Căsătoria creștină – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum ne dă mai multe sfaturi de viață foarte folositoare, legate în principal de tema căsătoriei creștine.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Ce să vă mai zic? Bine că am umbră, acum n-am mai căutat locuri speciale, dar am căutat să am umbră. În rest, nu mai contează. Dacă e un pic de umbră, e bine, la căldurile care sunt acum. Auziți și zumzetul ăsta: aici, pe perioada verii, vreo două luni de zile cel puțin zumzăie un fel de cărăbuș de la noi (cicade), care zboară și are un fel de arcuri la picioare cu care cântă.

Mulți creștini nu respectă scopul căsătoriei

Ce să vă mai spun eu? Am văzut un lucru la oameni care tot vin pe la noi și în societatea asta, care duce în jos, un lucru prin care se depărtează de binecuvântarea lui Dumnezeu. Dau deoparte toate anomaliile, anormalitățile care se legalizează acuma în lume și mă refer la oamenii noștri, la creștinii noștri, care cât de cât știu de Dumnezeu. Oamenii normali, ca să facem deosebirea asta. Foarte mulți trăiesc necununați. Când îi întrebi, spun că au o relație de un an, de trei, de cinci, de 10 ani.

De fapt, care e scopul căsătoriei? Vezi ce a spus Dumnezeu: ”Creșteți și vă înmulțiți!”. Deci a dat o poruncă și asta sub binecuvântarea lui Dumnezeu. În momentul în care trăiești așa, eviți să ai copii, trăiești ca ”să-ți trăiești viața”. După un an, după trei, după cinci sau mai mult, se ceartă și fiecare o ia în direcția lui, iar o ia de la zero. Trece omul prin toate treptele astea, până ajunge să îmbătrânească înainte de vreme, tot gustând din dreapta și din stânga că încă nu a găsit nu știu ce căuta. Unde duc lucrurile astea, unde o să ajungem? Să fim foarte atenți pentru că nu știm când plecăm din viața asta.

Spui că ești într-o relație. Care este scopul relației? Doar așa, scopul ăsta animalic – să am femeie, să am bărbat și gata? Când nu ne mai place unuia de celălalt, gata, ne-am certat și fiecare o ia în direcție opusă și ne căutăm pe altcineva? Facem la nesfârșit lucrul ăsta, adică nu ne mai asumăm nicio responsabilitate, doar așa ca să ne trăim viața?

Toate lucrurile trebuie făcute la timpul lor

Să nu uităm că anii nu se mai întorc. Avem anumite trepte: copilăria cu bucuria ei, când nu ne pasă de grijile astea toate, se îngrijesc părinții. După aia, trecem la școală, apar grijile cu tot ce ține de învățământ. Apoi, ajungi la liceu, începi să guști viața, te îndrăgostești și așa mai departe. Adică sunt lucruri pe care nu le mai întâlnești și de asta eu am spus totdeauna: nu forțați lucrurile, lăsați-le pe toate la timpul lor. Cât ești copil, bucură-te de copilărie! Nu forța nota, să faci lucrurile celor mari! Nu încerca, mai ales ca fetiță, copilă la 10-12 ani să te rujezi, să-ți faci unghiile, să faci lucruri care nu-s ale tale. Tu ești copil, trebuie să te joci, să înveți, să faci ce poți pe acasă și să îți trăiești copilăria.

Toate la timpul lor, fără să le forțăm, fără să le grăbim. O să vină și timpul acela. Auzi acuma, de prin clasa a șaptea, a opta, că deja își numără câți băieți au avut fetele sau invers, băieții câte fete cu care s-au culcat. Unde s-o ajuns? Nu mai este frumusețea aia, care avea treptele ei. O să ziceți că noi suntem de modă veche, dar era ceva frumos: nu erau o mie de mesaje, dar era o scrisorică, era o petală, era o atenție pe care o așteptai până venea. Adică nu erau grăbite lucrurile, erau toate lăsate să curgă cu mersul lor și atunci deveneau frumoase. Acum noi forțăm nota în toate astea, le începem din timp.

