Provocările familiei contemporane – p. Vasile Ioana, p. Teologos
7 iulie 2024
„Iubirea e iubire”. Răspunsul unui preot ortodox – p. Paul Truebenbach
8 iulie 2024
Urmăriți un scurt și frumos cuvânt al IPS Kallistos Ware în care acesta ne arată cum să intrăm în inima sufletului nostru.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
În viața mea… – și fără îndoială și în viața tuturor celor prezenți împreună cu mine în această seară -, au existat anumite texte, frânturi de poezie sau proză, care, odată citite, nu au mai fost nicând uitate. Poate pentru cei mai mulți dintre noi aceste texte decisive sunt puține. Dar, oricât ar fi ele de puține, ne-au schimbat viața, au contribuit la devenirea a ceea ce suntem noi astăzi.
Un asemenea text, în ceea ce privește propria mea călătorie în viață, este un fragment din „Presupuneri ale unui trecător vinovat”, de Thomas Merton. Fără îndoială, preferata mea, între nenumăratele sale lucrări. Oricât v-ar fi de cunoscută multora dintre voi, voi îndrăzni, totuși, să citesc acest fragment acum.
„În centrul ființei noastre se află un punct de neant, care este neatins de păcat și iluzie. Un punct al adevărului pur. Un punct sau o scânteie ce aparține pe de-a-ntregul lui Dumnezeu, care nu este niciodată la dispoziția noastră, din care Dumnezeu dispune de viața noastră, care este inaccesibil fanteziilor propriei noastre minți, sau brutalităților propriei noastre voințe Acest mic punct de neant și de sărăcie absolută este însăși slava lui Dumnezeu în noi. Este, ca să spun așa, numele Lui scris în noi, ca sărăcie a noastră, ca lipsă a noastră, ca dependență a noastră, ca înfiere a noastră. Este ca un diamant pur, strălucind cu lumina invizibilă a cerului.
[Acest punct] se află înăuntrul fiecăruia dintre noi. Și dacă l-am putea vedea, am vedea aceste miliarde de puncte de lumină ce se unesc în chipul și strălucirea unui soare ce ar face ca tot întunericul și cruzimea vieții să dispară în întregime. Nu am o programare anume pentru această vedere, ea este doar oferită în dar, dar poarta către cer este pretutindeni.”
În acest fragment Merton nu folosește, ce e drept, cuvântul „inimă”, dar, cu siguranță, el face referire cu foarte mare precizie și intuiție la ceea ce Estul creștin înțelege, în teologia lui ascetică și mistică, când se referă la adâncul inimii. Așadar, în seara aceasta, explorând ceea ce spiritualitatea Ortodoxă înțelege prin termenul „inimă” sunt încrezător că dezvolt o temă ce se află în centrul propriilor căutări ale lui Merton.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Un astfel de fragment de text pe care eu nu-l mai pot uita, l-am citit în Cărarea Împărăției scrisă de părintele Arsenie Boca:
„Dacă îmbinarea sufletului cu trupul n-ar fi strunită din voia lui Dumnezeu, însușirile sufletului ar fi ca niște fulgere, care ar pârli într-o clipă fărâma de țărână în care zăbovește suflarea lui Dumnezeu. Suntem însă o suflare de iubire a lui Dumnezeu. Așa se face că, după trup, suntem un picur de rouă, față de un cosmos fără margini, care însă încape tot în conștiința noastră”.