Urmăriți-l pe părintele Pimen care ne povestește viața Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, descriindu-ne totodată și livada chiliei noastre.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
În livadă, la umbră
Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Bineînțeles, tot la umbră și dacă tot sunt în livadă, uitați-vă deasupra mea să vedeți ce a rodit pe aici. Uitați, aici e un lutuș sau luti mărișor, dar la noi în țară am înțeles că-i zice kaki. Sunt ca roșiile, galben roșiatice. Avem câțiva copaci din ăștia în livadă și văd că au rodit din belșug. Dar ce-o bătut recordul anul ăsta în livadă sunt smochinele. De vreo două săptămâni, zi de zi avem la masă boluri pline cu smochine și încă smochinii sunt încărcați. Au început acum să se usuce smochinele în copaci pentru că se alimentează toată lumea. Albinele de la stupii din vecini vin aici toate că să extragă dulceață din smochin. Bine și viespi sălbatice și păsări de tot felul, adică au de unde mânca toate viețuitoarele astea, dar și noi din belșug, Slavă Domnului!
Cireșe au fost mai puține anul ăsta. Am înțeles că în România au fost foarte multe, dar Slavă Domnului, am avut. După aceea am văzut așa: rodii din belșug, prune frumoase, perele au început să se coacă, chiar și prune de alea mari am mâncat și-s bune. Perele la fel, mere, nucii sunt și ei în spate… deci, avem peste 100 de copaci aici în livadă și fac de toate. Cu mila lui Dumnezeu și a Maicii Domnului, avem de toate din belșug. Noi nu le stropim cu nimic și nu le punem îngrășământ chimic, doar gunoi de oaie aducem din Grecia pentru toată grădina și pentru copaci. Trebuie să mă laud și cu grădina! În afară de roșii, castraveți, ardei, vinete din belșug… roșiile au început să se coacă… avem și harbuz sau pepeni, ori cum îi mai zic unii, lubeniță. Din greacă, în zona Sucevei se spune harbuz.
Legume și fructe doar cu îngrășământ natural
Avem mult pepene galben, slavă Domnului! Mulțumim Maicii Domnului, ne-o dat de toate din belșug! Nestropite, fără chimicale, din pământ curat. Au o aromă deosebită și chiar de se strică, nu miroase urât pentru că nu au chimicale. Dacă iei un harbuz din piață și stă mult în soare și se strică, miroase atât de urât… Îmi spunea cineva că a avut în portbagaj unul și s-a spart și a curs acolo, cât o spălat mașina vreo săptămână, de nu știu câte ori și tot mirosea a toate chimicalele! Deci, astea sunt produsele din comerț! De asta-i bine să încercați să luați de pe la țară, de pe unde se mai produce natural, că-s mult mai sănătoase, gustoase, dulci, mai bune și mai aromate. Am gustat perele la noi, sunt atât de bune! Da, dragilor! M-am lăudat cu ce avem și noi prin grădină cu ajutorul Maicii Domnului!
Mulțumim Maicii Domnului pentru toate, că Ea se îngrijește să nu ne lipsească nimic. Bine, trebuie să ne ostenim și noi că și copacii trebuie îngrijiți, trebuie să le pui gunoi. Facem tot ce trebuie pe lângă casă… vrei să ai grădină, muncești un pic, da-i frumos și plăcut. E osteneală, dar osteneala asta te scoate din confort, faci mișcare, elimini toxinele prin transpirație, deci nu stai numai la butoane pe telefon, pe internet, pe nu știu ce îți mai faci munca pe la birou… Dar să vezi cum e să lucrezi un pic și desculț prin pământ, e mult mai plăcut, odihnitor și sănătos.
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon – copilăria
Da, dragilor! Despre ce voiam să vă vorbesc astăzi, un pic? Despre Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, care se prăznuiește pe 27 iulie. Sfântul Mare Mucenic Pantelimon. Un tânăr, un copil am putea spune, care a ajuns puternic duhovnicește. S-a născut în Nicomidia. Mama era creștină, ortodoxă. Atunci era Biserica una, că era pe timpul lui Maximian, la început. Taică-su, închinător la idoli, mai râvnitor așa, era dintr-o familie nobilă, erau cu posibilități. Ei n-aveau copii și atunci ea s-a rugat la Dumnezeu, și Acesta le-a dat un copil. Chiar de el era păgân, ea își ținea linia ei. La început, chiar de unul era păgân, și unul creștin, nu-i despărțea Biserica. Se încerca, ca prin credința unuia, prin răbdarea lui, dragostea lui, să-l întoarcă și pe celălalt.
