Ascultați un cuvânt frumos al părintelui John Valadez care ne vorbește despre cultul Maicii Domnului în ortodoxie și de ce noi o numim „Theotokos” (Născătoare de Dumnezeu).
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Fecioara Maria a primit multe denumiri în cadrul Bisericii. Theotokos, care în esență, în sens larg, se poate traduce ca Născătoare de Dumnezeu, dar noi păstrăm cuvântul grecesc, pentru a păstra un nume mai puternic și mai profund pentru ea. Unii o numesc Panaghia, care se traduce Cea Preasfântă. Deci, în cadrul Biserică e foarte cinstită pentru că este prima creștină.
Ea este cea pe care Dumnezeu a ales-o pentru a-Și lua Trup din ea pentru a ne salva, pentru a fi răstignit cu acest trup și apoi pentru a ne da acest Trup în Sfânta Împărtășanie. Acest trup a fost luat din ea, pentru că ea era o persoană pură și creștinii din vechime au venerat-o întotdeauna. Ea era privită ca fiind cea mai curată și mai neprihănită jertfă pe care umanitatea o putea oferi înapoi lui Dumnezeu. Aproape toată istoria omenirii, în multe feluri, a existat, înainte de Întruparea lui Hristos, pentru a da naștere Fecioarei Maria, așa încât să avem această jertfă neprihănită din care Dumnezeu să poată lua trup și să se poată întrupa și să-și salveze poporul. Așa că, de aceea ea e atât de cinstită, pentru că e cea mai sfântă persoană care a trăit și pe care [umanitatea] a putut să o ofere lui Dumnezeu pentru ca Domnul și Mântuitorul nostru să se întrupeze și să ne salveze din robia păcatului și a morții.
Așa că, cinstirea noastră este puțin diferită de cea din Romano-Catolicism. Nu avem lucruri precum imaculata concepție a Mariei, nu sărbătorim exact la fel Adormirea Fecioarei Maria, și mai sunt și alte câteva aspecte care sunt diferite. Există o carte grozavă pe care a scris-o Sf. Ioan Maximovici despre venerarea ortodoxă a Maicii Domnului, care chiar reliefează aceste lucruri, foarte clar și frumos. Deci, sunt deosebiri între Romano- Catolicism și Ortodoxie privind venerarea Maicii Domnului și teologia care înconjoară acest [subiect]. Dar este diferită și de Protestantism, pentru că noi o cinstim mai mult decât ceea ce susține Occidentul că ar fi ea. Și asta provine din protestantismul Bisericii Anglicane, unde, deși este recunoscută pentru virtutea ei, în unele privințe, iar în unele învățături evanghelice decăzute e privită doar ca un fel de vas pe care Dumnezeu L-a folosit, ceea ce este un lucru teribil.
Motivul pentru care noi o iubim e pentru că ea este prima creștină, e cea care s-a dedicat prima lui Hristos și astfel a deschis calea pentru noi toți. Ea exemplifică toate virtuțile lui Hristos și este cea care i-a stat alături cât a fost pe cruce și în acest fel și noi devenim parte din Trupul lui Hristos. Ea devine într-un sens mistic mama noastră, pentru că Trupul lui Hristos este luat din trupul ei. În acest sens, Biserica o numește și mama noastră. Ea nu ia în niciun fel din cinstirea lui Hristos, pentru că, așa cum vedem în icoanele ei, ea este în primul rând mereu cu Hristos, ținându-L în brațe, copil fiind, ceea ce arată Întruparea, în cea mai mare parte. Ea de obicei arată spre El, chiar pentru a îndepărta atenția oamenilor de la ea spre Hristos. Astfel, ori de câte ori ne uităm la ea și o privim, suntem direcționați către El. Toate virtuțile care o învăluie sunt cele care mărturisesc despre Hristos în lume.
De asemenea, ne arată că ființele umane pot fi înveșmântate în acest har și în această virtute, pe care Hristos vrea să le-o dea tuturor oamenilor Săi. Sf. Simeon Noul Teolog spune că trebuie să devenim thetoki, adică niște mici Theotokos, puțin din Fecioara Maria. Și spune că, mai ales când primim Sfânta Împărtășanie, dar chiar și cu harul lui Dumnezeu care vine să locuiască în noi, chiar în interiorul nostru, așa cum a sălășluit în Fecioara Maria și S-a întrupat și S-a născut în lume prin intermediul ei. Într-un sens mistic, Îl purtăm pe Hristos în noi. Așa că ar trebui să fim purtători de Dumnezeu, niște mici Fecioare Maria care să Îl poarte pe Hristos cu dragoste în sine și apoi să Îl nască în lume, adică să răspândească acest har al lui Dumnezeu, nu doar să-L păstreze înăuntru, ci să-L aducă mărturie, să-L facă să se manifeste în lume.
