Generația Alpha devine tot mai rea! O mamă devine virală: „Copilul meu mă sperie!”

Tinerii născuți după 2012 au o copilărie și o tinerețe distorsionată și devin din ce în ce mai răi. O mamă care își exprimă îngrijorarea legată de copilul ei și devine virală pentru că există multe cazuri asemănătoare.

Urmăriți un documentar foarte bine făcut pe această temă.

Vizionare cu folos!

Powered by RedCircle

Generația Alpha devine tot mai rea! O mamă devine virală: „Copilul meu mă sperie”.

În ultima vreme, internetul a fost împânzit de întrebări despre cea mai tânără generație de astăzi: „Este Gen Alpha condamnată?” și despre comportamentul lor în clasă.

Mai întâi trebuie să înțelegem: cum am ajuns aici? Ce îi face să eșueze? Generațiile – un grup de persoane care definesc o perioadă din istorie, cum ar fi Baby Boom-ul postbelic (1946-1960) sau creșterea mileniului (1981-1996). În prezent, Generația Z e cea mai tânără generație demografică născută după 1997. Generația Zalpha, deși foarte dezbătută, cuprinde copiii născuți între 2009-2012. Apoi a venit Generația Alpha, un grup de copii născuți după 2012 până în prezent. Și, ca toate generațiile noi, acestea marchează o schimbare. Tinerii sunt acum în vârstă.

Ce credeți despre Mileniali (1981-1996)? Sunt grozavi. Aș vrea să mă întorc să-mi cunosc parte din înaintași. Ce e la modă acum. Dacă aveți un manșon pe spatele telefonului ar trebui să-l scoateți și să-l aruncați sau să-l ardeți, pentru că manșoanele sunt blugii skinny ai accesoriilor pentru telefon. Și argoul, acum de neînțeles comparând cu marfă și mortal de altădată. [Milenială:] Ce este GYAT? [Copil:] Ce? [Mileninală:] Ce înseamnă GYAT? [Copil 2:] Îmi pare rău, ce? Și probabil pe bună dreptate. [Copil2:] GYAT înseamnă „fată cu fund mare”. Dar în timp ce ne străduim să înțelegem ritualurile și practicile acestor mici forme de viață aparent extraterestre… „Strălucitor de cool, pe bune!” („Mad lit on God, no cap.”) Cei mai „rizz” (seducători) sunt Gen Z, pentru că au ca-rizz-mă. „Rizzler” este purtătorul de „rizz”, adică cea mai carismatică persoană. (Când Gen Alpha ajunge la liceu.) Generația Alpha și, la rândul lor, o parte din Generația Z s-au străduit să îndeplinească așteptările atât de ușor reușite de generațiile anterioare.

Oh, Doamne, anul tău începe cu 19, ești atât de bătrân! Scriere corectă necesară. Taci din gură! Da, conform actualilor și foștilor profesori care trag un semnal de alarmă pe rețelele de socializare, copiii cu siguranță nu sunt în regulă. De fapt, se pare că înseși fundamentele învățării, care erau cândva așa de ușor modelate în mințile tinere elastice, chiar nu mai prind în zilele noastre. Nu încerc să fiu amuzant, dar acești copii sunt… voi spune doar asta: eu predau la clasa a șaptea, ei încă sunt la nivelul clasei a patra.

Și despre înțelegerea cititului… I-aș putea întreba: cine e personajul principal din povestea de patru paragrafe pe care tocmai am citit-o? Nu pot să-ți spună. Ei chiar nu știu. Ne-a luat patru săptămâni, patru săptămâni să răspundem la o întrebare într-o propoziție completă. Despre informațiile de bază… de exemplu, tocmai am avut o sesiune astăzi în care l-am întrebat pe elev care este data nașterii sale, elevul habar nu avea când era ziua lui de naștere, nu știa în ce an s-a născut. Ceea ce se credeau a fi cunoștințe comune pentru elevi, nu mai sunt așa automate pentru copiii și adolescenții de astăzi.

