Pogorârea Duhului Sfânt – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe p. Pimen Vlad care ne vorbește despre diferite probleme de interes pentru creștini în această perioadă din apropierea sărbătorii Cincizecimii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

La umbra nucului

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Ca de obicei, fiind cald, caut loc la umbră și am găsit aici, în livadă. Aici sunt vreo trei nuci și e un pic de umbră. Întotdeauna sub nuc e mai umbră. Este ceva recoltă, sunt încărcați cu nuci. E binecuvântarea lui Dumnezeu și a Maicii Domnului și m-am băgat și eu la umbră, că știți, când e cald căutăm umbră. Ca oameni suntem slabi: vara căutăm umbra, iarna căutăm soarele. Cumva trebuie să le iubim pe toate, nu poți să zici că soarele nu-i bun, că-i vara cald, pentru că iarna îl căutăm. Vara e invers, e bună răcoarea. Le-a pus Dumnezeu într-o rânduială să ne putem bucura și folosi de toate. Dumnezeu s-o gândit la toate, pentru noi, ca să fim noi bine. Deci, să-I mulțumim, să ne bucurăm de toate, să-L slăvim, văzând dragostea Lui față de noi.

Da, dragilor! Dumnezeu e bun și milostiv, dar cum suntem noi, oamenii? Suntem slabi, bătuți de vânt, neputincioși, cu patimi și lupte. Îngenunchem, ne ridicăm iar, ne luptăm, mergem înainte. Dumnezeu ne ține în braț, se uită la lupta noastră, ne vede când suntem amărâți, ne vede suferința, durerea, inima. Să nu credeți că Dumnezeu nu le vede! Toate le vede, orice suferință, orice durere și ne este alături pentru că ne iubește chiar dacă de multe ori ni se pare că ne-a uitat Dumnezeu, că nu ne merge nimic bine, că suferim lăuntric și nici rugăciunea nu mai merge, nu mai avem niciun chef de nimic. Nu! Dumnezeu ne iubește! Poate atunci ne iubește și mai mult, dar vrea să vadă oleacă de luptă și din partea noastră, că ne depășim oleacă pe noi, cu patimile, cu neputințele, cu bolile și atunci El intervine cu Harul Lui.

Pogorârea Sfântului Duh

Dragii mei, dacă tot vorbim de Harul lui Dumnezeu, de bunătatea asta, vedem că acum, duminică e sărbătoarea mare a ”Cinzecimii”, cum se spune. Este Pogorârea Sfântului Duh. Ce frumos, cât avem noi nevoie de așa ceva! Vedem ce-o făcut Duhul Sfânt din apostolii aceia înfricoșați, speriați. Erau toți laolaltă, adunați pentru că primiseră poruncă să nu plece din Ierusalim și deodată s-a auzit ca un vuiet, așa ca o suflare de vânt și s-o coborât peste ei, Duhul Sfânt în chip de limbi de foc și din oamenii aceia simpli i-o făcut înțelepți, din oamenii aceia slabi și înfricoșați i-o făcut puternici și fără de frică. Apoi apostolii nu au mai stat acolo înfricoșați, ci au ieșit și au început să vorbească la oameni.

Gândiți-vă, era dimineața pe la 10 și ei ieșiseră și vorbeau la oameni. Gândiți-vă că erau veniți la Ierusalim oameni din toate neamurile, fiecare cu limba lor. Fiecăruia apostolii le-au vorbit pe limba lor și se minunau toți. Au ieșit apostolii și au început să vorbească cu putere multă, de se minunau toți. Dar unii dintre ei, cârcotașii care întotdeauna există,  spuneau că sunt ”plini de must”, adică beți, ceea ce era nefiresc la zece dimineața. Adică așa li se părea. Cum adică să înțeleagă fiecare pe limba lor? Deja erau depășiți, era ceva ce nu s-a mai întâmplat acolo. 

Atunci au început apostolii, oameni fără de carte, să le vorbească cu putere multă și se minunau toți de înțelepciunea lor. Dar cât de mare e înțelepciunea lui Dumnezeu? Oameni fără diplome, fără doctorate, fără masterate, dar câtă putere dă Dumnezeu, câtă înțelepciune, atunci când El știe că e de folos! Ați înțeles, dragilor? Nu înseamnă că nu e bine că facem o școală, că facem o facultate sau un doctorat, dar toate au limita lor. Înveți acolo ceva limitat, ce ține de școala aceea. N-ai cum, să le știi pe toate, dar când vrea Dumnezeu, prin Duhul Sfânt îți dă înțelepciunea aceea încât poți să ai răspuns la toate, poți să înțelegi lucrurile alea de neînțeles, tainele de neînțeles. La Dumnezeu totul e posibil.

