Oamenii durerii oferă mângâiere celorlalți – p. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt sensibil al părintelui Varnava Iankou în care acesta ne spune cum oamenii durerii oferă mângâiere celorlalți.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Oamenii durerii oferă mângâiere celorlalți – p. Varnava Iankou

Marii sfinți și martiri ai harului, [ce nu se poate exprima în cuvinte] se află pretutindeni și dintotdeuna. Cine sunt aceștia? Sunt cei de care nimeni nu se ocupă, sunt ca și cum n-ar fi. Cei despre care nimeni nu vorbește, cei „inexistenți”. Aceștia sunt cu adevărat sfinții zilelor noastre, de care nimeni nu vorbește și pe care nu-i știe nimeni. Te umplu de certitudinea credinței, și arată adevărul care este Iubirea întrupată.

Vezi de ce și cum Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut om. S-a comportat cu dragoste față de toți cei zdrobiți [cu inima] și defăimați, în vreme ce a vorbit cu asprime fariseilor care se dădeau drept profeți. Acesta este Dumnezeu Care S-a făcut Om pentru noi, cei defăimați și zdrobiți [cu inima]. Sfinții care există pretutindeni exprimă iubirea nespusă a Domnului. Sunt acei oameni despre care nimeni nu discută, sunt „inexistenți.” Vom citi despre cazurile a trei astfel de oameni.

Ceea ce descrie Părintele aici întâlnim în viața de zi cu zi, el însuși le povestește. Îmi amintesc de o elevă ce avea 16 ani. Suferea de epilepsie. Colegele se îngrijeau de ea într-un mod deosebit. Avea pe chipul și în educația ei ceva cu totul sensibil și sfânt. Era o făptură fragilă. Nu precum tinerele bine făcute și coafate. Era o făptură fragilă pentru vârsta ei. Depășea exemplele tinerelor de vârsta ei, în vremea noastră privim doar la imagine, nu la esență. Era o făptură prea fragilă pentru vârsta ei. În același timp, înțelegea profund durerea celorlalți și îi iubea ca o mamă afectuoasă pe toți colegii ei de clasă.

O tânără de 16 ani avea acest fel de a fi ! Sfințenia nu se limitează la un număr de ani. Sfințenia nu se măsoară cu criteriile bisericești pe care le avem noi astăzi. Dumnezeu are alte măsuri și altă calitate. Colegele ei aveau grijă de ea și n-o lăsau să meargă singură acasă. Una dintre ele o însoțea mereu. Când a mers o dată la meditații, a luat-o criza și se zbătea căzută pe drum. Părinții ar fi spus: „Vai de noi! Ce copil avem! Ce chin! Ce belea!” Însă, nu știm cum Dumnezeu poate vorbi prin probleme, prin durere, prin greutăți și prin boală. Și ce descoperiri ne face! Suntem atât de autolimitați în modul [de gândire] lumesc, încât nu putem da lucrurilor o altă interpretare duhovnicească, ca să vedem ceea ce vrea Dumnezeu să ne descopere.

O tânără epileptică de 16 ani era mândria clasei, pentru că inspira o altfel de sensibilitate, o altă energie, care-i copleșea pe toți. Și, spune mai departe: „Ea îi vedea pe ceilalți colegi și colege – fără să se străduiască – precum frații și copiii ei.” Precum frații și copiii ei! Fiți cu luare-aminte la asta! Aceasta este caracteristica omului duhovnicesc. Adică se simte responsabil față de ceilalți, simte nevoia să aibă grijă de ei ca o mamă, ca un tată. Și acest lucru nu are legătură cu vârsta omului, are legătura cu dispoziția sufletească.

Tânara epileptică de 16 ani îi vedea pe ceilalți ca pe frații și copiii ei. Sfaturile pe care le dădea erau primite [de ceilalți]. Sfătuia pe alții. Doar dacă ai suferit, ești îndreptățit să dai sfaturi. Doar dacă ai fost cu totul zdrobit, poți spune altuia un cuvânt. Nu pentru că ai citit sau ai navigat pe internet și ai citit diferite comentarii pe diverse subiecte. Aici e vorba de cu totul altceva. Nimeni nu-i putea nega spusele, pentru că aveau o bogată sensibilitate și durere sufletească. Ea, care avea nevoie de toți, se îngrijea de toți. E posibil? Și cuvântul ei izvora o bogată sensibilitate și durere sufletească. Ei îi dezvăluiau durerile ascunse și problemele pe care le aveau.

Numai omul care știe ce e durerea poate fi un bun ascultător. Acesta se simte zdrobit, și toți ne simțim cu el în largul nostru în compania lui, ne simțim [bine] să-i vorbim. De ce? Pentru că nu ne ocupă spațiul, nu ne sufocă cu falsa lui bunăvoință. Nu ne obosește și nu ne sufocă cu „puterea” lui. Omul care știe ce e durerea poate deveni un bun ascultător și-i atrage pe oameni să se apropie de el și să nu se teamă de el. Ne temem de cei puternici și sănătoși. Și nu ne temem de cei neputincioși și cunoscători ai durerii – de aceea aceștia sunt niște buni ascultători.

Era cea mai neputincioasă, însă îi înțelegea pe toți și-i compătimea. Era cea mai neputincioasă din clasă, însă avea cea mai mare rezistență. Era cea care-și ținea fruntea sus, și era sensibilă [în același timp]. Era pentru toți ca o mamă și ca o bunică. Pe toți îi înțelegea și-i mângâia. Și se naște întrebarea: Era ea, în final, cea bolnavă și neputincioasă? Sau era cea puternică și sensibilă care-i ajuta pe toți? Mai bine să fii bolnav, dar cu o astfel de putere sufletească, decât sănătos, însă [paralizat] de o nesimțire grosolană care calcă în picioare pe ceilalți, fără să o bage de seamă.

Aceasta este toată esența vieții duhovnicești – această sensibilitate duhovnicească a smereniei. E ceea ce numim a fi în umbră, ca și cum nu ai exista. Iertați-mă, putem pune aceste lucruri în „cutii” [tipare] să le analizăm? Se încadrează acestea într-o anumită formă? O putem numi cumva? O putem încadra într-o categorie? Nu intră în vreun calup. Au alt duh al libertății, pe care nu ți-l predau [nu te învață] nici canoanele Bisericii, nici ale statului. Te învață durerea și sensibilitatea și dispoziția de a fi inexistent [smerit], cerând ceea ce există cu adevărat. Ca să guști ceea ce există cu adevărat, trebuie să te golești de puterea ta și de spațiul pe care-l deții, ca să facem loc iubirii lui Hristos.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!