Ascultați un cuvânt formidabil, cu înțelesuri adânci al lui Jonathan Pageau în care acesta ne explică simbolismul deschiderii Jocurilor Olimpice și ne dovedește că este mult mai rea decât credeați.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Salutare tuturor! Cum ați observat, deschiderea Olimpiadei a creat o mare agitație, mulți oameni reacționează online, pare că toată lumea vorbește de ea, și pe Facebook – feed-ul meu e plin de oameni ce comentează deschiderea Olimpiadei. Să fiu sincer, n-am avut intenția de a face un video despre asta, dar oameni apropiați mie, la care țin și în care am încredere mi-au zis că ar fi o idee bună – să ajutăm oamenii să înțeleagă ce se întâmplă și de ce lucrurile arată așa.
Deci iată-ne aici! Voi vorbi despre festivitatea de deschidere a Olimpiadei. Înainte de a începe, dacă vă place ce facem la Lumea Simbolică, vă rog mergeți la thesymbolicworld.com și puteți deveni membru. Este și variantă gratis, aveți acces la comunitate și discuții, puteți susține ceea ce facem. Susținătorii au acces la Q&A, video gratis și speciale în fiecare lună, de asemenea reduceri la diferite lucruri. Apreciem ajutorul pe care ni-l oferiți.
Nu e de fapt nimic ascuns, ci foarte evident
Primul lucru pe care trebuie să-l zic înainte de a începe analiza mea este că e totul foarte anost. Pentru mine, toată povestea e… mă face să merg la culcare, e super-evident, super-plictisitor, totul e atât de clar. Și înțeleg că e șocant pentru unii, dar nu înțeleg de ce sunt șocați oamenii, oamenii n-ar trebui să mai fie șocați, fiindcă practic asta e doar continuarea a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 5-10 ani, 20 de ani, poate chiar mai mult de-atât. Și, pe măsură ce imaginea a ce se întâmplă în cultura noastră devine din ce în ce mai clară și poate din ce în ce mai transparentă, într-un fel sunt fericit că din ce în ce mai mulți o observă. Dar aceasta e doar o continuare a ceea ce se întâmplă.
Parodierea Cinei celei de Taină
Deci despre ce vorbim? Majoritatea dintre voi știu – Olimpiada din Paris a avut deschiderea acum câteva zile și sunt unele elemente din deschidere care sunt deranjante pentru unii. Și culminarea a venit cu o reprezentare a „Cinei celei de Taină” a lui Leonardo da Vinci care era plină de travestiți și imagini ale LGBT și în mijlocul scenei – fiindcă era vorba de Cina cea de Taină – este evident o mâncare, iar mâncarea se deschide, apare un platou și înăuntru este un om ciudat albastru aproape fără haine care începe să cânte foarte senzual și ciudat și apoi toți cei din scena Cinei celei de Taină încep să se zbenguie foarte orgiastic într-o manieră foarte deranjantă, făcută și mai deranjantă de faptul că în grup pare să fie și o fetiță pre-puberă care e luată în brațe de unul dintre bărbați într-o mișcare de dans în vreme ce toți ceilalți încep să se miște și să se mângâie și să se frece unii de alții.
Referențierea Cinei celei de Taină e clară
Deci primul lucru pe care trebuie să-l lămurim – și e unul din cele mai amuzante despre acest eveniment – toți acești oameni, și creștini, zicând online: „De fapt nu e Cina cea de Taină, e Banchetul lui Dionisos”, de ce se enervează așa creștinii; de ce sunt așa furioși? Eu sunt educat, eu înțeleg că e Banchetul lui Dionisos.” Capacitatea oamenilor de a accepta cu ușurință să fie aburiți e hilară. Adică, suntem iar în vremea Covid? Asta se întâmplă? Cred că da, cred că nu e nevoie de mult. Oamenii nu-și învață lecția. Scena referențiază clar Cina cea de Taină.
Numele acelui tablou e un joc de cuvinte în franceză care este: „La cene de la scene a Paris sur la Seine” care înseamnă – nu prea poți traduce din franceză fiindcă e un joc de cuvinte. Tradus în engleză, ar fi: „Scena Cinei celei de Taină pe râul Sena”, fiindcă în franceză unul dintre cuvintele pentru Cinea cea de Taină e „La cene”, deci „La cene sur la scene sur la Seine”.