Primul lucru care chiar m-a șocat a fost faptul că a trebuit să le cer atâtor elevi să își scrie numele pe foaia lor de hârtie, iar când făceau asta, în sfârșit, scriau doar primul nume, fără nume de familie, fără dată, fără punct, nimic din toate astea.

Acum să ne întoarcem la marea problemă. Acest lucru ne aduce la primul răspuns la: „cine este de vină?”

Profesorii.

Sunt ei la fel de responsabili ca elevii pentru ignoranța acestora? Ei bine, conform profesorilor înșiși, nu, nu sunt. La urma urmei, ei doar lucrează cu ceea ce li se dă, care în prezent se întâmplă să fie corpurile elevilor, cu lacune în cunoștințe, acumulate de ani de zile. Și în timp ce profesorii s-au adaptat la abilitățile elevilor lor prin scăderea așteptărilor și ajustarea sarcinilor… Noi încă mai scriem eseuri sau încercăm să o facem, doar că acestea sunt puternic modificate pentru că ei nu le pot face. Nu există o soluție simplă la această problemă sau la cercul vicios creat. Vedeți? Profesorii ar putea petrece un an școlar întreg, abordând lacunele din clasa lor acumulate din anii precedenți, doar pentru ca sistemul școlar să permită acestor copii să promoveze clasa, în ciuda faptului că sunt complet nepregătiți. Ei continuă să-i treacă, să-i treacă, să-i treacă, să-i treacă, să-i treacă.

Pot să pun oricâte zerouri vreau în acest carnet, ei îl vor trece pe copil în clasa următoare. Și care e cel mai mare obstacol cu care se confruntă profesorii? Ei bine, ar fi numărul în creștere al elevilor care nu știu să citească. Ratele de alfabetizare în acest moment sunt nebunești. Copiii nu citesc, nu recunosc literele, nu recunosc sunetele literelor. Acest lucru va merge mult mai adânc decât credem noi că va merge. Și așa este. Când vine vorba de problemele legate de citit, faptul că trebuie să așteptăm filmul este doar vârful aisbergului. Asta pentru că analfabetismul este poarta de acces către o serie de alte probleme, inclusiv mai multe probleme cognitive, un risc sporit de abandon școlar și activitate infracțională, potrivit unui raport din 2012 al Departamentului de Justiție al SUA. Dar când vine vorba de dificultățile de citit ale elevilor de astăzi, poate că asta nu e o problemă datorată profesorilor. Intrăm în cel de-al doilea răspuns pentru „cine este de vină”.

Programa școlară.

Timp de decenii, diverse școli din sistemul de învățământ american au lucrat cu teorii pentru predarea citirii care au fost deja dezmințite de cercetători cognitivi. Una dintre aceste teorii este „sistemul celor trei indicii”, care presupune ca elevii să folosească indicii de context atunci când întâlnesc un cuvânt necunoscut, cum ar fi desenul care ar putea apărea sub text într-o carte. Ce vă face să citiți bine? Faptul că mă uit la desene și citesc.

O altă abordare este „sistemul cuvântului întreg”, care se bazează pe expunerea repetată a copiilor la cuvinte până când le memorează. Din ceea ce pot vedea din clasele mele și din experiența mea cu copiii mei, ei învață cuvinte vizual, învață și memorează cum arată acele cuvinte. Și asta funcționează până când întâlnesc cuvinte pe care nu le-au mai văzut încă. Adagio. Nu este un cuvânt super lung, nu este o combinație foarte complicată de litere, dar pentru că copilul nu mai văzuse acel cuvânt în viața lui, nu avea niciun concept despre cum arată, nu putea să îl aibă deja memorat și, prin urmare, atunci când încerca să îl reproducă nu putea să îl exprime fonetic sau să reproducă acele litere în ordinea corectă sub niciun grad de acuratețe, inventa literalmente forme, sau inventa cuvinte, sau inventa simboluri, sau scria simboluri care nu erau nici măcar litere.

