Delicatețea și atotputernicia Duhului Sfânt – p. Teologos

Ascultați un cuvânt în care se vorbește despre profeții și minuni din trecut și contemporane care ne arată cum este și cum acționează Duhul Sfânt precum și poziția oamenilor față de aceasta.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Ziua Cincizecimii se numește astfel pentru că atunci se împlinesc 50 de zile de la Paști. Importanța acestei sărbători în Vechiul Testament era dată de faptul că atunci se serbau legământul dintre Dumnezeu și Israel precum și înnoirea acestuia și, dincolo de asta, se termina Paștele care se tâlcuiește trecere către Țara Făgăduinței care pentru evreii din robia Egiptului era aproximativ Israelul de astăzi. Robia Egiptului înseamnă robia patimilor acestei lumi, iar Țara Făgăduinței semnifică Împărăția Cerurilor, împărăția duhovniciei absolute. Adică la împlinirea trecerii către împărăția duhovniciei, vine și Împăratul cel Ceresc mângâietorul pentru că de fapt, Împărăția cea cerească este prezența Împăratului Ceresc.

Legământul

Impresionant pentru mine este că tot atunci se serba, cum spuneam, legământul dintre Dumnezeu și Israel și înnoirea acestuia. Este cu totul impresionant pentru că Dumnezeu este totul – oamenii sunt nimic și cu toate acestea oamenii au călcat primul legământ în timp ce Dumnezeu a rămas credincios. După asta, Domnul a zis „Nu-i nimic, reînnoim legământul!” dându-ne timp de pocăință. Domnul l-a reînnoit însă oamenii – care nimic suntem – tot necredincioși au fost. Într-un final Sfânta Treime a trimis pe Fiul să se facă Om și să împlinească acest legământ și să-l desăvârșească în numele nostru, al necredincioșilor și călcătorilor de legământ, însă în loc ca noi să zicem „Săru’mâna!” L-am răstignit.

Cu toate acestea, Domnul nu ține seama de nimic în bunătatea Sa, fără numai de bunătatea a celor câțiva oameni care L-au iubit – în principal de iubirea Maicii Domnului – și iată că în loc să se răzbune pe noi, ne trimite Duhul Sfânt peste toți făcând un nou legământ, un Nou Testament, pentru că Domnul credincios este iubirii Sale.

Profeția lui Ioil

Un alt lucru care mă impresionează aici este faptul că Duhul Sfânt este revărsat peste toți după cum spune profeția lui Ioil despre care spune Sf. Ap. Petru că s-a împlinit atunci. Știți profeția, desigur că Domnul zice că în ultimele zile va turna din Duhul Sfânt peste tot trupul și copiii noștri vor prooroci. Ceea ce mă impresionează este faptul că Duhul Sfânt este turnat peste tot trupul – pentru că Scriptura și Sf. Apostol nu mint – însă nu se vede deloc comportamentul corespunzător, nu se vede deloc delicatețea și iubirea jertfelnică a Duhului – asta dincolo de proorocii și vedenii. De ce nu se vede rezultatul turnării Duhului? Pentru că cu toate că bunul Dumnezeu revarsă Duhul său peste tot trupul, sufletele celor mai mulți dintre noi sunt închise Duhului cel Sfânt prin patimile noastre.

Un exemplu explicativ

Țin minte că era la un moment dat cineva care în clipa în care a avut prima experiență adevărată în Duhul Sfânt, prima dată când a cunoscut iubirea fără margini a Duhului Sfânt în inima sa, a strigat către Acesta, „Doamne, dacă tu ești Duhul cel Sfânt, atunci du-te la toți oamenii!” și atunci Duhul Sfânt i-a răspuns „Nu vor! Oamenii nu vor pe Duhul Sfânt!”

De fapt să știți că aceasta este marea problemă a noastră – nu-L dorim pe Duhul cel Sfânt pentru că iubim mai mult egoismul nostru, duritatea noastră, neștiind că de fapt adevărata avere este la Vistierul bunătăților și Dătătorul de viață care este Duhul cel Sfânt, delicat și atotputernic. Este, de fapt, cea mai mare dramă din istorie: harul Duhului Sfânt se revarsă necontenit din cer, însă oamenii sunt ca niște vase astupate goale pe dinăuntru sau pline cu mizerii și astfel Duhul cel Sfânt nu poate să intre și să ne învieze din letargia existențială a singurătății egoismului în care ne aflăm.