Prin rugăciunea mamei, Dumenzeu i l-a dat pe Sfântul Pantelimon (Panteleon, așa i-o pus numele, care înseamnă leu puternic, cam așa ceva). În primii anișori, aceasta a început să-l învețe credința creștină, pentru că dup-aia, așa a rânduit Dumnezeu, ea a aplecat la Domnul. Trecuseră cei șapte ani de acasă, primii anișori, după care taică-su a început să îl ia unde se ducea el la închinarea asta de idoli, să facă jertfe. Era din acela râvnitor, avea casa plină toată cu idoli, și-l ducea și pe copil, era tata lui. El își amintea de lucrurile frumoase de la mama, cum se rugau împreună, dar acuma taică-su l-a luat ușor, ușor în felul ăsta. După un timp, l-a dat la învățătură să se facă doctor și l-a dat la un doctor vestit din cetatea Nicomidiei, din cei mai buni doctori care existau acolo.
Sfântul Pantelimon învață meșteșugul doctoricesc. Întâlnirea cu preotul Ermolae
El era un copil foarte frumos, foarte înțelept, cu bună cuviință și foarte respectuos. Acest doctor era unul vestit. Și împăratul îl chema de multe ori să-i trateze pe membrii familie sale la palat. În timpul acela, împăratul Maximian locuia la Nicomidia, iar doctorul a început să îl ia pe tânărul Pantelimon cu el. În felul acesta a fost cunoscut de împărat și de toți mai marii palatului de acolo. Aceștia l-au îndrăgit pe Sfântul Pantelimon c-au văzut că e un tânăr priceput. El o învățat meșteșugul doctoricesc încât se zice că ajunsese la măsura învățătorului lui, depășind pe mulți. Toți se minunau cât îi de priceput.
Drumul lui zilnic de la învățător spre casă era pe lângă o căsuță în care era un preot creștin, Ermolae, care era ascuns acolo în acea casă pentru că era prigoană mare împotriva creștinilor atunci. La casă avea un gemușor care dădea spre străduța din fața casei. Cum privea el zilnic îl tot vedea pe Sfântul Pantelimon trecând și dimineața și seara. Prin harul lui Dumnezeu acesta și-a dat seama că e deosebit și atunci, l-a întâmpinat la poartă. Când a trecut Sfântul Pantelimon, s-au salutat și au legat o discuție. Ermolae l-a invitat în casă să mai schimbe o vorbă și acesta a acceptat, fiind respectuos.
Prima minune
Sfântul Pantelimon și-a povestit viața lui și cu ce se ocupă. Atunci a început acest preot să îl îndrepte ușor, ușor spre Hristos. În felul ăsta Sfântul Pantelimon a început să își aducă aminte că tot așa îl învăța și mama lui. Ușor a început să îl povățuiască și de fiecare dată Sfântul Pantelimon când se întorcea de la învățătorul lui, oprea la preotul Ermolae ca să mai discute. Încet, încet i s-o întipărit credința creștină cum trebuie. Dar, încă nu era botezat. Odată, când se întorcea de la învățătorul lui pe cale a văzut un prunc, un copilaș de câțiva anișori, mort. Alături era o viperă care se încolăcea și care îl mușcase de vreo trei ori pe copil și în scurt timp el murise.
La început s-a speriat de viperă că era un pic mărișoară și s-a retras câțiva metri după aia s-o gândit că-i timpul să probeze credința învățată de preotul Ermolae, să vadă dacă-i adevărată credința asta. Și atunci a ridicat mâinile și privirea în sus și a spus: „Doamne Iisuse Hristoase dacă într-adevăr ești Dumnezeu adevărat, iartă-mă că îndrăznesc să-ți cer lucrul ăsta, dar arată-mi prin fapte lucrul ăsta. Să învie copilul și să moară vipera și atunci voi crede cu adevărat că tot ce mi-a spus preotul Ermolae e adevărat.” În momentul acela, s-a deșteptat copilul ca dintr-un somn, iar vipera a crăpat pe loc.