Dumnezeu lucrează în viața noastră prin Duhul Sfânt

Vedem cât de frumos lucrează Dumnezeu în viața noastră. A avut grijă de toate, să nu ne lase orfani. Știa că noi suntem slabi ca oameni și aveam nevoie de Duhul Sfânt ca să putem depăși partea asta slabă, să putem lupta nu numai la nivel de fapte, dar și la nivel de gânduri, adică nu numai să nu faci fapta în sine, dar nici să o accepți, să n-o gândești. Chiar dacă-ți vine să faci, să o poți da deoparte, să discernem între gânduri, să putem lupta cu ele, dar numai să vrem noi, că dacă nu vrem, atunci spunem că nu putem și nu luptăm. Așa ajungem să ne complăcem în gânduri murdare, gânduri de slavă deșartă. Ne complăcem în ele și spunem ”Dar nu pot!”. Putem, dar nu cu puterea noastră, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.

Ca oameni suntem slabi, deci nu putem singuri, dar când ne smerim, ne recunoaștem neputința și spunem ”Doamne, te rog, vezi că nu pot, vezi că sunt îngenuncheat, vezi că m-am murdărit, dar nu pot, n-am putere, ajută-mă!”, atunci Dumnezeu ne ajută. Ați înțeles, dragilor? Deci, să strigăm la Dumnezeu cu toată inima pentru că El nu ne lasă niciodată și atunci ne întărește și putem să înotăm prin valurile vieții ca să ajungem la liman. Singuri nu putem, dar cu privirea sus, strigând după ajutor, smerindu-ne, recunoscându-ne neputința, spovedindu-ne, cerându-ne iertare de la Dumnezeu, putem. Să ne spovedim, când îngăduie duhovnicul ne împărtășim, să stăm aproape de Dumnezeu. Să mergem mereu la Sfânta Liturghie, că acolo e permanent Harul lui Dumnezeu, pogoară Duhul Sfânt la Sfânta Liturghie și așa gustăm și noi din minunea aceasta, din acest har. Și când ne îngăduie duhovnicul ne împărtășim și luăm putere.

Harul vine prin tainele Bisericii

Noi nu ne dăm seama cât har primim la Biserică, la Sfânta Liturghie. Să stăm aproape de Dumnezeu, aproape de biserică, aproape de tainele bisericii și să trăim credința. Dacă nu o trăim, suntem ca frunzele bătute de vânt dintr-o parte în alta. Să trăim fiecare sărbătoare cu bucurie! Dar ca să putem să ne bucurăm, să căutăm un pic înainte, mai ales de sărbătorile astea mari, să mergem să ne spovedim. Cum să zicem, să ne ”spălăm” un pic, ca să fim oleacă mai curați, mai limpezi, în limita în care se poate și când se poate, să ne împărtășim, să ne bucurăm de asta. Da dragilor?

Dacă tot vorbim de împărtășanie, chiar azi am primit de la o cunoștință un mesaj, că vorbise cu cineva, o oarecare maică și îi spunea: ”Gata, m-am lămurit cu părintele Pimen, nici nu mai vreau să aud, să-l ascult. Înainte îmi plăcea, dar a spus că femeile au voie să se împărtășească când sunt în perioadă”. Cât de ușor pervertesc oamenii lucrurile pe care le spun eu! Niciodată nu am spus că femeia are voie să împărtășească atunci când este în perioadă. Nu! Ceea ce am spus eu e altceva: am spus că au voie să intre în biserică atunci când sunt în perioadă, ați înțeles? La noi în țară s-a format, să zicem un curent, că femeia n-are voie să intre în biserică, nici să atingă de zidurile bisericii.

