Iranian înjunghiat pentru că și-a împărtășit credința a reușit miraculos să treacă granița fără pașaport!

Ascultați mărturia extraordinară și emoționantă a unui iranian înjunghiat pentru că și-a împărtășit credința și care, cu ajutorul Domnului, a reușit miraculos să treacă granița fără pașaport!

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Îmi amintesc când eram băiat tânăr și am putut să merg pentru prima dată la ritualurile șiite unde se bat singuri și trebuie să ai o ținută neagră, care este un semn de doliu. Am fost atât de încântat să cumpăr această nouă cămașă neagră și să rog pe tatăl meu să-mi cumpere aceste lanțuri, există un grup de lanțuri pe care oamenii le au și se bat cu aceste lanțuri. Și obișnuiam să ne batem singuri pe străzi, mii de tineri, încercând să câștigăm puncte și să-i facem plăcere lui Allah, ca să aibă milă de noi, sau să ne ierte. Și cu cât te chinuiești mai mult, cu atât iei mai multe puncte, în speranța și dorința că vei merge în rai.

M-am născut și am crescut în Iran ca musulman șiit. L-am iubit pe Dumnezeu din copilărie și am vrut mereu să-L slujesc și să-L iubesc. Când aveam 16 ani, mi s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat viața. Mă duceam la nunta vărului meu. Niște rude m-au dus cu mașina și băuseră ceva alcool. Eu nu, dar eram în mașină, și eram atât de încântat să merg acolo. Și dintr-o dată, cum eram pe drum, este un punct de control. Au oprit mașina, au mirosit alcool și ne-au scos pe toți, ne-au dus la închisoare, ne-au scos toate hainele, ne-au lăsat dezbrăcați, au început să pună apă rece pe noi și au început să ne bată cu niște cabluri mari și groase și își băteau joc de noi și râdeau de noi.

Ne-au aruncat pe aproape 50 de persoane într-o cameră mică, unde ne sufocam, eram atât de supărat mă simțeam umilit, simțeam ură față de oamenii care mă chinuiesc pe nedrept, în numele lui Allah, pentru ceva ce nici măcar nu făcusem. Ne-au dus la tribunal cu cătușe la mâini și picioare și am stat în fața unui judecător care era un Mulah (titlu onorific pentru cineva din clerul musulman) și a început să ne judece pe baza legilor islamice. Familia mea a găsit niște legături și au plătit o mită și ne-au eliberat și a trebuit să plătim doar o amendă.

Dar acesta a fost începutul unei lungi călătorii. Am început să pun la îndoială Islamul, Islamul pe care îl iubeam și îl slujeam. Dar ce fel de religie este asta, cu atât de multă nedreptate? Mama mea a spus că Islamul este bun, doar acești mullahi, acest regim îl fac să arate rău. Am spus bine, destul de corect. Apoi am început să-mi fac propriile cercetări, pentru că înainte citeam Coranul doar pentru a câștiga puncte, dar de data asta am început să citesc pentru a vedea ce spune de fapt Coranul.

Am văzut atât de multe lucruri rele în Coran. De exemplu Sura 9, versetele 29-30: „Mohamed a spus: ucideți pe cei care nu cred în Allah și în mesagerul său.” Sura 5:51 spune „Nu luați ca prieteni pe evrei și creștini pentru că sunt prieteni unii cu ceilalți.” Imaginați-vă în toți acești ani toată propaganda din școală, am auzit lucruri rele despre America, lucruri rele despre Israel, am auzit lucruri rele despre evrei și creștini, și dintr-o dată ochii mi s-au deschis că asta nu este de la Dumnezeu. Dumnezeu care a făcut acest univers frumos, florile și păsările și aceste frumoase râuri și munți, acest Dumnezeu nu ar putea fi atât de crud. Îmi pierdusem credința în Islam, și am spus așa: Acum ce fac? Cine este Dumnezeu? Dacă nu există Dumnezeu, atunci care e scopul vieții? Cine a făcut această lume? Și dacă există un Dumnezeu, atunci cine este El? Vreau să-L cunosc!

