Sfântul Athanasie Athonitul – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe p. Pimen Vlad care, dincolo de câteva sfaturi de viață, ne povestește viața Patriarhului Sfinților din Athos: Sfântul Athanasie Athonitul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

În Gradina Maicii Domnului, la umbra mărului

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. M-am băgat la umbra unui măr, poate se mai vede câte un măr pe aici. Dacă vedeți ceva alb, e un fel de plantă agățătoare sălbatică, dar care are o floare minunată, în formă de steluță, o mireasmă frumoasă și s-a întins pe toată zona asta. Încercam să o prind un pic, știți că eu-s cu florile, dar acolo e soare foarte tare și trebuia să mai aștept vreo oră ca să treacă și se făcea târziu, așa că m-am băgat sub mărul ăsta. În partea ceea e vârful Athon-ului.

E foarte plăcut în livadă la noi și atunci m-am ascuns aici. Umbră este, deci e bine chiar dacă este destul de mare căldura, acuma sunt peste 35° în fiecare zi, deci destul de cald. Seara-i mai plăcut, dar seara nu mai am eu timp de filmare pentru că e Vecernia, mai vin oamenii, apoi e Pavecernița și nu mai am timp. De asta caut și eu momentul când se poate și locul cel mai potrivit, ca să vă mai bucur cu ce este pe la noi, pe aici, în Grădina Maicii Domnului.

Să căutăm să vedem partea frumoasă

Dacă tot fac filmările astea, pe lângă ceea ce îmi spune Maica Domnului, că vă mai pot spune câte ceva din ce știe Ea mai bine, încerc să vă bucur un pic și cu priveliștea, că de mine poate v-ați săturat că mă tot vedeți de atâția ani, văzându-mă în atâtea sute de filmări și zic să mai vedeți și locuri mai noi, câte o floare, din frumusețile astea pe care ni le-a îngăduit Bunul Dumnezeu să le avem pe pământul ăsta. Fiecare zi are frumusețea ei, fiecare moment are frumusețea lui și fiecare loc are frumusețea sa. Aici e Grădina Maicii Domnului, dacă vrei să vezi partea frumoasă, o vezi, dacă nu dorești asta, n-o vezi. Dacă nu vrei să vezi verdeața, florile, atunci o să vezi doar stâncile încinse de la soare sau că nu mai plouă deja de o lună și e praf pe drum.

Noi trebuie să căutăm să vedem partea frumoasă. Cine vrea, vede praf, cine vrea să vadă frumusețe, se uită la lucrurile celelalte. Dragilor, de asta zic, pentru că vedem că viața e scurtă și nu știm când plecăm, să încercăm să o trăim frumos, să ne bucurăm de ea. Sunt atâtea lucruri frumoase în jurul nostru, atâția oameni frumoși, putem să ne bucurăm de orice clipă, chiar și când ne e greu. Nu zice nimeni că e ușor, orice lucru cere osteneală. Chiar și cel care merge la furat, nu doarme noaptea, stă, păzește, se ostenește. De fapt, orice lucru cere osteneală, că-i bun sau mai puțin bun. Și atunci, dacă tot cere osteneală și unul și altul, de ce să nu alegem să-l facem pe cel bun?! Dacă se poate, fără cârteală, fără a arunca cu noroi că toți sunt de vină că nu ne merge nouă bine!

Rănile se vindecă, dar cicatricile rămân

Dacă suntem atenți și ne uităm în trecutul nostru, o să găsim că de undeva se trag rădăcinile sau că sunt rezultatul unor fapte ale noastre. Îmi spunea cineva: „Părinte, nu mă mai înțeleg cu soția, uite că mai nou am aflat că m-a și înșelat.” L-am mai întrebat câte ceva și omul a recunoscut că înainte de asta și el o înșelase pe ea. ”Atunci, astea-s rezultatele! Adică, tu ai înșelat-o și ai zis că nu știe și treaba e bună. Acuma, când ai aflat că te-a înșelat și ea, faci ca trenul, cum se spune”. Există niște rezultate la toate astea, niște consecințe la faptele noastre, chiar dacă ne spovedim. Dumnezeu ne iartă, dar există niște consecințe. Exact cum se spune: ”Rănile se vindecă, dar cicatricile rămân”. De asta, dragilor, să fim atenți înainte de a arunca un cuvânt, de a face o faptă.