Asumarea responsabilității pentru căsătorie

Chiar discutam cu un băiat, era și el prin primul an la facultate și era supărat că l-a părăsit iubita. Vedem că lucrurile astea nu duc nicăieri înainte de vreme. Lasă-le pe toate să curgă frumos, până le vine timpul. După ce ai terminat școala, ți-ai luat o muncă, vezi atunci ce vrei de la viață. Vrei să-ți faci o familie? Bun, atunci, dacă ești băiat, caută o fată cu care vezi că sunteți pe aceeași linie. Discutați, vedeți ce doriți fiecare și vă asumați responsabilitatea. Nu mai mergeți ani și ani de zile, trăind în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă mai vine un copil, uneori mai faci avort și-l omori și-ți mai aduni și o crimă pe cap. Unde se ajunge?

De asta e bine ca omul să fie hotărât și în special bărbații, că ei trebuie s-o ceară pe fată în căsătorie și atunci trebuie să-și asume lucrul ăsta. Nu merge la nesfârșit fără binecuvântarea lui Dumnezeu, că atunci toate merg din rău în mai rău, pentru că nici nu te poți împărtăși, trăiești în păcat. E o stare așa, ca și cum ești la furat tot timpul, cu frica aceea că o să te prindă într-o zi, că de fapt, dacă vine moartea, te-a prins, cum se zice, la furat, că tu nu ești sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

O familie se întemeiază cu dragoste și hotărârea de a continua împreună

De asta, aveți mare grijă ce faceți, nu lungiți lucrurile! Vrei să-ți întemeiezi o familie, vezi dacă e persoana potrivită și n-o lungi ani de zile, să probezi nu știu ce. Nu puneți în față lucrurile materiale, că nu alea fac parte din fericirea asta. Acelea vin ele pe parcurs, dacă vrea Dumnezeu. Importantă să fie dragostea și hotărârea de a merge împreună mai departe. Te duci, te cununi, fără să zici că n-ai restaurant decât peste doi ani. Lasă, că poți să dai masă și atunci, dacă vrei. Ia și te cunună, ia-ți nașii, familia și du-te și te cunună! Nu mai amâna, pentru că viața e scurtă. Vedem în lumea asta ce nebunii sunt și unde se ajunge din cauza asta. Dacă și oamenii ăștia care-s normali, care merg la biserică, care au frică de Dumnezeu, tot amână și trăiesc așa, pentru ce să ne mai ție Dumnezeu? 

Taina Cununiei este foarte importantă

Deci cei care sunteți în anumite relații și vreți să fiți împreună, nu mai amânați, căsătoriți-vă, cununați-vă! Cununia la Biserică, nu aia când m-am dus și am semnat un act la primărie. Trebuie și acela făcut, dar cununia la Biserică, asta-i principală. Avea o vorbă părintele Cleopa: (pe timpul comuniștilor, dacă cumpărai un animal, o vacă, ceva, întocmeai un act, pentru că așa erau regulile, trebuia înscris atunci) ”Măi, dar femeia nu e așa ceva, ca și cum ai cumpărat un animal, doar te-ai dus la primărie și ai semnat un act și ai trecut-o pe numele tău.” Importantă e Taina Cununiei, ea are valoare în fața lui Dumnezeu, când devin cei doi una. Deci nu doar trece pe numele celuilalt, ci devin una și merg împreună spre Dumnezeu.

Ați înțeles, dragilor? Nu mai amânați, cei care trăiți necununați. Cei care încă nu aveți pe cineva și vă doriți, căutați persoana potrivită, dacă vă place, vă duceți și îi spuneți ”Uite, măi, te plac, vrei să ne căsătorim?”. Nu mai amânați și o lungiți așa fără rost.

Încredințați-vă lui Dumnezeu și aveți copii!