Astfel, ea ne arată cum să facem asta. Ea este cea care L-a primit, care a primit această frumoasă comoară în viața ei, și care apoi i-a dat naștere. Și luând trup din trupul ei, Domnul S-a Întrupat și Și-a salvat poporul. Este același lucru și în viața noastră. Trebuie să-L purtăm pe Hristos în noi și apoi să-L arătăm lumii. Așa că ea este principalul exemplu al modului în care o ființă umană, care se dedică pe sine lui Hristos, Îl face pe Dumnezeu să Se manifeste în lume. În [limba] engleză, noi suntem foarte deficienți în modul de exprimare.
Când ne uităm la cuvântul „dragoste” de exemplu, există multe forme diferite de dragoste. C.S. Lewis are o carte despre toate aceste forme diferite de iubire. Dar noi folosim [cuvântul] dragoste tot timpul, nu-i așa? Îmi iubesc tatăl, îmi iubesc soția, îmi iubesc fiul, dar pe toți îi iubesc în moduri diferite. [Spun că] iubesc și mâncarea, dar toate în moduri diferite. Niciunul nu e la fel.
Este același lucru cu diferite cuvinte în engleză și chiar și cu cuvântul închinare sau venerare de exemplu. În greacă are diferite înțelesuri. iar noi folosim cuvântul adesea pentru lucruri diferite, dar poate să definească mai mult de atât și să nu fie același lucru. Același lucru cu cuvântul ”a te ruga”. În engleza veche spun: ”Te rog să faci asta…” Adică îi cerem cuiva să facă ceva. Dar în același timp, de multe ori când cineva aude cuvântul „rugăciune”, îl poate confunda cu o închinare directă la ceva sau cuiva. Astfel, aceasta este o diferență. Atunci când folosim acest cuvânt, „a (te) ruga”, nu îl folosim în același context pentru un lucru ca și pentru un altul. Exact așa cum îmi iubesc soția în mod diferit de cum îl iubesc pe tatăl meu sau iubesc mâncarea sau un alt fel de hobby pe care îl am.
A te ruga Sfinților nu înseamnă a-i venera pe Sfinți, ci este a le cere Sfinților să facă ceva pentru noi, să ne ajute. Rugăciunea către Dumnezeu este o închinare care se dă doar Lui. Așa că există un context diferit în care folosim cuvântul și semnificația lui poate fi diferită. Când ne rugăm la Sfinți, le adresăm cereri, când ne rugăm lui Dumnezeu, Îl cinstim într-un mod care doar Lui I se cuvine. Nu dăm aceeași cinstire Sfinților.
REPORTER: Există un imn în care spunem: ”Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne!” Oamenii din afară ascultând asta aproape se scandalizează.
Pr. John VALADEZ: Da, da… ”Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi” e ceva foarte des auzit în Biserică. O chemăm pe Maica Domnului să ne mântuiască, să ne salveze. Dar există o diferență între a cunoaște mântuirea, salvarea în Hristos și a cere unui doctor să te salveze pentru că ești în mare suferință sau boală. Sau dacă cazi peste bord de pe un vas și strigi la oamenii de la bord: ”Salvați-mă! Ajutați-mă!”, e o situație diferită de faptul de a știi că [doar] Hristos este Mântuitorul tău. Așa că, este exact același lucru. Folosim același cuvânt, dar într-un alt mod.
Așa că, atunci când strigăm: „Preasfântă Theotokos, mântuiește-mă!” nu e deloc ca și cum am vorbi cu Hristos, care e Mântuitorul nostru. E un lucru cu totul diferit. Imaginați-vă că sunteți acea persoană care a căzut de pe un vas în apă și se îneacă, iar spui: „Salvează-mă! Preasfântă Theotokos, mântuiește-mă!” și ea este pe barcă sau pe Arca Biserică, dacă vrem să facem această analogie. Atunci când strigăm: ”Preasfântă Theotokos, mântuiește-mă!” o rugăm să ne ajute să ne izbăvească de ceva, de la un fel de pericol în care ne aflăm, fără să îi atribuim mântuirea dată de Mântuitorul.