Femeia poate intra în biserică în orice perioadă

Fiind multe discuții pe tema asta la noi din țară, am rugat pe un părinte care toată viața lui a cercetat Sfinții Părinți și canoanele tot și i-am spus să-mi arate și mie un canon, dacă există, care oprește femeia să intre în biserică atunci când e în perioadă. Mi-a spus ”Părinte, am cercetat totul, nu există canon care să oprească femeia să intre în biserică. Dar este un alt canon apostolic care spune: Nu vă luați după obiceiuri păgânești și iudaicești, care opresc să intre femeia în biserică în perioadă!”.  Ați auzit de unde vin astea: ”obiceiuri păgânești și iudaicești, care opresc femeia să intre în biserică”, pentru că femeia nu și-a făcut nimic ea, e o rânduială a firii. Lunar a rânduit Dumnezeu să se curețe organismul. Deci, nu și-a făcut nimic rău, ea nu a păcătuit cu ceva ca să fie pedepsită.

După aia explică mai pe larg canonul, că femeia dintotdeauna era mai statică, era acasă și avea grijă de copii, nu ca bărbatul care alerga toată ziua pe drumuri dintr-o parte în alta și cumva elimina din organism toate toxinele și de aceea la femeie a pus Dumnezeu rânduiala asta. Este explicat la canonul apostolic. Ați înțeles? Nu eu o spun, nu eu o scot de la mine. Este un canon apostolic care îi permite femeii să intre în biserică în perioadă. Deci, e libertatea fiecăreia să decidă cum vrea. Uitați la greci, am întrebat pe mulți ”Măi, la voi interzis să intre femeia în biserică?”. Mi-au răspuns ”Nu, de unde ați scos asta? Nu există nicio lege care să oprească femeia să intre în biserică în perioadă”.

Ați înțeles? La noi în țară s-a fixat ca lege de mulți, ceea ce nu este bine. Eu vă spun ce canon există. Nu oprește niciun canon și chiar condamnă practica asta pentru că-s obiceiurile iudaice și păgânești. Vreau să închei paranteza asta, ca să se înțeleagă clar: nu-i de la mine așa ceva! Nu-mi place să-mi asum eu lucruri care nu-s bazate pe ceva. Ce am de spus în privința asta, ce ține de anumite reguli, le vedem de la Sfinții Părinți. Da dragilor? Până la urmă e libertatea fiecăruia de a hotărî singur, dar am întâlnit cazuri în țară care aveau anumite probleme de sănătate, adică perioada asta nu li se mai termina cu lunile. Ziceau ”Am luni de zile de când nu am călcat în biserică pentru că nu am voie”.

Minunea Mântuitorului din Evanghelie

Să nu uităm minunea Mântuitorului din Evanghelie cu o femeie care se spune că avea scurgere de sânge, adică tot așa avea boala de asta de ani de zile. Ce-a făcut ea? Îi era rușine să spună Mântuitorului ”Auzi, uite ce probleme am”, că era rușinea femeiască și atunci ce a făcut? S-a dus și s-a atins de hainele Mântuitorului și în momentul ăla s-o vindecat. Ați înțeles? Ce a spus Mântuitorul? N-a început să țipe, a zis doar ”Cine s-a atins de Mine?”. Apostolii au zis ”Doamne, dar nu vezi că sunt atâtea mii de oameni roată, te îmbulzesc”. Hristos a răspuns: ”Am simțit o putere că a ieșit din mine”.

Adică puterea vindecării, dar El nu voia să o rușineze pe femeie prin asta, doar să mărturisească public vindecarea ei. Atunci ea a căzut la picioarele Lui și a cerut iertare ” Doamne, uite m-am vindecat!”. Nu a mustrat-o Mântuitorul, ci a lăudat credința ei. Vedeți? Era bolnavă și ce a făcut? S-a atins de Mântuitor. Așa că să nu ne apucăm noi să condamnăm, să aruncăm cu noroi. Da dragilor? Voiam să fac paranteza asta ca să se lămurească un pic lucrurile.

În biserică trebuie să intrăm cu mânecă lungă

Dacă tot am atins subiecte de astea, fiind vară, aici la noi vin oameni destul de mulți. Unii mai aproape de Dumnezeu, alții începători, alții vin și ei să vadă ce se întâmplă cu Athosul. Sfântul Munte are anumite reguli ale lui, pentru a păstra buna cuviință aici. Înainte nu erau lăsați oamenii, nici pe corabie să intre, dacă nu aveau cămașă cu mânecă lungă. Adică nu intrai pe corabie la Ouranopoli, dacă nu aveai cămașa cu mânecă lungă. Și acum, dacă te vede cu mânecă scurtă întreabă dacă ai cămașă la tine pentru că aici în Athos încearcă să păstreze respectul pentru cele sfinte.

