Ascultați o discuție fenomenală cu Sorin Damian în care acesta ne vorbește despre apariția ortodoxiei în Marea Britanie, despre marii sfinți care au existat în Regatul Unit al Marii Britanii și despre minunile acestora.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere. Ortodoxia în insulele britanice
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm la pahar cu ceai, la un pahar de ceai, cum vreți să-i spuneți, cu Sorin cu care am mai făcut o filmare foarte frumoasă, mie mi au plăcut foarte mult Sorin Damian care este cercetător în știință medievale, în istoria medievală la Universitatea Nottingham, cercetător și în Teologie, Teologie istorică. Vine din Marea Britanie, dar Marea Britanie este un termen pentru mine foarte interesant, de ce? Pentru că vorbim despre bretoni, dar acolo au fost celți, au fost saxoni, au venit normanzii peste, picții… o întreagă… așa.
Și din cauza asta aș dori să-l rog pe Sorin să vorbească puțin despre… pentru că totuși suntem în Sfântul Munte, să vorbească puțin despre apariția și evoluția creștinismului în insulele britanice pentru că este de fapt dacă nu mă înșel cea mai mare dacă nu singura civilizație insulară din Europa. Și asta are caracteristicile ei o să vedeți și nu mă refer aici la Lord of the rings și eu știu și druizi. Pentru că socotesc are o istorie foarte foarte interesantă, care este legată și este și distinctă relativ la istoria Europeană.
Deci Sorin ai cuvântul. Cam ce s-a întâmplat la început și cum a evoluat…
Sorin Damian: Sărutmâna, părinte. În primul rând, vă mulțumim că ne-ați primit și ne-ați găzduit la această sfântă Chilie a dumneavoastră. Da, ortodoxia în Marea Britanie, istoria ortodoxiei în Marea Britanie este destul de complexă. Eu refuz să vorbesc despre apariția creștinismului în Marea Britanie. Eu asimilez creștinismul cu ortodoxia.
Părintele Teologos: Evident.
Sorin Damian: Din nefericire, în ziua de astăzi având în vedere marea mișcare ecumenistă, aceasta a distrus noțiunea termenului de creștinism și l-a transforma, l-a diluat într-un fel de pan-creștinism. Toată lumea este bună laolaltă, fiecare cu fațeta lui în creștinism, ce religie este bună. Nu! Singura și adevărata religie este ortodoxia, creștinismul ortodox. De aceea, voi vorbi despre apariția ortodoxiei în insulele britanice.
Trecutul păgân și influențele lui contemporane
Părintele Teologos: Da și mai ales trebuie să menționăm că au fost mari sfinți și acest sfinți au fost sfinți ortodocși care datorită ereticizării vestului în timp, din păcate această acest creștin s-a diluat în Marea Britanie până la reapariția păgânismului de fapt în ziua de astăzi.
Sorin Damian: Da, așa este. Insulele britanice ca și tot toată Europa și de fapt întreaga lume până la venirea Mântuitorului Hristos a fost o zonă păgână, o zonă plină de păgânism, plină de zeități, divinități ale cerului, ale pământului, divinități ale stelelor… Și într-adevăr pentru că ați menționat și acești druizi, această religie druidică care din nefericire e o religie ce presupunea sacrificii umane pentru a ajunge la un Dumnezeu impersonal, la o iluminare de tip Nirvana indiană unde nu există nimic personal, ci doar o diluare într-un absolut total. Dar acest lucru, iată, nu se făcea printr-o simplă rugăciune, ci prin aducerea de jertfe și nu orice fel de jertfe, ci jertfe umane.
Noi știm mai multe… secolul 20 și 21 ca o glumă despre druizi din filmele și desenele animate cu Asterix și Obelix, cu acel druid cu barbă albă care de fapt avea în același timp și rolul de mag și rolul de de vrăjitor și rolul de medic.
Părintele Teologos: Era mare problemă… Iartă-mă că te întrerup, Sorin, era o mare problemă de ce? Pentru că în aceste în aceste creații artistice care sunt de foarte mare impact druizii apar ca niște bătrânei așa, ca niște oameni simpatici, dar realitatea era mult mult mai dură.
Sorin Damian: Exact. Ei au fost niște oameni foarte malefici care bineînțeles că s-au opus nu numai pătrunderii creștinismului, dar bineînțeles și răspândirii lui în spațiul insular britanic și luând-o pe firul istoric, primele dovezi documentare despre apariția creștinismului insulele britanice le avem încă din secolul al III-lea. Scrieri bizantine care ne vorbesc despre un apostolat incipient al Sfântului Apostol Aristobul, unul dintre cei 70 de ucenici și a Sfântului și Dreptului Iosif din Arimateea.
Părintele Teologos: Serios? Slavă lui Dumnezeu.
Clarificări geografice și istorice
Sorin Damian: Da. Se pare că ar fi propovăduit acolo; ceea ce s-a întâmplat, unde au trecut la Domnul nu se știe, dar se știe că au au propovăduit Evanghelia lui Hristos în Insulele britanice. Sigur, mai apoi în secolul al III-lea îl avem pe marele Sfânt Mucenic Alban, primul martir britanic menționat, dacă îi putem spune așa.
Aici să fac o mică divagație de la subiect: noi de multe ori confundăm insule britanice cu Anglia și cu Marea Britanie.
Părintele Teologos: Da, cred că ar fi bine să lămurim puțin.
Sorin Damian: Insulele britanice reprezintă tot arhipelagul însemnând atât ceea ce astăzi este Republica Irlanda și Marea Britanie. Marea Britanie la rândul ei este divizată în Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Deci Marea Britanie. Și Maia Britanie împreună cu Republica Irlanda formează acest arhipelag al insulelor britanice.
Revenind revenind la subiect, iată, fiind o civilizație să-i spunem așa insulară, deci ruptă oarecum continentul european și evoluția creștinismului timpuriu a fost diferită de cea atât de pe continentul european cât și de cea din Orient, din răsărit.
Părintele Teologos: Care aveau legătură între ele pentru că existau…
Sorin Damian: Exact, exact.
Părintele Teologos: Și mai ales, pe vremea respectivă apa era un obstacol serios.
Sorin Damian: Exact și să nu uităm că în anul 476, odată cu căderea Imperiului Roman de Apus, se retrag toate legiunile romane și toată stăpânirea romano-bizantină dacă-i putem spune așa din insulele britanice, rămânând acolo simplele formațiuni care au mai rămas care să se autoguverneze și apere de invadatorii anglo-saxoni care urmau să vină în secolele al 4-lea și al 5-lea. Și de aceea creștinismul insular s-a dezvoltat puțin separat de creștinismul occidental și răsăritean. Și ce înseamnă acest lucru?