Deci numele tabloului referenția Cina cea de Taină, șeful evenimentului a zis că referenția Cina cea de Taină, persoana principală din mijloc, DJ-ul – lesbiana grasă DJ ce era în centru a postat pe Instagram, zicând că e „Noul Testament gay” și că asta e ceea ce fac. A șters, evident, postarea mai târziu zicând: „Nu, nu, e Dionisos”.
Societățile rationale nu sărbătoresc diversitatea
Întâi, clar că referențiază „Cina cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci, dar asta-i chestia, trebuie să înțelegem despre ce e vorba, ei zic: nu, ce vrem noi e să subliniem deschiderea, diversitatea, subliniem incluziunea, și exact asta fac. Problema e: nu e nimic greșit cu diversitatea, cu incluziunea – am menționat asta: e nevoie de diversitate și incluziune pentru ca o societate să existe.
Dar societățile nu sărbătoresc diversitatea. Singurul mod de a sărbători diversitatea este carnavalul. Singura cale de a sărbători diversitatea e răsturnarea unității, subliniind marginea și imaginea carnavalului. Acum, imaginea carnavalului… merge chiar mai departe de imaginea carnavalului. Avem carnavaluri în vest – bineînțeles, avem halloween și sărbătoarea nebunilor, mardi-gras, toate aceste tradiții de carnaval din vest, ce sunt momente de inversiune și scandal și haos, urmate de obicei de vreun soi de întoarcere la normalitate – postul creștin, diverse moduri de-a o face, dar de obicei merge înapoi spre normalitate.
Aceste festivaluri sunt importante, parte a ciclului anual, ideea de a arăta haosul, de a arăta inversiunea ca limită a ordinii, dar acesta e singurul mod de a sărbători diversitatea și de-aceea e o coerență absolută în orice despre această imagerie. Steagul curcubeu, multiplicitatea culorilor – curcubeul ca imagine a multiplicității, nu a unității, imaginea travestitului ca ambiguitate, ca un bărbat îmbrăcat în femeie dar are de asemenea barbă, arătându-și ambiguitatea, toate sunt acolo evident în ceremonie; dar sunt parte a culturii.
Carnavalul ca metodă de schimbare a societății
Nu e nimic ascuns aici, de asemenea, ce zic, nu e un fard pe deasupra a ceea ce se întâmplă – acesta e discursul oamenilor angajați în această practică. E un pastor în SUA – un pastor metodist – care-și ține predicile travestit, și zice clar, în discursurile și predicile lui, zice: „Cele mai bune moduri de a produce schimbări sistemice e prin bucurie și carnaval. Travesti-ul e carnaval, e ieșit din comun; e zgomotos, e plin de bucurie și veselie și sunt momente când oamenilor din margine li se dă puțină putere și când se țin de acea putere mai mult decât se intenționa, atunci se întâmplă lucruri.” Travesti-ul e carnaval, iar carnavalul e o modalitate de producere a schimbării, de a produce transformări.
Care e transformarea ce are loc?
Transformarea e disoluția identităților normale pentru a le re-constitui la nivele superioare. Poți înțelege ca o figură de stil a revoluției: vrei să distrugi identități pentru a le re-constitui într-o identitate nouă. Care e această identitate nouă? E una trans-umanistă, post-umanistă, e o imagine universalistă unde toate aceste distincții dispar într-o ființă haotică și amorfă. Și asta se desfășura în eveniment.
Acum, un mod bun de a face asta e exact așa cum au făcut-o ei. Fiindcă Cina cea de Taină e o imagine a coeziunii vestului pentru ultimii 2000 de ani. E una dintre imaginile centrale în care vestul e în comuniune, aduce multiplicitatea într-o unitate, într-o Cină care e centrul Bisericii, centrul comunității, centrul națiunilor vestice și a fost pentru milenii, și astfel cel mai bun mod de a distruge asta pentru a aduce o nouă identitate e bineînțeles distrugerea comuniunii. Batjocorirea lucrurilor ce sunt sfinte. Și nu e prima oară când s-a întâmplat.
Întregul demers… Unul din scopurile travestitului și a lucrurile legate de curcubeu e bineînțeles de a înlocui sacrul cu un nou sacru, care este sacrul ambiguității, al multiplicității, un sacru al diferenței, acestea toate sunt lucruri pe care cei implicați în aceste evenimente și în acest mod de gândire spun că le fac ei înșiși. Deci trebuie să fim conștienți că asta are loc. Acum, cred că e distructiv. Într-un fel, subminează, literalmente, inversează, strâmbă – ei folosesc cuvântul „queering” (a stâlci) – ei stâlcesc creștinismul pentru a-l aduce în această viziune a realității.