În acest timp, sistemele încercate și testate, cum ar fi fonica – adică metoda veche de pronunție a cuvintelor – au fost lăsate deoparte. Acum avem la dispoziție peste 50 de ani de cercetări, inclusiv un grup de experți condus de Congresul SUA în 1999, care a demonstrat că fonica este absolut necesară pentru învățarea cititului. Recent, consiliile școlare americane au început să adopte din nou fonica. Cu toate acestea, efectele secundare ale sistemelor trei indicii și cuvânt întreg sunt greu de contestat, deoarece elevii care au fost ghidați folosind aceste teorii e posibil să poată citi, dar adesea nu foarte bine. De fapt, în 2023, s-a raportat că scorurile la citire și matematică în rândul elevilor de 13 ani din SUA au scăzut la cel mai jos nivel din anii 1970. Dar, din nou, o programă școlară nu poate explica prea multe, iar atunci când vine vorba de cauza principală pentru amploarea problemelor generațiilor Alpha și Z, ei bine, conform profesorilor, aceasta vine din interiorul casei, ceea ce ne aduce la cel de-al treilea subiect pentru „cine este de vină”.

Părinții.

Zilele trecute, mi-am întrebat elevii: „Care este un lucru pe care l-ați crezut în copilărie mult prea mult timp?” Un copil a răspuns: „că părinții mei mă iubesc și au grijă de mine”. De ce nu știți cu toții că copiii voștri nu se descurcă grozav? De ce nu știți asta? Sincer, am asistat la ședințe în care părinții plângeau. Și cine este de vină pentru asta? De unde au acești copii problemele astea? Trebuie să facem ceva. Și vă iubesc pe toți, dar nu pot fi doar profesorii cei care fac asta. Da! După cum sugerează feedback-ul de la profesori, aversiunea Gen Alpha și Gen Z pentru educație nu este înnăscută, ci învățată.

Mă adresez părinților. Dacă nu sunteți pregătiți să recunoașteți că există o problemă, nu putem nici măcar începe să vorbim despre soluții. Ipoteza merge în felul următor. Părinții care lucrează multe ore pentru a se descurca într-o economie inospitalieră au lăsat timpul petrecut în fața ecranului să compenseze lipsa lor de prezență în viața copiilor lor. În ceea ce privește costul acestui acces nelimitat la tehnologie, ei bine, acesta nu prea i-a pregătit bine pe tineri pentru succes. Acești copii cu iPad au scăpat de sub control.

[Copil:] Ia-mi iPad-ul! [Părinte:] Ce? [Copil:] Ia-mi iPad-ul! [Părinte:] Ce se va întâmpla? [Copil:] Te provoc! Utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice de către acești așa-numiți copii iPad le-a alterat dezvoltarea, scăzându-le abilitățile sociale și performanțele școlare, conform studiilor.

În schimb, timpul nerestricționat petrecut online a creat elevi care nu pot funcționa profesional în mediul unei clase. [Elev:] Domnișoară Chella, ați lucrat la mieunat? [Profesor:] La ce? [Elev:] La mieunat. Problema pe care o am cu mieunatul în sala de clasă și la școală este că copiii îl folosesc ca pe o mod de a fi nerespectuoși față de profesori fără ca profesorii să înțeleagă ce fac greșit. Și spre fascinația, disperarea și groaza generațiilor mai în vârstă, par deconectați de procesul învățării. Astăzi, un elev mi-a spus din greșeală… Alexa.

