Sofia – serial de lungmetraj (ep. 6)
10 august 2024
Lacrimile de bucurie ale Maicii Domnului – p. Mihai Taraș, p. Teologos
11 august 2024
Vă aducem o nouă rubrică duminicală „Întrebări și răspunsuri”. Mulțumim pentru întrebările pe care ni le-ați trimis pentru a vă răspunde la ele. Am selectat pentru această rubrică întrebări cu răspunsuri general valabile, dar totodată, pentru ajutor individual.
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Cu credință și discernământ.
Mântuirea, sfințenia, perfecțiunea.
Da, însă lasă-I libertatea de acțiune. Nu-I impune tu soluția.
Nu trebuie stima de sine, ci nădejdea în Dumnezeu. Este nevoie și de ascultare de un conducător duhovnicesc experimentat.
Este vorba de legătura cu Dumnezeu.
Să te mustri pe tine puțintel și să-ți aduci mintea înapoi.
O mare problemă. O altă mare problemă că omul nu știe ce este fericirea, de fapt. Este destul de comun. Provine din învățământul de azi: internet, știri, artă (filme, muzică etc.). Trebuie să (re)vină în Biserică și în relație cu persoane duhovnicești și artă bună.
Din cauza problemelor interioare cel puțin a unei persoane: a sursei sau/și a țintei. Cu dragoste.
Cere sfaturi! Curaj! Fii, însă, esențial, concis. Scrie întrebările pe o foaie.
Continuă să te rogi. Spovedește-te. Retragerea harului poate să aibă o cauză concretă însă este și un fenomen de neevitat în viața duhovnicească.
Să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu.
Ne rugăm, întrebăm pe cei care îi validează Dumnezeu în fața noastră și să fim atenți la conștiința noastră.
Nu e normal însă este de așteptat pentru că suntem păcătoși.
Să fie atent că AI apare ca gândirea umană însă nu are dragoste, empatie, pocăință și Dumnezeu.
A, nu! Deloc! Are și latura trupească care este importantă însă totdeauna trebuie să fie subordonată duhovniciei.
Este vorba de energie demonică. Să ne smerim și să ne spovedim.
Ar trebui să fie un eveniment bucuros. Intrarea în îmbrățișarea veșnică a Tatălui ceresc. Trebuie să ne gândim tot timpul la moarte.
Răbdarea, rugăciunea și delicatețea.
Vezi: Lepădarea de lume duce la iubirea de oameni? – părintele Teologos – https://www.chilieathonita.ro/2022/05/10/lepadarea-de-lume-duce-la-iubirea-de-oameni-parintele-teologos/. De asemenea, să te concentrezi pe Hristos prin programul duhovnicesc.
Prin smerenie și ieșirea din voia noastră.
Prin creșterea smereniei.
Da, e păcat.
Da.
Ascultarea și răbdarea.
Hmmm… Depinde – desigur că da însă ca să ajungem aici este nevoie de ascultare și depărtare de lume. Sentimentalismul nu este stare duhovnicească.
Prin ascultare și rugăciune, răbdare și depărtarea de centrii de păcat.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
M-am împiedicat și am căzut ca o scândură pe cimentul din hol. Am observat abia când corpul s-a izbit de ciment. Până atunci s-au petrecut următoarele ( în jumătatea de secundă până la izbitură): eu am rămas în ” picioare” și priveam contrariată cum corpul cade cu încetinitorul. A durat foarte mult timp. Vedeam în toate direcțiile odată dar eu nu eram ceva. Eram nimic. Doar eram. În stânga sus era un cadru ca o ramă de ușă în care eram eu( tot un eu) ce avea formă. Fața era de lumină, corpul arăta ca un popic îmbrăcat într-o haină din aur, mâinile erau pe lateral întinse. Lângă mine, identic la înfățișare era îngerul meu păzitor, în spatele nostru alte 3 sau patru ființe identice.
Jos în dreapta rezemat de zid, cu o scobitoare în colțul gurii, râzând, stătea un demon.
Cine eram eu cea din stânga sus? Ce spun sfinții părinți?
Cu toate că am 60 de ani și m-am izbit brutal de ciment nu am pățit nimic: nici o fractură, fisură, doar genunchii erau albaștri și puțin umflați.
Foarte probabil că ai murit. Era sufletul tău care a ieșit după care Dumnezeu te-a întors în trup. Ai grijă cum te comporți!
Sărumâna.
Părinte, iertați întrebarea oarecum hazlie (nu trebuie să răspundeți dacă sunteți ocupat, e o întrebare minoră ca importanță), dar oare de ce demonul avea o scobitoare în gură, ce e cu ea? Pare mai degrabă o caricatură a unui demon dintr-un ziar. Sau, ca să pun problema altfel, după moarte, de ce ar exista obiecte și metale din lumea noastră, precum scobitorile sau aurul?
Oare acea experiență care în mod normal e dincolo de rațiune, imediat ce sufletul intră înapoi în trup, e reinterpretată de creier în felul acesta? Adică să nu existe nici scobitori, nici aur dincolo, și creierul doar să „picteze” ulterior viclenia demonului sau valoarea sufletului resimțită de doamna în acele momente în funcție de reperele noastre culturale (aur pentru valoare, scobitoare în colțul gurii pentru șmecherie).