avut oameni în spate care au zis „părinte, n-ar fi bine să facem asta?”. Au văzut că eu eram deschis și făceam deja milostenia acolo, chemând apropiați, oameni de bine, mâini lucrătoare ale iubirii, în definitiv, în comunitatea noastră. Și dacă am început cu o masă pentru copii sâmbăta – că am zis că sâmbăta se fac pomeni, parastase – și vor auzi oamenii care mai trec pe la Maica Domnului la sfânta icoană și ziceam că se vor apropia și de comunitatea noastră și vor face bine și așa a fost.

Dacă am avut deschiderea aceasta, apoi, o tânără care venea în comunitatea noastră de la o asociație a zis: „părinte, nu ar fi bine să înmulțim doar talantul pe care vi l-a dat bunul Dumnezeu?” Și am zis: „de ce nu”. „N-ați vrea măcar ca două,trei zile pe săptămână să puneți copiilor masă?”. Zic: „nu, o să punem toată săptămâna în afară de duminică când îi invităm pe creștini după Sfânta Liturghie la o mică agapă”. Și atunci am făcut lucrul acesta și am primit sprijinul. E vorba de o asociație care ne sprijină. Asociația Împreună creștem valori. Și sunt niște oameni minunați acolo în spate…

Părintele Teologos: Deci acuma să înțelegem că în fiecare zi copiii au o masă caldă, nu?

pr. Mihai Taraș: Au o masă caldă. Sunt ca la 30 de copii aproximativ. În unele zile mai puțin, în alte zile până la 37-40 de copii. Ideea este că e foarte important să fiu prezent eu acolo. Contează foarte mult pentru ei. Avem acolo o bucătăreasă care se implică, avem o doamnă care îi supraveghează, dar e Important e să fiu eu ca să fie rugăciunea mai frumoasă. Întotdeauna, masa începe cu rugăciune, se termină cu rugăciune și apoi, mergem în sfânta biserică pentru rugăciune la sfântă icoana Maicii Domnului, pe care o facem în genunchi, cântăm, ne jucăm și apoi, intrăm la niște activități educaționale.

Părintele Teologos: Ce activități?

pr. Mihai Taraș: Aici, în partea cu activitățile educaționale, am avut mare sprijin și din partea soției mele, preoteasa. Ea de multă vreme îmi sugera că ar fi bine aici la Maica Domnului să facem ceva pentru copiii care mulți dintre ei, provenind din familii defavorizate, ședeau la poarta bisericii așteptând milă, pomană…

Părintele Teologos: Cerșeau, de fapt.

pr. Mihai Taraș: Cerșeau, de fapt. Asta este cuvântul, îl evit de obicei, dar asta făceau. Și intrând de multe ori mă gândeam cum să fac să-i îndepărtez de acolo. Mulți dintre cei care vin la sfintele slujbe la noi acuză prezența lor acolo, sunt puțini cam insistenți. Și eu atunci am zis că nu vreau să-i pierd. Îi apropii, dar nu doar pe ei. Au fost mulți alți copiii pe care i-am descoperit la catehezele pe care le făceam și care proveneau din familii în care educația nu era pe primul loc. Erau oameni care purtau de grijă de copiii lor, aveau afecțiune, dragoste față de ei, dar mai puțin pe partea de credință și de educație.

Părintele Teologos: Și așa, de fapt, faceți un fel de școală de casă, home-schooling.

pr. Mihai Taraș: O școală  parohială, dacă putem spune, că e sigură, întotdeauna avem rugăciune și avem și cateheză. Pe lângă asta, sigur, avem și un moment muzical. Noi facem mai multe lucruri acolo, însă există clar delimitat un program. Noi avem zilnic un program cu ei. Un fel de after-school social creștin.

Părintele Teologos: ȘI am înțeles că le cumpărați și rechizite copiilor.

pr. Mihai Taraș: Da, mai ales la început de an școlar și în parcursul școlar, copiilor mai ales care s-au înscris. Noi am în invitat mai mulți copii din sat, am vorbit cu părinții lor, am avut recomandări din partea unor învățătoare care s-au oferit voluntare în activitatea aceasta și, bineînțeles, după ce m-am sfătuit și cu doamna preoteasă și cu cei care ne ajutau din spate am zis că bun lucru ar fi să începem și noi activități mai cu seamă că trei dintre copiii pe care îi aveam în vedere nu fuseseră niciodată la școală. Și au 12, 13, 14 ani. Deci nu știau să scrie, să citească. Nu știau să-și scrie numele, să se semneze. Unii dintre ei au început să învețe acum. Se văd progrese și sunt încântat de lucrul acesta, mai cu seama dacă văd că ei silabisesc.

Deci cursurile încep la ora 1:00 după ce noi venim de la rugăciune din biserică, după masă, după rugăciune și după un moment de joacă, intrăm la 1:00 și sunt două momente, două ore școlare puțin mai scurte, în care învățătoarele și doamna preoteasă cu unii fac teme, îi ajută la teme și cu alții fac școală, alfabetizare.