La urma urmei, potrivit profesorilor, nu este vorba că acești copii nu sunt capabili, ci că nu le pasă. Nu le pasă. Știi, au telefoane, care rezolvă lucrurile pentru ei, toți cei din jurul lor sunt cam la fel, deci ei nu înțeleg cât de în urmă sunt. Dacă toată lumea din jurul tău e nașpa, tu nu știi că ești nașpa. Și se pare că a studia, ei bine, nu oferă aceeași dopamină ca vizionarea unui videoclip de 6 secunde, apăsarea butonului de like sau primirea unui urmăritor.. În timp ce profesorii au făcut ce au putut să capteze atenția scăzută a elevilor lor prin abordări inovatoare… 1, 2, 3 ochii pe mine! Mulțumesc! Uită-te la mine! Uită-te la mine! Te uiți?

Uneori fac meme-uri pe slide-uri pentru a le atrage atenția. Chiar și folosind o tactică populară pe TikTok pe care oamenii au numit-o videoclipuri supra-stimulante, sau conținut nămolos, destinat celor cu receptori de dopamină arși la maxim. Priviți-mă cum predau gramatica limbii engleze elevilor, cu jocul Subway Surfers pe fundal. Astăzi elevii nu erau pe telefoane, distrați. Mă ascultau și se uitau la ecran. Am încercat Minecraft Parkour și Slime Making Videos, dar Subway Surfers a ieșit învingător!

Alți profesori par să-și fi pierdut speranța. „Va fi din ce în ce mai rău, nu-i așa?”, întreba recent un oarecare profesor într-o postare devenită virală pe subredditul profesorilor, dezvoltând motivele pesimismului său. El a explicat că predă Arta Limbii Engleze de la 9 la 12 și că, în ciuda faptului că le permite elevilor să își mărească notele cu revizuiri, le oferă teste cu cartea deschisă și chiar le spune în mod explicit ce este important să noteze, copiii nu au niciun interes în educație. „Am devenit profesor pentru a ajuta la construirea rezilienței copiilor noștri și pentru a le arăta cum să rezolve problemele și să fie valoroși pentru comunitate, în general”, a scris utilizatorul, dar între apatie, lipsa de structură de acasă și jocul ‘voi fi cel mai bun prieten al copilului meu’, asta devine o provocare suplimentară.

Aproape fiecare copil îmi spune că nu merge la culcare până la ora 1:00 a.m., dar că este în pat până la ora 9:00 p.m. și mai mult de jumătate apar în pijamale, înfășurați în pături de fleece, cu cana Starbucks Stanley și lăsând acasă aproape orice în afară de laptopurile neîncărcate. Aceasta va fi noua noastră normalitate? Bineînțeles! Mărturiile unor astfel de profesori au stârnit îngrijorare online cu privire la parenting.

Profesorii spun că singurul lucru comun la toți copiii este că nu le pasă. Dacă acest lucru e adevărat, nu e asta cea mai mare problemă cu care ne confruntăm ca și cultură? Copiilor noștri nu le pasă de viață? N-ar trebui să ne oprim din tot ce facem și să ne gândim cum să avem mai multă grijă de copiii noștri? Dar apatia este o problemă, lipsa de respect este alta. Să predau și să lucrez cu copiii voștri a fost cea mai traumatizantă experiență din viața mea. Un alt dezavantaj al timpului nelimitat în fața ecranului: copii care nu își pot regla emoțiile, alături de părinți care par să nu vadă problema. Ei bine, este o dinamică asupra căreia internetul nu se poate să nu speculeze.

Iată ce cred eu: cred că Milennialii care cresc generația de azi, care au fost crescuți la rândul lor de Boomers și Gen X, încearcă exagerat să corecteze modul în care ei au fost crescuți. Probabil că ei au fost prea disciplinați și au urât asta și au jurat să nu facă niciodată la fel copiilor lor. Se pare că mulți dintre acești părinți încearcă să găsească o cale ușoară de a fi părinți, așa că le-au dat copiilor lor iPad-uri ca să tacă, nu au aplicat niciodată reguli sau îndrumări pentru că nu au știut cum, și au dat vina pentru comportamentul nerespectuos al copilului lor inept social pe faptul că profesorii nu-i înțeleg. Și cine rămâne să disciplineze generațiile Alpha și Z? Profesorii.