Venirea Duhului Sfânt

Vedeți că Duhul Sfânt a venit peste apostoli când erau împreună adunați și se rugau în pace și rânduială ascultând de Domnul care le-a spus să stea în Ierusalim – care se tâlcuiește „în inima lor”. Buna rânduială a venit și din faptul că au ales pe cineva în locul lui Iuda care a căzut. Trebuiau să aleagă pentru că era scrisă o profeție de la Duhul Sfânt în cartea Psalmilor și conform cu această profeție trebuia ca slujirea celui căzut să o ia altul. Vedeți că dacă oamenii ascultă de Duhul Sfânt care a profețit în trecut, atunci și Duhul Sfânt ascultă de oameni și vine și-i umple cu harul Său.

Totul este să fim deschiși către Dumnezeu – nu neapărat să fim perfecți pentru că nimeni nu e perfect și vedeți că chiar și în acest caz alegerea celui de-al 12-lea apostol nu a fost făcută desăvârșit. De ce? Pentru că ucenicii au pus două bilete în fața lui Dumnezeu și I-au spus să aleagă dintre cei doi care sunt scriși pe cele două bilete, iar Dumnezeu l-a ales pe Matia prin sorți. Ei, ce nu a fost bine a fost faptul că L-au închis pe Dumnezeu cel perfect în cadrele foarte strâmte ale alegerii lor omenești. Ei trebuiau să pună și un bilet alb, fără nume pe el, astfel încât să-I lase libertatea deplină a lui Dumnezeu să aleagă și să le descopere care este alesul Lui. Desigur că Dumnezeu cel care cunoaște inimile tuturor a făcut asta și l-a ales pe Saul, adică pe Sf. Ap. Pavel.

De aici luăm o învățătură foarte importantă, aceea că nu este bine să-L îngrădim pe Dumnezeu în perimetrul viziunii noastre pentru că nu o să iasă lucrul desăvârșit, chiar dacă nu o să fie necesar păcătos. Dacă vedem că Dumnezeu nu ne ascultă, atunci să nu insistăm pentru că lucrul nu numai că nu o să fie desăvârșit, ci o să fie chiar dăunător pentru noi. Faptul că Domnul a ascultat de ucenici și a îngăduit să fie tragerea la sorți înseamnă că lucrul a fost totuși bun, în condițiile respective bineînțeles. Desigur că foarte probabil prezentarea lui Saul micii comunități atunci ar fi fost un eveniment imposibil de digerat de ambele părți.

Pentru că ucenicii erau foarte fragili înainte de venirea Duhului Sfânt, Domnul le-a zis să stea în liniște în Ierusalim, în inima lor. Vedeți că Duhul Sfânt vine în unitate și în ascultare, așa cum erau apostolii atunci.

De asemenea, Duhul Sfânt vine din Cer dintr-o dată, fără de veste – și asta Împăratul Ceresc o face în mod intenționat ca să ne arate că nimeni nu poate să-L silească pe Duhul căci Dumnezeu este atotputernic și face ce voiește și când voiește. Manifestarea atotputerniciei se accentuează și prin faptul că Duhul apare ca un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau ei, după cum spune Scriptura. De fapt, textul nu poate fi tradus exact în română – πνοῆ βιαία – înseamnă suflare cu forță căreia nu te poți opune, expresie care dă mult mai clar sensul atotputerniciei Duhului Sfânt.

Limbi de foc

Vedeți însă că după asta această suflare unică și cu forță se împarte ca limbi de foc fiecărei persoane în parte fără să se separe pentru că Duhul Sfânt este unul are o relație interpersonală cu fiecare dintre cei pe care îi mângâie. Duhul Sfânt nu este o energie oarbă, ci una dintre Persoanele Sfintei Treimi. Limba de foc semnifică capacitatea comunicării iubitoare și luminătoare specifice Duhului Sfânt.