Despre schimbările observate

Părintele Teologos: E foarte foarte important lucrul ăsta. De ce? Pentru că copiii socotesc au nevoie ca de aer de exemplul bun. De exemplul bun care la școala de stat, să zic așa, cu toate că eu am un mare respect față de profesori, față de învățător și așa mai departe, din păcate, de multe ori, la școala de stat nu există atât de exemple bune cât medii toxice chiar de la ceilalți elevi și așa mai departe. Pe când socotesc în cadrul unei școli parohiale, cred că exemplul bun poate fi mult mai ușor de promovat, mult mai ușor de întâlnit. Aveți niște povești de succes, puteți să ne povestiți un exemplu?

pr. Mihai Taraș: Da, sunt câțiva copii care s-au schimbat și ne-a adus multă bucurie schimbarea lor. Avem o fetiță, de exemplu, atunci când am început activitățile în octombrie anul trecut, ea nu reușea să rostească foarte bine cuvintele. Are niște probleme într-adevăr din familie. Cred că a fost mai multă vreme victimă a violenței din familie, scenele pe care le-a văzut pe acolo cred că nu sunt cele mai încurajatoare pentru educație și pentru viața creștină și încercăm să o ajutăm pe partea asta.

Sigur că simt nevoia și unui specialist. Adică dacă aș avea lângă mine un logoped, un psihoterapeut, cineva care să stea de vorbă… soția mea e asistent social, lucrează și ea din expertiza ei, însă sigur că vor apărea și persoane care se oferă. Mi-a promis cineva că va veni. Noi înlocuim neștiința în a rezolva aceste probleme cu dragostea lui Hristos, credem.

Părintele Teologos: Da. Cred că asta vindecă. Pentru că îi dă putere sufletului copilului să creadă, să meargă înainte. Că dacă asta nu există, copilul va fi totdeauna traumatizat și nu va primi. Orice i s-ar spune nu va primi, dar dacă ar dragoste atuncea se va deschide.

pr. Mihai Taraș: Sigur că sunt probleme cu unii dintre ei în sensul că ei nu pot fi foarte multă vreme atenți și trebuie să întrerupem deseori cursurile ca să mai zicem ceva vesel, să îi mai scoatem puțin la un joc, dacă se poate. Alternăm activitățile și acuma nici nu suntem spartani  să ținem programul strict. Nu ne impune nimeni o programă, însă e foarte important pentru ei că după ce învață ceva acolo sunt apreciați de cineva – de mine, de preoteasă, de doamnele învățătoare; eu îi felicit de fiecare dată, îi încurajez și un moment foarte important când vin și intră la activități sau când ne revedem la masă și pe mine și pe celelalte doamne, copiii vin și ne iau în brațe, ne îmbrățișează prelung. Și la final, la fel și cer binecuvântare. I-am învățat pe unii dintre copii și vin și cer și binecuvântare.

Sigur, sunt și alte cazuri de copii care au învățat să scrie și asta e o mare… Un copil de 14 ani, o fată de 14 ani nu știa să scrie deloc și noi urmărim pe caietele pe care scriu… Avem caiete pentru fiecare dintre copii cu numele lor și urmărim cumva progresul lor. La final, când se vor încheia și cursurile școlare, încheiem și noi primul an ca experiment, să zicem așa, încheiem și vedem care au fost pașii, rezultatele concrete ale activității noastre.

Ne dorim din suflet să existe și cred că există pentru că îi văd pe copii. Ei au nevoie de dragoste, asta e în primul rând. De afecțiune, de atenție din partea cuiva, o atenție iubitoare. Adică o atenție care să-i îmbrățișeze și ei primesc aici, primesc. Avem momente de joacă – ei să se joace foarte mult. Și avem chiar un joc pe care mă obligă și pe mine să-l joc deși nu sunt atât de ușor că trebuie să alerg cu ei. Se numește rață-rață-gâscă, un fel de leapșa.

Părintele Teologos: Am înțeles…

Preotul ca motor al comunității

pr. Mihai Taraș: Și trebuie să fiu acolo neapărat. Părinte, haideți la la joc. Da, sunt multe alte activități pe care le facem cu ei…

Părintele Teologos: Părinții lor ce spun? Familiile lor dacă există.

pr. Mihai Taraș: Există familii, însă unele dintre ele sunt mono-parentale, sunt într-adevăr familii care au nevoie și de sprijinul bisericii, al comunității și facem cât putem. Însă, am crezut că mai presus de sacoșa cu alimente sau cu haine, mai mult putem face dacă îi ajutăm pe acești copii.

Părintele Teologos: Neapărat. Sacoșa cu iubire!

pr. Mihai Taraș: Așa, da, da.

Părintele Teologos: Pentru că iubirea hrănește sufletul. Hrana care, desigur, trebuie să existe hrănește doar trupul și după cum sufletul este mult mai important decât trupul, la fel este mult mai importantă iubirea, hrana sufletului decât hrană trupească care bineînțeles că și aceea trebuie să existe.

pr. Mihai Taraș: Este adevărat că atunci când vorbim de iubire, vorbim despre cel mai important și valoros lucru din viața noastră și atunci și efortul pe care îl depunem este unul mare. Noi jertfim din timpul nostru, e o familie, noi avem patru copii, trebuie să fiu și acolo prezent. Este comunitatea de la Letca Nouă și sunt și pelerini care vin la sfânta icoană a Maicii Domnului și trebuie să ne împărțim. Dar pentru copii facem tot posibilul.