Sfântul Pantelimon primește botezul creștin
Când a văzut el minunea, a alergat repede la preotul Ermolae și i-o spus: „Părinte, uite ce minune s-o făcut.” „Hai să văd și eu,” a zis preotul să se încredințeze că e adevărat. A văzut vipera crăpată acolo și o spus: „Fiule, uite că Dumnezeu te cheamă.” „Vreau să primesc botezul acum.” Și l-a luat și l-a botezat preotul Ermolae. El dinainte de botez, era chemat de mulți să-i ajute cu medicina pe care o învățase, că deja ajunsese foarte priceput, chiar de era tânăr. Dar acum, era ceva mult mai mult, îi ajuta dar se și ruga și în numele lui Hristos vindeca oameni pe care ceilalți medici nu puteau să-i vindece. Vindeca exact bolile ce erau nevindecabile, exact cum spusese Hristos: „Poți face orișice în numele Lui, dacă ai credință cu adevărat.” Și a început Sfântul Pantelimon să facă așa.
Odată era un om și el orbise, dar nu chiar întru totul. Și s-a dus pe la toți doctorii să-l ajute să nu orbească cu totul și atâta i-au dat doctorii tot felul de tratamente până a orbit complet, nu l-o ajutat cu nimic. În felul ăsta rămăsese și sărac și orb. Și a aflat că Sfântul Pantelimon tămăduiește și fără plată, el nu lua nimic de la nimeni, dar poate tămădui mai mult decât ceilalți. Și a venit la el și-o spus: „Poți să mă ajuți și pe mine cu ceva? Că uite am fost la toți doctorii și mi-am cheltuit toată averea.” Atunci Sfântul Pantelimon l-a întrebat: „Și atunci, ce îmi vei da mie?” ca să-l încerce. „Îți dau ce mai am pe acasă, dar nu mai am mult.”
Vindecarea orbului
Atunci Sfântul Pantelimon a zis: „Ceea ce vrei primi nu este de la mine, este de la Hristos.” Și atunci și-o ridicat mâinile și s-o rugat și o pus mâinile pe ochii lui și în momentul ăla i s-au deschis ochii și s-o vindecat. „Nu am făcut eu lucrul ăsta, Hristos l-o făcut.” „Atunci vreau să mă fac și eu creștin.” Astfel l-o dus la preotul Ermolae și s-o botezat orbul. După vindecare, acesta propovăduia peste tot ce minune s-a făcut cu el. Odată, întâmplător, unul din doctorii ce au încercat să îl vindece l-o văzut prin cetate:
– Măi, stai un pic, ăsta nu era orbul ăla cu care ne-am chinuit cu toate tratamentele și nu l-au ajutat cu nimic? Acuma cum vede? Ia vino încoace (și erau mai mulți doctori de față). Ce-ai făcut? Cum de vezi?”
– Păi uite, Pantelimon m-o vindecat.
– Și cum te-a vindecat?
– Păi s-o rugat și…
– A, deci crede în Hristos.
Și imediat s-o dus la împărat și-o spus: „Uite, Pantelimon pe care l-ai primit tu în palate împărătești, i-ai dat cinste aici, uite, îi creștin.” Ei priveau creștinii ca fiind împotriva împăratului, un pericol pentru împărăție. „Dacă îl lași liber, e în pericol credința noastră, idolii noștri și așa mai departe”. Când a auzit împăratul, a poruncit să fie adus la el. „Pantelimoane, (Panteleon, cum îi zicea) nu ți-am dat eu toată cinstea? Uite, aud anumite vorbe, mi se spune că tu nu te mai încrezi zeilor, că tu crezi în Hristos. Știu că poate să fie un zvon, ca de obicei, din invidie. Ia dovedește-mi tu că nu crezi în Hristos.” Și atunci Sfântul Pantelimon a spus: „Ba da, cred în Hristos și orbul pe care l-ați văzut (că împăratul îl chemase și pe orb ca să se încredințeze) cu puterea lui Hristos l-am făcut bine.”