Este caracteristic pentru Duhul Sfânt să acționeze pe plan sensibil și pe plan inteligibil, duhovnicesc și aceasta se întâmplă pentru că ființa umană există pe ambele planuri. Duhul Sfânt acționează pe plan sensibil prin simboluri și manifestări sensibile ale harului, iar pe plan duhovnicesc prin lucrarea energiilor Sale necreate în sufletul omului, transformându-l și apropiindu-l de desăvârșirea dumnezeiască.

De fapt, noi enumerăm persoanele Sfintei Treimi în ordinea Tatăl, Fiul și Sfântul Duh nu pentru că Unul este mai mare decât Altul ci pentru că în această ordine ele acționează sub timp: Tatăl începe și binecuvântează, Fiul lucrează iar Duhul Sfânt desăvârșește lucrarea acționând pe planurile inteligibil și sensibil.

Vorbirea în limbi – semnificație

Concretețea duhovnicească a simbolismului limbilor de foc este dovedită prin faptul că s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi, după cum spune Scriptura – mai exact, ei vorbeau în limba lor, în aramaică, însă ceilalți percepeau fiecare îl limba lui. Vedeți că dacă numărați neamurile care erau acolo erau mai mult decât 12 – Scriptura menționează aproape 20 de neamuri și fiecare auzea în limba sa. Evident că nu putea un apostol să vorbească în două limbi deodată, ci Duhul Sfânt traducea în timp real din aramaică în mintea celor care erau de față și astfel fiecare avea mesajul în limba sa. Demn de remarcat este faptul că Duhul Sfânt nu S-a coborât în limbi de foc peste toți oamenii și asta ca să ne arate că este nevoie de Biserică, de ierarhie, de succesiune duhovnicească de la apostoli până astăzi. Nu poate orice influencer sau orice rebel să-și facă „biserica” sau gruparea sa.

Oamenii au auzit vuietul suflării respective și când s-au adunat i-au auzit pe apostoli vorbind în limba nativă a fiecărui pelerin lucru care îi umplea de mirare, desigur. Dacă omul dorește, însă nu știe cum să se înalțe, Duhul cel Sfânt Mângâietorul știe cum să-i tragă către Tatăl cel Ceresc pe peștii cei înțelegători fără ca nici peștii și nici pescarii să fie răniți. Vedeți că marele dar care a venit peste Apostoli i-a ținut smeriți pentru că ei și-au dat seama că nu ei fac cele ce fac, ci că Duhul Sfânt lucrează prin ei și traduce în timp real ceea ce ei vorbesc în limba nativă a credincioșilor. Să știți că această lucrare a Duhului Sfânt există până azi. Desigur că nu la magnitudinea din vremea respectivă.

Sfântul Porfirie și limba franceză

Să vă dau câteva cazuri: la Sf. Porfirie venise o franțuzoaică și dorea foarte mult să vorbească cu Sfântul. Ucenicii Sfântului erau cam încurcați pentru că nu exista la îndemână un traducător din greacă în franceză însă Sfântul le-a zis: „Las’ că nu-i nimic! Ne descurcăm noi!”. Sfântul vorbea cursiv în greacă, franțuzoaica vorbea cursiv în franceză și amândoi se înțelegeau fără poticneli și fără ajutorul semnelor prin harul Duhului Sfânt care se pogorâse peste ei, cu rugăciunile Sfântului.

Sfântul Paisie și limba germană

Același lucru s-a întâmplat și cu Sf. Paisie însă acesta vorbise cu un inginer german care la sfârșitul conversației era foarte, foarte încântat de discuția cu Sf. Paisie și le povestea tuturor despre duhovnicia Sfântului și ce răspunsuri luminate i-a dat. I s-a tăiat însă respirația și s-a blocat omul când i-au spus ceilalți că Sfântul Paisie nu știa o boabă de germană. Înțelegeți?

Ceea ce este impresionant în aceste cazuri este faptul că această harismă a Duhului Sfânt a venit nu numai asupra sfinților, ci și asupra pelerinilor care erau mireni eretici. Harul desigur că nu a venit pentru erezia lor, ci pentru rugăciunile Sfinților și pentru dorința pelerinilor de a vorbi cu aceștia.