Sunt tare bucuros, de exemplu, că de la începutul activităților din octombrie am avut o fată de 14 ani care a venit ca voluntar. A auzit că facem activități cu copiii, ea e apropiată de biserică, un copil curat și nevinovat și cu un dar pentru desen, pentru artă și când a venit cu un desen al bisericii m-a impresionat foarte mult. Apoi, cu un desen cu îngeri. A venit înapoi să-mi arate un portret de-al meu și m-a încântat lucrul acesta și am zis o implicăm la Atelierele soției mele. Ea are niște ateliere de creație în fiecare luni și joi; tematice, dacă acum a venit sărbătoarea Sfintelor Paști, am făcut niște creații despre Paști. Niște ouă, am încondeiat; niște lumânări speciale așa, niște castronașe le-am vopsit…

Părintele Teologos: Copiii vin la slujbă?

pr. Mihai Taraș: O parte dintre ei. Avem o problemă că ei vin la slujbă, dar încă n-au părăsit  unul dintre obiceiurile lor, acela de a mai aștepta milă și de obicei,  mai ies după oameni.

Însă o parte dintre ei vin și stau cuminți. Vă spuneam de fetița care nu putea să vorbească, de de fetița aceea, Iulica, care acum are 10 ani și poate sta la o Sfântă Liturghie nemișcată. Ea care nu putea să stea, poate, un minut fără să… și asta e o mare bucurie pentru mine. Și sunt și alți copii care de exemplu,  înainte de Sfintele Paști, în săptămâna Sfintelor Pătimiri s-au spovedit pentru prima oară în viața lor și s-au împărtășit în Joia cea mare și asta a fost o mare bucurie pentru mine. Cred că mai mult aici dacă am câștigat…

Să vă spun ceva acuma că stăm de vorbă, m-am bucurat foarte mult de invitația dumneavoastră. Am văzut împreună cu copiii în săptămânile dinainte de sărbătoarea Învierii, am văzut filmul Iisus din Nazaret, pe părți și am ales, bineînțeles, varianta de pe O chilie athonită, că am văzut care subtitrare ortodoxă, după Biblia ortodoxă.

Și copiii…. fratele Iulicăi – fetița aceasta un are 12 ani și are probleme serioase de adaptare la actul educațional – însă dacă e vorba să-i atragă atenția ceva nu se mai mișcă. Și prima parte din filmul Iisus din Nazaret am remarcat cred că nici n-a clipit. Adică atât de concentrată a stat. Eu am rămas foarte bucuros de momentul acesta. Sigur, sunt și multe alte activități pe care le facem. În unele poate nu reușim să facem ce-i mai bine, mai dăm și greș uneori, simțim că n-am făcut chiar cum trebuia să facem, însă dacă suntem cu copiii acolo…

Am uitat să spun un moment foarte frumos al întâlnirii noastre și ăsta e momentul meu preferat, dar trebuie să fiu și acolo că nu sunt chiar zilnic, este citirea poveștii. Ei așteaptă povestea. Și am avut povești foarte frumoase cu tâlc, cu morală, explicate. Și citim povestea și apoi o disecăm puțin, stăm de vorbă pe marginea ei. Copiii, eu sunt curios cum răspund și nu le ofer întrebări cu răspunsuri de da și nu, ci îi pun să formuleze niște răspunsuri, să gândească și rămân surprins de de răspunsurile lor. Sunt câțiva copii cu inteligență nativă, dar care n-au avut până acuma ocazia sau suportul necesar ca să înainteze mai bine în viață.

Dincolo de activitățile de acolo cu povestea, cu muzica sau cu ce mai vedem – film, vizionare de film. Când mă gândesc să le pun filme creștine e greu să aleg pentru copii între 7 și 14 ani. Zic, ce să le pun? Iisus din Nazaret a mers foarte bine pentru ei. Însă le punem filme de desene animate. Ori scurte, se găsesc asemenea filme scurte cu tâlc, cu morală și sunt desene animate foarte bune care se găsesc pe platformele de streaming, le selectez, le-am văzut cu copiii mei și știu care sunt bune pentru ei.

Părintele Teologos: Neapărat.

pr. Mihai Taraș: Da, trebuie întotdeauna vizionate înainte, selectate și am găsit câteva filme excepționale, care pun greutate pe prietenie, pe curaj, pe dragoste, iubirea, comuniunea dintre oameni.

Părintele Teologos: Foarte important și foarte bine asta. Am vorbit despre despre părinții lor despre familia lor. Comunitatea ce spune în general, susține?