La scurt timp după asta, se întâmplă multe lucruri în viața mea. Mi-am pierdut tatăl, a murit. Ca urmare, am abandonat școala, mi-am părăsit toți prietenii, eram izolat și eram atât de distrus, atât de lipsit de speranță, și strigam către Dumnezeu: Doamne, dacă ești adevărat, cine ești? Și atunci, când aveam 19 ani, am auzit Evanghelia pentru prima dată. Picase curentul electric, aveam un radio care funcționa pe baterii, așa că am pornit radioul pentru că stăteam în această cameră întunecată și am dat peste un canal și cineva vorbea că el urma să se sinucidă, să se spânzure, și pe drum a auzit o muzică frumoasă și a urmat acel sunet al muzicii și a ajuns la această biserică și a auzit vestea bună a Evangheliei și viața lui s-a schimbat. A fost o licărire de speranță ce a început să strălucească în inima mea. Dar nimic nu s-a schimbat.

La scurt timp după asta, am auzit din nou că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că El a venit, că a murit pentru mine pe cruce, ca jertfă, și apoi, după 3 zile, a înviat din morți și dacă cred în El voi fi mântuit! Am spus că astea sunt prostii. Am respins totul. Ziceam: Cum ar putea Dumnezeu să aibă un Fiu? Dumnezeu nu are o soție. Nu puteam să înțeleg că Dumnezeu ar avea un Fiu care ar fi venit să moară pentru noi. Dar o săptămână mai târziu, eram atât de deprimat și atât de trist și totul părea întunecat și fără speranță și am auzit din nou mesajul. Așa că în ziua aceea nu aveam nimic de pierdut. Și, foarte sceptic, am spus: Iisuse, eu nu te cunosc, mi s-a spus că ești un profet, acum aud că ești Fiul lui Dumnezeu. Nu știu cine spune adevărul. Nu vreau să fiu din nou o victimă a religiei din nou. Dar dacă este adevărat, vreau să-mi arăți. Și în momentul în care am spus asta o căldură mi-a trecut prin mână, am început să plâng și să plâng, de parcă cineva și-a pus mâna în inima mea și a smuls toată acea ură și mânie și amărăciune și depresie, pentru că i-am urât pe cei care mă torturaseră pe nedrept. Acea ură s-a transformat în compasiune și eram atât de plin de bucurie, atât de plin de dragoste.

Am mers la mama mea acasă. Mama m-a văzut și a spus: Ce ți s-a întâmplat? Am zis: De ce? A spus: Pentru că fața ta strălucește. I-am spus mamei că am devenit creștin, L-am acceptat pe Iisus în inima mea. Și ea nu a avut o reacție negativă. Și era bolnavă de mulți ani, avea o durere pentru care medicul i-a spus: Trebuie să te operezi! Avea așa multă durere. Eu aveam această încredere că dacă cer ceva în numele lui Iisus, El mă va auzi. Așa că m-am rugat pentru mama mea și instantaneu durerea a părăsit-o. Nu a mai avut de atunci acea durere, acea problemă niciodată și suferea de mulți ani și Iisus Hristos a vindecat-o.

Așa că atunci am început să caut o Biblie. Sunt creștin acum, vreau să văd ce a spus Iisus! Mi s-a spus când eram musulman că Moise a adus Tora, că Iisus a adus Evanghelia, și Mohamed a adus Coranul. Dar mi-au spus că celelalte două sunt distorsionate, modificate, corupte, așa că nu mai sunt valabile, că doar Coranul este ultima revelație a lui Dumnezeu. Dar acum am devenit creștin. Vreau să văd ce spune Iisus în Evanghelie. Așa că am început să caut Biblia. Și am căutat din bibliotecă în bibliotecă, magazin după magazin. Timp de 3 luni am căutat. Nu am găsit niciuna. Într-un final, am intrat pe internet și am căutat cuvântul Evanghelie și au apărut o grămadă de linkuri și am dat clic pe ele, dar apoi scria: „accesul la acest website este interzis”, deci guvernul a blocat site-urile web care aveau Evanghelia pe ele. Așa că setez un VPN pe computerul meu ca să evit blocajul și dau clic pe un link și deschid toate cărțile Bibliei. Am văzut toate aceste cărți și am spus: cine sunt acești oameni? Cine e Timotei? Ce este Corinteni? Nu auzisem niciodată acele lucruri înainte.

