Să nu te încrezi în tine însuți! – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt folositor și la obiect al părintelui Iosia Trenham în care acesta ne învață ca să nu ne încredem în noi înșine niciodată și ne dă și câteva soluții la această patimă. Un cuvânt foarte necesar astăzi.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Niciodată să nu te încrezi în tine însuți!

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Binecuvântată să vă fie sărbătorirea Sfintei Înălțări și a Sfinților Părinți de la primul Sinod Ecumenic din Niceea.

Am un cuvânt de încurajare pentru voi astăzi, pe care îl intitulez: Niciodată să nu te încrezi în tine însuți! Acest principiu, pe care sper să-l exprim acum pe scurt pentru voi, este fundamental, este absolut de bază. Este temelia pe care ne putem construi o viață solidă cu Dumnezeu, o viață creștină adevărată. Fără acest principiu, tot ceea ce facem este în zadar și este doar praf, „lemne, fân și trestie” cum spune Sfântul Apostol Pavel, și va fi pur și simplu spulberat.

Dar dacă înțelegem corect acest principiu și îl aplicăm și îl facem fundamental pentru noi, lucrul în care investim va dura pentru totdeauna, dacă nu ne încredem niciodată în noi înșine. Acesta e unul dintre cele mai mari obstacole împotriva progresului nostru ca persoane creștine, că avem această încredere profundă în sine, avem această îngâmfare de sine, care se naște din iubirea de sine, care este otrava din care izvorăsc păcatele noastre. Avem prea multă încredere în noi înșine. Avem părere prea bună de noi înșine și de judecățile noastre.

Gândiți-vă la această pildă minunată (Pildele lui Solomon 3:5-6): „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe propria înțelegere. Pe toate căile tale gândește la Dânsul, şi El îţi va netezi toate cărările tale.” Cred că este o pildă foarte memorabilă, pe care înțelept este să o practici de când ești tânăr. Dar observați paralelele de acolo: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta”. Și cum faci asta? „Nu te sprijini pe propria ta înțelegere.” Este imposibil să te încrezi în Domnul din toată inima ta dacă te încrezi în tine însuți. Dacă te sprijini pe propria ta înțelegere și te încrezi în propriile tale judecăți, atunci nu vei putea să te încrezi în Domnul. Profetul Ieremia comentează acest lucru la fel ca și profetul Isaia. Isaia spune: „Vai de cei care sunt înțelepți în ochii lor.”‘ Este capitolul 5:21 [din Isaia]. „Vai de cei care sunt înțelepți în ochii lor.”

Și profetul Ieremia, în capitolul 17, vă voi citi un verset frumos, un verset puternic [din Ieremia], cap. 17:5: „Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face din trup puterea sa”. „Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, ce-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu se teme când vine arşiţa căci frunzele lui rămân verzi nu este îngrijorat în anul secetos și nu încetează să dea roade.” (Ieremia 17:5,7,8) Și din nou auziți această comparație pe care o face profetul, la fel ca și Solomon în Pilde. Contrastul dintre încrederea în sine, bizuirea pe sine pentru putere și încrederea în Dumnezeu. „Blestemat să fie omul care se încrede în om.”

Ieremia spune: Blestemat este acela și omul care face din carne puterea sa, care crede că el sau acei oameni pe care se sprijină reprezintă puterea lui. Și apoi îl pune în opoziție cu omul binecuvântat, care este cel care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul, în toate. Este ca pomul sădit lângă ape, care-și întinde adânc rădăcinile. Încrederea în Dumnezeu te face incredibil de stabil.

Nu este stabilitatea ceva ce prețuim, ceva ce ne dorim cu ardoare și care e atât de imposibil de găsit în propria noastră cultură? Desigur, acest lucru se datorează faptului că ne lipsește adâncimea rădăcinilor. Dacă ești un copac și ai doar niște rădăcini mici, cel mai slab vânt te poate doborî. Dar, dacă te încrezi în Domnul și îl faci pe Dumnezeu nădejdea ta, vei fi ca un copac cu rădăcinile care coboară adânc în pârâu. Și nu te vei teme când va veni arșița, când vine arșița nu te vei teme, și nu vei fi anxios și nu vei înceta niciodată să dai roade.

Vrei să fii eliberat de anxietate? Vrei să fii eliberat de frică? Încetează să te mai încrezi în tine, pune-ți încrederea în Dumnezeu, toată încrederea ta în El. Atâta anxietate, atâta instabilitate, vine pentru că ne bazăm atât de mult pe noi înșine, ceea ce este un blestem teribil, teribil.

Sfântul Vasile cel Mare, în lungile sale reguli, celebrele sale „Reguli Monahale”, pline de principii spirituale, scrie despre acest verset din profetul Ieremia și despre acest principiu despre care vorbim. El spune: Un om care se bazează pe el însuși sau chiar pe o persoană a cărei datorie este să-i asigure nevoile și consideră că propria sa activitate sau pe cea a asociatului său este o resursă suficientă pentru existența sa, își asumă riscul, încrezându-se în om, de a cădea sub blestemul care spune: „Blestemat să fie omul care se încrede în om și face din trup puterea sa și al cărui suflet se îndepărtează de Domnul.” Prin cuvintele „care se încrede în om”, Scriptura îi interzice omului să-și pună nădejdea în alt om și prin cuvintele „și face din trup tăria sa” îi interzice să se încreadă în sine, oricare cale este considerată o abatere de la Domnul, pentru că oricine își pune încrederea fie în sine, fie în oricine altcineva, înseamnă că se înstrăinează de Domnul.” Vedeți cât de periculoasă este această încredere în sine, această încredere în sine născută din vanitate? Ne desparte de Domnul Dumnezeul nostru.