Vindecarea slăbănogului
Și atunci, împăratul s-a supărat, iar cei de la curte au început: „Împărate, nu-l lăsa. Pedepsește-l!” Și atunci Sfântul Pantelimon a zis: „Ei spun că credința voastră e adevărată. Dacă e așa, aduceți-mi un bolnav aici care nu se poate vindeca cu niciun fel de medicament, ca să vedem a cărui credință este adevărată.” Și i-o plăcut împăratului pentru că ținea la Sfântul Pantelimon, vedea că-i un tânăr bine crescut, capabil din toate punctele de vedere, îl voia la palat. Și-o căutat un slăbănog, care avea nu știu câți ani și nu mai putea mișca nimic. Era paralizat și era dus pe-o targă pe sus. Atunci împăratul a zis: „Na, Pantelimon, poți să-l vindeci? „Dar dacă-l vindec eu, voi ce mai faceți? Vă las pe voi întâi și dacă reușiți voi să-l vindecați, eu nu mai zic nimic, înseamnă că credința voastră-i bună.”
Știind că nu se poate vindeca cu medicamente, era imposibil, au început toți doctorii de acolo să strige la toți zeii lor. Bineînțeles, au strigat până au obosit și nimic. Atunci, Sfântul Pantelimon, când au obosit ei, a zis: ”Dați-vă deoparte. Lăsați-mă pe mine singur.” Și iarăși o ridicat, cum se zice, la rugăciune ochii către Hristos, s-a rugat cu voce tare și o făcut ce-o făcut Hristos: „În numele lui Iisus Hristos, ridică-te, ia-ți patul tău și du-te.” Și dintr-o dată, slăbănogul ăla, care era de ani de zile numai piele și os, nemișcat, s-o ridicat, s-o întărit, și-o luat patul și-o plecat. Atunci au început toți: „Împărate, cu vrăjile le face, cu vrăjile.”
Începutul muceniciei
Deci nu puteau să accepte și atunci împăratul imediat a zis: „Panteleon, slujește idolilor!”. „Împărate, nu vedeți că-s întunecați ochii voștri, nu pricepeți. Vedeți minunea și tot nu credeți.” Atunci l-o luat, l-o închis în închisoare și-o început chinul. L-o chinuit în toate felurile, dar nu puteau face nimic. Atunci au pregătit un cazan cu plumb clocotit, să-l bage acolo pe sfânt. Și atunci, Sfântul Pantelimon rugându-se, deodată l-a văzut pe preotul Ermolae că vine, îl ia de mână și intră împreună în cazanul acela. Deodată s-o stins focul și s-o răcit cazanul fără să-i afecteze. Se minuna împăratul că el nu-l vedea pe preot, îl vedea numai pe sfânt. De fapt, nu era preotul, preotul era la casa lui. Era îngerul lui Dumnezeu în chipul preotului, trimis să-l ajute pe Sfântul Pantelimon.
După aceea l-o legat pe-o roată mare de-asta cu colți și altă roată când se învârtea trebuia să îi fărâme trupul. Roata în schimb, s-a sfărmat în mii de bucăți și s-o împrăștiat prin aer și o omorât pe mulți păgâni, iar Sfântul n-o pățit nimic. Deci s-o probat toate chinurile pe el și nimic, era disperat împăratul.
– De unde ai învățat tu vrăjile astea?
– Nu-s vrăji, este credința ortodoxă, credința creștină, cum era.
– Și cine te-a învățat pe tine?
Dându-și seama că și părintele Ermolae trebuie să meargă cu el la Hristos, a răspuns:
– Preotul Ermolae.
– Și unde-i ăsta?
– În cutare loc.
Moartea mucenicească a preotului Ermolae și a celor doi ucenici ai lui
Atunci i-a dat împăratul ostași să meargă la el. Ajungând, Sfântul Pantelimon a fost întrebat de preot:
– De ce ai venit?
– Te cheamă împăratul.
– Știu, și mie mi s-a arătat Hristos azi-noapte și mi-a zis că a venit timpul să mărturisesc și eu. Te așteptam.
