Vizionați un mic și frumos material despre cel mai vechi imn al creștinătății : Lumină lină.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Cântecele vechi sunt de obicei cele mai bune cântece, iar unul dintre cele mai vechi cântece creștine a fost cântat de peste o mie și jumătate de ani. Este un cântec frumos, numit Lumină lină. În fiecare sâmbătă, în timpul slujbei Vecerniei în Biserica Ortodoxă, cântăm un imn cunoscut sub numele Lumină lină.
Este un cântec care ne umple inimile de căldură și este incredibil de vechi. De fapt, este atât de vechi, încât originile sale sunt neclare. În secolul al 4-lea, Sf. Vasile (cel Mare) se referă la acest cântec ca fiind deja un imn vechi, deci imnul Lumină lină este menționat ca fiind vechi într-un moment în care Biserica nici măcar nu avea încă o Biblie canonică. Atât de vechi este acest imn. Este unul dintre cele mai vechi imnuri nebiblice încă folosite în creștinism azi.
Poveștile vechi despre acest imn sugerează că a fost compus de un martir numit Sf. Atinoghen și că el ar fi cântat acest imn ca ultimele sale cuvinte înainte de martiriul său și că acest imn a fost păstrat de ucenicii săi în Biserică. Este posibil să dateze chiar dinaintea lui, iar el să-l fi citat pe un alt învățător și scriitor anterior.
Acest imn avea să fie apoi revizuit și, posibil, schimbată puțin linia muzicală, cu trei secole mai târziu de către un alt sfânt din Ierusalim. Acest sfânt se numea Sf. Sofronie și era patriarhul orașului. A fost membru în Sinodul 6 Ecumenic și era responsabil cu orașul Ierusalim când acesta a căzut în mâinile invadatorilor musulmani în anul 637. Pierderea orașului Ierusalim, precedată de ani de războaie și lupte se spunea că i-a frânt inima. În timp ce sfinții priveau atunci la fața întunericului, ceea ce auzim noi în cântec este o lumină profundă. Acest cântec e adesea cunoscut ca „Imnul de aprindere a lămpii” și este însoțit de aducerea luminii în slujbele de seară. În înțelegerea antică a zilei, ziua nu începe cu zorii, ci cu apusul soarelui.
Și astfel, cântecul „Lumină lină” este într-adevăr unul dintre primele cântece ale zilei. Se cântă în timpul slujbei noastre de Vecernie și există o oglindire a lui într-un cântec pe care îl auzim în timpul Sfintei Liturghii de duminică dimineața. În Sfânta Liturghie de duminică auzim cuvintele „am văzut lumina cea adevărată”. Ambele imnuri nu se referă la un moment al zilei, nu la zori sau apusul soarelui, ci ambele se referă la Lumina lui Hristos și la o viață în Hristos. Deși veți auzi diverse traduceri cu ușoare variații ale acestui imn în Bisericile Ortodoxe, el sună cam așa:
Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic ești în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viață, pentru aceasta lumea Te slăvește.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Este întradevăr o cântare care te pătrunde ….
În poezia românească avem frumoasa poezie „Lumină Lină” de Ioan Alexandru, autor al unor poezii creştine foarte frumoase („Sunt cel ce sunt”, „Psalm”, „Cale lungă” etc.). Printre ele este şi această superbă poezie ” Lumină Lină” pe care maestrul Tudor Gheorghe a transpus-o într-o frumoasă cântare.
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară.
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină.
Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au perit în zare.
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină lini lumini
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină, nuntă leac,
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină leac divin
Încununându-l pe străin.
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină Logos Sfânt.