[Profesor:] Ei nu te vor angaja! Nu te vor angaja pentru că nu poți asculta de nimeni. [Elev:] Poți oricând să mergi… [Profesor:] Nu! Vrei să pariezi? McDonald’s nu angajează pe oricine! [Elev:] Ba da! [Profesor:] Ba nu! [Elev:] Ei îi angajează pe toți. [Profesor:] McDonald’s are standarde pe care îți cere să le îndeplinești. Dacă nu poți trece nici măcar de clasa a șasea, nu te vor angaja la McDonald’s. Și, din păcate, când vine vorba de a răspunde constant înapoi… [Elev:] M-am săturat de asta. Chestia asta cu pedeapsa se va opri! [Profesor:] Nu-mi vei spune tu mie ce să fac și ce să nu fac! [Elev:] Eu sunt acum alfa-ul! [Profesor:] Uite cum funcționează asta: eu sunt profesorul. [Elev:] Alfa are prioritate asupra profesorului. Alfa are prioritate peste tot. Nu știi cum funcționează asta? [Profesor:] Profesorul îi spune alfa-ului să stea la locul lui chiar acum.

Și apatia cu care acești profesori se confruntă zilnic… Elevii din Generația Z sunt complet dezechilibrați. Vă arăt un clip de la jumătatea prezentării unui student. Nu pot să inventez asta. A adăugat un videoclip la prezentarea de slide-uri. Faceți clic pe link-ul epic de aici. (Se aude muzică Rick Roll.) Mulți au ajuns la punctul lor limită. [Profesor la un liceu din Texas:] M-am săturat să fiu nerespectat. Ți-am spus foarte frumos ce să faci! Nu trebuie să-ți ating afurisitul de telefon, nici nu aș fi ajuns la asta dacă ai fi făcut ce trebuia să faci. Nu-mi mai spune nimic! Să nu vii să plângi la mine. Sunt atât de surprinsă. Ei bine, de fapt nu sunt surprinsă de cantitatea de susținere din comentarii pentru acel profesor. Pentru ca cineva să fie împins până la punctul de a țipa așa, într-un cadru profesional, ca și cum întreaga lui viață, banii lui, demnitatea lui erau în joc și el a aruncat totul pe fereastră. Asta înseamnă ceva. Fie tipul acela nu e foarte stabil mental, ceea ce nu știu, nu-l cunosc, dar din ceea ce am văzut, faptul că se află în acea clasă îmi spune că a fost extrem de nerespectat.

Cu toate acestea, profesorii nu se confruntă doar cu lipsa de respect din partea elevilor lor, ci și cu furia acestora. În timp ce majoritatea statelor nu urmăresc date legate de agresiuni asupra profesorilor de la revenirea la învățarea în persoană în 2021, au existat numeroase rapoarte de violență împotriva profesorilor în sistemul școlar american. Și autorii acestor atacuri? Sunt dragii lor elevi. Da, potrivit firmei de servicii de gestionare a riscurilor și despăgubirilor Gallagher Besset, din septembrie până în mai 2022 s-a înregistrat un maxim pe 5 ani pentru cererile de despăgubiri ale angajaților pentru agresiuni, din aproximativ 2 000 de școli din diferite regiuni ale SUA. Vedem azi cele mai ridicate niveluri de frecvență, gravitate și complexitate pentru aceste tipuri de plângeri de agresiune, în comparație cu ultimii 4 ani calendaristici școlari compleți, a declarat Greg McKenna, liderul practicii din sectorul public la Gallagher Bassette pentru Wall Street Journal în 2023.