Ajungând împreună la curtea împărătească, au început să îi amenințe și să îi chinuie. Văzând că nu fac nimic, l-au întrebat pe preotul Ermolae:
– Dar mai era cineva cu tine?
– Mai am doi ucenici.
– Aduceți-i și pe aceia.
Și i-o adus și pe aceia. Pe Sfântul Pantelimon l-au închis în temniță și pe ei au început să-i chinuiască. Văzând că nu reușesc nimic, le-o tăiat capul cu sabia și s-or dus toți trei la Hristos. După aia, l-au scos pe Sfântul Pantelimon și i-au spus:
– Uite Pantoleon, îi timpul să crezi și tu în zei, că uite, prietenii tăi toți s-or închinat la zei și le-am dat cinste mare și se bucură acuma în palatele împărătești.
– Serios?! Ia adă-i să-i văd.
– Păi i-am trimis în altă cetate să-i îmbogățesc.
– Da, se vede. Știu în care cetate. I-ai trimis la Hristos, se bucură cu Hristos acolo.
În loc de sânge, a curs lapte când i-a fost tăiat capul Sfântului Pantelimon
Când o văzut împăratul că chiar nu reușește nimic, o poruncit să fie scos în afara cetății și să i se taie capul. L-au dus soldații și l-au legat de-un măslin. Când or vrut să-i taie capul cu sabia, s-o îndoit sabia de parcă era de carton, nu putea să-i taie capul. Iar măslinul ăla, care era un măslin uscat, deodată o înfrunzit și s-o umplut de roade. S-or speriat soldații când au văzut asta și au căzut la picioarele lui și au zis: „Cunoaștem că Dumnezeu în care crezi tu e Dumnezeu adevărat. Iartă-ne și primește-ne și pe noi în credința ta.” Atunci, ei l-au dezlegat, iar Sfântul Pantelimon i-o îmbrățișat și le-o spus:
– Uite, Hristos vă primește, dar trebuie să-mi tăiați capul.
– Cum putem să tăiem capul tău? Tu, care-i slujești lui Hristos. Nu facem așa ceva.
– Altfel nu vă primește Hristos. Trebuie să faceți porunca împăratului.
Atunci ei l-or îmbrățișat, i-or sărutat și picioarele și au spus: „Iartă-ne.” Și atunci i-a zis unuia din soldați să îi taie capul, că niciunul nu îndrăznea. Și i-a tăiat capul Sfântului Pantelimon și n-o curs sânge, ci lapte a curs, la fel ca la mai mulți sfinți (Sfânta Mare Muceniță Ecaterina). Laptele curs din trupul lor arătă toate curăția și nevinovăția lor. Când a aflat împăratul acesta, a poruncit să se ardă și măslinul acela. Bineînțeles, trupul a fost luat de creștini și măslinul o ars tot acolo, iar cenușa a fost împrăștiată ca să nu se vadă dovada minunii.
Dar înainte de a-l duce la mucenicie, cei de pe lângă împărat îl sfătuiau să probeze toate chinurile pe el. La un moment dat o spus: „Trebuie să-l aruncăm în mare, că în felul ăsta scăpăm de el.” Și i-o legat o piatră uriașă de gât și l-o aruncat în mijlocul mării. Însă Sfântul a ieșit și mergea pe apă și piatra aia o ducea de parcă erau baloane de astea umflate, atât de ușor. Minunea asta uitasem s-o spun, au fost și multe altele care s-au petrecut în timpul muceniciei lui. Sfântul Pantelimon, vă dați seama, e unul dintre doctorii fără de arginți, care permanent o vindecat în timpul vieții atâția oameni, atâția bolnavi care aveau boli care nu se puteau vindeca și la fel face și acum. Pentru cei care-l cheamă cu credință, multe minuni face.