Un alt lucru: mai discut cu unii, cu alții, sunt căsătoriți, îi întreb dacă au copii. Ei zic: ”Păi, încă nu suntem pregătiți.” Îi vezi că ajung pe la 40 de ani și nu-s pregătiți. Păi, în timpurile de dinainte, că tot oameni erau și atunci, la 40 de ani aveau 10 copii. Spui că nu ești pregătit, dar ce vrei? Ce pregătire trebuie să faci? Să te duci la sală, ce trebuie să faci? Nu! Te încredințezi lui Dumnezeu. Te-ai căsătorit? Care copii ți i-o da Dumnezeu, îi faci. Ei fac parte din Crucea ta și creșterea copiilor este mântuirea voastră, a părinților.

Sunt mulți care au făcut unul și zic ”Gata, ne ajunge, că nu putem face mai multe case, că n-avem posibilități”. Ce treabă are una cu alta? Ți i-o dat Dumnezeu, îi faci. Porunca spune: ”Creșteți și vă înmulțiți!”. Asta știți ce înseamnă? Că dacă mor părinții și au născut doi copii, nu s-au înmulțit, doar s-au menținut. De la trei copii în sus se împlinește porunca. La cei care nu pot să aibă copii, e altceva, dacă sunt probleme de sănătate, e altceva. Dar la ceilalți, care pot să facă și nu fac, e mare responsabilitate în fața lui Dumnezeu. Aveți grijă! Porunca e de la 3 copii în sus. Ce frumos o să fie iar, prin sate, peste tot, plin de copii.

Mai sunt zone unde sunt, dar altele sunt aproape pustii, nu mai fac copii. Cum este undeva, chiar aproape de satul meu, case mari, frumoase, au câte un copil, dar nu la fiecare casă. La o casă este, la două nu sunt și îi țin și pe aceia în casă, nu-i mai lasă să se joace împreună. Adică s-a ajuns ca într-un sat mare, să nu mai aibă clasă la școală, să trebuiască să se ducă în alt sat, că nu mai sunt copii.

Aveți grijă ce faceți! Era o vorbă prin Banat, ”De ce bănățenii fac doar un copil?”. Răspunsul era ”Că nu pot face doar jumătate.” Adică acolo s-a ajuns… cât de puțin. Și atunci, în câțiva ani, unde se ajunge, dacă toată lumea omoară copiii în loc să-i facă și fuge de responsabilitate? 

Anii trec și apar regretele

Să vă mai spun ceva: sunt multe cazuri de oameni ajunși în vârstă și cât de rău le pare că nu au avut copii. Au putut să aibă și nu au făcut sau au făcut numai unu. Eram la o familie și avea o singură fetiță care mereu a fost premiantă. Chiar medicina a terminat-o șefă de promoție. I-am întrebat de ce au făcut doar un copil și soția mi-a spus ”Părinte, soțul n-a vrut, cu toate că avea funcție mare, avea bani, avea de toate. A vrut să se distreze și abia pe la 40 de ani am rămas însărcinată, cum se zice, fără voia lui, că nu își dorea.” Acum le părea rău la amândoi când au văzut ce copil au, că e doar unul și acela s-a căsătorit, s-a dus la casa ei și au rămas ei bătrâni.

Punem în față doar să ne distrăm, să trăim bine, dar să nu uităm că anii trec și o să ne uităm în urmă. Venise pe aici un bătrânel și îmi povestea că avea o singură fată, se căsătorise, dar nu putea încă să aibă copii. Atât de mult își dorea nepoți și îi părea rău că nu a avut decât o singură fată și zicea ”Măi, poate dacă mai aveam alți copii, aveam și eu nepoți.” Abia când ajungi la o vârstă îți dai seama. Odată, era el la Ouranopoli, aici, și s-o dus dacă tot avea timp, să stea o zi, două pe malul mării la plajă, un pic acolo să se bucure și el de soare, de mare. Și era o familie pe plajă, care avea o fetiță la trei anișori.