Un caz din Sfântul Munte

De asemenea, mai știu pe un frate care a venit în Sf. Munte să devină monah la o mănăstire grecească, el neștiind o boabă de greacă. Pentru că avea evlavie mare la starețul de acolo și la Maica Domnului, Duhul Sfânt îi dădea să înțeleagă ceea ce vorbea starețul la cuvintele de folos pe care le ținea în fața obștii. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant, a fost faptul că fratele respectiv înțelegea numai ceea ce spunea starețul în greacă acolo și pe nimeni altcineva în viața de zi cu zi a mănăstirii – asta până ce desigur că a învățat greacă, odată cu trecerea anilor.

Scopul descifrării limbilor

Vedeți că harul lucrează astfel ca să-i țină pe oameni smeriți și să ne tragă cât mai aproape de Dumnezeu. Vedeți că în cazul apostolilor atunci când haterii îi denigrau și spuneau că sunt plini de must, le-au explicat cu fermitate și înțelepciune că este prea dimineață ca să fie beți și că este de fapt vorba de lucrarea lui Dumnezeu și împlinirea profeției lui Ioil despre trimiterea Duhului Sfânt și că ei, ucenicii, nu sunt decât niște smeriți slujitori ai Duhului.

Acuma, foarte probabil batjocoritorii i-au acuzat că sunt plini de must pentru că ei aveau obiceiul să se umple de must, de unde și duritatea inimii lor. Fac această supoziție pe baza învățăturii Sfinților Părinți care spun că așa cum judeci pe celălalt, tu ești și pe baza cuvintelor Domnului care a zis că „Cu judecata cu care judeci, cu aceea vei fi judecat”.

Atotputernicia harului

După prezentarea profeției lui Ioil, Duhul cel Sfânt și smerit arată imediat către dumnezeirea lui Hristos – adică slăvește pe Hristos, nu pe Sineși -dovedită întâi de toate prin Învierea Sa. Vedeți că smerenia și dorința de nearătare nu înseamnă frică și complex de inferioritate. Deloc, fraților! Vedeți că Sf. Petru vorbește cu mult curaj, determinare și înțelepciune în fața celor care în urmă cu 50 de zile l-au răstignit pe Învățătorul său. Dovada faptului că Sf. Petru se afla sub harul cel atotputernic este, evident, și faptul că Petru în urmă cu nici două luni, se lepădase de Domnul că nu-L știe, în fața unei femei roabe – adică în fața cuiva care, în societatea de atunci, putea fi și bătută și omorâtă fără prea mare deranj – desigur erau necesari vreo 30 de arginți pentru a fi plătită roaba moartă. Dacă atunci s-a văzut neputința extremă a ființei omenești în clipa în care Domnul a fost răstignit și apostolii s-au lepădat, s-au risipit la casele lor, acum se vede atotputernicia harului dumnezeiesc.

Sf. Petru vorbește cu atâta înflăcărare și înțelepciune dovedind pe baza Psalmilor lui David – David care era cea mai mare autoritate pentru lumea iudaică de atunci – dovedește că Iisus cel răstignit este Domn și Hristos, încât 3000 de oameni s-au botezat la îndemnul Sf. Petru.

Să știți că la destui eterodocși poate să apară în viața lor o serie de minuni care să-i atragă către Dumnezeu și aceste minuni se opresc în clipa în care devin ortodocși. De fapt, asta s-a întâmplat și la Cincizecime.

Desigur că trebuie mare atenție aici pentru că vrăjmașul se poate amesteca și poate să facă ispite. Din cauza asta oricine are parte de întâmplări supranaturale trebuie să vorbească cu un duhovnic experimentat. Spun „să vorbească” pentru că cel de altă credință nu se poate spovedi în adevăratul sens al cuvântului, însă este imperios necesar să-i spună preotului ce i se întâmplă și acesta să-i dea sfat cu dragoste și discernământ.

Desigur că regula generală cu evenimentele supranaturale este să nu dăm atenție – nici să acceptăm și nici să respingem – și să mergem la duhovnic. Uneori, însă, acestea sunt atât de puternice încât omul pur și simplu nu le poate ignora.

