Despre mântuire și îndumnezeire – IPS Kallistos Ware

Ascultați un cuvânt scurt și frumos în care IPS Kallistos Ware ne vorbește despre mântuire și îndumnezeire.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Mântuirea este ceea ce ne oferă religia. Și ce înseamnă mântuirea? Nu doar o schimbare pur și simplu la nivelul statutului nostru juridic, ci mântuirea înseamnă o schimbare completă a întregii noastre vieți. Mântuirea nu este doar un singur eveniment sau o clipă anume, ci mântuirea este un proces ce continuă chiar până la sfârșitul vieții noastre.

Acum ceva vreme, călătorind cu trenul, am fost întrebat de către persona ce stătea vis-a-vis de mine, un necunoscut: „Sunteți mântuit?” M-am gândit în sinea mea: „Cum să răspund?” Dacă spun: „sunt mântuit”, nu este oare aceasta [o afirmație] prea încrezătoare? Sf. Ap. Pavel, mult timp după convertirea lui pe drumul Damascului, spune: „Mă tem ca nu cumva altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.” Așadar, înainte de moarte nu putem vorbi despre mântuirea noastră ca despre un proces încheiat. Pe de altă parte, dacă i-aș răspunde străinului: „Nu, nu sunt mântuit.”, în acest caz ar putea foarte bine să spună: „atunci de ce umblați așa, îmbrăcat în negru?”.

Așadar i-am răspuns: „Nădăjduiesc ca, prin harul lui Dumnezeu, sunt pe cale de a fi mântuit.” Așa că am folosit prezentul continuu. Nu un eveniment singular, nu ceva deja terminat, ci o călătorie în desfășurare. Iar procesul de a fi mântuit va continua până chiar în momentul morții mele.

Cu adevărat, mulți dintre Părinții greci spun că până și în viața de apoi va exista un progres, călătoria nu se încheie odată cu moartea. Continuăm, în toată veșnicia, să înaintăm din slavă în slavă. Aceasta, dacă ai un punct de vedere dinamic, care pe mine mă atrage. Chiar și în viața de apoi, spune Sfântul Irineu, Dumnezeu va avea mereu ceva nou să ne învețe, iar noi vom avea mereu lucruri noi de învățat. Nu vom ajunge niciodată la punctul de a-I spune lui Dumnezeu: „Te repeți!”, „Acestea deja le-am auzit și altă dată.” Nu, chiar și în veacul ce va să fie, chiar și în rai – acolo unde sperăm cu toții că vom merge – încă va mai fi progres, încă va mai fi explorare. Dumnezeu va rămâne pentru veșnicie un Dumnezeu al surprizelor.

Așa că acesta este un mod în care eu văd mântuirea, dacă vreți, ca o călătorie. Și vor fi în această călătorie anumite momente hotărâtoare. Am putea vorbi chiar despre un moment anume, precum momentul convertirii noastre, dar nu izolăm acest moment, îl vedem ca parte a unui progres ce durează o viață întreagă, un drum ce continuă. Suntem exploratori, suntem într-o călătorie. Viața creștină este o cale, o cărare pe care o urmăm.

Noi, ortodocșii, folosim cuvântul „theosis” care literalmente înseamnă îndumnezeire sau divinizare. Bineînțeles, nu înseamnă că am devenit dumnezeu în sens literal, membrii adiționali ai Sfintei Treimi, ci termenul „theosis”, îndumnezeire, înseamnă că suntem chemați să ne împărtășim de viața divină, așa cum scrie în primul capitol din a doua epistolă a Sfântului Petru: suntem chemați a ne face părtași firii dumnezeiești. Devenim dumnezeiești nu prin fire, așa precum Dumnezeu este dumnezeiesc, ci prin împărtășire, prin participare. Îndumnezeirea înseamnă, așadar, odată cu mântuirea, o completă transformare a firii noastre. Iar această transformare sigur că nu va fi niciodată completă în această viață. Dar ne aflăm într-o călătorie și scopul acestei călătorii este viața în Hristos. Și chiar acum, chiar dacă am înaintat doar foarte puțin pe drumul mântuirii, chiar și așa, ne bucurăm de părtășia în Hristos, chiar dacă poate fi într-o formă nedesăvârșită în ceea ce ne privește pe aproape fiecare dintre noi. Un scriitor din secolul al 15-lea… secolul al 14-lea, din Bizanț, Sfântul Nicolae Cabasila, spune: „Dumnezeu este țelul final al călătoriei noastre, dar El este în același timp și hanul la care poposim peste noapte.” Așadar, este mereu în viața noastră de aici, de pe pământ… și poate este și în ceruri… o trăire a lui „aici și acum”, dar și o trăire a lui „nu încă”… [a lui] „există ceva mai mult”.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!