El a îndrăgit-o, s-a apropiat de ea… Era atent cu ea, doar își dorea și el nepoți. Când se ducea în apă îi spunea: „Ai grijă, nu te băga că uite, vin valurile!” Și așa, fetiței a început să îi placă de el și îi spunea bunicule. „Bunicule, să ai grijă de mine.” Și el așa plângea… și când îmi povestea mie plângea, dar și atunci plângea, când îi spunea bunic, atât de mult își dorea el să devină bunic. Am aflat că după câțiva ani, până la urmă, a văzut Dumnezeu dorința lui atât de mare și i-a dăruit și lui un nepot de la fata lui. La început, la tinerețe nu ne dăm seama de lucrul ăsta.

Copiii și nepoții sunt ceea ce lăsăm după noi

Revin și-mi amintesc de tata, care o plecat la 85 de ani. Când era la ultimii ani așa, de la 83 până la 85, a avut și el un picior rupt, nu mai putea alerga cum alerga el toată ziua și mă uitam câtă bucurie avea el, așa cum stătea pe marginea patului și privea la cei 20 de nepoți care intrau și ieșeau din casa părintească. Unul îi spunea ceva, unu-i cerea ceva, unul alerga și lui îi strălucea fața la fiecare pe care îl vedea. Știa că n-o trăit degeaba pe pământ, n-o făcut umbră degeaba pământului. O lăsat ceva în urmă. Când se duce la Dumnezeu „Doamne, nouă copii. Cum am putut. Pe tipul comuniștilor a fost greu, muncă multă.” 20 de nepoți în urmă, adică se ducea cu ceva, n-o trăit degeaba pe pământ. Gândiți-vă bine! Gândiți-vă bine!

Nu refuzați darul lui Dumnezeu de a aduce viață!

Chiar și azi venise un tânăr pe aicea, căsătorit. Avea un singur copil și i-a spus soția că sub nicio formă ea nu mai vrea copii. Da, dar nu-și dă seama că copiii ăștia or să fie mângâierea lor, o să mijlocească la Dumnezeu acolo când se duc. Nu vă dați seama ce înseamnă. Refuzați darul lui Dumnezeu de a aduce viață, dacă Dumnezeu o dă. Sau iar venise cineva și mi se plângea că avea o singură fată „și mi-o plecat la mănăstire.” Și de ce n-ai făcut mai mulți copii? Dumnezeu ce-o zis? N-ați vrut mai mulți? Eu voiam să vă mai dau doi, trei ca să aveți și nepoți să aibă grijă și de voi, voi n-ați vrut. Asta a fost pregătită pentru mănăstire, am luat-o. De acuma, descurcați-vă!

În voia lui Dumnezeu se formează armonie

Dumnezeu întotdeauna dă copii cât îi nevoie într-o familie. Să fie și pentru mănăstire, sau poate unul pleacă mai din timp din viața asta, dar să rămână și pentru nepoți, să aibă grijă și de părinți. Dumnezeu dă și după aia tot noi ne plângem dacă s-a întâmplat ca un copil să plece din viața asta, sau a plecat la mănăstire. Dumnezeu avea rezervat și pentru tine pe cineva care să aibă grijă, dar i-ai omorât. Așa că nu mai cârti împotriva lui Dumnezeu. Ați înțeles, dragilor? Deci noi suntem responsabili de toate. Dumnezeu are grijă, le-o rânduit într-o perfecțiune pe toate, dar noi le dereglăm. Noi intervenim în rânduiala lui Dumnezeu.

„Nu, ce copil?! Gata, du-te și fă avort.”  Noi tot timpul intervenim că nu ne place cum le-o rânduit Dumnezeu. Dacă ne-am lăsa în voia lui Dumnezeu și am accepta tot ce ne dă Dumnezeu, să vedeți câtă armonie se formează în viața noastră și cum merg lucrurile toate. Dar să le primim așa cum vin. Nu să ne luptăm sau să ne certăm cu Dumnezeu, că de ce e alb și nu-i negru. De ce-i verde și nu-i albastru? Nu. Să le primim așa cum vin și atunci să vedeți cât de frumoase sunt lucrurile. Aveți grijă!