Un caz minunat

Să vă dau un caz: în urmă cu câțiva ani un mormon din SUA, om erudit și preocupat de istorie și geopolitică, a avut o serie de vise foarte foarte vii, vise pe care și le amintește cu maximă claritate până azi. În vise era vorba de un război între Rusia și SUA, iar el, american fiind și iubitor de știință, a început să studieze despre Rusia din perspectiva prejudecății că Rusia este inamicul veșnic. În timp însă, și-a dat seama că nu e chiar așa.

Studiind istoria Rusiei a fost impresionat de ortodoxie și mai ales de martiriul familiei țarului Sf. Mucenic Nicolae al 2-lea Romanov. În principal a simțit o mare dragoste față de fiica ce mare, Sf. muceniță Marea Ducesă Olga Nikolaevna a Rusiei, care a fost executată de bolșevici la 22 de ani. Simțea o mare iubire curată pe care nu o mai simțise niciodată în erezia în care se afla.

În februarie 2021, omul suferea de brutale atacuri de astm, care țineau ore întregi noapte de noapte. Tușea și se chinuia în fiecare noapte, neputând să doarmă toată noaptea și a doua zi la lucru era complet extenuat. Inhalatoarele și nebulizatoarele erau total nefolositoare, datorită gravității bolii sale. După mai mult timp, într-o bună zi în care a căzut în deznădejde, și-a cerut iertare de la Dumnezeu dacă ceea ce urma să facă era greșit – pentru că știți că neoprotestanții sunt total împotriva sfinților – mai ales că el nu știa cum să facă și ce să facă în această situație. Atunci a chemat-o pe Sf. Olga și i-a spus: „Mare Ducesă Olga Nikolaevna Romanova a Rusiei, în numele Tatălui și Fiului și Sf. Duh, te iubesc mult și te rog, dacă este posibil să fii sfânta mea care să mă patronezi și să mă ajuți cu astma mea.” Și pentru că omul nu a știut ce să spună la sfârșit – „Amin!” sau altceva, a spus simplu „Mulțumesc. Te iubesc!”. După care a căzut jos fără să fi așteptat un răspuns. De fapt, a fost un strigăt disperat în vidul întunecat. Însă nu a fost așa.

În aproximativ două minute de la acel „Mulțumesc. Te iubesc!” o suflare puternică de energie i-a invadat tot corpul. În timp ce valul îi traversa corpul, i-a căzut stomacul în timp ce în centrul pieptului a simțit o mare căldură care exploda și se transmitea prin tot corpul. A trecut prin cap ca un mic curent electric și l-a părăsit. Întins pe pat omul era înmărmurit de puterea acelui val de energie și nu putea să facă nimic decât să horcăie când valul de energie se întorcea iarăși și iarăși și iarăși prin corpul său. Valuri de piele de găină îi spălau tot corpul în timp ce simțea toate aceste reveniri ale energiei ca un foc care îl ardea complet pe dinăuntru, însă care îl făcea să se simtă atât de bine.

Toată această experiență a durat mai mult de o oră înainte ca să se retragă. Complet relaxat după asta, omul a început să doarmă pentru prima dată după mulți ani – însă înainte să adoarmă complet a respirat adânc un aer proaspăt, atât de adânc și atât de proaspăt cum nu s-a mai întâmplat de ani de zile. Acesta a fost sfârșitul atacurilor severe de astmă.

Sfânta Olga Romanova a Rusiei

A doua zi dimineață a luat o carte cu jurnalul Sfintei Olga citind cuvintele ei și privind la fotografiile ei. La un moment dat a întrebat în gând „Chiar tu ai fost?”. Imediat o explozie de energie a apărut în sufletul lui, de data aceasta de două ori mai puternic decât noaptea trecută. Tot timpul când se gândea la ea, acea energie apărea în el – de multe ori însoțită de o mireasmă delicată de trandafiri. Omul începea să simtă că sufletul său învie într-o mare de iubire și că totul în jurul lui era atât de strălucitor și de frumos ca niciodată înainte.