Sfântul Pantelimon vindecă bolnavii și în zilele noastre
Când am mai fost la Techirghiol, este mănăstirea acolo, unde a fost părinte Arsenie Papacioc, mănăstirea de maici Sfânta Maria. Acolo este un izvor al Sfântului Pantelimon, o icoană, acolo chiar în curte, și-mi spunea cineva care a stat mai mult timp pe acolo în timpul verii c-o avut o problemă. Pe tot trupul avea un fel de bube care nu se mai vindecau. Și a început să bea numai din apa aceea de la Sfântul Pantelimon, aghiazma de acolo, și s-o curățat complet de toate acele bube, s-o vindecat și nu a mai avut probleme niciodată.
Da, Sfântul Pantelimon face multe minuni. Să ne rugăm cu credință și n-o să ne lase. Uitați, aici în Athos, una din mănăstirile mari, din cele 20, căreia îi mai zice și Rusicon, e mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Biserica din centrul mănăstirii e închinată Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Și prin țară la noi sunt multe biserici care-i poartă hramul. Deci, el este unul dintre sfinții mari chiar dacă o fost un tânăr.
Se mai spune că chiar atunci, înaintea morții lui, i s-o arătat Hristos și a spus: „Vino la mine, Pantelimoane!” Adică însuși Hristos i-a dat denumirea de Pantelimon, care înseamnă mult milostiv, milostiv tuturor, adică cel care era cu milă față de toți, care îi miluia pe toți, îi ajuta. De-asta și acuma el e mult milostiv. Deci să ne rugăm la Sfântul Pantelimon și o să primim mult ajutor.
Permanent se primesc scrisori la care e imposibil să se răspundă
Da, dragii mei? Am vrut să vă vorbesc despre Sfântul Pantelimon pentru că încerc să vorbesc din când în când despre anumiți sfinți. Chiar azi am primit o scrisoare de la o femeie care o primit mult ajutor de la Sfântul Pantelimon și scria: „Părinte, nu vreți să vorbiți și de Sfântul Pantelimon?” Și eu chiar dacă aveam, așa în viitor, în gând să vorbesc despre el, am zis că dacă tot am citit scrisoarea asta o să vorbesc acum de Sfântul Pantelimon. Și dacă tot am spus de scrisori să știți că mai primesc scrisori de la oameni, iar cei care ați trimis, să știți că le primesc și le citesc. Pomelnicul îl iau și-l punem și-l pomenim, dar nu mai răspund la scrisori. De-o perioadă nu mai fac față și am mai spus, nu mai răspund deloc la scrisori. Dar ele ajung, să știți, permanent primesc scrisori.
Am avut ani înainte în care am răspuns la mii de scrisori permanent, dar atunci nu erau atâția oameni care să vină aici. Nu eram atât de solicitat și puteam să mă ocup de asta, dar acuma nu mai pot, nu mai rezist. Și acolo, la scris stai într-o poziție care te obosește și eu având și probleme cu coloana, nu mai rezist. De-asta, atunci am spus că citesc scrisorile, pomenesc, dar nu mai răspund. Ca să știți că vă ajung scrisorile toate, primesc permanent scrisori și întotdeauna le citesc. La fel, pe telefoane nu mai răspund. Mulți insistă prin mesaje și mă întreabă de ce nu răspund. Ar însemna să stau toată ziua pe telefon și de asta nu mai răspund nici la telefoane.
O cale de comunicare mai ușoară
De-asta la noi, calea de comunicare cea mai ușoară e pe site-ul nostru „O chilie athonită” (https://www.chilieathonita.ro/), la care nu eu răspund, părintele Theologos răspunde acolo, din cauză că am zis că încerc un pic să mă mai bucur de frumusețea lui Dumnezeu, adică nu prea mult în telefon, în internet, în astea, ca să mai pot oleacă să mă mai duc prin grădină, mai fac un pic de treabă, un pic în natură. Vedem unde s-o ajuns din cauza tehnologiei prea multă, ajung oamenii legume și nu-i bine deloc. De-asta încercați, încercați să le mai lăsați, să le mai închideți, să vă mai bucurați să ieșiți care sunteți la țară. Fără telefoane, fără nimic, mai ieșiți, alergați-vă, jucați-vă, mai ales copiii, cu atât mai mult. Încercați să vă bucurați, ieșiți în natură cât de mult se poate.
Da, dragilor? Să vă ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon și toți sfinții!
Doamne ajută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Mulțumim părinte!