Atitudinea creștină față de moarte – Pr. George Golinski

Urmăriți un material extraordinar în care părintele George Golinski ne prezintă atitudinea creștină față de moarte.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În ziua Paștilor, ziua Învierii Domnului, ne salutăm unul pe altul cu cuvintele: ”Hristos a înviat!” Ascultăm minunatele cuvinte ale Ap. Pavel, spuse de Sf. Ioan Hrisostom, în care Apostolul se adresează morții înseși: ”Unde îți este, moarte, boldul tău? Unde îți este, moarte, biruința ta? Tu ai încetat să mai exiști.” Iar atunci când plecăm de la atmosfera festivă a praznicului, ne confruntăm cu tragedia vieții noastre și a celor apropiați nouă. Apoi ne punem adevărata problemă: ”Cum adică nu mai există moarte dacă oamenii mor?”

Foarte adesea zicem că o persoană nu a murit, ci a adormit (a trecut la odihna cea veșnică). Un om trece la odihna veșnică după toate cele petrecute în această lume. El intră în comuniune cu Dumnezeu după ce a trecut prin această etapă dificilă de pregătire. Așa cum este menționat în una dintre vechile liturghii, omul adoarme [întru Domnul] în această lume pentru a deschide ochii în lumea viitoare, care este plină de dragostea lui Dumnezeu și de harul Său și care este numită Împărăția Cerurilor. Pentru că Hristos a zis că Împărăția lui Dumnezeu este în noi, și tot bagajul spiritual pe care o persoană l-a adunat în această lume îl va lua cu sine și în viața viitoare. Și destul de des acesta devine o piedică serioasă pentru a rămâne pe calea către Dumnezeu, nelăsându-ne să acceptăm dragostea lui Dumnezeu.

Sf. Isaac Sirul spune: ”Să nu credeți că cei care sunt chinuiți în iad, sunt chinuiți de Dumnezeu. Aceștia sunt loviți cu biciul dragostei lui Dumnezeu. Incapacitatea [omului] de a accepta dragostea lui Dumnezeu conduce la suferințele din viața viitoare.” Noi, creștinii, care ne salutăm unii cu alții din toată inima în ziua Învierii, știm că moartea oricărui creștin nu este un motiv de amărăciune, ci un motiv pentru bucurie. Conform spuselor Sf. Grigorie de Nyssa, omul trebuie să înțeleagă că dragostea care însoțește întristarea după pierderea cuiva apropiat ar trebui să se transfigureze în lumina dragostei lui Hristos, ar trebui să se transforme în rugăciune pentru acea persoană. Nu ar trebui să ne întristăm pentru oamenii care trec la odihna veșnică, pentru că aceasta este calea pe care va merge întreaga lume. Trebuie să înțelegem că toți vom străbate această cale. Atunci când vom trece prin ușa morții vom vedea sensul transfigurat al acestui cumplit eveniment. Vom vedea moartea în slava învierii lui Hristos.

Patriarhul Athenagoras al Constantinopolului a spus: Cu cât mai mulți dintre cei dragi nouă trec la Domnul, cu atât devenim mai puternici în viața aceasta, și cu atât mai mult ne întărim credința în Împărăția lui Hristos și în rugăciune.” Rugăciunea noastră, alimentată de dragostea pentru cei dragi adormiți, prieteni sau cunoștințe, ne face să stăm drepți lângă sicriul lor, rămânând fermi în credința noastră. Trebuie să acceptăm asta ca un dar de la Dumnezeu, ca pe o posibilitate de a îngrădi lucrarea răului în noi și de a ne păzi de noi înșine. Aceasta ne face mai încrezători în faptul că după moartea noastră și după învierea din morți [a tuturor], ne vom întâlni din nou, în mod transfigurat, în Împărăția lui Dumnezeu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!