Cina cea de Taină e multiplicitatea în Unitate
Un bun mod de a o face, de exemplu, e de a a lua Cina cea de Taină și a o înlocui cu o orgie. A o înlocui cu un festival bacanal, fiindcă nu e ca și cum n-ar fi niște analogii pe care le putem face între imaginea banchetului lui Dionisos și Sfânta Împărtășanie. Sunt anumite analogii care sunt acolo.
Bineînțeles, în creștinism, e într-un fel un soi de aducere a multiplicității în unitate, e un aspect al scandalului în Împărtășanie pe care l-am mai menționat: această idee de a mânca Trupul lui Dumnezeu, dar e sublimată, e transformată într-un vector al unității în care toate lucrurile se adună împreună.
Un mod bun de a perverti asta e bineînțeles, să readuci la viață acest soi de petrecere a lui Dionisos în locul unei adevărate comuniuni. Și această prezentare a zeului Dionisos ca cina de care ne vom bucura pentru a ne sărbători diversitatea. Amintiți-vă că în istoria lui Bachus și în istoria lui Dionisos există această imagine – o vedem în Bakkhai (de Euripide) – sparagmos, această rupere în două a personajului, petrecăreții bahici care iau persoana și o rup în bucăți. Aceasta e sărbătorit aici – nu știu ce să vă spun [mai mult]. Asta e sărbătorit, fiindcă e sărbătoarea diversității.
E sărbătorirea multiplicității și a „incluziunii”, care e opusul comuniunii, dar e atât de opus, încât e un mod în care poți vedea că sunt în legătură. Și totul are de-a face, bineînțeles, cu această cultură orgiastică a bacanalei, ce încearcă să revină, care este reinstaurată ca imagine.
Mulți creștini sunt și ei duși de nas
Deci e hilar să vezi creștini zicând: „Dar nu e Cina cea de Taină! E doar bacanalia!” E doar simplu o imagine canibalistică și orgie ce ne e prezentată, cu o idee de pedofilie și oamenii zic: „O, de ce te simți jignit?” Aceasta e imaginea ce e reprezentată – una din imaginile ce e reprezentată pentru inaugurarea unei sărbători internaționale a excelenței sportive.
Și noi am ajuns așa de epuizați și obișnuiți să vedem acest soi de nebunie încât doar o vedem și o urmărim. Mulți poate nu sunt conștienți de ceea ce cânta tipul. Cânta practic despre incluziune și despre înlăturarea tuturor diferențelor și de a ne vedea unii pe alții ca și cum am fi goi și apoi începe să zică – să ne sărbătorim unii pe alții ca și cum am fi goi și tot repeta: goi, goi…. Și apoi muzica devine ca un fel de muzică de dormitor Berry White și toți încep să se atingă unii de alții în fundal, și ai acești creștini care încep să zică: „Hm, eu sunt o persoană educată. Nu sunt jignit de o referință la Dionisos la Olimpiadă”
Dumnezeule! Chiar aici am ajuns? Chiar acesta e nivelul la care am ajuns? Dar aici suntem. Și asta se întâmplă, și pentru că imaginea e clar sexuală și orgiastică în referințele ei, și e o „celebrare a diversității”, dacă te uiți la ce s-a întâmplat, chiar după acea parte a secțiunii – e sălbatic, nu știu dacă au făcut asta special sau doar accidental, dar apoi Dionisos cel dezbrăcat face loc următorului spectacol care este numit „Întuneric”.
Și apoi e acest dans frenetic, continuare a celui dinainte, dar e numit „Întuneric”. Și apoi intrăm direct în „Imagine” de John Lennon. Ca și cum ar zice: dacă vrei să afli ce se întâmplă, e destul de clar. „Imaginează-ți… că nu există rai, nu există iad, nu există diferențe, și noi suntem toți împreună ca una.” Într-o mare sărbătoare bacanală orgiastică. Și asta e referențiat acolo.
