Membrii familiei supărați de convertirea la Ortodoxie? – p. Andrew Cuneo

Ascultați un material bun în care părintele Andrew Cuneo ne răspunde la mai multe întrebări legate de relația dintre viața duhovnicească și familie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

– Acesta spune: ”Sper că aceste întrebări nu sunt jignitoare, dar sincer vreau să înțeleg. De ce Dumnezeu nu ne putea ierta păcatele fără să Se sacrifice pe Sine ca Iisus? De ce chinul și sacrificiul lui Iisus sunt considerate suficiente pentru a răscumpăra întreaga omenire, când mulți oameni suferă torturi mai rele în fiecare zi?

Pr. Andrew CUNEO: Întrebarea era: ”De ce a trebuit să moară Iisus pentru iertarea păcatelor noastre? Ar fi putut El face asta altfel?” Da. El a făcut-o pentru a arată iubire. Asta este ceea ce a ales să facă, ceea ce este un mister pentru noi, atât a o întâlni, cât și a reflecta asupra acestei experiențe. Cred că există un pericol în înțelegerea noastră timpurie despre Creștinism, de a ne gândi doar la un singur sacrificiu, și anume doar momentul în care Hristos este pe cruce. Vorbim despre o întreaga iconomie a mântuirii, despre întreaga viață a lui Hristos. Întruparea, creșterea Sa, învățăturile Sale, miracolele. Toate lucrurile pe care le face ca ființă umană întrupată pe Pământ, fac parte din mântuirea noastră, nu doar crucea. Și apoi, desigur, noi sărbătorim Învierea Lui, dar și Înălțarea Sa și darul Sfântului Duh. Toate aceste lucruri fac parte din mântuirea noastră, așa că nu vrem să reducem mântuirea doar la iertarea păcatelor. Iertarea păcatelor este o parte esențială a mântuirii, dar nu reprezintă întreaga mântuire.

A fi mântuit înseamnă a fi făcut întreg, a fii vindecat, asta e ceea ce înseamnă de fapt cuvântul. σωτηρία înseamnă a fi făcut bine, sănătos, a fi făcut întreg. Mântuirea noastră este mult mai mult decât doar ștergerea listei de păcate. Asta e ușor de făcut pentru Dumnezeu. O poate face foarte simplu. E pe cruce pentru că vrea să ne arate dragostea Lui, că ne iubește chiar dacă suntem dușmanii Lui și că El ne iartă chiar și atunci când Îl urâm și Îl blestemăm și ne spune: ”Acum fă și tu asemenea!” Acest lucru este extraordinar. Sunt atât de multe mistere în cruce care sunt dincolo de a scăpa de vinovăția că am făcut lucrul A, B sau C.

Trebuie să privim crucea într-un mod mai amplu decât ca sacrificiu pentru păcate. Crucea este ea însăși mărturia iubirii depline a lui Dumnezeu pentru noi, că ar da orice pentru a fi aproape de noi, inclusiv viața Lui, și ne cere să mergem pe același drum: ”Ia-ți crucea și urmează-mi Mie!” Și atunci când o faci, asta este ceea ce lumea îți va face și ție. Iubește-i și iartă-i și tu. Iubește-ți dușmanii fiind pe cruce, când te fac să suferi, iubește-i și iartă-i când îți fac ceva complet irațional și greșit și nedrept. Este mult mai mult decât: ”Am o vină pe care Dumnezeu o să o ierte și trebuie să omorâm ceva…” Asta este o formă distorsionată a teologiei sacrificiului. Ar fi putut să o facă [altfel]? Da, o face tot timpul. Este înrădăcinată [mântuirea] în cruce? Cu siguranță! Se trage din ea. Este o expresie a iubirii lui Dumnezeu în primul rând. Nu e un fel de tranzacție care este săvârșită pentru că El a plătit prețul corect.

– Încerc să găsesc unele întrebări care nu sunt prea generice. Multe dintre ele sunt: ”Care este diferența dintre ortodocși și catolici?” sau lucruri de genul acesta.

Pr. Andrew CUNEO: E amuzant pentru că nu sunt foarte bun în aceste probleme, pentru că nu prea vreau să lovesc oamenii în aceste probleme. Bineînțeles că simt o diferență și cred că e o diferență aproape intangibilă. E ceva ce mai degrabă miroși și simți, decât să pui pe hârtie și pot să documentez aceste lucruri și să spun: monarhia papală este eretică, infailibilitatea papală nu e validată în istorie (vedem exemple în acest sens) sau am putea să spunem că celibatul preoțesc este o denaturare și o greșeală dintr-o serie de motive.