Cine ajută comunitatea

pr. Mihai Taraș: Da, comunitatea la modul general, oamenii bisericii, ei sunt bucuroși că noi facem acest lucru. Simt că venind ca preot acolo m-am adaptat și m-am integrat în ceea ce se întâmpla deja la icoana Maicii Domnului pentru că ea susține toate activitățile noastre și prin oamenii pe care îi cheamă acolo și prin dragostea pe care o revarsă pentru că sfânta noastră icoană chiar are o lucrare, un har aparte. sunt multe alte icoane, dar nu o spun eu, o spun cei care vin la sfânta icoană. Și sunt, sigur, și părinți care vor mai mult, au alte așteptări de altă natură cumva… ar trebui să nu ducă grija în zilei de mâine dacă sunt aici înscriși, dar noi am zis că facem, cred că e cel mai mare lucru… sigur îi și ajutăm, îi sprijinim în educație și le oferim și o alternativă creștină, o perspectivă de viață creștină copiilor care nu prea au primit-o. Chiar dacă în satul acesta Maica Domnului face minuni de 21 de ani.

S-a întâmplat ca Maica Domnului să plângă și să cheme creștini aici…

Plânsul Maicii Domnului

Părintele Teologos: Ați putea să vorbiți puțin mai mult că am auzit și eu că Maica Domnului plânge acolo?

pr. Mihai Taraș: Da, din 3 noiembrie 2002, Maica Domnului a plâns atunci prima oară și de atunci a tot plâns. Și în unii ani a plâns foarte mult și am mărturiile, mărturia dascălului bisericii, Ștefan care mă însoțește în acest pelerinaj și care mi-a spus că în unii ani sfânta icoană plângea zile întregi și părintele de atunci, părintele Nicolae punea de la baza icoanei, punea vată și lacrimile îmbibau acea vată și ea era o binecuvântare pentru toți pelerinii sfintei biserici.

Nu mai plânge atât de mult, dar este prezentă Maica Domnului și ne dă semne în continuare. Sigur că întotdeauna întrebarea creștinilor care vin aici este „de ce plânge Maica Domnului?”, pentru că ei văd cumva că plânge prevestind ceva sumbru….

Părintele Teologos: Da… Pentru că situația este de plâns, da.

pr. Mihai Taraș: Este de plâns, da, ce se întâmplă în lume, ce se întâmplă în țară și atunci de-aia a plâns Maica Domnului spun ei. Și eu nu știu de ce plânge decât urmărind ce spun părinții duhovnici, marii duhovnici ai țării noastre – părintele Arsenie Papacioc, părintele Iustin Pârvu au vorbit despre icoana aceasta în urmă cu ani. Și părintele Arsenie Papacioc spunea că plânge pentru că creștinii s-au înrăit, nu mai au lacrimi să-și plângă păcatele, nu se pocăiesc. Și de fapt, Maica Domnului îi cheamă pe creștini, prin această icoană, prin altele care fac minuni mari în țara noastră, îi cheamă pe creștini ca să se apropie de Fiul ei, de Hristos. Îi cheamă la o viață creștinească adevărată că au pierdut reperele, au pierdut biserica, din păcate, mulți dintre ei și atunci regăsesc credința cea adevărată venind în sfânta biserică.

Unii dintre ei o dau mărturie despre puterea pe care o simt și de emoția pe care o au atunci când vin în fața sfintei icoane. Nu toți, dar sunt mulți care vin cu o căutare sinceră, adâncă și dau mărturie despre lucrul acesta. Și sigur, s-au întâmplat și minuni mari, adică aș putea să povestesc, dar…

Părintele Teologos: Povestiți, povestiți!

pr. Mihai Taraș: Una poate să povestesc care m-a impresionat pe mine….

Părintele Teologos: Două…

Minuni

pr. Mihai Taraș: Două, atunci și mai multe. Dar una pe care am aflat-o de când sunt preot aici și care m-a impresionat foarte mult.

În 2019, până în pandemie, o fată tânără din satul nostru care se mutase la București, trăia în concubinaj cu un tânăr, a fost victima unei crize de gelozie a soțului, a concubinului ei și a ajuns în comă la spital după mai multe în lovituri de cuțit.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: El s-a sinucis după aceea. Aveau un copil împreună și a ajuns în spital. Ea a fost internată la… Mihaela o cheamă. A fost internată la Spitalul Municipal, a stat două luni în comă. Și după două luni într-un târziu a descoperit-o o doamnă infirmieră din satul nostru, de la Letca Nouă, a recunoscut-o pentru că a fost o pe mama ei acolo, că ea nu era de recunoscut la aparate. Și a recunoscut-o văzând-o pe mamă odată acolo și a fost foarte impresionată de cazul ei, emoționată și atunci, i s-a aprins un gând de la Dumnezeu, de la Maica Domnului că avem o icoană făcătoare de minuni. Și a cerut binecuvântare părintelui de atunci, părintelui duhovnic. A fost schit pentru o vreme scurtă biserica noastră și părintele Sava i-a spus: „ia, vino încoace și ia din undelemnul de la candela Maicii Domnului!”. Nu plângea Maica Domnului atunci. „Vino să iei și unge fata!” .