Atacurile demonice

Pentru că era, însă, eretic au început atacurile demonice și asupra lui și asupra colegilor lui. De exemplu, la un moment dat în timp ce se ruga la Sf. Olga, unul din colegii lui a început să se comporte ca un demonizat și să urle și să profere din senin niște cuvinte inimiaginabile la adresa unei femei fără să o numească, fără să fie de fapt nicio femeie acolo. Atunci mormonul a auzit vocea calmă a Sf. Olga care i-a zis „Nu-l asculta. Continuă să te rogi”. După ce celălalt s-a liniștit tot din senin, mormonul și-a întrebat colegul despre incident, însă acesta nu-și mai amintea nimic.

Aș putea să continui, pentru că au fost multe lucruri supranaturale din acestea și din partea lui Dumnezeu și a vrăjmașului, care l-au făcut pe mormon să se convertească la Ortodoxie și să aibă icoanele Sfinților Romanovi la loc de cinste în casa lui. Aș putea să spun multe despre el, însă să nu monopolizăm cuvântul cu Chris pentru că acum vorbim despre cum lucrează Duhul cel Sfânt direct sau prin sfinți. Să-l pomeniți însă pe Chris și să aveți la evlavie pe Sfinții Romanovi!

Harul de la începutul vieții duhovnicești

Trebuie să știți că acest fel de supraturare supranaturală a pe care Dumnezeu o face de obicei la începutul vieții duhovnicești când celălalt are nevoie să prindă rădăcini în credință. Chiar Sf. Ap. Pavel spune că minunile sunt pentru cei necredincioși și nu pentru cei credincioși.

De la cei care au înaintat pe acest drum, Dumnezeu așteaptă lupta lor pentru despătimire. Aceasta este calea poporului ales după cum am văzut-o preînchipuită în Vechiul Testament: la început este harul mult, multele minuni pe care le-a făcut Moise în țara Egiptului, adică în lumea materială, ca să vadă fiecare puterea lui Dumnezeu, după care însă vine drumul prin deșertul lepădării de lume cel puțin în inima noastră, lungul drum al lepădării de patimi sub conducerea lui Moise pentru a ajunge în Țara Făgăduinței.

Vedeți că asta se întâmpla și în Biserică: la început creștinii stăteau fără teamă în împărtășire, în slujba Sfintei Liturghii și în rugăciuni protejați prin stăruința în învățătura apostolilor și de cuvântul apostolilor, în timp ce toți ceilalți erau cuprinși de teamă pentru că multe minuni și semne se făceau prin apostoli în Ierusalim. Dincolo de aceste semne supranaturale, principalele semne naturale prin care se vedea că Duhul Sfânt era cu ei și îi făcea să fie respectați de tot poporul erau harismele naturale ale Duhului Sfânt – adică dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea de la patimile trupești și multe altele.

Darurile Duhului Sfânt

Aici aș vrea să accentuez faptul că nimeni nu poate să aibă dragoste, bucurie, pace, îndelungă-răbdare, bunătate, să facă bine, să aibă credință, înfrânare și toate celelalte dacă nu are pe Duhul Sfânt în lucrare, fie ea și cât de mică. Nu încercați altfel că n-o să reușiți. Bucuria și dragostea nu vin prin distracții trupești, prin distracții păcătoase și prin iubire de plăceri, iubire de avere și iubire de putere. Toată istoria omenirii ne arată eșecul încercării  disperate a omenirii de a găsi roadele perfecțiunii duhovnicești prin trup fără Duhul Sfânt. Trupul generează război, păcat, egoism, ură în timp ce Duhul Sfânt aduce iubire și unitate. Plăcerile trupești, fraților, sunt doar rezultatele unor reacții chimice ce au loc în sistemul nervos. Nu împlinesc persoana și nu înalță omul pe un plan duhovnicesc superior.

Vedeți că după pogorârea Duhului Sfânt, Sf. Apostoli sunt plini de curaj, propovăduiesc și fac minuni pentru a-i întoarce pe oameni de la cugetarea trupească la cea duhovnicească. Asta doreau sfinții apostoli: să moară lumii trecătoare și să învie prin botez, Duhului celui veșnic iubitor prin urmarea exemplului lui Hristos.