De fapt, circumstanțele au devenit atât de grave încât atât profesorii noi, cât și cei vechi își părăsesc posturile. Profesori de toate vârstele își părăsesc locul de muncă din cauza comportamentului elevilor din Gen Alpha. [Profesor:] Am terminat! [Elev 1:] Din cauza unei singure persoane? [Elev 2:] Renunțați? [Profesor:] Nu am de gând să mai fiu nerespectat de nimeni! Nu știu cine credeți voi că sunteți, dar nu tratați pe nimeni așa! Și oamenii râd! Da, am să plec! Nici măcar nu-mi pasă dacă nu primesc salariu pentru astăzi. Nu e amuzant! [Profesor:] Sunt doar o doamnă albă proastă, asta e tot! Da, faceți ce vreți să faceți, nu-mi pasă. O să faceți asta oricum. Eu plec. Ies pe ușă. Nu mă voi mai întoarce niciodată!

S-au săturat să aibă de-a face cu violența, s-au săturat să aibă de-a face cu apatia, s-au săturat să aibă de-a face cu părinți care găsesc scuze elevilor și se luptă cu ei mereu. Și ceea ce pare a fi un exod în masă al profesorilor e în curs de desfășurare. Am renunțat să mai predau la Gen Z, dar se pare că la Gen Alpha e la fel de greu. Am avut un elev care a aruncat cu scaune și pantofi în mine pentru că l-am rugat să își scoată cartea de matematică și să dea la pagina la care lucram, dar el nu au vrut.

[Reporter:] Liceul Lamar investighează videoclipul tulburător care arată un elev care lovește un profesor în cap. În acest clip, un elev ajunge în fața unui profesor cerându-i să îi ia telefonul. Câteva secunde mai târziu, el îl lovește pe profesor în față. Acum 20 de ani nu ați fi auzit aceleași lucruri pe care le auziți astăzi într-o sală de clasă de la elevi. Am avut de-a face cu elevi de clasa a doua care aruncau cu scaune, loveau pereții, plecau din clasa mea. La sfârșitul zilei simt că nu mai sunt profesor, că nu mai sunt educator, ci simt că sunt o bonă glorificată. „Este ca un incendiu cu cinci alarme în acest moment”, a declarat Becky Pringle, președinta Asociației Naționale pentru Educație, pentru CNN cu privire la lipsa de profesori care afectează acum școlile din SUA. „Acest lucru nu este nou, dar, ca în orice altceva, pandemia a agravat situația”. Și asta ne aduce la al patrulea și ultimul subiect pentru „cine este de vină”.

O problemă pe care niciun profesor, programă școlară sau părinte nu o poate adresa pe deplin:

Covid-19.

În urmă cu doar 4 ani, școlile au început să își închidă porțile în fața pandemiei în plină dezvoltare. La scurt timp după aceea, învățarea la distanță a preluat controlul. Cu toate acestea, doar retrospectiv putem vedea consecințele devastatoare pe care le-a avut această decizie, când vine vorba despre educația formativă a generațiilor Alpha și Z. Datele din întreaga țară încep să arate că elevii de gimnaziu și liceu rămân în urmă. Săptămâna aceasta, școlile publice din comitatul Fairfax din Virginia au raportat o creștere de 83% a numărului de elevi de gimnaziu și liceu care au obținut note de F anul acesta comparativ cu anul trecut. Uneori este foarte greu să fiu motivată să intru pe zoom și să lucrez pentru că am impresia că nici nu contează, că nu învățăm cu adevărat. În persoană poți vorbi cu profesorul tău și e mult mai ușor să înveți mai bine.

Testele naționale au arătat că, în timpul pandemiei, peste două decenii de progrese în matematică și citire au fost complet șterse. La școlarii de 9 ani și la alte grupe de vârstă s-au înregistrat scăderi post-pandemice similare. Dacă aceste cifre nu încep să crească din nou, ce riscă această generație? Totul. Din nefericire, impactul învățării la distanță asupra elevilor persistă până în prezent. Și asta înseamnă că elevii sunt blocați într-un joc nesfârșit de recuperare, atunci când vine vorba de recuperarea anilor pierduți. Acești copii nu mai sunt la nivelul celorlalți copii de acum câțiva ani, decalajele se adâncesc, iar copiii care au rămas în urmă sunt și mai în urmă.