Să fim atenți la alegerile noastre pentru că la unele nu ne putem întoarce

Îmi trimisese cineva un filmuleț cu cineva care spunea… e sub formă de glumă, dar are un sens adânc. Nu vreau să se supere femeile, dar dacă se gândesc bine la unele se potrivește. Se spune că nu știu în ce țară, s-o deschis un fel de magazin uriaș, un mall, în care se spunea că se pot cumpăra bărbați, iar alături altul deschis în care se pot cumpăra femei. Magazinul avea vreo cinci etaje și cum intrau femeile li se prezenta ce fel de bărbați sunt. La primul etaj sunt bărbați, să zicem, cu bani. După aceea se trecea la următorul etaj. Aici erau bărbați iubitori, cu dragoste și au și bani.

La următorul etaj, etajul 3 erau bărbați iubitori, cu bani și care chiar fac și treburi casnice. Și mai buni. Acuma femeile, tot văzând că la fiecare etaj de mai sus era mai bine, s-au gândit „Dar dacă există mai sus unul mai bun?” Și atunci se duceau la următorul etaj, aici ce-i? Păi bărbatul, în afară că are bani că-i iubitor, că face treburile casnice, se ocupă și de creșterea copiilor. Adică făcea totul bărbatul. Asta era la etajul 4. Femeile când ajungeau la etajul 4 se gândeau că mai sus trebuie să găsească un bărbat și mai bun și urcau și la ultimul etaj. Condiția era însă ca nu se puteau întoarce la un etaj mai jos. Și la ultimul etaj ce scria? „Aici nu există bărbați” și se încheia. Și toate femeile ajungeau la ultimul etaj și rămâneau fără bărbați.

În cealaltă parte, unde intrau bărbații, primul etaj tot așa femei, să zicem, cu bani. Al doilea etaj, femeie iubitoare și cu bani. Cam toți bărbații se opreau la etajul 2, alții chiar la primul. Celelalte etaje n-au fost niciodată cercetate de bărbați, adică erau mulțumiți. „Măi, dacă mă iubește și are și bani, ce-mi trebuie mai mult?” Și era morala scrisă. Femeia pentru că e și curioasă din fire și mereu dorește tot mai multă perfecțiune, permanent caută pe cineva mai bun, mai bun, și până la urmă pierde totul. Bărbatul e direct cumva, mai simplu: „Măi, dacă are astea două, mi-e suficient, nu mă mai interesează altceva.” Era ca o glumă, dar am gândit-o și am văzut că are o adâncime. De-asta zic, că asta nu înseamnă că se potrivește în general, dar de multe ori se potrivește.

Să fim foarte atenți cu viața noastră ca să nu regretăm după aceea, să ajungem la ultimul etaj și să nu ne mai putem întoarce, că de fapt la asta ajungem către bătrânețe. Și ne uităm în urmă, că suntem ajunși la ultimul etaj, viața o trecut pe lângă noi și nu ne-am făcut o familie frumoasă pe care puteam să o facem. Am mers, cum se spune, din floare în floare că poate o să găsesc ceva mai bun, nu familie, nu copii, nu nepoți, nimic care să te bucurie, să știi că ai lăsat ceva frumos în urma ta.

Să trăim cu smerenie, dragoste și bunătate

Chiar văzusem un citat frumos de la patriarhul Serbiei, Pavle. Spunea: „Noi când ne-am născut, am plâns și toată lumea o râs, s-o bucurat toată lumea. Să facem în așa fel ca la plecarea noastră noi să ne bucurăm și toată lumea să plângă.” Ce înseamnă asta? Adică, noi să ne bucurăm că ne ducem la Hristos, că ne-am luptat să ducem o viață cum trebuie. Iar toți ceilalți să plângă pentru plecarea noastră, să ne simtă lipsa. Viața noastră să fie așa încât să se simtă lipsa noastră, să plângă după noi. Așa ar trebui să ne ducem noi viața. Asta ce înseamnă? Înseamnă și răbdare, înseamnă și smerenie, înseamnă dragoste, înseamnă bunătate. Și în felul ăsta, aproape de Hristos, aproape de Dumnezeu prin tainele Bisericii, noi ne ducem și ne bucurăm la Hristos, iar ceilalți plâng că le lipsim. Adică o să lași un gol în urmă.