Așa că descarc doar cele patru evanghelii și am început să citesc. Cred că am citit cele 4 evanghelii în 5 zile, am fost așa de lipit de computer. Și în timp ce citeam primele 5 capitole din Matei am început să plâng văzând aceste cuvinte pe care nu le mai auzisem înainte: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru cei ce vă urăsc, vă vatămă şi vă prigonesc. Și am început să pun această întrebare: De ce e această carte ilegală? Nu e nimic rău în ea, e vorba doar despre iubire. Și L-am văzut pe Iisus că spunea: Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun își pune viața pentru oile sale. Și El L-a prezentat pe Dumnezeu ca pe un tată iubitor, adică toate aceste cuvinte frumoase și puternice.

Am spus: toată lumea ar trebui să știe despre asta. Așa că am început să copiez cele patru Evanghelii pe CD-uri și când mergeam la sală și pe stradă le dădeam oamenilor. Și oamenii din jurul meu mă auzeau și alergau spre mine: Pot avea și eu o copie? Îmi dai și mie una? După 8 luni de făcut asta, eram într-o cabină telefonică, vorbeam la telefon, și a venit cineva, un tip cu o barbă lungă și a început să mă înjunghie cu un cuțit. După aceea a fugit. Am simțit ceva cald coborându-mi pe față și pe picior și am atins și era sânge. Nu știu cine a fost persoana, care a fost motivația lui, dar acela a fost momentul în care m-am convins că nu era în siguranță pentru mine să stau acolo și că Dumnezeu vroia să plec.

Așa că într-o noapte am luat niște haine și am plecat, nu am spus nimănui. Și îmi amintesc, în timp ce mergeam pe străzile unde am crescut, știam că nu o să le mai văd multă vreme, și m-am dus la stația de autobuz și am luat un bilet pentru Teheran și apoi din Teheran am ajuns la granița cu Turcia și, ca prin minune, Dumnezeu m-a ajutat să trec granița și să vin în Turcia. Eram un băiat de 19 ani, nu avem bani, nu cunoșteam pe nimeni, nu știam ce să fac, nu știam unde să mă duc, nimeni nu mă căuta, nu aveam aranjamente dar aveam această pace că același Dumnezeu care a vindecat-o pe mama mea, același Dumnezeu care m-a salvat, același Dumnezeu e cu mine. Aveam aceasta încredere. Nu era teamă sau incertitudine despre ce se va întâmpla, știam doar că totul va fi în regulă!

L-am întâlnit pe acest tip iranian și nu i-am spus: nu știu ce să fac, sunt străin, te rog ajută-mă, ci doar i-am arătat Evanghelia. Și el a spus: Eu nu sunt creștin, dar cercetez, mă duc la o biserică să văd ce cred ei și ce spun ei. A spus: Ai vrea să vii cu mine? Am spus: Desigur! Așa că tipul ăsta m-a dus la biserică și apoi mi-a dat primul Nou Testament propriu-zis și era parcă cineva îmi dăduse întreaga lume. Eram atât de fericit să am Noul Testament în mână și am văzut oameni bucurându-se și lăudându-L pe Dumnezeu și închinându-se lui Dumnezeu, chitară, muzică, în contrast cu moscheile. De fiecare dată când mergeam la moschee acolo era plângere și durere și tristețe.

După slujbă, preotul a venit la mine și mi-a spus: Bine ai venit! Ce faci aici? I-am spus povestea mea și a spus: Slavă Domnului, Dumnezeu te-a chemat și te iubește și are un plan pentru tine. Așa că cineva din biserică m-a luat la el acasă. Dumnezeu a fost atât de credincios cu mine, mi-a dat de toate, m-a protejat, au fost atât de multe amenințări. Am fost acolo timp de 2 ani și am primit un apel de la ONU că sunt acceptat ca refugiat. Am ajuns în America și am spus: Îți mulțumesc Doamne pentru o țară liberă în care să te pot venera liber.

După ce am terminat studiul biblic, am pornit o biserică pentru iranieni. am început să mă adresez musulmanilor, iranieni din stânga și dreapta vin la Iisus. Imaginați-vă că în toți acei ani mersesem la sanctuarele imamilor morți și ne rugasem la oasele acelora, strigând la Allah, la Mohamed, pentru răspuns și nici măcar o dată Allah nu a răspuns rugăciunii. Dar în momentul în care am chemat numele lui Iisus, am simțit această iubire, am simțit puterea Lui, ca și când venise pur și simplu în camera mea. Numele meu este Ramin Parsa și sunt parte din inițiativa „Unul pentru Israel” (One for Israel).

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!