Ortodoxia celților. Particularități
Acest lucru înseamnă că acest creștinism, așa cum unii dintre istorici l-au numit, s-a transformat într-un creștinism ortodox celt. De ce i s-a spus celt? Tocmai din cauza anumitor particularități pe care le-a avut și o să menționez câteva: data sărbătorii Paștelui.
Se întâmpla de foarte multe ori ca data Paștelui de pe calendarul celt să fie total diferită de cea prăznuită atât la Roma cât și la Constantinopol sau în Alexandria sau Ierusalimul. De ce? Ortodoxia celtă, creștinii ortodocși celți foloseau un mix de calendar extrem de complex atât solar cât și lunar. Și niciodată data Paștelui nu pica cu data Paștelui, să zicem, de pe continent.
Părintele Teologos: Și cred că din cauza asta s-a făcut la Sinodul I ecumenic, dacă nu mă înșel, s-a încercat o unificare.
Sorin Damian: Exact. Care cu timpul a reușit, dar într-o primă fază ei au avut această particularitate strictă care se va vedea în timp. A fost foarte greu de renunțat la ea, foarte greu de acceptat.
Particularitatea tonsurii monahale
O a doua particularitate: tonsura monahală. Creștinismul occidental avea o tunsură de tipul – în vârful capului în momentul în care cineva era afierosit Domnului, intra în monahism, cum am spune noi în ziua de astăzi era tuns și această tunsură ce însemna? Tot părul din jurul capului era tăiat. De ce? Ce simboliza acest lucru? Tu, cel care intrai în mănăstire urma să o iei pe calea pătimirilor Mântuitorului și acea o însură semnifica cununa de spini a Mântuitorului Hristos. Aceasta era semnificația tunsurii.
Părintele Teologos: Nu știam. Am văzut…
Sorin Damian: Da, deși dacă vă uitați în imagini și chiar în filmele cu tentă medievală, călugării pare puțin ciudăței sau au așa o…
Părintele Teologos: Călugării catolici.
Sorin Damian: Da. Călugării occidentali, ați văzut că au păr pe cap, dar au o mică cheliuță. Spre deosebire de aceștia, monahii celți din insulele britanice aveau o tunsură – nu există imagini, dar există un document istoric care spune că erau tunși de la o ureche la cealaltă ureche.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Cum vine…?
Sorin Damian: Ce însemna acest lucru nu se știe, dar există acest document istoric în limba latină, chiar într-un manuscris de secol VI unde spune acolo, citez din memorie: celții sunt împotrivitori ai creștinismului continental prin foarte multe lucruri, dar mai ales prin tonsura pe care o acordă monahilor lor și anume această tunsură pornește de la o ureche și se termină la cealaltă ureche.
Părintele Teologos: Foarte interesant…
Sorin Damian: Ce înseamnă… nu avem nicio reprezentare fizică, nu știm ce ar putea însemna acest lucru. Deci iată: data sărbătorii Paștelui, tunsura monahilor.
Spovedania individuală – noutate pentru spațiul celților
O a treia mare diferență față de de creștinismul continental și răsăritean: problema tainei spovedaniei.
Aici aflăm pentru prima dată spovedania individuală.
Părintele Teologos: A, serios?
Sorin Damian: Da. În creștinismul celt – spovedania individuală. Și apar începând chiar cu marii sfinți – Sfântul Columba și Sfântul Ioan David de Wales luminătorul Țării Galilor,
anumite anumite cărți scrise denumite penitențiale. Ce erau aceste penitențiale ceea ce înțelegem noi în ziua de astăzi prin îndreptar de spovedanie.
Părintele Teologos: Fantastic. Acolo.
Sorin Damian: Apar pentru prima dată în zona insulelor britanice, în creștinismul ortodox celt, penitențialele îndreptarele de spovedanie unde fiecărui păcat i se atribuia o anumită penitență. Deci iată o a treia mare diferență. Noi știm din tradiția noastră că până undeva spre secolele VI-VII, poate și mai târziu, spovedania era publică. La fel se întâmpla și la Roma, în Episcopatul Romei care însemna tot occidentul. Spovedanie de tip public. Dar iată că în insulele britanice se dezvoltase spovedania de tip individual.
Părintele Teologos: Pentru prima dată. Foarte frumos și foarte bine. De ce? Pentru că evident apar tensiuni și…
Sorin Damian: Exact, și sminteală. În spovedania publică tu n-ai făcut un păcat, îl auzi la celălalt, îți stârnește interesul.
Părintele Teologos: Da și nu numai asta. Cum te simți tu când auzi că celălalt ți-a furat ceva sau… Și un al treilea lucru care este foarte important să spovedanie și care nu se știe și de-asta chiar vreau să spun oamenilor: în spovedania particulară este vorba de terapeutică – adică avem să zic așa două suflete – un suflet este foarte dur, nepocăit foarte așa căruia îi trebuie un canon sau îi trebuie o pocăință mai dură ca să-l înmoi și altul, săracul, care este spre deznădejde și așa mai departe și acolo, cu duhul blândeții.
Ei, dacă dacă cel dur află că cel spre deznădejde, mai elegiac așa a primit un canal mai ușor pentru că nu poate să-l ducă omul, se smintește.
Sorin Damian: Exact.
Părintele Teologos: Din cauza asta este foarte bine că a apărut insulele britanice pentru prima dată, să zic așa, spovedania particulară și vezi că de aici s-a extins…
Rolul și importanța stareților
Sorin Damian: Da și îndreptare de spovedanie, aceste penitențiale. O altă caracteristică specifică creștinismului insular ortodox celt este aceea că stareții de mănăstiri erau mai importanți decât episcopii.
Părintele Teologos: Serios? Bineînțeles pentru mănăstire, nu? sau cum?
Sorin Damian: Pentru întreaga creștinătate a insulelor britanice, specific lor. Stareții mănăstirilor erau mult mai importanți decât episcopii. De ce? Nu există documente istorice, dar există documente istorice care atestă această importanță.
Părintele Teologos: Deci nu știm cauza, dar știm faptul…
Hirotonia în insulele britanice, anul 600
Sorin Damian: Nu știm cauza, dar știm practic. Și de aici apare problema către începutul secolului al VII-lea al recunoașterii hirotoniilor preoților și episcopiilor din insulele britanice și primul care ridică această problemă este Sfântul Ierarh Grigore cel Mare Episcopul Romei care a păstorit între anii 590-600. Este pentru prima dată când un Episcop al Romei își pune problema, când unul reprezentant înalt al bisericii își pune problema creștinismului din insulele britanice – ce se întâmplă, domnule, acolo? Deci iată anul 600. Au trecut 600 de ani de la Hristos, nimeni nu s-a implicat până atunci, nimeni nu a ridicat această problemă.