Deci asta dragilor, să fim foarte atenți ce facem cu viața noastră pentru că-i scurtă și o să plecăm. Chiar de ni se pare nouă acuma că suntem mari și tari, că suntem grozavi, că poate avem și posibilități materiale și cine-i ca noi. Toate se duc, toate trec. Nu în asta constă fericirea. Câți oameni sunt care au de toate și se sinucid? Nu! De-asta se spune că mai fericit este cel ce dă decât cel ce ia. Dacă ajungi să înțelegi ce înseamnă să guști din fericirea aceea prin care îi ajuți pe ceilalți, îi bucuri pe ceilalți, faci bine celorlalți, abia atunci ai să vezi că începi să trăiești cu adevărat. Ați înțeles, dragilor?

Sărbători creștine care urmează: Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul și Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița

Și nu uitați că mâine o să fie și Cuviosul Paisie Aghioritul, unul din sfinții mari ai timpurilor noastre, care s-a nevoit și el aici, în Sfântul Munte, mult timp. El e îngropat la Surori. De multe ori îl mai citez, vine multă lume aici și majoritatea vor să facem poză și-mi aduc aminte de cuvintele lui, pentru că și la el venea multă lume și la un moment dat scrisese pe poartă: „Grădina zoologică închisă, maimuța lipsește”. Toată lumea venea, îl căuta, poate cereau să mai fac o poză, ceva. Avea și umorul lui, dar mă gândesc și eu de multe ori că uneori am ajuns și eu ca maimuța aia, toată lumea vrea să facă poză. Dar știe Dumnezeu. Adică, când pot, o fac cu drag. Nu mă socot că aș fi ceva eu. Nu-s nimic. Îs și eu un spin aicea, în Grădina Maicii Domnului.

Cât mă îngăduie Maica Domnului, vă mai spun câte ceva. Încerc și eu cu limitele mele, ca un om slab, cu neputințe, că fiecare om duce lupta lui și Crucea lui. Nu vă gândiți, fiecare om trebuie să lupte, e luptă până pui mâinile pe piept. Dar, se zice că cea mai ușoară cale de a lupta, e prin smerenie. Întotdeauna dacă ne luptăm cu noi înșine, să ne vedem jos, dacă ești jos n-ai unde cădea pentru că ești cel mai de jos, dacă te vezi așa. Și întotdeauna știi că ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului și a celor din jur pentru că tu ești jos și ai nevoie să te ridici. De-asta se zice că smerenia e cea mai mare taină, să spunem așa pentru noi, cel mai mare lucru. Cu cât ne coborâm noi, cu atâta ne înalță Dumnezeu. Ați înțeles, dragilor?

Și icoana Prodromița de la Prodromu este cinstită tot pe 12 iulie (am mai povestit alte dăți, nu mai intru în detalii), care s-a făcut prin minune la Iași și care a făcut atâtea minuni și face și în ziua de azi. Icoana Maicii Domnului, Măicuța Noastră, care are grijă de noi de toți, întotdeauna. De-asta e plină lumea de icoane făcătoare de minuni și aici, în Athos și în lume și peste tot, pentru că Maica Domnului este Mama Noastră. De-asta, eu spun că noi, ortodocșii, suntem cei mai bogați. Știți de ce? Că avem și tată și mamă. Îl avem pe Dumnezeu ca Tată și pe Maica Domnului ca Mamă. Cum se spune, familia completă. De-asta suntem cei mai fericiți copii.

Ați înțeles? Să nu uitați asta. Că-L aveți pe Dumnezeu ca Tată și pe Maica Domnului ca Mamă și atunci sunteți copiii aceia împliniți, care au dragostea deplină.

Da! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!