Să fim un pic atenți că de multe ori rănim, facem rău, nu băgăm în seamă, trecem mai departe, dar nu știm ce lăsăm în urmă și lucrurile astea cândva o să ne ajungă și o să suferim noi. Sau chiar ca și copii, dacă suntem nemulțumiți, nu respectăm părinții, ni se pare că suntem nedreptățiți că nu ne cumpără ce vrem noi, că nu avem ce vrem noi, să nu uitați un lucru: cândva, fiecare o să ajungeți părinți. Cum v-ați purtat voi cu părinții voștri, așa o să se porte și copiii voștri cu voi. Gândiți-vă bine, toate au o consecință. De asta să fim un pic atenți în viață cum lucrăm, cum ne purtăm cu ceilalți, pentru că există niște consecințe în viața noastră. O să ne întâlnim cu ele și atunci să nu cârtim ”De ce a îngăduit Dumnezeu asta?”!

Să ne uităm în urmă, poate am lăsat și noi răni sau suferință în urma noastră și de aceea tragem niște lucruri. Dumnezeu vrea să ne mântuiască și ne îngăduie să trecem prin anumite suferințe. Ori n-am înțeles anumiți oameni, i-am judecat și după aia mai târziu se întoarce roata și trecem noi prin aceleași lucruri și vedem că nu le facem față și începem să cârtim, dar uităm că noi i-am judecat pe cei care treceau prin lucrurile alea și nu i-am înțeles. De aceea o îngăduit Dumnezeu să trecem prin anumite întâmplări ca să vedem cât sunt de ușoare sau de grele de purtat. Ați înțeles, dragilor?

Sfântul Atanasie Athonitul

Așa, ca o mică introducere, am să vă vorbesc despre Sfântul Atanasie Athonitul pentru că acuma, pe 5 iulie, se prăznuiește. Am mai vorbit eu despre el în timp, dar oarecum o să vă mai reamintesc și acum. Este unul din sfinții cei mai mari ai Sfântului Munte Athos, de aceea i se spune Atanasie Athonitul. Deci, sfinții care au trăit și și-au încheiat viața în Athos, și-au luat denumirea asta de Athonit, adică al Muntelui Athos. A trăit pe la anul 900 și ceva, deci acum mai bine de 1.000 de ani. S-a născut undeva în Trapezunda. Gândiți-vă, când era mama lui însărcinată cu el, tatăl lui a plecat la Domnul. Atunci erau războaie, erau diferite situații grele și o rămas singură, însărcinată cu el. L-a născut, l-a botezat și la scurt timp a plecat și ea la Domnul și a rămas singur, un copilaș orfan.

Copilăria cu încercările ei

Cine l-a luat în grijă? O maică mai în vârstă l-a luat ca pe copilul ei. Văzându-l orfan a început să-l crească. El a avut un model frumos. Maica aceea se ruga tot timpul în genunchi. Avea grijă de el, iar în rest se ruga. El a avut un model de rugăciune, de viață sfântă, de post. Cât a fost el copilaș acolo, a înțeles însemnătatea vieții. A crescut el puțin, dar tot copil era când a venit timpul să plece și maica la Domnul, fiind mai în vârstă. Se zice că atâta a plâns după ea, pentru că pe părinți nu i-a cunoscut, ea i-a fost mama care l-a îngrijit, care l-a învățat să se roage, l-a învățat să-și plece genunchii, l-a învățat să țină post. Lui i-au rămas toate învățăturile astea. După aceea a rămas, cum se zice, al nimănui.