Și poți continua lista, dar până la urmă este ceva mult mai puțin tangibil decât această listă de elemente. Pur și simplu simți că acest lucru este viu, iar Biserica este vie, și asta pentru mine a fost mai convingător, doar întâlnirea cu oameni sfinți, sau acea atmosferă de sfințenie, încât să pot spune: ”Asta e ceea ce vreau. Vreau mai mult din asta!” Poți spune: „Oh, da. Am pierdut un Preasfințit după Vatican II.” E adevărat, dar nu trebuie doar să lovești în Vatican II și să spui că trebuie să fim catolici tradiționali, pentru că te poți întoarce la acesta și nu sunt sigur că lucrurile vor fi acolo. Așa că, de aceea, eu nu sunt bun la aceste întrebări, pentru că nu este chiar ușor de exprimat.

– Un alt preot pe care l-am intervievat, părintele Paul Truebenbach. Nu știu dacă îl știți.

Pr. Andrew CUNEO: Încă nu…

– A vorbit despre cum privind la Sfinții din vechime și apoi privind la Sfinții din zilele noastre din Biserica Ortodoxă a simțit același Duh.

Pr. Andrew CUNEO: Da. Același Duh.

– Și nu simțea neapărat că trebuia să fie așa. Și nu a spus-o în sens negativ, ci era doar ca observație personală.

Pr. Andrew CUNEO: Da, există o continuitate. Un lucru pe care l-am observat este că o mare parte din catolicismul american și poate chiar și din catolicismul occidental, se îndreaptă fie spre catolicii carismatici credincioși, care aproape că au preluat expresii carismatice protestante, fie spre logica cerebrala dominicană a catolicilor, dar tipul de catolicism integrat, totul la un loc, nu l-am văzut. Și acesta e lucrul ciudat, așa că e foarte greu de exprimat.

– Ok. Iată o întrebare interesantă. Am 19 ani și vreau să-mi dăruiesc viața lui Hristos pe deplin. Vreau să devin un soldat al lui Hristos în orice aspect. Ar trebui să servesc în armata SUA apoi să mă orientez spre monahism, sau să mă îndrept spre monahism de acum?

Pr. Andrew CUNEO: Un tânăr de 19 ani se întreabă: Cum mă înrolez ca soldat al lui Hristos? Să fac asta mai întâi în armată și apoi în lumea monahală sau poate să intru în lumea monahală imediat? Sunt amândouă onorabile. Cel mai important lucru de discernut pentru fiecare este: ce mă cheamă pe mine Dumnezeu să fac? Nu în general, dacă să fiu soldat al lui Hristos în armată sau în mănăstire, pentru că monahii sunt avangarda spirituală a Bisericii.

Dar Dumnezeu te-a creat pe tine cu anumite oportunități, abilități și înclinații. Ideea este cum vrea El să te folosească pe tine. Asta poate implica serviciul militar. Ar putea implica o viață în căsnicie. Poate implica și viața monahală. Toate acestea vor implica o luptă. Dumnezeu poate să sfințească pe cineva în toate aceste căi. Așa că, indiferent de calea pe care vrei să mergi, să încerci să discerni asta cu părintele tău duhovnicesc, încearcă să discerni asta cu părinții tăi care te cunosc foarte bine, încercă să discerni asta pe măsură ce mai crești în vârstă, în următorii ani. Dumnezeu va onora asta.

Atunci când spui: ”Vreau să fac tot ce pot mai bine ca tată”, și asta este o luptă, una zilnică. Sau ”Vreau să-l cinstesc pe Dumnezeu în slujba țării mele”. Dumnezeu să te binecuvânteze! Avem nevoie de mai mulți creștini patrioți care să slujească țara. E o parte importantă. Dacă vrei să-L cinstești pe Dumnezeu spunând: „Vreau să fiu monah sau monahie și să trăiesc Evanghelia cât mai deplin posibil în mănăstire”, asta fie ți se va potrivi, fie nu, și asta vei afla cam în primii 1-3 ani. Și similar în căsătorie. Dar toate sunt bătălii.

A fost cineva care a venit la un călugăr din Muntele Athos și a spus: ”Părinte, crezi că va fi al III-lea Război Mondial în câțiva ani?” Și Părintele a spus: ”Deja a început! Bătălia deja se dă în inima ta. Nu ai o opțiune dacă să fi soldat al lui Hristos, ești un soldat al lui Hristos, indiferent de ce se întâmplă.” Orice creștin ortodox botezat a fost recrutat voluntar, iar bătălia este, bineînțeles, bătălia spirituală din interiorul inimii, din care decurge tot restul. Bătăliile pământești și războaiele pământești pornesc pentru că acele bătălii din inimă au fost pierdute, și diavolul preia controlul asupra anumitor aspecte din societatea noastră și atunci trebuie să fie împins înapoi prin mijloace foarte puternice.