Și… cum să zic asta? Suntem așa departe pe drum, încât cu toate că oamenii îmbrobodesc și mint că nu-i asta referențiat, dar asta este referința. Și ei știu că asta e referențiat acolo. Fiindcă asta e ceea ce cred ei cu adevărat, că e un lucru bun. Doar să renunțăm la diferențe și ne vom uni toți într-o mare petrecere. Și că asta ar fi o imagine a unirii transcendente.
Întoarcerea lui Dionisos
Ce vedem este întoarcerea lui Dionisos. Și are sens: fiindcă asta e Dionisos, extrema lumii naturale. Privim cum civilizația se dezintegrează. Privim… și nu e ca și cum aspectul dionisian al lumii, extatic și frenetic, nu este integrat în creștinism. De fapt este – și e într-un fel integrat în Cina cea de Taină. Există un element dionisian în Cina cea de Taină, nu putem nega asta, dar motivul pentru care ea ține societatea unită e fiindcă nu e doar asta. Comuniunea unește excesul extatic dionisian cu o comuniune rațională în dragoste sfântă, aduce aceste extreme într-o unitate.
Deci un bun mod de a o distruge, ca post-creștin, e de a desface la loc acele părți, acele lucruri diferite. Deci veți vedea această emfază – am menționat în multe clipuri – acestă emfază pe rațiunea extremă și ordine extremă – această imagine a tehnologiei și statului modern și birocrației moderne, ce se opune acum acelei identități hibride și ambigui dionisiene și haotice. Și acum acestea se joacă una cu alta. Am menționat: e ceva precum desfrânata stând pe spatele fiarei cum vedem în Apocalipsă. Sunt aceste două extreme ce se joacă una cu alta. Și asta e bineînțeles ce am văzut în timpul deschiderii.
Au fost expuse de fapt “valorile Republicii” – ale Revoluției Franceze
Și fiindcă a fost așa degenerat și decadent, nu e surprinzător că alte elemente ale chestiunii, care nu sunt așa jignitoare – sau nu ar fi fost așa jignitoare singure – sunt interpretate în acest fel. Nu e mult de zis despre Maria Antoaneta – dacă ați văzut-o – a fost o scenă cu trupa de heavy metal, Maria Antoaneta cu capul tăiat ținându-și capul în mână și capul ei zicând: „Totul va fi bine” în timp ce trupa de heavy metal începe să cânte și apoi sunt aceste explozii de sânge pe câmp și – da, asta este.
Și e interesant, că șeful, cel care a orchestrat totul a zis că sunt valorile republicane – valorile Republicii, valorile Revoluției [franceze]. Iar răspunsul este, reacția mea este: Da, exact asta este. Sperăm că oamenii mei vor începe să înțeleagă că la asta conduce Revoluția franceză: acest tip de haos și nebunie. Sunt multe alte imagini către care alții atrag atenția: bineînțeles, una dintre imaginile ciudate e imaginea unui purtător de torță pe un cal ce aleargă pe apă cu aripi în spatele lui și are această glugă – arată ca o figură a Morții.
E special acest lucru? Nu știu, la acest moment totul e posibil. Dar de asemenea, n-ar trebui să atribuim prea multă intenție acestor oameni – mulți dintre ei sunt vehicule inconștiente pentru lucruri pe care nu le înțeleg în totalitate și la care iau parte. Trebuie să fim atenți în această credință că aceasta e un lucru complet planificat. Și în mare parte e vorba de oameni ce se aliniază cu anumite vicii, valori și apoi acestea desfășurându-se în diferite moduri. Și asta pare să fie cazul.
Un moment de trezire pentru omul rațional
Dar ce sper e că pentru majoritatea oamenilor, oamenii se vor trezi și vor realiza că asta se întâmplă și că faptul că se întâmplă în cultura noastră pentru câteva generații, poate din anii ’60 de fapt, că toate se întâmplă și că totul e ceva subversiv și cu susul în jos.
Este, într-adevăr, satanism
Și mulți folosesc cuvântul „satanic” și cred că e în regulă să-l folosim dacă îl înțelegem. Pe de o parte, avem sataniștii care zic: „Suntem doar ironici, suntem doar cinici. Nu credem cu adevărat în Satan, nu credem în diavol, totul e doar un joc, e doar ironie și glumă.” Și răspunsul e: da, știm că asta este, și asta e parte a problemei, că dacă sărbătorești ironia, dacă sărbătorești susul în jos, dacă la un eveniment ce are scopul să unească națiunile și să celebreze excelența la oameni, și totul despre sărbătoarea voastră e ironic și batjocoritor și degenerat. Da, acesta e satanism. Asta este.