Da, se pare că o pandemie nu este ceva din care copiii își pot reveni pur și simplu neafectați. Pentru copii, această pandemie va avea urmări pe termen foarte lung. Nu e ca un comutator de lumină, cum poate fi pentru tine și pentru mine. Mai ales când s-a suprapus peste faze cheie de dezvoltare. Cei mai în vârstă din generația Alpha au cât, 13 ani? Deci cei mai în vârstă copii care au trecut prin pandemie din Gen Alpha aveau 10 ani. Mulți dintre ei erau mai tineri. Întreaga lor viață a fost dată peste cap. Bineînțeles că sunt în urmă cu cititul, bineînțeles că sunt în urmă cu dezvoltarea socio-emoțională, bineînțeles că se comportă mai tineri decât sunt.

Cât despre timpul petrecut pe ecran de generațiile Alpha și Z, conform cercetărilor făcute de Institutele Naționale de Sănătate și publicate în revista „Pediatrics” nici acela nu și-a revenit după pandemie și a rămas încă ridicat de când au fost ridicate restricțiile. Și când vine vorba de efectele timpului excesiv petrecut pe ecrane de către copii listate de Clinica Mayo incluzând probleme de comportament întârzieri în dezvoltarea limbajului și a abilităților sociale, violență și probleme de atenție nu este greu să conectezi asta cu probleme care afectează în prezent corpurile de elevi ale diverselor școli de astăzi. De fapt, în 2022 peste 80% din școlile publice din SUA au raportat că pandemia a afectat negativ comportamentul elevilor și dezvoltarea lor socio-emoțională. În plus, creșterea dimensiunii claselor și lipsa de sprijin arată că acești elevi nu beneficiază de atenția suplimentară de care au nevoie cu disperare.

Cea mai rea parte, ca profesor, este să îi vezi pe acești copii suferind și să nu le poți oferi ceea ce au nevoie. Nu putem face mai mult decât atât, avem 30 de copii într-o clasă, toți cu nevoi și diagnostice diferite și nu putem ține pasul, este complet nesustenabil. Membrii acestei profesii notorii, prost plătite, cu personal insuficient și subevaluate, trebuie să se gândească dacă vocația lor merită. Această pandemie a exasperat și a expus atât de multe lucruri cu care se confruntă profesorii: lipsa de resurse, lipsa de sprijin, plata insuficientă, așteptările imposibile pe care le avem pentru că ne pasă atât de mult de elevii noștri. Și asta ne distruge mental și emoțional.

Dar este soarta elevilor de astăzi atât de groaznică pe cât pare? Sigur. Îngrijorarea crescândă de pe internet și din mass-media nu e tocmai liniștitoare. Avem de-a face cu o generație care nu își va reveni niciodată? Cu siguranță e vorba despre o generație de elevi care au trecut prin ceva ce niciunul dintre noi nu a mai experimentat. Iar aceștia sunt viitorii noștri lideri, medici, asistente medicale?

Vă rog! Ei ar putea duce țara asta la anarhie. Mi-e frică de ei. Dar, din nou, aceasta nu este prima dată când generațiile tinere devin subiect de controversă. Generațiile anterioare au purtat separat stigmatul lipsei de respect, al violenței și al lipsei de scop, Gen X primind chiar titlul de „generația leneșilor”. După cum se afirmă într-un articol din Washington Post din 2014 referitor la apatia aparentă a generației Milenialilor (Gen Y), problema cu orice afirmație privind atitudinile și comportamentele viitoare ale tinerilor de astăzi este că acestea sunt greu de prevăzut și, prin urmare, întrebarea nu este: „cine va distruge lumea mai întâi – elevii de clasa a patra sau încălzirea globală?”, ci dacă trăsătuile negative ale generațiilor Alpha și Z sunt unice pentru generația lor sau sunt pur și simplu un produs secundar al tinereții, știți voi, ținta istorică pentru tot ceea ce este în neregulă cu lumea.