Părintele Teologos: Ca și cum noi ne-am interesa acum de un fenomen din anul 1400 până astăzi. Adică vreau să pun o distanță foarte lungă…
Sorin Damian: Exact, și fiind și la vremea aceea singurul scaun canonic recunoscut în pentahii în cele cinci mari patriarhii ortodoxe, vorbim despre o Romă ortodoxă, Sfântul Grigore cel Mare îl alege pe un mare erudit – pe Augustin. Nu Fericitul Augustin, să nu se facă o confuzie, ci pe un alt Augustin, un nobil care a renunțat la avere, un om foarte educat, a intrat în monahism, știa mult mai multe limbi străine și știa și dialectul acesta al insulelor britanice al celților. Și atunci Sfântul Ioan Grigore de ce să nu-l trimită ca misionar între ghilimele să „reîncreștineze” insulele britanice. Ce înseamna acest lucru? Să meargă și să cerceteze cu dinadinsul să vadă cine sunt episcopi, dacă acei episcopi au avut la rândul hirotonie validă și dacă ei au avut hirotonie validă pe cine au hirotonit ei mai departe ca preoți și ca episcopi.
Părintele Teologos: Succesiunea apostolică.
Sorin Damian: Exact, dar vă dați seama, dacă timp de 600 de ani în insulele britanice, să spunem așa, s-au auto-guvernat, venirea unui reprezentant al unui mare centru bineînțeles că nu a fost privită cu ochi buni și au început foarte multe discuții, să spunem așa, lupte pentru că și politicul s-a implicat… Să ne reamintim, insulele britanice nu reprezentau un tot unitar și erau câteva zeci de regate. Fiecare regat în parte avea câte un rege, fiecare rege era fie creștin, fie păgân. Dacă era păgân, îi persecuta pe creștini sau îi alunga în celelalte regate. Dacă era creștin a accepta.
Părintele Teologos: Am înțeles. Accepta, dar totuși era reticent față de venetic, să zic așa.
Sorin Damian: Exact, dar într-adevăr scaunul Romei era recunoscut ca fiind locul unde fuseseră martirizați corifeii Apostolilor Sfinții Petru și Pavel.
Părintele Teologos: Ca primul între egali, să zic așa.
Lucrarea Sfântului Ierarh Augustin
Sorin Damian: Exact. Sfântul ierarh Augustin a întreprins o lucrare misionară extrem de bogată și extrem de dură pentru acele vremuri. Gândiți-vă, noi suntem obișnuiți să vedem, să spunem așa, înaltul cler din ziua de astăzi, dar atunci înaltul cler era mult mai simplu. Și Sfântul Augustin mergea din oraș în oraș efectiv cu toiagul în mână, cu măgărușul, cu oamenii lui după el – oamenii aduși de la Roma – și cu decretul Sfântului Ioan Grigore ca să se știe cine este. Nu era ca în ziua de astăzi – acreditări, telefoane, legitimații.
Părintele Teologos: Da, calculatoare să cauți în baza de date….
Sorin Damian: Exact. Aveai un decret oficial și acela era de ajuns ca să fii de de încredere. Partea bună a fost că în cele din urmă el a reușit să pună rânduială în rândul clerului insulelor britanice.
Cotropirea insulelor și păstrarea tradiției creștine
Problema a apărut mai târziu. În secolul al V-lea invadează anglo-saxonii insulele britanice. Acea stabilitate, să spunem, a credinței dintr-o dată s-a dat peste cap. De ce? Călugării au fost uciși, mănăstirile distruse, vandalizate, cam ceea ce se întâmpla și în Sfântul Munte al Athonului cu pirații care din vreme în vreme veneau, vandalizau mănăstirile, ucideau călugării în vârstă pentru că nu aveau ce face cu ei, furau ce puteau și pe călugării tineri îi luau cu ei și-i vindeau ca sclavi mai departe. Așa s-a întâmplat și în insulele britanice.
Părintele Teologos: Dar în Sfântul Munte mai existau câțiva călugări care mențineau tradiția. În Anglia au existat?
Sorin Damian: Da, da, da. Pentru că Anglia, așa cum este și ziua de azi, dar gândiți-vă în acea perioadă, este o zonă insulară extrem de împădurită. Și foarte mulți s-au retras către munți și către păduri unde bineînțeles că nu puteau fi găsiți.
Deci după această mișcare misionară și de evanghelizare, iată vine din nou un val păgânesc care distruge în mare parte ceea ce se așezase din punct de vedere al creștinismului. Vin secolul al VI-lea și al VII-lea; dacă putem spune începe un nou reviriment al creștinismului insula britanice cu sfinți de tipul Sfântului Columba de Iona și Sfântul Aidan de LindisfarneIona și Lindisfarne erau două insule: una în Scoția, una la marginea Scoției și una la marginea Angliei, dacă îi putem spune așa. Aceste două insule reprezintă pentru insulele britanice ceea ce reprezintă astăzi Muntele Athos pentru ortodoxie.
Părintele Teologos: A erau focare…
Familiile nobile și propovăduirea creștinismului
Sorin Damian: O dată, un focar de intelectualitate – să nu uităm că și Muntele Athos și școlile athonite erau și mari domnitori Ștefan cel Mare, Vasile Lupu cred că și Mihai Viteazul dacă îmi aduc îmi aminte au studiat în Sfântul Munte. Același lucru era și cu aceste două insule Aiona și Lindisfarne. Intelectualii vremii – regi, nobili – își trimiteau copiii acolo ca să fie educați, foarte mulți dintre ei în cele din urmă alegeau monahismul și mergeau ca misionari și propovăduitori. Dintre toți marii sfinți ai insulelor britanice majoritatea provin din familii nobile.
Părintele Teologos: Serios?
Sorin Damian: Deci din familii foarte bogate. Iată, ce însemna în acele vremuri cu adevărat mărturisirea credinței și a fi cu adevărat, să spunem așa, credincioși și mărturisitori. Erai bogat, te săturai de bogăție de plăcerile trecătoare ale lumii și pentru vremea aceea și la un moment dat, vedeai golul din sinea ta.
Părintele Teologos: Deșertăciune lumii.
Sorin Damian: Exact și acum ce fac? Dar iată că ei mergeau mult mai departe și spuneau stop, ok. De acum înainte, mergem către Hristos. Dar nu personal, ci către Hristos să-L mărturisim către restul.
Părintele Teologos: Personal și prin retragerea din lume ne întoarcem iarăși în lume, în lucrarea de propovăduire.
Sorin Damian: Exact. Din aceste două insule au ieșit foarte mulți sfinți atât în părțile Scoției cât și în părțile Britaniei și în părțile Țării Galilor.
Părintele Teologos: La sfârșit, după ce termini cu istoricul, o să spui exemple de sfinți!