Exemplul lui Hristos

Exemplul lui Hristos este esențial pentru că Hristos a fost primul om care a depășit moartea. Omul care a învins totul, inclusiv moartea, inclusiv războiul și ne-a adus pacea și bucuria. Vedeți că Domnul nu a apărut ca un scamator, ci ca învățător prin exemplul Său personal: ne-a spus că dacă facem ceea ce ne spune, o să ajungem și noi să facem ceea ce a făcut Acesta, ba chiar mai mari decât Acesta vom face.

Slăvirea Duhului Sfânt

Este fenomenal că Duhul cel Sfânt Îl arată și Îl slăvește pe Hristos și nu pe Sine în timp ce Hristos Îl slăvește pe Tatăl. În acest lanț observăm că Duhul Sfânt se pare că nu este slăvit de nimeni. De ce? Pentru că noi oamenii ar trebui să arătăm și să slăvim pe Duhul Sfânt ca dătătorul tuturor bunătăților. Această slăvire constituie de fapt și izvorul fericirii noastre pentru că fericirea și iubirea au ca sursă pe Dumnezeu. Noi oamenii nu suntem surse de fericire decât prin reflexie. Dacă ne curățim de noroiul păcatelor, atunci diamantul din noi va primi și va reflecta într-un mod minunat mai departe razele iubirii și a fericirii adevărate, razele harului, razele energiei necreate a lui Dumnezeu cel adevărat.

Pericolul minciunii asupra vieții

Pentru că Dumnezeu este Adevărul prin excelență, vedeți că principalul lucru care i se opune este minciuna. Domnul l-a numit pe diavol tatăl minciunii și așa și este: diavolul strâmbă toate atât de fin încât de multe ori oamenii cred că sunt îndreptățiți să mintă, să fie ipocriți. Vedeți că primul caz de mare ispită de care s-a înfricat tânăra comunitate creștină NU a fost faptul că Sf. Ap. Petru și Ioan au fost băgați la închisoare și judecați pentru că L-au propovăduit pe Domnul cu curaj și înțelepciune și că au vindecat un olog în numele lui Iisus, cu toate că era o mare nedreptate arestarea lor.

Oamenii atunci s-au rugat împreună cu smerenie și au simțit din plin mângâierea plină de iubire și putere a Duhului Sfânt și în clipa în care omul simte așa ceva nu se mai teme de nimic. Prima mare ispită de care s-au speriat toți a fost uciderea pe loc a lui Anania și a soției lui, Safira. Mate atenție aici! Duhul Sfânt i-a ucis și nu un om – este foarte important asta pentru că doar Dumnezeu are drept de viață și de moarte asupra omului pentru că doar El știe când este momentul potrivit să murim pentru fiecare dintre noi. Noi n-avem dreptul să ucidem pe alții decât în cazuri instituționalizate cum ar fi războiul de apărare și chiar și atunci omul este considerat cu mâinile pătate, chiar dacă poate fi un erou și vrednic de laudă.

În cazul celor doi, nu este nimic vrednic de laudă pentru că – mare atenție! – Safira și Anania nu au fost omorâți pentru că nu au dat toți banii sau pentru că nu au dat nimic, ci pentru că au mințit. După cum foarte clar a spus Sf. Petru, nu conta ce făceau cu țarina sau cu banii – conta să nu fi mințit Duhului Sfânt. Din cauza asta i-a luat Dumnezeu, ca să fie exemplu negativ peste veacuri ce înseamnă minciuna. Diavolul este tatăl minciunii.

Concluzii și îndemnuri

De fapt, fraților, să știți că aceasta este principala cauză pentru care noi nu avem pe Duhul Sfânt mângâietorul astăzi: pentru că nu suntem sinceri cu Dumnezeu în simplitatea inimii. Iadul este minciuna existențială veșnică, este ipocrizia inimii noastre înțepenite în păcat.

Fraților, să ne dea bunul Dumnezeu să ne deschidem sincer în fața Lui și prin El în fața tuturor celorlalți prin iubire adevărată pentru că așa vom dobândi pe Duhul cel Sfânt!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut dragostea sinceră să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!