Orice creștin intră în biserică trebuie să fie în cămașă cu mânecă lungă. Nu ești în oraș, la piață sau știu eu unde… Îi întrebam pe unii ”Măi, de ce nu-ți iei cămașă?”. Ei răspundeau ca le e cald. Serios? Dar nouă, care avem hainele astea negre și la biserică luăm și rasa deasupra și camilafca și toace celelalte și stăm atâtea ore în biserică? Nouă nu ne este cald? Adică tu, care ai cămașă albă, îți trebuie neapărat mânecă scurtă? Nu se poate lungă, nu poți răbda un pic? Adică nu-i nimic cu cămașa subțire, de in, chiar dacă e albă, nu se întâmplă nimic. Asta înseamnă respect față de cele sfinte. Intri în biserică altfel îmbrăcat, cuviincios, frumos. Adică, dai cinste locului sfânt și e altfel când vezi biserica plină de oameni îmbrăcați cuviincios, care încearcă să fie în rânduiala care trebuie.

Să mai tăcem, pentru a putea contempla frumusețea creată de Dumnezeu

Spun asta ca să știe oamenii. Noi chiar am pus la arhondaric, scris frumos  câteva lucruri pe care să le respecte oamenii: să participe la slujbele bisericii dacă tot au venit, să încerce să se folosească, să plece cu folos de aici, chiar dacă sunt mai obosiți. Noi începem dimineața de la cinci, se termină la opt Utrenia cu Sfânta Liturghie, adică să încerce un pic, pentru că dacă vii în Athos și la slujbe nu mergi, te mai plimb pe ici, pe colo, prea mare lucru nu înțelegi. Trebuie să trăiești un pic. De asta le-am spus multora: nu veniți pentru oameni! Mai spun unii ”Părinte am venit special din Italia, din Franța, din București, de unde am venit, pentru sfinția ta”. Eu îi mai reped: ”Nu mai veniți pentru oameni, veniți pentru Maica Domnului, veniți ca să vă folosiți aici, să vă rugați!”.

De asta, în ultimul timp vorbesc mai puțin oamenilor care vin, când mai pot și eu la câte un grup, câteva cuvinte, dar în rest vorbește părintele Theologos mai mult seara. El încă are râvna aia, cum se zice, pentru că el nu a început de mult timp, dar eu de ani de zile am tot vorbit și vreau și eu să mai tac. Vreau și eu să mai respir tăcerea, cum se zice. Când pot mai spun câte un cuvânt, dar mai puțin. Mai vin oamenii și-mi cer să le semnez pe o carte din cele scrise de mine. Cât pot și eu, dar în rest încerc să mai tac. Asta nu înseamnă că mă rog tot timpul, dacă tac, dar as vrea să trăiesc și eu.

Auziți? Aici cântă păsările, e frumos, te mai plimbi oleacă, să taci și să contempli toată frumusețe asta lui Dumnezeu. Noi n-am fost făcuți să vorbim toată ziua. De asta Sfinții Părinții au spus așa: ”Tăcerea este de aur, vorbirea cuvântului lui Dumnezeu de argint, iar restul deșertăciune”. Ați înțeles? Deci, ce vă spun eu acum? Pentru că sunt cuvintele lui Dumnezeu, sunt de argint, iar tăcerea e deasupra, e de aur. De asta e nevoie să mai tăcem. Avem nevoie să mai tăcem, că de multe ori vorbim și fără rost.

Primim pelerinii cu brațele deschise

Ați înțeles dragilor? De asta, pentru cei care vin, să știe un pic cât de cât că și noi avem nevoie să mai tăcem. Acuma oameni vin mulți, permanent. Vin din toată lumea, nu doar din România, toți români de-ai noștri. Pentru că avem atât de mulți în străinătate vin și atunci, în limita care putem, noi cu drag îi primim pe toți. Chiar am făcut un foișor, un pic mai încolo de biserică, intenționat, pentru că până acuma stăteau în fața arhondaricului (aveam două mese acolo) și oamenii, veniți fiecare din toate direcțiile se întâlneau și se apucau de vorbă. Erau oleacă cam gălăgioși. Și atunci ca să nu deranjeze aici, mai ales când sunt momentele de liniște în care încercăm și noi stăm mai liniștiți, am făcut foișorul ăla un pic mai încolo.