Și primind și acordul mamei, a venit într-o zi când medicii nu erau acolo, asistentele… A prins un moment bun și a uns-o pe Mihaela și imediat cum a terminat ce avea de gând să facă, aparatele au început… și-au revenit la viață, dar brusc încât au speriat-o foarte tare și au venit asistentele într-o fugă. S-au retras de acolo, au fost date afară. Ca să afle după aceea că la puțină vreme ea și-a revenit din comă și asta a fost o foarte mare minune care s-a întâmplat la noi în comunitate și care a emoționat satul atunci.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: Și mai mare minune a fost – așa am considerat și doamna Livia mărturisește cu are emoții și acuma că vine în fiecare duminică la Sfânta Liturghie – când după ce și-a revenit, avea și limba tăiată, străpunsă că fusese lovită de multe ori și părea că o să-i fie foarte greu să-și revină cu graiul, să învețe din nou să vorbească. Ceea ce s-a întâmplat destul de repede și mai mult, marea minune a fost că deși fusese străpunsă de două sau de trei ori în abdomen, ea a putut să nască un copil după ce s-a căsătorit, după ce a găsit pe cineva…

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: Deci din 2019, asta s-a întâmplat. Aceasta este una. O a doua deja v-am povestit-o. Preasfințitul mi-a spus „Vino, la Letca Nouă, Maica Domnului vă va dărui o fetiță!” Și dacă atunci am zis eu că e un gând bun al preasfințitului, mă bucur că mi-l zice, dar credința mea nu era atât de puternică, însă soția era atunci într-o depresie și atunci am venit la Maica Domnului cu nădejde. Am zis „hai, dacă vă rândui Maica Domnului, vom avea și o fetiță”. Am un prieten pe nume Amilcar. Amilcar de multă vreme vine la Maica Domnului aici și zice „o să vezi tu că o să vină nu doar o fetiță, o să vină trei”. Mă făcea să zâmbesc. Acum, cum va vrea Maica Domnului.

Ideea este că după un an și trei luni de la venirea la Letca Nouă, a venit o fetiță.

Părintele Teologos: Amilcar profetul…

pr. Mihai Taraș: Amilcar profetul, pot să-i spun, da. Au mai fost minuni aici. Avem câteva cazuri de cancere vindecate certe. Adică sunt scrise într-un caiet în care noi am strâns, am adunat mărturiile și vin periodic. Și când vin în pelerinaj, că vin cu autocar… mărturisirile deja le cunosc, le rog să mărturisească în fața celorlalți. Că eu le spun mie minuni, dar e altceva când cineva din grupul lor se ridică și spune „uite, ce am ce am trăit eu aici!”.

Zilele trecute, chiar în a treia zi de Înviere sau la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii a venit o femeie de etnie romă cu un braț mare de lumânări aprinse, cu multă credință. Era așa o pată de culoare, zic, cu lumânările alea aprinse mari venind într-o fugă către altar, m-am speriat puțin. Ce-i cu ea de vine așa?!

Era însoțită de fată și de nepoată. Și ea voia să-mi mărturisească – nu mă cunoștea – zice „Părinte, eu am fost vindecată de Maica Domnului de un cancer la sân. Am venit când doctorii nu îmi dădeau nicio speranță chiar când a început Maica Domnului să plângă în 2003 la începutul anului. Și m-am vindecat, încât medicii au rămas fără răspuns și nu au înțeles cum s-a întâmplat, ce s-a întâmplat”.

Deci avem mulți creștini… Avem un tânăr de la Pitești care vine o dată la ori lună, la două și face acatist în genunchi la icoana Maicii Domnului împreună cu toată familia și prietenii care s-au rugat pentru el când era bolnav.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

O minune personală

pr. Mihai Taraș: Și sunt și alte multe cazuri de-astea. Sunt mai multe, da. Eu mai am o minune în viața mea de când am venit aici, puternică… Când s-a preumblat prin lume virusul acesta al covidului, m-am îmbolnăvit și eu, eram expus, multă lume venea acolo și m-am speriat. Trebuie să recunosc că acolo a fost proba de încercare pentru credința mea. M-am speriat puțin pentru că am văzut cum se degradează starea mea de la zi la zi și în a 11-a zi nu mai puteam respira. Eram acasă.

Și soția zice „lasă că ești tu panicos”. Zic „măi, nu mă simt bine, eu simt că nu e de bine”. Dacă mi-a dat gândul ăsta… mergi la spital. Am mers la spital și într-adevăr când am intrat în spital, starea mea s-a degradat în câteva ore încât eram grav. Am fost pus pe oxigen, că nu eram intubat, dar a pus pe oxigen și nu eram bine deloc.

Și a fost o zi în care eu n-am mai știut de mine, nu dormisem de mai multe nopți și după o zi în care nu prea am fost stăpân pe mine, am primit un telefon a doua zi. Ăsta a fost darul Maicii Domnului și al bunului Dumnezeu pentru a mă întări în credință. Un părinte pe care îl cunoșteam ieșea din spital în ziua aceea și a aflat că sunt în spital și m-a sunat și mi-a zis „părinte, nu te speria, tu ești la Maica Domnului, Maica Domnului te va ridica de acolo, nu-ți fă griji!” Zice „uite, eu plec acum”.  Zice „eu am pe Sfântul Efrem cel Nou și pe Sfânta Cuvioasă Parascheva ca ocrotitoare și i-am rugat să nu încetez cu rugăciunea”. Și atunci am zis „da, să fac o rugăciune proprie”. Și am zis „Maica și stăpâna vieții mele, ajută-mă, am trei copii acasă, să ajung acasă și dacă e să am și o fetiță, cum am primit promisiunea!…”

Părintele Teologos: De la preasfințitul și de la Amilcar.

pr. Mihai Taraș: Da, ziceam „Maica și stăpâna vieții mele, ajută-mă, înviază-mă, ridică-mă de aici!” Și după câteva zile deja îmi revenisem foarte bine de la o stare gravă. Mi-am revenit repede. Asta a fost pe pielea mea și am văzut cum lucrează în rugăciunea și semnele de la Dumnezeu, că telefonul acela a venit de la Dumnezeu. Nu îmi dau seama acolo în spital cum să afli că altcineva e în spital, când erau sute de oameni în spitalul Balș în perioada aceea, în fiecare zi, internați.