Familia este și ea o luptă în fiecare zi. O mamă este un războinic. Să se trezească, să fie iubitoare, să fie răbdătoare, să lupte pentru a-și înfrânge voia proprie, să se consoleze și să facă asta în fiecare oră din zi cu copiii mici și cu creșterea adolescenților. E la fel și pentru tată. Viața de zi cu zi a unui tată este o luptă. Chiar este. În monahism este același lucru. Este o bătălie împotriva ego-ului: ”Vreau să fac asta, vreau să fac cealaltă.” și Starețul spune ”Nu! Vei face asta!”

Această tăiere graduală a voii proprii, acest prim pas al ascultării are loc pentru toți. Un general îți va spue: ”Trebuie să te supui!” Vei învăța ascultarea ca soldat. Copiii tăi îți vor cere anumite lucruri, și vor trebui să învețe ascultarea de la părinții și părinții vor trebui să facă anumite lucruri care sunt bune pentru copii. Și să învețe ascultarea unul față de celălalt, ca soți, este din nou eradicarea voii proprii. Monahul va învăța cum să renunțe la voia sa în fața fraților sau surorile de mănăstire și față de Stareț sau Stareță. Și Dumnezeu poate folosi toate cele trei căi foarte ușor. Dar care este calea pentru fiecare persoană este problema cheie.

– Următoarea întrebare: ”Cum ar trebui noii convertiți ortodocși să-și abordeze familia protestantă, de care sunt apropiați, care este confuză și supărată că au ales convertirea la Ortodoxie? Simt nevoia să le împărtășesc atât de multe, dar mă simt ezitant pentru că sunt atât de nou în credință, încât mă tem că nu voi fi în stare să explic cu exactitate Ortodoxia și că ei vor judeca Ortodoxia pe baza greșelilor inevitabile din explicațiile mele.”

Pr. Andrew CUNEO: Da. Este o experiență des întâlnită. Oamenii sunt foarte entuziasmați de experiența lor în credința ortodoxă și merg în profunzime, citesc, învață, vin la slujbe și apoi toată lumea din jurul lor se întreabă. Sigur. Cred că cel mai important lucru este să împărtășești lucrurile care au însemnătate pentru tine. Dacă este adevărat pentru tine, poți să împărtășești. Nu trebuie să fi un înțelept pe scenă, cu toate răspunsurile pentru fiecare posibilă întrebare polemică și teologică. E bine să împărtășești ceea ce te mișcă din credința, cultul și viața ortodoxă, și când împărtășești asta cu cineva, asta va avea sens. Dar asta nu înseamnă că îi va convinge.

Dar Ortodoxia nu este despre a convinge. Ortodoxia este un mod de viață. Și de multe ori acest tip de confuzie sau supărare a familiei locale, dacă cineva este doar credincios, iubitor și răbdător în timp, aceasta este o mărturie foarte puternică. Pentru că sperăm că vor vedea niște schimbări în modul în care trăiești, cum vorbești, cum te comporți, cum ierți, cum te comporți, cum mănânci… Toate aceste lucruri. Și dacă cineva poate demonstra asta de-a lungul anilor, asta devine o mărturie vie, fără să fie nevoie de cuvinte, sau răspunsuri perfecte pentru a rezolva anumite probleme. Dacă oamenii vor cu adevărat un răspuns, îl vor găsi.

Dacă oamenii vor cu adevărat un răspuns la o întrebare, îl vor căuta. Și chiar dacă nu-l obțin de la un fiu sau fiică nou convertiți la ortodoxie, dacă vor cu adevărat un răspuns, îl vor găsi. comunIar dacă nu, vor face ceva diferit. Așa că, viața de-a lungul timpului va fi cea mai puternică mărturie. Ce schimbare văd ei în acea familie? Ce schimbare văd în acel fiu sau fiică, sau acel soț sau soție? Sunt mai iertători, mai iubitori, se roagă mult? Sărbătoresc, postesc, Îl iubesc pe Dumnezeu? Aceste lucruri nu sunt răspunsuri la pachet dintr-o carte și vederea lor este o mărturie foarte eficientă, pentru că ei văd că e de durată și nu doar o ultima modă sau ultimul interes preluat. Deci trebuie să reziste la testul timpului.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!