Și nu mă deranjează gândul că oamenii sunt nesinceri în „satanismul” lor, fiindcă despre asta vorbim, despre a fi nesincer și disprețuitor și strâmbător și răsturnând lucrurile, și râzând de ele și batjocorindu-le. Și aici suntem. Dar la un moment dat, asta va ajunge la capăt. Și ce e instalat în același timp sunt noi tabu-uri și noi sisteme de control și noi tabu-uri morale, cum am zis. Și trebuie să rămânem vigilenți și să nu fim distrași de micile devieri ale acestei chestiuni. Trebuie să ne uităm la desfășurarea de ansamblu și să vedem ce se întâmplă și să ne atașăm la ce e important, la lucrurile care chiar ne unesc, la virtuțile pe care le avem în comun, la poveștile pe care le avem în comun.
Să persistăm în atașamentul nostru pentru Hristos
Și, ca și creștini, când vedem asta și observăm că batjocoresc istoria lui Hristos, și imaginea – nu doar a lui Hristos – ci centrul unității lumii vestice din trecut – care a fost centrul unității lumii vestice pentru ultimele milenii, care este Sfânta Euharistie, care este Comuniune. Atunci, trebuie să ne atașăm chiar mai mult la acea unitate și să înțelegem că inversiunea și batjocorirea sunt goale și se vor epuiza. Adevărata sămânță, lucrurile care chiar sunt adevărate, bune și frumoase vor câștiga în final, dar depinde de noi să le îngrijim și să le facem prioritatea vieții noastre.
E mult mai ușor să fii jignit de ceva de acest gen și să fii enervat decât să îngrijești în fapt de lucrurile care sunt importante și valoroase pentru viitorul copiilor noștri și pentru orice viitor va avea civilizația noastră. Deci sper că a fost de ajutor să înțelegeți ce are loc și sper, aș zice, să nu vă speriați, acestea au loc de o vreme deja, aceste lucruri pe care le-am văzut.
Și trebuie să vă atenționez, lucrurile vor deveni și mai ciudate, 2024 nu s-a sfârșit, nu am văzut încă culmea nebuniei. V-am atenționat la începutul lui 2024 că va fi nebunie, cu atentatul la viața lui Trump și tot ce se întâmplă în SUA și aceasta, bineînțeles… Nu s-a sfârșit, deci cum am menționat pe X: în principiu, faceți-vă cruce, ridicați mâinile… E o cursă, iar cursa nu s-a încheiat încă.
Vă mulțumesc pentru atenție și vom vorbi din nou foarte curând.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
16 Comment
Gheronda, o observatie pe langa tema in discutie,dar nu am unde sa o fac in alta parte: am observat ca postul din august NU e liniar, adica pare a avea 2 sectiuni: 1-7 aug (pregatire a marii sarbatori si 7 august sarbatoare isihasta in siajul Schimbarii la Față) iar din 8 aug e altfel (desigur,f frumos dar altfel) pana la 15 august
Oare sunt subiectiv sau chiar asa este ?
Chiar așa și este. Metamorfoza lui Hristos ca exemplu pentru noi. După care primul om metamorfozat care a urmat acest exemplu: Maica Domnului.
Oare dacă s-ar petrece în România Jocurile Olimpice, ce fel de valori sau nonvalori ar promova ceremonia de deschidere? Intuiția mea e că nu vor folosi prea multă simbolistică din Grecia antică, cu zei și ritualuri, fiindcă e foarte străină de cultura României. Probabil marii artiști români, sportivi și așa mai departe, apoi momente din istoria și cultura țării, un moment interesant și controversat presupun că ar fi revoluția română, pe care cred că ar îndrăzni să o includă. Întrebarea e cât de mult vor fi incluse tradițiile ortodoxe, mai ales cele ce țin de formarea neamului românesc prin religiozitate și mănăstiri vechi, în loc de zei gay dezbrăcați ar fi interesant să vedem scene mai sobre făcute cu umbre, lumini, veșminte bizantine și picturi murale, aducând aminte de interioarele și exterioarele mănăstirilor celebre.