Părintele Teologos: Da. Mămica Domnului! Are grijă!

pr. Mihai Taraș: Măicuța Domnului! Slavă lui Dumnezeu!

Despre planurile de viitor în comunitate

Părintele Teologos: Ce planuri de viitor aveți?

pr. Mihai Taraș: Sunt. Slavă lui Dumnezeu! Sunt, dar numai dacă va îngădui Maica Domnului și va fi putere, timp. Dorim să ne ocupăm și mai mult… Am observat că un efect puternic asupra copiilor îl au ieșirile din satul lor de acolo.

Părintele Teologos: Da, da, o drumeție, o excursie…

pr. Mihai Taraș: O drumeție, o excursie și am făcut asta adeseori în ultima vreme. Am fost cu ei în oraș, la patinoar, la muzeu, la grădina zoologică, la film, la masă, în parc, la joacă, am fost la biserică. Am de gând să mă duc cu ei să le arăt Catedrala patriarhală.

Părintele Teologos: Un pelerinaj, cred că ar ajuta…

pr. Mihai Taraș: Un pelerinaj, da. Un pelerinaj pentru ei acum, asta gândim în vacanța de vară, în vacanța mare. Și mă gândesc iarăși să vedem pe unde vom merge cumva să-i atingi la suflet. Un loc unde și copiii, unde știu că și copiii iubesc acel loc, sunt multe, da… Vrem să facem și un centru mai mare. Centrul în care suntem noi acum a fost creat pentru copiii care să șadă acolo, un centru rezidențial în care au stat 10 copii în trecut și au primit mult mult sprijin.

Acum, noi facem activități de zi și atunci, ne dorim să ridicăm un centru mai mare. Am și primit binecuvântarea Preasfințitului Ambrozie să facem acest centru mai mare în care și la masă să intre mai mulți copii, să nu fie limitați de spațiu. Acum, nu intră mai mult de 40 de copii la masă. Și atunci sâmbătă când vin cei mai mulți, de obicei, mai ales dacă e ziua unuia. Acum, sâmbăta asta sunt doi copii sărbătoriți, facem un tort mai mare sau două torturi pentru ei și au surprize. Ei n-au văzut asta în familiile lor, cei mai mulți.

Părintele Teologos: Da, săracii.

pr. Mihai Taraș: Și chiar dacă au văzut unii dintre ei, faptul că sunt 40 de copii și cântă „la mulți ani!” e o emoție aparte.

Părintele Teologos: Evident.

pr. Mihai Taraș: Da și am vrea să nu fim limitați de spațiul ăsta. Dacă ne va îngădui Maica Domnului să facem ceva mai mare, un spațiu mai mare, un centru în care intre până la 100 de copii. Satul are 200 și ceva de copii. Și am putea pe cei mai mulți sau în două tranșe să-i băgăm pe toți dacă se poate zilnic. Asta cum va îngădui Maica Domnului.

Sigur și săli de activități pentru că ei ar trebui tratați totuși diferit. Adică sunt acțiuni remediale pentru unii într-o etapă, pentru alții într-o altă etapă. Noi i-am împărțit în două acum, că atâta avem – două săli acolo și sunt foarte mici.

Astea sunt gânduri de viitor… Noi vrem să ne ducem, să plecăm cât mai des cu ei. Asta e foarte mult să vadă, să ia contact cu tineri de vârsta lor din alte părți, să se joace.

Părintele Teologos: Da, neapărat. Și la mănăstiri.

Învățarea rugăciunilor

pr. Mihai Taraș: La mănăstiri, da. Îi învățăm să facă în Sfânta Biserică rugăciunile. Trebuie neapărat să învețe „Cuvine-se cu adevărat”, acum, „Luminează-te”. O să-i învăț „Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime…”. Rugăciunea, metaniile și cântările. Le place foarte mult să cânte: „Mântuiește, Doamne, poporul tău”…

Părintele Teologos: Da? Să ajute bunul Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: Troparul crucii… le place să cântăm Hristos a înviat deși nu prea au toți voci…

Părintele Teologos: Nu contează, nu contează.

pr. Mihai Taraș: E important că-i implicăm și dacă învață vin și la Sfânta Liturghie și unii încep să murmure acolo, așa să îngâne puțin și îi încurajăm. Să știți că și eu am crescut în familia mea, mama era foarte credincioasă, moldoveancă de fel și ne ducea în fiecare duminică. Rareori lipsea duminică de la biserică. Și ne ducea la strană. Și acolo, nu se supăra că ieșeam din Sfânta Slujbă. Mă lăsa, mă duceam dădeam de trei ori…, reveneam în biserică. Și apoi, când am crescut și am ajuns la 12 ani, nu mai voiam să ies din biserică. La 12 ani, 13 ani, l- am cunoscut și pe profesorul meu de religie. Era după revoluție imediat și care m-a și îndrumat, mi-a arătat calea în viață. Părintele Bogdan Vlaicu. Este preot slujitor în Belgia.