Sorin Damian: Da, da. Un punct de de referință, să spunem așa, în aducerea creștinismului britanic către supunerea Romei este Sinodul de la Whitby care a avut loc în anul 664 când efectiv a fost convocați toți episcopii deja considerați valizi, cu hirotonie validă și recunoscuți de către scaunul patriarhal al Romei, au fost convocați la acest sinod și pur și simplu li s-a spus: de acum înainte data Paștelui – aici e cea mai mare problemă – o veți face după scaunul Romei, tonsura monahală va fi cea care se face la Roma. Pentru că acestea erau cele două mari probleme ale scaunului Romei în privința creștinismului Din insulele britanice.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Iartă-mă că te întrerup! Că erau două probleme de procedură importante, dar de procedură, adică nu era o problemă în dogmatică.
Sorin Damian: Da.
Părintele Teologos: Foarte bine. Slavă lui Dumnezeu totuși!
Sfânta Muceniță Winifred
Sorin Damian: Exemple de sfinți… O mare sfântă mărturisitoare – Sfânta Muceniță Winifred.
Părintele Teologos: Da, chiar! Ai spus data trecută…
Sorin Damian: Am menționat-o scurt data trecută, sunt foarte atașat de această sfântă pe care am descoperit-o recent anul trecut și am început să-i cercetez viața, să-i traduc viața. O sfântă de secol 7 din Țara Galilor, din nou, o sfântă provenită dintr-o familie nobiliară care în cele din urmă decide să renunțe la tot, dar încă nu intră în viața monahală.
În Viețile Sfinților, în matriologium roman, care înseamnă ceea ce înțelegem noi prin Viețile Sfinților din limba română, se spune că la un moment dat, mergând pe o pajiște în sudul Țării Galilor, un prinț dintr-un alt legat vecin, văzând-o că este foarte frumoasă a mers la dânsa și i-a spus „aș vrea să te căsătorești cu mine”. Ea i-a spus „eu nu pot să mă căsătoresc pentru că eu vreau să intru în monahism, eu am renunțat la toate bogățiile familiei mele nu ca să mă căsătoresc cu cineva foarte bogat și din nou să am un rang nobiliar”.
Și acest prinț fiind plin de mândrie a scos sabia și pe loc i-a tăiat capul sfintei.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
Sorin Damian: Pe loc i-a tăiat capul Sfintei. În locul unde a căzut capul Sfintei a izvorât un mare izvor care se află și în ziua de astăzi, există și în ziua de astăzi. Văzând cineva ceea ce s-a întâmplat, a alergat la o mănăstire din apropiere unde stareț era un cuvios pe nume Beuno. Acest cuvios Beuno era unchiul Sfintei Winifred. Vine și Cuviosul Beuno în acel loc, îl vede mândru cu sabia plină de sânge pe acel prinț. Cuviosul Beuno ridică mâinile către Dumnezeu și imploră pedeapsa divină pentru acea nedreptate. La acel moment, Dumnezeu ascultându-i rugăciunea, se despică pământul și acest principe intră în străfundurile pământului și apoi pământul se închide la loc.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Văzând această minune, Cuviosul Beuno continuă cu rugăciunea și spune „Doamne, dacă pe mine ne vrednicul m-ai ascultat acum și ai îndreptat această nedreptate, rogu-mă Ție ca să o readuci la viață pe această fată nevinovată”. Nu neapărat că erau rudenii de sânge. Și atunci se aude o voce care îi spune: „pune capul la locul trupului” și momentul în care a făcut acest lucru, Sfânta a înviat.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Și capul s-a închegat din nou cu trupul, dar ca semn peste veacuri al minunii și așa este reprezentată în icoanele vechi această sfântă are o dungă albă în jurul gâtului acolo unde a fost tăietură. Ca mărturie peste peste veacuri. Iată că deși istorioara este destul de simplă, vedeți nu avem lucruri dogmatice, nu avem prea multă istorie, prea multă politică.
Părintele Teologos: Da, foarte frumos.
Sorin Damian: Da, este destul de simplă, dar ca să vedeți peste ani câtă putere a avut această sfântă.
Părintele Teologos: Și ce sfințenie a avut Beuno! Adică Sfântul Beuno.
Sorin Damian:. Exact. Mergând puțin mai departe, văzând și această minune la acel loc unde se întâmplase uciderea și unde izvorâse acel izvor, se afla o piatră, o piatră mare care există până în ziua de astăzi acolo. Plin de emoție Cuviosul Beuno se așează puțin pe acea piatră să se liniștească și face o ultimă rugăciune la acel loc către Dumnezeu și spune „Doamne de două ori m-ai ascultat și ai făcut două mari minuni. Te rog, să mai faci încă o minune, dar nu pentru mine de acum înainte. Și fie ca oricine de acum înainte va veni, se va îmbăia și va gusta din aceasta apă să se tămăduiască de toate bolile. Și femeile care doresc să aibă copii să rămână însărcinate.”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Izvorul Sfintei Mucenițe Winifred. Mărturii despre minuni contemporane
Sorin Damian: Ei, și iată! Deci vedeți vorbim secolul al VI-lea. Până în ziua de astăzi există acest izvor. Inițial acolo a fost amenajată o mănăstire, dar în timpul reformei protestante a lui Henric al VIII-lea, secolul al XVI-lea mănăstirea a fost dărâmată și izvorul astupat, dar iată că izvorul nu a stat astupat.
Părintele Teologos: Da?
Sorin Damian: Henric al VIII-lea de câte ori încerca și poruncea ca să se adune cât mai multe pietroaie, izvorul țâșnea și mai mult și le împrăștia și la un moment dat a renunțat. Și acum este amenajat, să spunem așa, un fel de mic altar. Acolo, la izvor s-a construit un bazin – să-i spunem piscină, mai modern – izvorul izvorăște de la locul lui, vine cumva pe dedesubt și umple această piscină. În fiecare zi, timp de o jumătate de oră, de la ora 10:30 la 11:00 și de la 13:30 la 14:00, cine vrea se poate îmbăia în acel loc.
Părintele Teologos: Serios, astăzi?
Sorin Damian: Astăzi și în fiecare zi.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Este locul unde te poți îmbăia și locul de unde poți lua apă pentru tine acasă. Foarte multe minuni atestate documentar s-au întâmplat la acest izvor: exact cu tămăduire de boli și cu femei care doreau să rămână însărcinate. Și atenție, aceste minuni sunt atestate documentar și în buletinele medicale din secolele XVII, XVIII și XIX din Țara Galilor. Există chiar o lucrare de pe la 1800 și ceva, nu-mi aduc aminte bine, care are titlul de genul Mărturia doctorului X în privința minunii făcute cu doamna Y. Și această cărțulie care are vreo 40 de pagini povestește suferința femeii – cum se ducea el, de câte ori a consultat-o, ce boli, ce a găsit, ce probleme de sănătate a găsit și cum s-a dus la acest izvor în câteva rânduri, a băut din acea apă și s-a îmbăiat cu acea apă și în cele din urmă s-a tămăduit de boala ei.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci tare…
Sorin Damian: O boală… cercetătorii din ziua de astăzi consideră că ar fi o formă de cancer care nu se știa la vremea aceea, terminală. Deci iată minunile se întâmplă până în ziua de astăzi.
O întâmplare personală a lui Sorin, la izvor
Noi anul trecut, în luna martie, grupul acesta cu care am venit aici, noi suntem de la Parohia Ortodoxă Română Sfinții Apostoli Petru și Pavel și Sfântul Ierarh Spiridon Episcopul Trimitundei undei din Nottingham și am făcut împreună cu părintele Dan Petru Ghindea, părintele de la Parohia noastră…
Părintele Teologos: Toată dragostea noastră pentru…
Sorin Damian: Un pelerinaj la acest la acest izvor. Bineînțeles, majoritatea nu știa, nici nu auziseră. Le-am spus exact cum discutăm acum ce s-a întâmplat acolo, cine vrea să-și ia haine de schimb – că ai și un loc acolo, exact ca la un ștrand, ai locuri unde să te poți schimba.
Părintele Teologos: Un vestiar?
Sorin Damian: Da, un vestiar. Deci gândiți-vă că apa de la acel izvor nu este încălzită, nu este pregătită cu nimic.
Părintele Teologos: Da, e izvor.
Sorin Damian: În momentul în care intri în apă, ai înghețat. Deci este apa foarte rece, dar gândiți-vă: de atâtea sute de ani, deci iată de fapt 1500 de ani aproape, nimeni nu s-a îmbolnăvit, nimeni nu a murit de la acea apă. Și chiar și din grupul nostru au intrat și copii, au intrat și copii mici și chiar s-a întâmplat și o minune cu cineva din grupul nostru.
Părintele Teologos: E de față? Nu spunem cine…
Sorin Damian: Da, este de față. Soția unuia dintre frații noștri de aici de față a rămas din nou însărcinată cu al patrulea copil.
Părintele Teologos: Serios? Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Fiica cea mare a lor când au mers acolo, așa ca o rugăciune a unui copil, s-a rugat ca Sfânta să-i dăruiască și ei o surioară pentru că această familie are o fată și doi băieți. Și iată că Dumnezeu a rânduit ca să fie și fată.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sfântă.
Sorin Damian: Da, să fie și fată și numele va fi Ana Winifred.
Părintele Teologos: Da, foarte bine. Mare Sfântă!
Sorin Damian: Deci ca să vedeți o minune nu din cărți, nu din auzite, ci o minune practică și concretă până în ziua de astăzi. Deci iată o Sfântă de secol VI, din insulele britanice în Țara Galilor.
Părintele Teologos: Sfântă ortodoxă.
Sorin Damian: Sfântă ortodoxă. Da, iată o mare minune.
Sfântul Ioan David de Wales. Rânduiala sa
Trecând la alt sfânt, Sfântul Ioan David de Wales. Adică David al Țării Galilor, un nou luminător tot de secol al VII-lea, iarăși provenit dintr-o familie nobiliară, renunțând la la toate avuțiile lumii, decide să ne tragă într-o mănăstire și acolo postind foarte aspru, la un moment dat, îi apar un înger care-i spune „Dumnezeu te va trimite într-o misiune pe tine, să propovăduiești Cuvântul la popoarele din aceste părți care au uitat de cuvântul lui Dumnezeu”.
Și atunci, Sfântul într-adevăr merge, propovăduiește, se întâmplă multe minuni, tămăduiește foarte mulți oameni, în cele din urmă este ales ca Episcop, dar ca să vedeți ce exemplu de viață: el în fiecare zi, în fiecare seară, nu-l vedea nimeni decât ucenicul lui care îl urmărea în ascuns și care a lăsat mărturia vieții acestui sfânt, îl vedea seara când toți monahii se duceau la culcare, el se ducea la un râu, intra până la brâu în acel râu. Deci gândiți-vă, un râu cu apă rece și citea din Psaltire.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Și râul nu era, cum să zic, la ecuator, era…
Sorin Damian: Nu era la ecuator. Gândiți-vă, în insulele britanice, nu prea aveți căldură tot anul. Este foarte frig. Și el la rândul lui ne-a lăsat un tip de îndreptar de spovedanie și un ghid monahal.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Din secolul VI.
Sorin Damian: Un mic ghid monahal. Da. Câteva câteva scurte idei din acest ghid monahal: monahii niciodată să nu bea bere. Deci atenție, nu vin. De ce? Pentru că în Țara Galilor se producea foarte multă bere la acea vreme. Deci monahilor le este interzis să bea bere și să mănânce carne, o dată. Monahilor le este permis să mănânce pâine și orice fel de verdețuri.
Părintele Teologos: Slavă Dumnezeu! Vegetarieni, adică.
Sorin Damian: Vegetarieni. Și la fel, monahilor le este interzis să-și supere frații și atenție, cei își care supără frații vor trebui să fie supuși la ceea ce se numește în limba română plecarea într-un pelerinaj de penitență. Și această acest pelerinaj de penitență era unul dintre acele puncte de diferență dintre creștinismul ortodox insular și restul, continental.
Ce înseamna acest pelerinaj? Dacă tu ai mâniat pe cineva, ai supărat pe cineva, ai săvârșit vreun păcat mare, în funcție de gravitatea păcatului tu trebuia pentru o anumită perioadă de timp să pleci din casa ta, dacă erai mirean.
Părintele Teologos: Serios?
Sorin Damian: Să pleci pur și simplu cu o desagă în spate, să pornești într-un pelerinaj către un loc sfânt, cel mai apropiat sau cel mai depărtat, iarăși, în funcție de gravitatea păcatului și pe tot acel drum să te gândești la ceea ce ai făcut.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Dacă păcatul era foarte grav atunci trebuia să pleci și din oraș și din regiune Și acest lucru trebuia să-l facă și un monah care-și supăra fratele: să plece în acest pelerinaj. Iată, iarăși un lucru specific pe care nu-l întâlnim nici în creștinismul la occidental, continental, nici în cel răsăritean – acest acest lucru specific.
Părintele Teologos: Canonul ăsta…
Sfântul Ierarh Chad Episcop de Lichfield
Sorin Damian: Da. Am mai vorbit data trecută puțin și doresc să reiau.
Sfântul Ierarh Chad Episcop de Lichfield, un Sfânt foarte foarte drag mie. Sfânt de secol al VII-lea provenind tot dintr-o familie nobiliară. Ca să vedeți, nu putem spune că este o nimereală, nu putem spune că este un hazard.
Părintele Teologos: Eu cred că în clipa în care oamenii au o educație aleasă, în clipa respectivă își dau seama de măreția și de superioritatea lui Hristos. Cred că de aici provine.
Sorin Damian: Dar iată paradoxul cu ziua de astăzi.
Părintele Teologos: Da. Numai că ziua de astăzi… nu vreau să jignesc pe nimeni, dar nu știu cât de aleasă este educația astăzi în familiile avute pentru că cred că pe vremea respectivă nobilul nu era numai cel care era avut, ci cel care era nobil adică avea și o educația aleasă.
Sorin Damian: Exact și să nu uităm că în acea vreme educația era făcută și acest lucru trebuie accentuat chiar și pentru ziua de astăzi, având în vedere laicizarea extremă a educației de azi. Educația o făceau mănăstirile.
Părintele Teologos: Da, așa este.
Sorin Damian: Atenție, mănăstirile. Deci dacă mergeai la mănăstire, nu trebuia neapărat să te faci călugăr a doua zi sau să faci o mare penitență. Nu. Mănăstirile reprezentau școala. Monahii erau intelectualii, erau oamenii intelectuali acelor vremuri. Iată, din nefericire, spre deosebire de ziua de astăzi când societatea noastră actuală în care trăim jignește monahismul, considerându-i niște primitivi pe monahi, niște oameni ai nimănui, niște zevzeci. Dar iată și în ziua de astăzi, asta este din păcate, nu ne mai documentăm, nu mai citim, ne place comercialismul și lucrurile atașate de acesta, dar și în ziua de azi avem enorm, enorm de mulți monahi intelectuali dar care din smerenie stau liniștiți în banca lor, având în vedere ceea ce se întâmplă în societate și considerând și pe bună dreptate că s-a scris deja foarte mult, s-a publicat foarte mult în diferite limbi străine chiar și în limbi occidentale.
Deci omul dacă vrea, atât omul creștin cât și non-creștin, dacă ar vrea să se întoarcă la adevărata credință are de unde să se informeze.
Părintele Teologos: Trebuie să caute însă. Monahii nu sunt sevzeci, oameni buni, în afară de mine, nu e nimeni zevzec. Să credeți treaba asta.
Sorin Damian: Revenim la Sfântul Chad. Renunță la viața lumească și la bogății și se retrage într-o mănăstire unde stareț era fratele său. Ei erau patru frați, toți renunțaseră la viața princiară și se retrăseseră prin mănăstiri. La fel, Sfântul Chad este ales într-o vedenie de un înger ca să reevanghelizeze regatul Nortrumbriei.
Exact cum am spus la început, insule britanice erau împărțite în mai multe regate mici și după invazia anglo-saxonă care a readus păgânismul, acesta fiind din nou ușor ușor alungat trebuia o reîncreștinare pentru că deja trecuseră câteva generații care uitaseră de Hristos.
Părintele Teologos: Mai rămâneau doar focarele mănăstirești, să spun așa.
Provocările spirituale
Sorin Damian: Exact. Și Sfântul Chad primește, să spunem așa, ca păstorire zona Litchfield. El mergea cu măgărușul, cu toiagul în mână, cine voia să-l asculte îl asculta și se boteza. Și iarăși aici apar acești druizi de care scăpăm foarte târziu în istorie… De fapt, dacă stăm să ne gândim, nu scăpăm deloc pentru că îi vedem și în ziua de astăzi.
Părintele Teologos: Din păcate.
Sorin Damian: Îi vedem și în ziua de astăzi organizați în această nouă mișcare a New Age-ului, cum își spun ei, unde iată, este un amestec de diverse și hinduism, druidism…
Părintele Teologos: New Age este o mișcare care se caracterizeze prin mimetismul ei și prin acceptarea oricăror ideologii, să zic așa, că nici măcar religii nu le pot spune. Oricăror ideologii numai ca să poată să agațe adepți. Cred că acolo este marele pericol.
Sorin Damian: Exact. Deci iată, vedeți, cu toate că trăim în secolul XXI, aceleași probleme se întâmplau și în secolul al VI-lea unde acești druizi căutau să-i convingă pe oameni că ei sunt adevărații reprezentanți ai unei divinități nonpersonale. Și Sfântul Chad a avut foarte mult de furcă cu acești druizi care chiar au încercat să-l ucidă de câteva ori, dar prin minune a scăpat și pentru ca săvârșit foarte multe tămăduiri – este cunoscut ca un mare tămăduitor în spațiul ortodox – oamenii s-au reîntors la creștinismul tradițional ortodox.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Astăzi există catedrala din Litchfield, o catedrală anglicană construită pe un mic deal din acest orășel, este un mic orășel aflat lângă Birmingham, oraș mare, al doilea oraș ca putere economică și ca mărime din Marea Britanie după Londra. Spun documentele istorice că acolo ar fi fost martirizați în timpul persecuției lui Dioclețian, aproximativ 3 000 de creștini. Gândiți-vă, depărtarea! Insule britanice astăzi ni se par departe când faci de la București la Londra trei ore cu avionul. Dar gândiți-vă în acea vreme ce distanță imensă! Dar iată lucrarea diavolească a mers până în cele mai mici colțuri ale lumii. Pe acest loc unde au fost martirizați aproximativ 3 000 de creștini…
Părintele Teologos: Să avem rugăciunile lor!
Minuni ale Sfântului Chad
Sorin Damian: Da. Sfântul a hotărât să construiască o mică bisericuță care astăzi s-a transformat în marea catedrală din Litchfield. O altă mare minune săvârșită de Sfântul Ierarh Chad este făcută cu unul dintre fiii regelui acestei zone, acestei regiuni, să-i spunem cu capitala la Litchfield. Regele era păgân și un susținător druidismului.
Sfântul Chad avea obiceiul de a se retrage în pădure, la liniște să se roage și își făcuse o mică chilie în scorbura unui copac bătrân.
Părintele Teologos: În scorbură!…
Sorin Damian: În scorbura unui copac bătrân își săpase o mică chilie. Și acolo mergând fiul acestui rege a vrut să-l ucidă pe sfânt, dar iată că el a căzut într-o mlaștină. Lângă mlaștina aceea a venit un cerb. Cerbul încercând să-l ajute, dând cu coarnele, el se speria crezând că cerbul voia să-l împungă și atunci din scorbură apare Sfântul Ierarh Chad care-i spune „nu te teme, cerbul este ajutorul meu și el te va scoate din apă.”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Atunci cerbul îl scoate din apă. Sfântul Ierarh Chad îl catehizează pentru câteva zile. Regele văzând că fiul său nu se mai întoarce la palat i-a trimis pe ceilalți fii cu o mare armată în pădure să-l caute. Îl găsește pe fiu convertit la creștinism, botezat de Sfântul Ierarh Chad și îi taie capul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Martir!
Sorin Damian: Nu… Fratele îi taie capul fratelui său.
Părintele Teologos: Asta zic, e martir.
Sorin Damian: Exact. Mergând înapoi cu trupul la palat, regele cade într-o boală cruntă și are o vedenie cu Sfântul Ierarh Chad. Și atunci strigă și spune „dacă vei veni și mă vei tămădui, eu îți făgăduiesc că mă voi boteza împreună cu toată casa mea la creștinism”. Și atunci, iată, vine Sfântul Ierarh Chad călare pe cerb, cerbul dă cu coarnele și pătrunde în palat și merge cerbul de către patul regelui care la fel se teme de imensitatea cerbului.
Sfântul se dă ușor jos cu toiagul în mână de pe cerb, îl tămăduiește pe rege și-i spune că dacă se va ține de cuvânt și va renunța la păgânism și se va boteza, atunci Dumnezeu îi va ierta și păcatul uciderii fiului.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ăsta e film. Ăsta trebuie făcut film.
Sorin Damian: Da și gândiți-vă că eu spun pe scurt, istoria este mult mai complexă. În cele din urmă, Sfântului Ierarh Cha moare cum a spune noi de moarte bună, moare în vârstă într-o chilioară la marginea mănăstirii lui în timpul vecerniei. Monahii care se aflau în biserică la timpul vecerniei văd un cor de îngeri că se pogoară în biserică și acel cor de îngeri le spune „mergeți în chilie pentru că păstorul vostru pleacă la ceruri”. Și atunci toți au alergat în chilia Sfântului, Sfântul stând liniștit pe pat, stând să-și dea ultima suflare, se uită și zice „ce-i cu voi aici, ce se întâmplă?” Păi, zice, „am fost înștiințați de îngeri că o să pleci la Domnul.
Părintele Teologos: Deci o minune colectivă.
Sorin Damian: Exact. „Da”, zice, „așa este. Așa că vă rog dați-mi acum ultima Împărtășanie”. Și atunci este împărtășit și pleacă la Domnul și moaștele lui au fost și sunt în continuare mari făcătoare de minuni.
Moaștele Sfântului Chad
Cu trecerea timpului și venind iarăși la reforma lui Henric al VIII-lea care are secularizat toate mănăstirile și a distrus toate sfintele moaște cât i-a fost în putere, a distrus și o mare parte din moaștele Sfântului Ierarh Chad. A mai rămas numai capul său care a fost salvat la acea vreme. Deci deja vorbim de secolul VI, vorbim de o Britanie romano-catolică pură și profundă, de un preot romano-catolic. Și a fost redescoperit printr-o minune undeva prin secolul al XVIII-lea când s-a arătat în visul unei femei și a spus „du-te în satul cutare și vezi că în casa parohială, la patul din camera unde stă parohul”… Că nu știu dacă știți, în Marea Britanie este exact ca în România. Adică fiecare parohie are și o casă parohială atașată. Și parohul stă în acea casă parohială.
Și într-adevăr săpând în perete acolo, unde ascunsese, găsește capul și capul stă până în ziua de astăzi în catedrala din Litchfield. Din nefericire, ascuns într o firidă.
Părintele Teologos: Ah…
Sorin Damian: Pentru că așa cum știm, anglicanii deși ei spun că sunt creștini, deși că ei spun că au succesiunea apostolică, iată pentru ei cinstirea sfintelor moaște nu mai înseamnă nimic. Ei de fapt au transformat, să zicem așa între ghilimele, cinstirea sfintelor moaște într-un etno-filetism, în această erezie etno-filetistă adică se folosesc de Sfânt pentru promovarea unui naționalism propriu.
Părintele Teologos: Da, un fel de nazism religios.
Sorin Damian: Exact. Și poate fi cinstit până în ziua de astăzi în catedrala din Litchfield undeva sus la etaj, pentru că este o imensă catedrală, este o amenajată o mică capelă unde poate fi cinstit Sfântul Ierarh Chad. Iată, câteva exemple de…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Extraordinar. Mulțumim tare mult, Sorin, tare mult. Și eu cred că ortodoxia astăzi în Anglia are un reviriment adică este…
Sfântul Sofronie de la Essex și revirimentul ortodox
Sorin Damian: Da, putem spune că revirimentul ortodox în insulele britanice a început odată cu venirea Sfântului Preacuviosului părintelui nostru Sofronie Saharov pentru că este deja canonizat, este un sfânt. Știm sau cine știe, cine nu știe, a fost ucenic al Marelui Sfânt Siluan Athonitul și Sfântul Sofronie a stat o perioadă în Sfântul Munte. Noi cei din ziua de astăzi avem chiar foarte multe de învățat din viața Sfântului Sofronie.
Născut undeva pe la începutul anilor 1900, Sfântul Sofronie spune că încă de la vârstă fragedă a avut contactul cu lumina necreată a lui Dumnezeu. Cu trecerea timpului, descoperă că are un talent artistic, un talent la pictură. Între anii 1917-1920, să ne aducem aminte, vine revoluția bolșevică în Rusia când creștinismul este anihilat, bisericile distruse, preoții arestați, călugării arestați, când el face o școală de Arte Plastice la Moscova.Apoi de la Moscova, merge în Germania și din Germania în Italia ca în cele din urmă să ajungă în Franța ca un tânăr necăjit, amărât și ca un tânăr care a renunțat la creștinism.
Sfântul Sofronie și înșelarea din tinerețea sa
Părintele Teologos: De fapt, el a avut o descoperire care a fost de fapt o descoperire demonică…
Sorin Damian: Exact.
Părintele Teologos: Așa, în care foarte pe scurt era vorba de faptul că diavolul i-a spus că nu este Dumnezeu și că absolutul este o supă impersonală.
Sorin Damian: Exact, exact și pentru foarte mulți ani aderă la aceste practici hinduiste de integrare într-un absolut, iarăși, Dumnezeu non-personal, dar ca dovadă că Sfântul Sofronie a fost cu adevărat un ales al lui Dumnezeu în Săptămâna Mare a Paștelui, cred că prin 1930 și ceva, dacă nu mă înșel, are din nou vedenie cu lumina necreată a lui Dumnezeu și atunci își dă seama cu adevărat că Dumnezeu există și este Cel care a venit la el.
Părintele Teologos: Da și este personal.
Sorin Damian: Este personal, exact.
Părintele Teologos: Și este revelat în Sfânta Treime și în Domnul nostru Iisus Hristos și atunci el scapă de depresia imensă pe care o avusese. Totdeauna, deci dacă vorbim de absolut impersonal asta generează depresie pentru că absolutul impersonal distruge iubirea.
Sorin Damian: Exact.
Părintele Teologos: Că numai persoana poate să iubească.
Sorin Damian: Exact, Deci iată ce bun exemplul chiar și pentru tineretul de ziua de astăzi care se află într-o oarecare derivă, nu mai are niciun reper. Deci iată că întoarcerea lui Dumnezeu se poate oricând și din orice punct ar fi.
Părintele Teologos: Așa este.
Etapa din Muntele Athos. Sfântul Siluan Athonitul
Sorin Damian: Mergând mai departe, pe scurt cu viața Sfântului Sofronie, ajunge în Sfântul Munte Athos devine ucenic al Sfântului Siluan Athonitul, din varii motive este nevoit să plece din Sfântul Munte pe la începutul anului 1950 ca în 1958 să ajungă undeva lângă Londra în orașul Essex. Un sătuc… chiar un mic sătuc într-o câmpie imensă și aici cu ajutorul lui Dumnezeu și cu ajutorul unor ucenici reușește să achiziționeze o mică proprietate. Deci anul 1958 dacă putem spune așa este anul de reviriment al monahismului ortodox în insulele britanice odată cu venirea Sfântului Părinte Sofronie Saharov.
Părintele Teologos: Și de fapt al întregului monahism pentru că nu știu dacă mai există….
Sorin Damian: Da, exact, foarte bine spus – al întregului monahism. Încă de la început Sfântul Sofronie a avut o abordare foarte ingenioasă. De ce? Pentru că la dumnealui veneau atât bărbați cât și femei care voiau să intre monahism. Și atunci, pentru că nu putea să înființeze două mănăstiri separate, deja avea o oarecare vârstă, pe acea proprietate a înființat, să spunem așa între ghilimele, o mănăstire mixtă – două corpuri mari de clădiri separate, o clădire pentru monahii și o clădire pentru monahi cu o biserică centrală unde să se slujească. Și până în ziua de astăzi se merge, să spunem așa, pe acest sistem. Mănăstirea este închinată Sfântului Ioan Botezătorul și ține de Patriarhia Ecumenică.
Mănăstirea din Essex
În momentul de față în mănăstire se află aproximativ 40-50 de monahi și monahii dintre care la monahi avem și noi vreo 10-12 români și la monahii la fel vreo 4-5 și monahii românce.
Oricine poate merge acolo oricând. Monahii și monahiile sunt foarte primitori. În curte se află mormântul Sfântului Sofronie unde se află moaștele sale întregi pentru că și acolo a fost o întreagă problemă ca să vedeți că ispitele sunt la tot pasul.
Sfântul Sofronie când a vrut să construiască un cimitir având în vedere că construcția mănăstirii fusese aprobată, primăria nu i-a aprobat și construcția unui cimitir.
Părintele Teologos: Serios?
Sorin Damian: Da. Și atunci, au găsit o formă ingenioasă să spunem așa construire a unui cimitir, dar legal într-un fel de criptă subterană. Deci intrarea este ca un garaj cu trepte și ajungi într-o criptă subterană unde în mijloc este din marmură mormântul Sfântului Sofronie și în pereți sunt foarte multe firide pentru monahi și monahiile care trec la Domnul.
Părintele Teologos: Ca în catacombele…
Sorin Damian: Exact, tipul de catacombă. Foarte mulți oameni s-au tămăduit la moaștele Sfântului Sofronie. Foarte mulți oameni se duc cu copiii acolo, copii bolnavi și primesc mângâieri și există nenumărate mărturii. Și eu merg destul de des acolo și chiar anul trecut și acuma o să vă spun o minune pe care am trăit-o eu personal.
O minune
Merg cu un prieten într-o zi de luni, mergea la la Essex și mă întreabă „măi, vrei să mergi?” Era pe la prânz. Zic „măi, merg”. De la Nottingham până la Essex sunt cam trei ore și jumătate de mers cu mașina, deci este destul de departe.
Pe drum, mi s-a făcut foame și spun „măi, zic, oprim acum să mâncăm sau după ce mergem ne închinăm, participăm și noi la slujba de de seară și ne întoarcem”. Și cădem de acord măi, lasă după ce ne întoarcem. Mie pe drum mi s-a făcut și mai foame. Mă gândeam, dar stai puțin că până la mormântul Sfântului Sofronie este o alee unde sunt foarte mulți meri, este o grădină cu meri. Zic „oi găsi și eu un măr pe acolo să mănânc un măr”.
Ajungem acolo, măi, fraților, ca au făcut, nici un măr. Ajung la mărul de lângă intrarea la mormântul Sfântului Sofronie, un măr în măr; un singur măr în măr. Mă apuc să scutur pomul poate cade mărul, nimic, nimic. Mergem ne închinăm, iar ieșim, iar încep să scutur mărul. Măi frate zic „Doamne!”.
Părintele Teologos: Nu se uita lumea la tine?
Sorin Damian: Dar nu era nimeni pentru că este un loc foarte retras. Și zic „măi, frate, zic, chiar nici măcar de un măr să nu am parte”. Și zic „Sfinte Sofronie, de un măr să nu am și eu parte?!”
Mergem la pangarul mănăstirii… Apropo, acolo pangarul este la liber, adică oricine poate intra, lua orice carte și pune singur bănuțul. Deci nu este păzit. Nu este nimic păzit acolo. Lângă pangar este trapeza. Trapeza fiind deschisă, dar nu era ora mesei am zis hai să stăm puțin acolo pentru că era și frig afară până începea slujba. În timpul ăsta, vine la trapeză un monah român. Stau puțin de vorbă că ne cunoșteam și el zice „măi”, zice, „uite eu am fost acum la ascultări, trebuie să mă duc și eu să mă schimb puțin să mă spăl ca să…” și zice „ne vedem la slujbă” Și când o să plece „a, dar stai puțin că am uitat să-ți dau ceva!”
Și bagă mâna în buzunar și scoate un măr. Și eu rămân blocat și zic „măi, dar m-ai văzut când scuturam mărul?” „Ai scuturat vreun măr pe aici?”. Zic „uite, mărul de acolo de la părintele Sofronie”. Și vă dau cuvântul meu, a rămas așa impresionat.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Sorin Damian: Care erau șansele să se întâmple așa ceva?
Părintele Teologos: Da, Sfântul e foarte delicat, toată viața lui a fost foarte elegant, foarte galant, foarte delicat.
Sorin Damian: Exact și culmea ironiei – dădea voie să fie fotografiat, dar niciodată filmat. Nu suporta filmările, dar fotografiile da. Este un loc plin de rugăciune și plin de Duh Sfânt.
Biserici ortodoxe române în Marea Britanie
Și noi, românii, avem un paraclis episcopal și două mănăstiri în Marea Britanie și iată că recent Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis înființarea a două episcopii în insulele britanice: o episcopie pentru Marea Britanie și episcopie pentru Republica Irlanda și Islanda.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Adică și Islanda…
Sorin Damian: Da, două episcopii. Deci gândiți-vă că în Marea Britanie sunt, n-aș vrea să exagerez, dar peste 1 milion și jumătate de români cel puțin. Și avem undeva la aproximativ 40 de parohii și filii românești.
Părintele Teologos: Ce frumos, ce frumos!
Concluzii și îndemnuri
Sorin Damian: Deci iată, viața ortodoxă este în plin avânt în spațiul britanic.
Părintele Teologos: Și asta este foarte bine și trebuie să-i cinstiți și pe Sfinții români, bineînțeles, dar mai ales, pe Sfinții locali care sunt acolo și o să vedeți că o să vă ajute. Mulțumim tare mult, Sorin!
Sorin Damian: Vă mulțumesc și eu, părinte!
Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