Pe partea de nonvalori mă tem că bălăceala zeilor gay va fi la noi înlocuită cu un moment de manele. La noi nu îndrăznesc să promoveze LGBT-ul în așa hal, cultura e prea departe de asta. La noi cel mai josnic eveniment popular din pdv. spiritual e petrecerea de manele, fiindcă se combină ritmurile orientale demonice cu versurile josnice și cu un accent extrem pus pe plăcere și dezmăț fără minte. Ce s-a întâmplat la concertul Coldplay a foarte grăitor și e doar începutul. Va fi presiune mare să băgăm manele la ceremonia de deschidere, motivul invocat va fi că face parte din cultura noastră și că dacă nu includem, suntem rasiști.
La noi se face mare tam-tam că Untoldul e demonic și să nu meargă tinerii. Dar tinerii și oamenii de toate vârstele sunt stricați zi de zi chiar mai mult la „tradiționalele” noastre nunți și petreceri cu manele. E o energie foarte negativă la un dezmăț „tradițional” pe manele, e mai negativ decât muzica de clup de la UNTOLD. O parte din motiv e că romii încă poartă energiile demonice hinduse cu ai, nu au asimilat ortodoxia și modul nostru de viață. Maneaua a modul prin oamenii simpli primesc energie demonică hindusă la fel cum yoga e modul prin care oamenii intelectuali primesc aceeași energie demonică hindusă.
Iar apoi sunt tradițiile de anul nou la noi care sunt pline de energii demonice foarte periculoase care se trag probabil din păgânismul dacic. Toate acele dansuri și urături în piei de capră și de urs reprezintă magie neagră extrem de periculoasă, cu care din păcate sunt demonizate toate instituțiile publice și casele care sunt urate astfel. Tot timpul, de mic copil, am simțit ceva foarte sumbru legat de ele, și acum înțeleg de ce. Nu e mare diferența dintre un concert de rock satanist cu capete de țap și pentagrame, și un „concert” tradițional românesc în piei de urs și capre dansând.
P.S. Sau gândiți-vă la dansurile ritualice satanice Africane sau Amerindiene, când se îmbracă cu piei de animale. Dansul caprei și dansul ursului la noi sunt exact același lucru, la fel de satanice. Doar că le numim „tradiție”, iar tradiția și tradiționalismul sunt de multe ori sfinte. E o capcană aici, o mare capcană, fiindcă avem multe tradiții demonice. Tradiționaliștii, care sunt creștini militanți de multe ori, trebuie să fie foarte atenți să nu valideze tradițiile demonice, că atunci scuipi mâna pe care o săruți.
Noi trebuie să scăpăm de păgânismul Daciei antice la fel cum grecii au scăpat (sper) de păgânismul Greciei antice.
Nu, grecii nu au scăpat de păgânismul Greciei antice. Deloc. La români e mult mai bine. Tu exagerezi puțintel, mai ales că anumite datini din acestea nu sunt văzute ca sfinte și dincolo de asta multe sunt încreștinate. Românii nu au conștiința continuității dacice chiar dacă istoric așa este pentru că această cultură s-a distrus și s-a format un nou popor din daci, romani și misionarii creștini (inclusiv Sf. Ap. Andrei și foarte probabil Sf. Ap. Filip).
Ah, n-am știut că Grecia nu s-a eliberat de păgânismul Greciei antice… ați vorbit mult despre cum ortodoxia Greciei se pierde din cauza asimilării accentuate a practicilor demonice occidentale, dar cum e cu cele antice? Le păstrează Grecia în mod activ? În ce fel, ne puteți spune pe scurt?
Adică… în mod pasiv trebuie să le păstreze, n-are de ales, că acele temple demonice antice sunt parte a patrimoniului UNESCO, dar în societatea elenă există activități larg-răspândite care invocă în mod activ zeii antici?