Ce text! Voi încheia cu un cuvânt, un cuvânt foarte practic de la Sf. Nicodim din Sfântului Munte (Sf. Nicodim Aghioritul), din „Războiul Nevăzut”, acest text minunat despre cum să reușești în lupta împotriva diavolilor, în 80 de principii, el enunță 80 de principii împărțite în 80 de capitole. Interesant, primul spune pur și simplu: „Pe de altă parte războiul, războiul spiritual, e fundamental pentru orice viață creștină și nu poți dobândi Împărăția lui Dumnezeu fără a te implica în acest război.” Deci, asta este tema generală. Și apoi, de unde începe el?

Care este primul principiu, după recunoașterea realității războiului? Acesta este. Acesta este pasul doi din cele 80 de principii din „Războiul Nevăzut”: „Niciodată să nu ne bazăm și să nu ne punem încrederea în noi înșine.” Nu ar trebui niciodată să ne bazăm sau să ne punem încrederea în noi înșine. Și apoi, Sfântul Nicodim oferă patru pași de bază despre cum să înveți să nu te încrezi în tine, să nu te bazezi niciodată pe tine însuți și, în schimb, să te bazezi mereu pe Dumnezeu. Patru pași fundamentali, spune el:

1. Recunoaște-ți nimicnicia. Amintiți-vă ce a spus Domnul Hristos: „Fără de Mine, nu puteți face nimic.” Nu puțin, nici jumătate din război cu forțele tale, nu, nimic. Deci numărul unu: Recunoaște-ți nimicnicia. Acesta este, de asemenea, un comentariu la faimosul cuvânt al Sf. Ioan Hrisostom „Acela se cunoaște pe sine cel mai bine, cel care se consideră a fi nimic.”

2. Cere necontenit ajutor lui Dumnezeu. Recunoaște-ți nimicnicia, numărul unu. Pasul doi: Cere constant ajutorul lui Dumnezeu. Fii îndrăzneț în vorbire, spune Sfântul Nicodim: „Fii îndrăzneț în cuvântul tău și cere din nou ajutor lui Dumnezeu, fiind încredințat că în oceanul compasiunii Sale, El îți vă va oferi cunoaștere de sine, El te va ajuta să nu te bazezi pe tine însuți și să știi, că în afară de El, nu poți face absolut nimic.”

3. Obișnuiește-te să te păzești de nenumărații tăi dușmani împotriva cărora ești neputincios prin forțele tale. Desigur, dacă dezvoltăm ultima idee, dacă îți cunoști nimicnicia și Îl chemi în mod constant pe Dumnezeu, El îți va arăta și te va ajuta să-ți confirme acea părere umilă și atunci poți mereu să mergi cu atenție, poți întotdeauna să mergi independent, în credință, bazându-te pe Dumnezeu. Și asta nu înseamnă să ai o dispoziție intelectuală, ca dacă cineva te întreabă tu să spui: „da, cred”. A umbla în credință înseamnă, practic vorbind, că te bazezi pe Dumnezeu, te sprijini pe El, în orice moment, în gândurile, cuvintele și faptele tale. În al patrulea rând, al patrulea și ultimul său sfat, el spune:

4. Atunci când cazi într-un păcat, conștientizează imediat slăbiciunea ta mare și pericolul încrederii în sine. Și să înțelegem că Domnul ne lasă să cădem în păcatele noastre ca să ne putem cunoaște pe noi înșine, ca să devenim profund convinși că fără Domnul nu putem realiza nimic. Aceia dintre noi, care suntem mai în vârstă, care avem, să spunem, decenii de cădere și de învățare, ar trebui să știe mai bine mai ales decât cei tineri.

Este mai de înțeles de ce tinerii au adesea încredere în ei înșiși. Ei nu au bagajul de nenorociri și durere pe care noi, cei mai în vârstă, l-am dobândit. Prin harul lui Dumnezeu, am învățat să nu ne încredem puțin în noi, pentru că am văzut ce suntem capabili să facem. Ar trebui să ne amintim, ar trebui să ne amintim, cine suntem. Sfântul Nicodim spune: „Dacă ai nevoie de o doză de realitate, doar pentru o zi, la sfârșitul zilei, gândește-te la tot ce ai crezut, tot ce ai spus și tot ce ai făcut.” El este sigur că te vei lămuri că majoritatea lucrurilor pe care le-ai crezut, le-ai spus și le-ai făcut te vor rușina și că vei dori să nu le fi crezut niciodată, să nu le fi spus niciodată, să nu le fi făcut niciodată.

Și amintiți-vă și de Preasfânta Fecioară, la care nu există îngâmfare de sine, nu există încredere în sine și, prin urmare, nu există cădere. Fie ca Maica Domnului să se roage pentru noi și să ne ajute să-i imităm viața, eliberați de îngâmfarea de sine, fără a ne încrede niciodată în noi înșine. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!