Este un foișor frumos, are bănci, avem tot timpul ceai și cafea puse acolo, biscuiți, ceva. Sunt două cutii, pahare, tot ce trebuie acolo, ca oamenii să se servească singuri și să aibă unde sta și ei acolo, ca să nu deranjeze aici. Încercăm și noi să îmbinăm lucrurile, adică să se simtă și oamenii bine, dar să plece cu folos de aici. De asta am încercat să le rânduim astfel. Da, dragilor? Încercați, dacă puteți, înainte de a veni în Athos spovediți-vă, luați binecuvântare cu o zi-două înainte de a veni în Sfântul Munte și vă păziți și voi un pic mintea ca să vă puteți împărtăși aici. Să aveți binecuvântare duhovnicului din țară!

Să încercăm să ne facem concediul în locuri unde sunt biserici ortodoxe.

Acum a început căldura, vara. Știu că mulți își fac programările de vară, de concediu, să se bucure, să se ducă. Încercați, dacă se poate, să găsiți și locuri prin țările ortodoxe, cum e Grecia sau pe unde mai vreți voi, ca să nu fiți complet lipsiți de biserică. Mai ales dacă faceți un concediu mai lung, încercați să ajungeți duminica la Sfânta Liturghie undeva. Aici, în Grecia, am mai zis și alte dăți, sunt o grămadă de Sfinte Moaște, de locuri sfinte și mai puteți combina: mai vă duceți un pic la plajă, mai fugiți o zi și vă mai închinați la câteva locuri sfinte. Îmbinați un pic lucrurile astea! Sunt atâtea locuri frumoase.

Mulți vin chiar la Ouranopoli, pentru că aici s-a făcut satul ăsta ca un orășel cu hoteluri. Este și plajă și unii bărbați mai intră o zi în Athos, femeile rămân afară, cu fetele și după aia ies și ei împreună. Femeile pot face croaziere în jurul Athosului, pe mare este corabie care merge în jur, ca să vadă Athosul de la distanță și se explică despre fiecare mănăstire care se vede. Deci, se pot îmbina lucrurile astea.

Fără concedii extravagante. Să nu uităm să facem milostenie

Încercați nu numai concedii exotice, duse la zeci de mii de euro, duse la extreme. Mai degrabă, pentru că sunt încă familii sărace, dacă tot vă prisosește, încercați un concediu frumos, dar nu dus la extremă și dacă în ceilalți ani cheltuiați mai mult, acum cheltuiți un pic mai puțin și mai dați o mie de euro la vreo familie să se ducă și ei la un concediu mai ieftin. Așa se bucură și ei, mai ales cei care au copii mai mulți, care nu au ajuns poate niciodată în viața lor la mare. Încercați să îi bucurați și pe ei și faceți și un bine. Și atunci ei îi mulțumesc lui Dumnezeu, se roagă pentru voi și vă păzește Dumnezeu și pe voi acolo unde vă duceți în concediul acela, poate mai de lux.

Încercați totdeauna să vă faceți mijlocitori la Dumnezeu oameni săraci, oameni care au nevoie, ca atunci când nu vă rugați voi să se roage ei pentru voi. Îmbinați oleacă lucrurile astea, că pot fi și frumoase și folositoare. Da, dragilor?

Și să vă rugați totdeauna la Maica Domnului pentru că Ea e mijlocitoare noastră în timpurile astea. Rugați-vă la Maica Domnului întotdeauna ca să ne acopere, să mai mijlocească pentru noi ca să ne mai îngăduie Dumnezeu, să ne mai îndrepte pașii pe calea cea bună. Toți avem nevoie de asta.

Când vă mai prisosește timpul, faceți câte o rugăciune și pentru mine, pentru că să știți că nu înseamnă dacă ne-am dus în mănăstire, gata, plutim. Avem și noi neputințele noastre, luptele noastre. Încercăm și noi să depășim toate astea ca să putem merge mai departe și toți avem nevoie de ajutor, de rugăciuni, de mila lui Dumnezeu.

Dragilor, să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!