Apropo de asta, de multă vreme am simțit energii negative la tot felul de obiective turistice. Trebuie să fim atenți să nu ne pierdem timpul și banii și eventual sufletul vizitând tot felul de temple antice. Presupun că foarte multă lume vizitează Grecia din acest motiv… ia ce e mai rău de acolo, în loc să ia ce e mai bun… Acuma… nu știu exact… poate că după mii de ani, energiile demonice se mai pierd… dar totuși…
Ah, încă lucru pe care tocmai l-am realizat despre Grecia: vedeți cum acum Grecia primește de la Occident înapoi energia demonică pe care a răspândit-o în Occident, doar că sub altă formă? Timp de decenii flacăra olimpică a fost aprinsă în mod ritualic în Olympia la Templul Zeiței Hera, iar apoi purtată și arsă în toate marile metropole ale lumii timp de săptămâni întregi pe dura jocurilor, unde au participat toți sportivii lumii, care apoi s-au întors acasă și au adus acele energii demonice ale zeiței Hera în fiecare orășel din toate țările lumii. Iar acum ne mirăm că LGBT-ul vine din exterior și distruge Grecia… E un fel de „ce semeni, culegi”. Și nu pot să zic că grecii n-au știut, fiindcă una ar fi să aprinzi o flacără așa în mod simbolic sau tradițional, și alta e să te duci efectiv la templu cu 11 femei reprezentând preotesele virgine ale zeilor și să o aprinzi în mod ritualic, iar apoi să o duci la jocuri. Am rămas șocat să citesc asta… E exact inversul luminii aprinse la Ierusalim de Paști și apoi aduse în toată lumea… în Grecia o dată la 4 ani se aprinde flacăra satanei și e trimisă în toată lumea…
Probabil de aceea am tendința de a exagera uneori când scriu despre aceste lucruri, fiindcă extrem de puțină lume le realizează, iar când mi se aprinde becul și le realizez cu ajutorul dvs, tare vreau să-i ajut și pe alții să vadă…
P.S. Iar Hera e regina zeilor Grecești, pentru cei care nu știu, deci un fel de „mama dracului” cum zicem noi, românii.
Uau, părinte, cred am găsit singur răspunsul la propria întrebare… tocmai am citit pe internet că templele Greciei antice încă sunt considerate de greci ca fiind printre cele mai sacre locuri din Grecia… e foarte trist și periculos dacă așa este… am crezut că sunt doar respectate ca istorie și obiective turistice… ne puteți confirma acest lucru? Dacă ar fi să se facă un sondaj printre greci, să fie întrebați ce consideră că e mai sacru, Sf. Munte Athos, sau Muntele Olymp, credeți că majoritatea ar răspunde Olymp?
Asta pentru că ideologiile care au constituit statele naționale moderne nu au făcut apel la ortodoxie sau la religie, în general, ci la percepții idealizate și romanțate ale antichității clasice.
În cazul Greciei, naționalismul secolului 19 a făcut apel nu la moștenirea romanității de răsărit (numită convențional bizantină) și la Biserica Ortodoxă, ci la elenism, la imaginea idealizată a Greciei antice. Păgânismul este un efect colateral al acestei ideologii.
Acest curent a pătruns chiar în interiorul bisericii.
Astfel, toate acele locuri sunt sacre pentru că sunt grecești. Fără condiții, fără nuanțe, fără explicații.
În România treaba este mai complicată. Așa cum spunea mai sus Pr. Teologos, noi nu avem vreo continuitate cu trecutul dacic, din punct de vedere cultural. Deci la noi lucrul acesta nu merge.
Dar la noi s-a introdus un fel de romanțare a istoriei naționale, romanțare care deseori înlocuiește sau face din ortodoxie o simplă unealtă din arsenalul ei. Adică acel tip de discurs în care Biserica Ortodoxă este asumată nu ca depozitară a Adevărului, ci ca parte (printre alte părți) a identității naționale.
Naționalismul etno-centric este boala Estului Europei, așa cum nihilismul este boala Vestului.
PS: Precizez că sunt cât se poate de atașat de România, ca pământ în care m-am născut și am crescut și trăiesc, iubesc tradițiile și istoria ei, dar sunt împotriva derapajelor ideologice, care fac din identitatea națională un idol care înlocuiește creștinismul ortodox din centrul vieții noastre.
Foarte corect. Pe aceeași temă, este foarte periculoasă idolatrizarea (istoriei) neamului. Doar realismul ce provine din ortodoxie este mântuitor pentru că Adevărul este Hristos.
@Mihai, da, are sens referitor la Grecia – acest elenism bazat mai degrabă pe superioritatea antică a culturii grecești și mai puțin pe Bizanț. Iar la noi naționalismul oarecum ca idol uneori.
Îmi aduce aminte de un clip vizionat recent pe YouTube în care o doamnă încerca să afle care este idolul cultului LGBT. Și ajunsese la concluzia că identitatea este idolul. E un idol interior, nu exterior.