Copiii sunt acum tirani, nu servitori ai gospodăriilor lor, nu se mai ridică atunci când bătrânii intră în cameră, își contrazic părinții, trăncănesc în fața companiei, înghit delicatese la masă, își încrucișează picioarele și își tiranizează profesorii. Această afirmație e, de fapt, atribuită greșit lui Socrate, dar e un rezumat al plângerilor generale ale vechilor greci cu privire la tineri, așa cum a fost scris într-o teză din 1907 de un student, Kenneth John Freeman.

Fiecare generație crede că noua generație e complet de nestăpânit. Asta înseamnă că generațiile Alpha și Z încă mai au timp să demonstreze că generațiile mai în vârstă se înșeală sau, cel puțin, să găsească un mod de a-și folosi competențele unice. Sunt profesor și văd peste tot lacune în dezvoltare. Unii copii nu știu să citească, alții nu pot scrie o propoziție. Cu toate astea, cred că fiecare elev va avea succes, mai ales dacă alege marketingul în această generație, totul datorită acestui videoclip: Încercați 50% reducere la Domino’s Pizza pentru că sunt nou aici și nu vreau să fiu concediat încă. Deci, vă rog, nu lăsați acest clip să eșueze.

Știu că ne învățăm copiii să scrie în propoziții complete și să nu scrie „PLS” în loc de „te rog”. Cu toate acestea, această reclamă tocmai ne-a dovedit tuturor că greșim. În ceea ce privește lacunele din educația lor, izbucnirile lor violente și timpul fără restricții în fața ecranului, pe care le-au atribuit la orice, de la părinți permisivi la sistemul școlar și pandemie, acestea rămân un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, când vine vorba dacă tinerii de astăzi sunt pierduți, se poate spune că este prea devreme să ne pronunțăm. Prioritățile tinerilor de astăzi pur și simplu nu sunt aceleași. Oamenii îmi spun: „tu ești puștiul ăla de pe TikTok.” Eu zic: „Da, domnule, sunt. Lasă-mă să gătesc Cuzo.”

Și în timp ce își polarizează interesele, atitudinile și comportamentele, poate că totul se va reduce doar la o fază a adolescenței. Se pare că există o generație Alpha. Da Trebuie să ai cât? 10 ani? 9 ani, cel mult 10 ani? Asta nu schimbă faptul că educatorii poartă în prezent această povară. Tot ce știu e că și profesorii sunt ființe umane și de multe ori oamenii uită asta în timp ce alți factori le îngreunează continuu munca. Sigur, poate fi mai ușor să pui un copil în fața unui ecran, dar îi ajută cu adevărat pe termen lung?

[Reporter:] Vreți să spuneți că școlile le dau diplome de absolvire unor copii care nu știu bine să citească? Da, s-a întâmplat peste tot în țară. Știi, îmi place să predau și îmi place să-i văd pe copii crescând și învățând, dar dacă nu-mi pot face treaba, atunci ce fac?

[Profesor la un liceu din Texas:] „M-am săturat să nu fiu respectat”.

Puteți să spuneți că este o plângere a bătrânilor împotriva tinerilor și că de ce demonizați părinții Mileniali, de ce demonizați copiii din Gen Alfa, sau puteți să faceți un pas înapoi și să priviți din perspectiva noastră și să spuneți: Doamne, mă întreb de ce atât de mulți oameni vorbesc despre același lucru? Aceasta este povestea elevilor de astăzi, inclusiv provocările pe care le prezintă în sala de clasă și potențial dincolo de aceasta.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!