Părintele Teologos: Să-l ajute bunul Dumnezeu!

Fratele bolnav și Maica Domnului

pr. Mihai Taraș: Da. Slavă lui Dumnezeu! M-a îndrumat foarte… și îi sunt recunoscător și lui și mamei, părinților, fratelui meu. În familia mea s-a întâmplat o minune a Maicii Domnului cu fratele meu care a fost bolnav de cancer.

Părintele Teologos: Povestiți puțin!

pr. Mihai Taraș: La vârsta de 14 ani, s-a descoperit chiar cu o zi înainte să înceapă școala. A ajuns trei luni pe terapie intensivă. Era în stadiul ultim, în stadiul final cu cancerul lui. Și tatăl a trecut prin experiență aceasta, a fost revelatoare pentru el. S-a convertit la Hristos. El a refuza să admită că noi vom crește cumva într-o educație spartană, religioasă, că mama ne impunea la rugăciune și dacă la început mai strâmbam din nas, apoi am învățat seară de seară Paraclisul Maicii Domnului, Acatistul zilei din săptămână, rugăciunile de seară. Și se opunea să mergem tot timpul la biserică.

Însă odată cu încercarea cu crucea prin care a trecut fratele meu, el s-a întors la credință și acum se împărtășește, se spovedește și nu lipsește duminică de la Sfânta Liturghie. Atunci mama a făcut niște gesturi extraordinare, luminată de Maica Domnului. O cheamă Maria. Și n-a deznădăjduit. A plâns, a mers la Maslu, s-a rugat pentru el. Trei luni a stat în terapie intensivă, în stadiul final cu cancerul și apoi, a mai stat șase luni în spital pe tratamentele specifice bolii acesteia. A ajuns acasă, iar medicii i-au spus că atunci când va reveni boala, nu va rezista mult.

 A revenit doar după trei luni boala. El a trebuit să reînceapă tratamentul cu citostatice și la un moment dat nu le mai suporta, slăbise atât de mult încât mai mult mort decât viu era. Și mama a acceptat pe semnătură să întrerupă tratamentul pentru că găsise în săptămânalul Formula AS, găsise un tratament al unui părinte călugăr – ierodiaconul Visarion Iugulescu. Găsise acolo un tratament pentru cancer, recomandat de cineva, de părintele…

Părintele Teologos: Serios?

pr. Mihai Taraș: Era recomandarea părintelui, dar care vindecase niște oameni și acuma la rugămintea cititorilor revistei era republicat. Și mama l-a găsit într-o doară, nu i l-a recomandat cineva, citea în vremea aceea revista aceasta și a zis aceasta este salvarea copilului nostru. Și a început tratamentul și într-o săptămână a putut să se ridice în picioare și după trei ani jumătate s-a vindecat complet. Atât durează tratamentul de ceaiuri. Un tratament naturist cu ceaiuri, cu sfeclă roșie și cu regim, cu regim de viață cumpătat și bineînțeles, cu multă rugăciune.

Fratele meu este cu mine în acest pelerinaj. Slavă lui Dumnezeu, pentru prima oară în Muntele Athos! Am făcut special aceste pelerinaj în comunitatea noastră ca să vină și fratele meu și Ștefan, dascălul nostru.

Părintele Teologos: Să-i ajute Dumnezeu!

pr. Mihai Taraș: Da. Asta este o mare minune care s-a întâmplat în familia noastră și medicii n-au putut să înțeleagă cum să de s-a întâmplat asta cu el.

Părintele Teologos: Cu rugăciune și revista Formula AS și părintele, cum îl cheamă? Tratamentul părintelui…

pr. Mihai Taraș: Visarion Iugulescu. Un ierodiacon care a fost foarte mult iubit în București demult… Cred că nu numai în București, ci și în țară.

Părintele Teologos: Ca să caute oamenii dacă doresc să găsească acest tratament…

pr. Mihai Taraș: Se găsește. Eu îl am în biserică și fotocopiat și xerox și cei care trec… Nu am alt remediu decât icoana Maicii Domnului, credința și tratamentul recomandat de părintele duhovnic al mamei.

Familia și biserica

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Să ajute bunul Dumnezeu! Într-adevăr, ne bucurăm foarte foarte mult și, iarăși, socotim că principala instituție de învățământ este totuși familia dimpreună cu biserica și ne bucurăm foarte mult că faceți acest lucru și din cauza asta chiar am dorit să fac acest podcast, pentru că trebuie să promovăm astfel de caractere și astfel de acțiuni. Pentru că din păcate, la ora asta noi ca neam suntem un neam foarte bun, dar avem o anumită pe încremenire în proiect ca să citez pe cineva…

pr. Mihai Taraș: Da…

Părintele Teologos: Cred că este nevoie de puțină credință, cred că se poate. Deci dacă omul omul dorește să facă ceva, cred că se poate. Adică puțin curaj și cred că orice om ar putea să facă puțin bine, nu credeți?