La fel cu Germania nazistă care a făcut din naționalism un idol. Iar mai recent negrii fac din culoarea pielii lor un idol, mai ales în SUA.
Doar că la noi nu mi-e foarte clar ce se întâmplă… creștinii cei mai vocali sunt de obicei cei naționaliști, care par că se apropie de naționalismul ca idol. Dar pe de altă parte Legionarismul, care poate fi ușor acuzat că a făcut un idol din naționalism, a dat foarte mulți sfinți. Ceva nu se leagă aici. Poate o grupare ideologică să se închine la doi dumnezei, și la Cel real, și la idolul naționalismului, fără a se lepăda de ideologie până la moarte, și apoi să dea mulți sfinți? Nu se poate, fiindcă Iisus a zis că nu putem sluji și lui Dumnezeu și lui Mamona. Cineva a scris într-un comentariu că Valeriu Gafencu s-ar fi dezis de mișcarea legionară când era în închisoare, dar nu știu dacă este adevărat.
Eu văd mai multe variante aici:
1. sfinții s-au dezis de părțile întunecate din ideologia legionară (dacă au existat) și le-au păstrat doar pe cele luminoase, și au făcut asta mai ales în sinea lor, fără să lase mărturii
2. ideologia legionară n-a avut nicio parte întunecată și tot ce auzim legat de caracterul fascist e propagandă și defăimare
3. doar un grup limitat de membri au luat-o pe căi greșite, probabil influențați de fascism/nazism, dar nefiind reprezentativi pentru mișcarea legionară pe ansamblu
Observ că majoritatea creștinilor și părinților înclină spre varianta 2. Variantele 1 și 3 sunt și ele auzite în comunitatea creștină, dar mai rar și mai puțin vocal.
Ideologia legionară ca orice ideologie umană a avut carențe însă au fost cu mult mai puține decât sunt promovate pe net. Citește Ioan Ianolide „Întoarcerea la Hristos”. Este o carte formidabilă – corpus magna la tot ceea ce s-a scris legat despre Sfinții români din închisori. Acolo vei afla adevărul. 1 și 3 sunt adevărate. 2 nu este însă este cu mult mai aproape de adevăr decât doresc mulți din dușmanii legionarismului.
Mulțumesc, părinte, am înțeles acum!
Nu inteleg de ce il asasinau pe Trump..de ce asta e ceva wow..
Da e trist, dar nu inteleg ce zace in umbra asasinării, nu cunosc date si nu inteleg la ce se refera.
Am văzut mai demult un interviu cu un român din nordul Greciei și am înțeles că ar fi două milioane de români în nordul Greciei. Românului din Grecia o grecoaică care părea să fi fost angajată la acel local îi cerea să nu mai vorbească limba română și am înțeles că grecii au o teorie care spune că grecii ar fi renunțat să mai se considere greci și ar fi preluat limba romanilor după ce aceștia s au retras din acea zonă. La un comentariu făcut mai demult mina răspuns de curând un aromân din Macedonia după ce România a acordat sprijin pentru stingerea incendiilor din Macedonia și a confirmat faptul că ei sunt în acele locuri de mult timp și am fost surprinsă de faptul că scria foarte corect în limba română. Apoi am văzut case afirmă că ar fi 0,5 aromâni în Macedonia și că Macedonia are teritorii în nordul Greciei și sud vestul Bulgariei și posibil și în alte state. Într un video despre orașul natal al lui Stjepan Hauser care a fost singurul oraș port al Austriei și acum se numește Pula se spune că jumătate din locuitori ar vorbi limba italiană pe care el nu o cunoaște dar într un concert de pe arena Pula se adresează și cu cuvintele: ,,Draghi prieteni ” deci nu este vorba despre limba italiană sau italieni și oricum am văzut și conferința doamnei Carme Huertas la lansarea cărții: ,,Nu ne tragem din latină” și explicațiile numeroase pe care le a dat și chiar am un nepot care a trebuit să studieze limba latină fără rost timp de multe sute de ore. Concluzia ar putea fi că romanii vorbeau româna și aveau scrierea latină care parcă prezintă unele particularități ale limbii oltenilor???!!!
Cel puțin eu îți șterg comentariile pentru că nu sunt la subiect. În acest comentariu însă aduci în discuție și prezinți ca sursă de încredere un medic căruia ii s-a ridicat în trecut dreptul de a profesa de mai multe ori (Rashid Buttar). Evident că îl voi șterge.