Dar a rânduit Dumnezeu ca una dintre rudele lui să se căsătorească cu fiul împăratului. Împăratul, văzând că era ca un fel de nepot al acelei rude și plăcându-i de acest copil, pe care pe vremea aceea îl chema Avramie, a văzut că e bine educat, respectuos și l-a luat la palat. Acolo, în Bizanț, l-a trimis să facă școală. A studiat Avramie, a învățat tot ce ținea de carte, de școlile de la timpul acela și niciodată nu a renunțat la prezența lui Dumnezeu în viața lui. Era ca un copil maturizat. A luat exemplu de la mama sa și ducea o viață cu post, cu rugăciuni, nelipsit de la biserică. Era un exemplu pentru toți, chiar și în palatele împărătești se minunau toți de el. După ce a terminat studiile acolo, împăratul l-a pus să fie un fel de profesor pentru copiii de acolo.

Intrarea în mănăstire și începutul nevoințelor

La palat era un profesor mai în vârstă, fostul dascăl al lui Atanasie, care a început să-l invidieze când a văzut cât era de înțelept și iubit și pentru că știa să explice, să vorbească, având un har aparte care îi atrăgea pe toți în jurul lui. Văzând acestea, sfântul n-a vrut să-i dea motiv ca să fie invidios și a profitat de venirea rânduită de Dumnezeu a unui stareț cu viață sfântă, pe nume Mihail Madelain sau cam așa ceva. S-a dus la mănăstire și s-a rugat de el să-l primească. Având-o ca exemplu pe maica sa, își dorea mult viața monahală. Starețul, văzându-l și cunoscându-l și cu duhul, l-a primit cu mult drag și l-a călugărit. Atanasie i-a cerut voie să mănânce o dată la săptămână, dar starețul i-a spus că este prea tânăr și să mănânce o dată la trei zile. Așa și-a început el nevoințele.

Odată a venit un nepot de-al starețului, pe nume Nechifor, care mai târziu a ajuns împărat. El a stat de vorbă și cu Atanasie, acesta fiind de acum numele său de călugăr. Atât de mult i-a plăcut de Atanasie, încât a spus că ar vrea și el să se facă călugăr. Trecând anii, a venit timpul ca starețul Mihail să plece din viața aceasta și a poruncit ca locul lui să fie luat de Atanasie. Auzind acestea, sfântul a fugit de la mânăstire, pentru că nu dorea cinstea de a fi pus în funcția aceea, mai ales că era mai tânăr decât toți ceilalți. A petrecut el timpul în diferite locuri de liniște, se ducea la  câte un bătrân sub ascultare pe unde găsea, dar căuta să nu fie văzut, pentru că știa că o să fie căutat, mai ales de nepotul starețului Mihail, care ajunsese deja împărat.

Începutul viețuirii în Sfântul Munte

În cele din urmă, sfântul a venit în Sfântul Munte și s-a dus la un bătrân căruia i-a spus că este un om simplu, care a trăit și el pe la oi, că nu știa carte și i-a zis că îl cheamă Varnava. Bătrânul l-a primit ca ucenic și după un timp a vrut să-l învețe carte, ca să știe a citi. Athanasie se prefăcea că nu înțelege nimic și bătrânul îl alunga afară, supărat că nu pricepe nimic. După mult timp, s-a arătat Atanasie a pricepe câte ceva, că începe să lege cuvintele cumva, spre bucuria starețului. La un moment dat, un trimis al împăratului a mers la guvernatorul Salonicului cu ordin să-l caute prin Athos și i-a oferit descrierea fizică a lui Atanasie și le-a mai spus că el știe foarte multă carte.

Împăratul dă de urma Sfântului Atanasie

Protosul Sfântului Munte, conducerea Athosului, a spus că de trei ori pe an, la Kareia se strâng toți călugării și fac o slujbă împreună și acolo o să caute pe cel de care întreba împăratul. S-a făcut adunarea, Atanasie a venit ca un ucenic nepriceput împreună cu bătrânul lui, și oamenii protosului au început să îl caute pe cel a cărui descriere o primiseră. Sfântul corespundea fizic și atunci ei l-au rugat să le citească ceva. Starețul lui a veni și le-a spus acelora: ”Nu-l forțați, că mă chinuiesc cu el și abia a învățat literele, abia leagă cuvintele!”. Dar Dumnezeu l-a luminat pe protos și acesta i-a poruncit să citească așa cum știe. Sfântul a încercat să scape, dar când i s-a spus ”În numele lui Dumnezeu, citește!”, a început să citească atât de frumos, că se minuna starețul lui și nu-i venea a crede.

Starețul s-a bucurat când a aflat cine este tânărul, că era căutat de împărat, că era cu viață sfântă. Atanasie i-a rugat pe cei mai mari ”Nu spuneți împăratului de mine, că o să mă ia la împărăție și eu vreau liniștea mea aici!”. Protosul a acceptat și a spus că vor păstra secretul. După un timp, împăratul, întorcându-se de la un război unde eliberase Creta de sub agarieni, s-a oprit în Athos și s-a interesat de el, a aflat unde este și a venit la peștera unde se nevoia Atanasie. A ajuns la el, s-a bucurat că l-a găsit, au stat de vorbă și atunci a înțeles că sfântul vrea să rămână acolo, în liniștea lui și l-a lăsat în pace.

Mustrarea împăratului

Înainte de a ajunge chiar el împărat, Nichifor Foca împreună cu împăratul de atunci, i-au dat mulți bani Sfântului Atanasie și l-au rugat să facă o mănăstire: ”Uite, eu vreau să mă călugăresc după ce-mi închei socotelile aici, în lume”.  Sfântul Atanasie a zis că nu vrea să se bage în grijile astea, dar o insistat împăratul și atunci sfântul s-a rugat și a avut descoperire să facă mănăstirea și a făcut biserica și chiliile. Între timp, așa a rânduit Dumnezeu, a murit împăratul, iar Nichifor Foca a fost ales împărat. Sfântul Atanasie s-a supărat foarte tare că nu și-a ținut cuvântul: ”Eu am renunțat la liniștea mea se fac mănăstirea și tu acum ai luat împărăția?!” și a plecat necunoscut de nimeni și a scris o scrisoare de mustrare împăratului. Când a aflat, împăratului i-a părut rău, s-a căit și și-a cerut iertare.

Dar sfântul a plecat din Athos și s-a dus pribeag, întristat de împărat. Dar iar a avut descoperire de la Maica Domnului: ”Întoarce-te ca să fii povățuitorul fraților acolo, în mănăstire!”. Atunci s-a întors, a continuat construcția mănăstirii și au început să se adune mulți frați și părinți. Au făcut biserici mai multe pentru că se adunau din ce în ce mai mulți. Împăratul, cu mult drag l-a vizitat pe sfântul Atanasie și și-a cerut iertare. Sfântul l-a povățuit să fie un împărat drept, milostiv, să nu prigonească pe nimeni și să fie cu îngăduință față de toți. Și împăratul îl asculta pe sfântul Atanasie. Așa și-a continuat viața, cu multe minuni în mănăstire.

Maica Domnului se arată împărțind daruri călugărilor

Se spune că, la un moment dat, la o priveghere era un părinte, Matei. Și cum se ruga el acolo, o vede pe Maica Domnului în biserică împărțind daruri la călugări. A început de la stranele care cântau, a dat fiecăruia câte un galben de aur, după aia prin biserică, unora le dădea zece bănuți, altora cinci bănuți și unora, care erau în stare de mai mare rugăciune, le-a dat chiar șase galbeni de aur. Lui Matei i-a dat și lui vreo cinci bănuți. Văzând acestea, s-a dus la stareț și l-a rugat să-l pună și pe el la strană, pentru că cei de acolo au primit un galben de la Maica Domnului.

Atunci a înțeles Sfântul Atanasie și a fost foarte fericit că Maica Domnului se bucură de frații din mănăstire și vine și le dă daruri. Chiar dacă erau văzuți ca și cum ar fi primit bani, erau darurile Maicii Domnului, pe care le dădea călugărilor pentru nevoința lor. Părintele Matei era cu viață sfântă, dar a primit doar cinci bănuți ca nu cumva să se înalțe cu gândul că-i dintre cei mai virtuoși. De asta a primit cumva cel mai puțin. 

Sfântul Atanasie îi punea pe diavoli pe fugă

Un alt părinte, era tot în rugăciune și la un moment dat a văzut diavolii, mii și mii, că se adunaseră zicând: ”Să mergem și să-i alungăm pe ăștia de aici, că ne-au luat locul și uite ce fac aici, nu ne mai putem apropia! Hai cu arme, cu toții!”. Apoi îl vede pe Sfântul Atanasie că iese cu bastonul și îi ia la fugărit, de fugeau diavolii și țipau. Așa și-a dat seama părintele cât har de la Dumnezeu și de la Maica Domnului are sfântul asupra diavolilor, că aceștia nu puteau să se apropie de mănăstire.

Mai este o povestire, care a intrat în tradiție. Cei care au fost la mănăstirea Lavra au văzut că în curtea mănăstirii este un chiparos mare, foarte bătrân, trebuie vreo cinci oameni să-l poată cuprinde. Se spune că odată a văzut un părinte că au venit diavolii iarăși să necăjească călugării prin mănăstire, nu-i lăsau în pace și atunci Sfântul Atanasie a luat bastonul, s-a luat după ei și-i lovea. Adică sfântul avea puterea asta duhovnicească să-i facă să simtă durerea.

Se povestește că mulți dintre diavoli se urcaseră de frica lui într-un chiparos și la un moment dat a apărut Maica Domnului care l-a întrebat ce face. ”Alung spurcăciunile astea, că nu-mi lasă călugării în pace” a răspuns sfântul. Maica Domnului i-a zis: ”Lasă-i, Atanasie, că ăștia sunt mântuirea voastră. Ei dacă vă luptă, vă luptați și voi și deveniți ostași mai buni, care permanent se antrenează, că altfel ați cădea în lenevie, dacă n-ar fi ispite și lupte de la diavoli!”. Deci, prin asta ne încununăm. Atunci se zice că i-a lăsat în pace sfântul pe cei din chiparos și de asta era o vorbă în Lavra, în timpurile vechi, dacă se mai isca câte o ispită între călugări, se spunea ”Uite, au coborât ăia din chiparos!”.

Izvorul Sfântului Atanasie

Un alt lucru minunat care se păstrează până acuma pe drumul spre Kareia, la o oră și jumătate de mers pe jos de la Lavra, se află ”Aghiazma Sfântului Atanasie”. Era în perioada când întemeiase Marea Lavră și avea aproape o mie de călugări, nu numai în mănăstire, dar și în case prin jurul mănăstirii. Pe vremea aceea erau războaie în mările din jur și nu mai puteau să aprovizioneze mănăstirea cu nimic din exterior și vă dați seama, erau atâția călugări și nu mai aveau anumite lucruri care erau necesare, până și pâinea lipsea, pentru care era adus grâu din exterior. Erau lipsuri mari în mănăstire.

Atunci Sfântul Atanasie și-a luat bastonul și a plecat spre Kareia, unde este capitala Athosului. Este ca un sătuc, dar acolo, putem spune în termen mai lumești, că este guvernul Sfântului Munte. Sfântul voia să le ceară ajutorul pentru călugării care nu mai aveau ce le trebuia sau să-i dea voie să-i lase să se ducă prin alte părți. Cum mergea el abătut așa, i-a apărut o femeie în față, s-a uitat la el cu blândețe și l-a întrebat unde merge. El, supărat și surprins că a văzut o femeie, i-a răspuns: ”Dar cine ești tu, de mă întreb?”. Femeia i-a spus: ”Atanasie, ești călugăr, se cade să vorbești mai blând. Eu sunt Stăpâna locului acesta, pentru dragostea căreia ai venit în Athos.”

Maica Domnului, economul mănăstirii

Sfântul s-a temut să nu fie ispită a vrăjmașului și a întrebat iar ”Dar după ce cunosc că ești Tu?”. Femeia i-a spus să ia bastonul și să lovească în stânca de lângă și făcând acestea a crăpat stânca în forma crucii și a ieșit un izvor de apă curată. Atunci a înțeles cine era în fața lui, s-a închinat și a cerut iertare. Și Maica Domnului a spus așa: ”Uite, Atanasie, întoarce-te în mănăstire, că eu mă voi îngriji de tot ce ai nevoie. De acuma să nu mai pui econom în mănăstire, că eu o să fiu economul vostru!”

Econom înseamnă cel care se ocupă cu aprovizionarea mănăstirii cu tot necesarul, cu cheile de la cămara de alimente.

Sfântul și-a cerut iertare încă o dată și s-a întors din drum. Când a ajuns la mânăstire, a găsit magaziile cu alimente pline de nu putea deschide ușile. Ulcioarele alea mari, de sute de kilograme, în care se păstra uleiul, erau pline până sus, pâine era suficientă. Deci Maica Domnului își împlinise făgăduința. Athanasie a adunat toți părinții, au făcut priveghere și I-a mulțumit Maicii Domnului pentru ajutorul Ei. Se spune că părinții de atunci păstrează din pâinea aceea care a fost dăruită de Maica Domnului și fac un fel de maia (ei nu fac pâinea cu drojdie) și fac pâinea cu ea, ca să fie un pic din cea de la Maica Domnului.

Vedeți cât e de bună Maica Domnului și cum s-a îngrijit de Sfântul Atanasie, dacă el s-a încredințat Ei? Multe minuni s-au făcut la Mănăstirea Lavra. Se mai povestește că Sfântul Atanasie, fiind un om foarte rezistent, pleca de multe ori după slujbă spre vârful Athonului (avea o cărare a lui pe care sunt ore întregi de urcat), se ruga pe acolo și până seara, la Vecernie, cobora înapoi.

Plecarea la Domnul

Mai sunt multe de spus despre viața lui, nu mai intru în multe amănunte despre cât a muncit el, cum a făcut mănăstirea și cum muncea și el împreună cu frații. O să trec la sfârșitul său.

După multă nevoință, după multe minuni făcute acolo, în mănăstire, când a venit momentul să plece la Domnul, a slujit, s-a rugat, s-a împărtășit și după aia s-a îmbrăcat chiar cu mantia lui, și-a pus culionul și a mai luat cinci frați cu el, că trebuia să cerceteze un zid al mănăstirii, ca un turn, care tocmai se construise și trebuia să se ducă să vadă cum îi de bine făcut. Așa a îngăduit Dumnezeu, când a ajuns sus pe vârf s-a năruit și au căzut zidurile peste ei.

Când au văzut părinții, au început să sape cu mâinile. Vă dați seama câte pietre și cât pământ erau acolo și de dedesubt se auzea glasul sfântului ”Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Maica Domnului, ajută-mă! Doamne, Isuse Hristoase, miluiește-mă!”

Minunata vedenie a părintelui Daniel

S-a rugat timp de câteva ceasuri și după aia nu s-a mai auzit nimic. Când au reușit părinții să ajungă, erau toți plecați la Domnul în afară de unul care a mai trăit un pic, părintele Daniel. El le-a spus o vedenie pe care a avut-o: ”L-am văzut pe părintele nostru, Atanasie, cu ceilalți părinți care muriseră, au fost luați de îngeri și duși la un palat. S-a deschis palatul, era o frumusețe și ei au intrat.” A mai povestit că a vrut să intre și el, dar cineva i-a spus că nu poate să intre fără acordul părintelui său și atunci el a strigat ”Sfinte părinte, pe mine de ce m-ai lăsat?”. Atunci s-a întors Sfântul Atanasie, l-a luat și pe el și l-a dus în palat. Imediat cum a povestit lucrurile astea, și-a dat sufletul lui Dumnezeu și părintele acesta rănit de ziduri. Astfel s-a arătat unde a ajuns Sfântul Atanasie.

Maica Domnului dă poruncă să fie prăznuit Sfântul Atanasie alături de Ea

Mulți ar putea să întrebe de ce a avut astfel de moarte. Știe Dumnezeu, în rânduiala Lui, de ce a îngăduit, dar s-a arătat că a fost dus acolo într-un palat frumos. Mănăstirea Lavra prăznuia pe Maica Domnului, o aveau ca ocrotitoare și după mulți ani Ea s-a arătat părinților și starețului și le-a spus ”Eu sunt prăznuită de toate mănăstirile din Athos. Iubitul meu părinte, care s-a nevoit aici, Sfântul Atanasie e cel care a construit mânăstirea aceasta și de acum înainte să-l prăznuiți pe el!”

Ați auzit? Chiar Maica Domnului a dat poruncă să-l prăznuiască și de atunci pe 5 iulie se prăznuiește Sfântul Atanasie cu priveghere din aceea lungă, de 14-15 ore. Toată noaptea, cu cântări, vin părinți din tot Athosul și creștini din afară foarte mulți și stau la privegherea Cuviosului Atanasie.

Ați văzut ce frumos a rânduit Maica Domnului ca să fie prăznuit el și mănăstirea să fie sub ocrotirea lui? Se spune că atunci când l-au găsit, l-au ținut trei zile ca să se închine toți, că au venit părinții toți din Athos ca să-și ia rămas bun. Sfântului încă-i curgea sânge de la un picior și nu avea alte răni pe trup. Era ca și cum n-a fost lovit, doar de la un picior îi curgea sânge. Chiar și după trei zile trupul era moale și curgea sânge și atunci părinții puneau acolo batiste și păstrau din sângele acela care curgea.

Minunile săvârșite după plecarea Sfântului

Se spune că era un părinte care a întâlnit într-un loc un copil foarte bolnav, pe moarte și care avea o rană. A pus o batista din acelea pe rana și dimineața  era copilul perfect sănătos.

Se mai spune că era o femeie care avea scurgere de sânge de mulți ani și era pe moarte, se chinuia cu dureri groaznice și atunci părintele a luat batista asta, a muiat-o în apă și a stors-o cumva și bolnava a băut apa aceea și deodată s-a făcut sănătoasă complet. Deci sfântul lucra minuni și după plecarea lui, prin batistele astea rămase, prin diferite lucruri de la părinții care îi cereau ajutorul.

Să ne rugăm cu credință Sfântului și Maicii Domnului 

Deci ăsta a fost și este Sfântul Atanasie Athonitul. Sunt multe minuni, dar mă limitez, ca să nu mă întind prea mult la lucrurile astea. De asta să vă rugați la el cu credință. Este unul dintre cei mai mari cuvioși care-i mijlocitor la Maica Domnului și la Bunul Dumnezeu.

Dragilor, v-am vorbit câteva cuvinte și despre Sfântul Atanasie. Să-i cerem ajutorul, să cerem și ajutorul Maicii Domnului, care e ocrotitoarea Athosului. Și atunci, dacă avem încredere, niciodată n-o să ne lăsăm biruiți, nici de deznădejde și nici de toate ispitele care ne vin. Trebuie să ne agățăm cu amândouă mâinile, cum spunea cuviosul Paisie Aghioritul, de poalele Maicii Domnului, să strigăm permanent la Ea, că n-o să ne lase niciodată.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfântul Atanasie și toți sfinții!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!