Marius Țurlea: Sigur că da. Să dăruim din timpul nostru pentru aproapele nostru pentru că Hristos ne îndeamnă să avem milă și să iubim. Chiar cu efortul acesta, cu jertfa aceasta pe care o facem, aducem multe bucurii pentru că binele pe care îl faci îți aduce mângâiere în suflet și nădejdea cumva că cele întunecate ale sufletului, păcatele pe care le porți cu tine, pentru ele bunul Dumnezeu va avea mult mai multă îngăduință. Le spovedești, faci canon pentru ele, dar dacă faci binele…

Trebuie să vă spun că și eu copil am crescut destul de greu în familia mea, a fost săracă și în vremea anilor de după revoluție îmi aduc aminte cât de greu mi-a fost mie la seminar și în anii de început la școală. Dar cu ajutorul bunului Dumnezeu, am simțit când pe lângă momentele în care ne bucuram pentru un dulce care era foarte rar sau pentru faptul că mergeam undeva cu mama la cofetărie sau, eu știu…., amintiri de copil, pe lângă asta faptul că părinții ne-au fost alături și ne-au iubit în toată vremea și ne-au arătat și calea și drumul. Când a fost nevoie de fermitate a fost prezentă. Întotdeauna, în spatele atitudinii ferme, am simțit că e dragoste și din partea mamei și a tatălui, din partea familiei mele. Și dacă am avut și un profesor cu vocația pe părintelui de acuma, am mers pe drumul acesta și am găsit oameni și mai luminoși în viață după aceea. Adică i-a tot trimis bunul Dumnezeu.

Sigur, să înmulțim pâinile și peștii. Cum a făcut Hristos. Să saturăm gura flămândă, să ostoim nevoia acelui aflat în lipsă – asta încercăm să facem. Să ne ajute Hristos Dumnezeu!

Părintele Teologos: Și cred că totdeauna niciodată nu trebuie să uităm de planul duhovnicesc. Pe primul plan totdeauna să fie planul duhovnicesc – adică biserica totuși nu este un ONG de ajutor social, biserica este vindecătoare de suflete. Și atunci, sufletele vindecate ajută și pe ceilalți.

pr. Mihai Taraș: Filantropia de fapt este liturghia după Liturghie, pentru că altfel nu vezi. Dacă nu te încarci cu har ca să faci binele, să-l faci în numele lui Hristos și să transmiți starea pe care ți-o dă prezența lui Dumnezeu în viața ta, în inima ta, în în sufletul tău, atunci rămânem doar la acte de caritate pe care le fac și alte ONG-uri. Dincolo de aceasta este într-adevăr liturghia de după Liturghie.

Părintele Teologos: Așa este…

pr. Mihai Taraș: Mergem în comunitate după Sfânta Liturghie și încercăm să facem bine cât putem, cât ne va îngădui Maica Domnului. Nu le facem singuri; să nu uităm că eu nu fac singur.

Părintele Teologos: Păi, da.

pr. Mihai Taraș: De fapt, sunt împins de la spate de o mulțime de oameni care vor să fac binele acolo la Maica Domnului. Și pentru că îmi doresc, ei se bucură și atunci, primesc și mai mult sprijin. Și de aceea, am nădejde că om mai face și pe mai departe.

Părintele Teologos: Sigur. Și o să creșteți iubirea în univers și o să creșteți iubirea înăuntrul dumneavoastră și cred că o să creșteți astfel bucuria în toți.

pr. Mihai Taraș: Așa este. Mai spun un cuvânt – doamna Narcisa, o doamnă care ne ajută de la bun început aici spunea un cuvânt care m-a impresionat. Că ea a văzut că Maica Domnului plânge pentru copiii din comunitatea noastră. Așa a văzut ea. Și eu am văzut lucrul acesta, pot să înțeleg așa lucrurile.

Lacrimile Maicii Domnului

Părintele Teologos: Și acum mai plânge Maica Domnului?

pr. Mihai Taraș: Ultima oară a plâns pe 3 noiembrie. Tot într-o zi de 3 noiembrie anul trecut și a plâns o singură dată anul trecut. Pentru noi e o bucurie. Da, e o bucurie pentru că iarăși creștinii află și își doresc să vină la Maica Domnului să se întărească în credință. E o bucurie și o mângâie, o binecuvântare mare pentru noi.

Părintele Teologos: Și o validare a credinței lor pentru că ei au lipsă uneori de credință și atunci văd un anumit semn și se întăresc în credință.

pr. Mihai Taraș: Așa este.

Părintele Teologos: Mulțumim tare mult, părinte! A fost o bucurie foarte mare că ne-ați vorbit despre despre copiii din Letca Nouă și că ne-ați vorbit de fapt despre lacrimile de bucurie ale Maicii Domnului.

pr. Mihai Taraș: De bucurie, într-adevăr. Mulțumim tare mult!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați