De ce nu se sfințesc creștinii – p. Varnava Iankou

Ascultați un cuvânt scurt și clar în care părintele Varnava Iankou ne explică de ce nu se sfințesc creștinii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Vedeți ce spune! Cei mai mulți caută să se autodistrugă. Adică să-și distrugă firea lor, în loc să se răscoale împotriva patimilor lor. În loc să ne luptăm cu egoismul nostru, care e rădăcina patimilor noastre, noi încercăm să ne schimbăm sinele nostru, adică firea noastră. Moștenirile și traumele noastre sufletești să le facem scări spre cer. Vedeți aici iubire de oameni și milostivire.

Așa este Dumnezeu! Cine are o astfel de milostivire, Îl are pe Dumnezeu. Ne spune: „Lăsați temperamentul vostru [în pace]. Ăștia sunteți!” Nu încercați să vă schimbați sinele, ci, prin smerenie, prin acceptarea a ceea ce sunteți, faceți scară spre cer neajunsurile voastre. În loc să ne chinuim pe sine cu frământări: „De ce sunt așa?”, „De ce sunt altfel?” „De ce nu sunt precum toți ceilalți?”, „De ce nu te schimbi, sinele meu?” – noi permanent ne analizăm pe sine, ne autovalorificăm, ne chinuim, ne constrângem pe sine și ne batjocorim… -, în loc să facem toate acestea, să spunem: „Ăsta sunt!”.

Şi cu ceea ce sunt, și cu cine sunt, să dau un alt conținut vieții mele, să dau alt sens vieții mele. Și sensul îl voi da prin smerenie. Toată lupta mea nu constă în schimbarea caracterului meu, ci în depășirea egoismului și a iubirii mele de sine.

De multe ori, din cauza iubirii de sine vreau să-mi schimb caracterul, ca să am o imagine bună de sine și să o aibă și ceilalți, punându-le pe tavă această imagine. Aici, de multe ori Biserica greșește când viața duhovnicească devine un formalism comportamental religios și nu conține un miez, o esență. Și ne neliniștim, chipurile, ca să avem parte de bunăvoința lui Dumnezeu, slujind unei imagini, și nu esenței și realității noastre. Nu există om care să nu poată deveni sfânt.

Spune ceva cutremurător: „Nu ne sfințim pentru că nu vrem să ne acceptăm pe noi așa cum suntem.” Priviți răsturnare de situație! Nu am auzit niciodată acest lucru! „Nu ne sfințim pentru că nu vrem să ne acceptăm pe sine.” Chiar și cu problemele noastre psihologice, dacă vreți! Nu vreau să mă schimb din smerenie sau din iubire pentru Dumnezeu, ci ca să am eu o părere bună despre sine. Însă, ți se spune: „Acceptă-te pe sine! Nu o lua razna! Nu te constrânge să devii altcineva.” Ne referim aici la temperamentul [fiecăruia], la construcția sufletească. Acceptă și lucrurile tale strâmbe, neajunsurile tale de caracter, ca pe niște traume.

După cum spune Sf. Ioan Hrisostom: „Omul e trauma, iar Hristos e vindecarea, terapia.” Spune că nu ne sfințim pentru că nu vrem să ne acceptăm [caracterul]. Ca să devii sfânt trebuie să devii mai întâi om. Vrem să ne ascundem, să devenim altceva. Așadar, atunci când mă ascund pe sine, nu doar de ceilalți, ci și de mine însumi, și sufăr ca să devin altceva, nu doar că nu mă voi sfinți, ci voi boli sufletește și mai mult. Omul se naște lovit, rănit [de păcat]. Însă răul nu constă în rana lui, ci în voia noastră, în mândria noastră.

Există o simplă vorbă teribilă care dă soluția problemelor noastre, să învățăm să spunem durerilor noastre, cusururilor noastre, bolilor noastre: „Să fie binecuvântat!” Însă nu o spunem! Spunând acest lucru, ne dă o pace imensă! Pricepeți că viața duhovnicească, viața lui Dumnezeu e extrem de iubitoare de oameni și e realistă. Știe realitatea noastră, ne acceptă așa cum suntem și crește.

Să învățăm, așadar, să spunem: „Să fie binecuvântat!” Cine își dorește ceea ce nu are – de obicei pizmuim ceea ce nu avem și vrem să devenim precum ceilalți -, o viață întreagă se va scufunda, se va chinui. „Dar de ce nu am acest lucru?”, „De ce nu sunt precum ceilalți?”, „De ce celălalt e mai bun decât mine?”, „De ce are ceea ce eu nu am?” Această confuzie, aceste gânduri, această pizmă pe care o avem și care ne chinuie e problema noastră. Omul nu se va liniști niciodată.

 Cele mai multe probleme ale noastre nu sunt din cauza adevăratelor probleme, sau a caracterului nostru dificil, a temperamentului nostru, ci gestionarea greșită a acestora: vrem să avem ceva ce nu deținem. Cel ce dorește ce nu are, o viață întreagă se va chinui. Nu-L aleg pe Domnul Dumnezeul meu, ci sinele meu. Nu Îl caut pe Dumnezeu, ci îndreptățirea sinelul meu.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!