De ce creștinii ortodocși o venerează pe Maica Domnului? – p. John Valadez
3 iunie 2024
Orbi și incompetenți – p. Teologos
4 iunie 2024
Ascultați-l pe p. Nikon Athonitul care ne arată cum trebuie să ne purtăm cu partenerul de viață dacă acesta este ateu.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
– Gheronda, d-na Victoria întreabă: – Nu m-am cununat în biserică pentru că soțul meu nu a vrut, căci se consideră pe sine ateu. Avem doi copii. Încerc să îi cresc în credința ortodoxă, dar influența soțului meu este prea mare. Fiica mea cea mică va împlini 14 ani în curând și va apărea și problema eliberării unui pașaport electronic pentru ea. Eu sunt împotrivă, dar soțul meu insistă ca ea să îl aibă. Mă simt ca prinsă în capcană și simt o nevoie puternică de a mă elibera. Ce ar trebui să fac? Toți părinții duhovnici pe care i-am întrebat despre aceasta sunt de părere că ar trebui să rămânem împreună pentru copiii noștri. Ei bine, ea știa că soțul era necredincios dinainte ca ei să se căsătorească.
Ea a vrut să îl ia de soț. De ce se plânge acum? Știa dinainte că un ateu nu va dori să își crească copii creștinește. Acum de ce se plânge? Să facă ceea ce i-au spus părinții duhovnici, care au sfătuit-o bine. Ea știa că soțul ei nu va accepta să se cunune religios, și a acceptat aceasta. Acum, de ce se plânge? Cât despre pașaportul electronic, de ce atâta tulburare? Să îl facă. Trebuie să ținem pasul cu dezvoltarea și tehnologia din vremurile noastre. Doar nu își va face pașaportul la 50 de ani. Acest tip de documente se vor tot schimba. Nu avem niciun motiv să nu ținem pasul cu vremea în care trăim.
Lucrurile sunt foarte simple. Cum a întrebat mai mulți duhovnici, va face ce i s-a spus deja și de acum înainte ar fi bine să păstreze doar unul dintre ei. Pentru că unul îți spune să faci asta, altul, cealaltă, totul se va amesteca precum într-o salată de boeuf. Deci, să aibă doar un singur părinte duhovnic, în care să se încreadă și pe care să-l asculte. Cât despre copii, să se roage pentru ei. Mai mult nu poate face. Acum, că fiica are deja 14 ani, o va face oare acum creștină? Trebuia să o fi învățat de mică să se roage, să aibă o viață duhovnicească, de timpuriu. Acum, la 14 ani? Alții și-au crescut deja copiii creștinește și la vârsta asta trec prin răzvrătirea adolescenței și refuză tot ceea ce au învățat. Oare se poate să o încreștineze acum? Doar poate în cazul în care fiica va accepta credința creștină ca răzvrătire împotriva tatălui. Să încerce să o facă.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Sunt și călugări care eșuează în călugărie în timp… Nu deodată… La fel și în căsătorie nu poți să-ți dai seama de la început ce efecte pot avea unele patimi asupra relației, copiilor, vieții in general… Acestea se văd în timp . Asa că „de ce te plângi acuma?” e puțin cam dur… Nu știm, tot timpul, ce ne așteaptă
si eu am un prieten ateu….dar el nu e genul acela sa nu accepte o educatie crestineasca a copiilor, mersul la biserica etc. El e oarecum mai blazat, nu inversunat. Si ar accepta cununia religioasa, botezul. Nu e o fire din aceasta. Chiar si acum am avut un examen si zice catre mine :”Tu daca crezi in Dumnezeu, lasa-te in grija Lui si o sa ai o liniste imensa. Si eu cand credeam faceam asa”. Oricum o sa iau legatura in zilele urmatoare cu un parinte care e si vazator cu duhul si e apreciat de multa lume, e un om foarte bun, il cunoaste un parinte apropiat mie. Mi-a promis un parinte ca o sa ii traduca tot ce am de zis si il intreaba. Ca eu de unde sa stiu…parca nici nu vreau sa il las, parca nici nu vreau sa continui DACA DOMNUL NU VREA ASTA. Dar nu stiu ce vrea El.
Si ca o paranteza, mi nu mi se par o problema actele alea electronice si nu m-as certa cu sotul pt asa ceva. Ca doar nu iti baga actul ala in inima, in creier, Doamne iarta-ma. Acuma nu suntem nebuni si habotnici. Mie mi-e teama de ce am in inima, de pacate, patimi, de gandurile mele rele.
N-as vrea oricum sa mentin o relatie care nu e bineplacuta Domnului si e doar o amagire. Dar pe de alta parte, nici nu pot fi nerealista. Adica sa astept sa apara acuma de nicaieri pe un cal alb un barbat foarte credincios si virtuos. Daca eu nu am ochi bun si la acela ii gasesc 100 de defecte si tot nu merge. Oricum o fata nu are nevoie de multe in casnicie. Cel putin eu. Sa fiu respectata, sa mi se inspire curaj, incredere si sa fiu iubita (si asta nu inseamna sa mi se acorde atentie asa de mult, fiindca nu ma deranjeaza daca el lucreaza mult si se focuseaza pe asta). Daca sunt conditiile astea, mi se activeaza in mine o dragoste mare care vine de la Dumnezeu, spirit de sacrificiu. Pot sa accept ca celelalt nu L-a gasit inca pe Dumnezeu. Oricum nici eu nu L-am gasit din copilarie, am avut si eu o perioada de mare ratacire si stiu perfect ce inseamna sa fii departe de El. Pot sa accept asta. Fiindca imi aduc aminte de acel citat parca de la p Steinhardt :”Dumnezeul in care tu spui ca nu crezi, crede El in tine si te iubeste”. Pot sa accept ca celelalt nu are nivelul meu de educatie. Fiindca nu scolile m-au facut pe mine si Dumnezeu m-a ajutat sa absolv niste scoli sau sa am niste abilitati intelectuale. Nu singura am facut asta. Si nu se pune problema sa devin si eu atee. Am vazut destule de-a lungul anilor… Pot sa accept multe, daca mi se respecta credinta si personalitatea.
In orice caz, vedem ce zice parintele. Sunt groaznic de curioasa ce parere are.
In orice caz, parintii mei nu sunt atei, dar tot n-au fost extrem de toleranti cu credinta mea mai…..puternica. ” De ce sa mergi si azi la biserica, nu ai fost duminica trecuta?’ „De ce sa te spovedesti iarasi, nu acu de cateva saptamani te-ai spovedit?” „De ce sa tinem atata post?” Si initial am fost frustrata. Dar mi-a zis un staret incercat sa fiu foarte atenta, ca Duhul Sfant nu lucreaza intr-o inima razvratita, cu ganduri de cartire, lasa ca vede si stie Dumnezeu. Oare El nu intelege? Si n-am mai fost frustrata. Baiatul asta oricum n-are treaba cat de des te spovedesti sau daca vrei sa mergi la biserica etc. Nu e o fire cicalitoare.