Dar ea ne atrage spre mântuirea Lui. Dacă Îl urmărim cu adevărat pe Hristos și nu ne reținem, dacă chiar Îl urmăm, permițând ca totul din noi să moară și să ne îndrăgostim cu adevărat de El și să ne lăsăm învăluiți de El, vom fi la un moment dat prinși și inițiați într-o familie care este a Lui, chiar în Trupul Lui. Așa că, aceste lucruri nu pot fi ignorate. Atunci vom începe cu adevărat să-L vedem pe Hristos în toată lumea. Nu putem ignora faptul că există oameni sfinți care poartă chipul Lui, cărora le acordăm o anumită onoare și respect. Și facem asta și cu oamenii cei vii pe care îi vedem în jurul nostru.
Când vedem oameni sfinți sau întâlnim oameni sfinți sau care au această calitate de a-L purta pe Dumnezeu în ei, le acordăm o anumită cinstire, pentru că ne inspiră, pentru că știm că rugăciunile lor sunt ascultate de Dumnezeu, pentru că știm că ei au această mare tânjire și dragoste pentru Hristos, care ne atrage spre El, împreună cu ei, același lucru este și cu Sfinții. Cineva ar putea spune că Sfinții sunt oameni morți, dar noi nu credem că Dumnezeu este un Dumnezeu al morților, nu-i așa? El este un Dumnezeu al celor vii, așa că, mai ales acești oameni care sunt în special Sfinți și devotați lui Dumnezeu, sau care s-au sacrificat pentru El în diferite moduri: fie au renunțat la bogății sau și-au dat viața pentru El, astfel de lucruri…
Acești oameni au continuat să trăiască cu El și există o distincție pe care oamenii o fac între Biserica triumfătoare, care este Biserica din Ceruri (Sfinții din Ceruri) și Biserica luptătoare, Biserica care este încă în viața [aceasta], Biserica care trăiește pe Pământ. Ambele, chiar dacă vrem să le descriem în acest fel, ambele sunt unite în Trupul lui Hristos. Nu sunt separate una de alta, deci nu sunt moarte, sunt vii, fac parte din trupul nostru, sunt cele care ne înconjoară. Noi intrăm în Sf. Liturghie, intrăm în rugăciune, intrăm în acest spațiu ceresc, acest tărâm ceresc, pentru că atunci când ne apropiem de Hristos și ne dăruim Lui total, suntem scufundați în Paradis, în această realitatea cerească și în aceasta vedem un mare nor de mărturisitori despre care se vorbește în Scripturi.
Așa că nu putem să nu ne uităm și să nu imităm acești prieteni pe care ajungem să îi cunoaștem, acești membri ai familiei din Trupul lui Hristos pe care am ajuns să îi cunoaștem prin diversele lor trăsături: cum s-au dăruit lui Hristos, cum ne inspiră, cum, poate, prezintă mai clar anumite dogme în scrierile lor și astfel de lucruri, care ne ajută să trăim mai ascetic, ne ajută să învingem patima poftei, lăcomiei sau orice ar fi în viața noastră. Așa că, pe măsură ce ne apropiem de Hristos, suntem inițiați în această familie mai mare, așa că nu este posibil să fim scufundați în El, dar în același timp să nu avem idee de Trupul Său care ne înconjoară.
Așa că nu este doar despre acceptarea dogmaticii, nu este doar despre a accepta ceva care a fost practicat de secole de către creștini, ci este vorba de o experiență a lui Dumnezeu și această experiență a Lui ne inițiază în această experiență mai largă a Paradisului ceresc, care este plin cu oamenii săi sfinți. Cred că este foarte adevărat, pentru că Biserica nu este moartă. Așa cum am spus înainte, nu este un muzeu arheologic sau ceva de genul. Fiindcă Biserica este vie, ea dă naștere la Sfinți în toată timpurile, chiar și până astăzi, chiar și printre cei care trăiesc chiar acum.
Eu cred că o calitate pe care mulți oameni o resimt în preajma acestor oameni sfinți e această calitate de purtători de Dumnezeu, o pace care îi înconjoară, o pace din altă lume, o pace a lui Hristos, o înțelepciune care îi încoronează. Este o înțelepciune a simplității, un spirit copilăresc, dar în același timp oferă atât de mult sens vieții cuiva. Sunt oameni pe care i-am întâlnit în viața mea și care sunt oameni foarte sfinți și sunt întotdeauna ca și copiii, au o libertate a lor și se predau pe deplin lui Hristos și Hristos trăiește și Se sălășluiește întru ei. Și a fi în preajma lor este o experiență smeritoare, pentru că de multe ori avem atât de multe în cap, ca și cum am fi atât de complicați, noi ne complicăm atât de mult, dar când te întâlnești cu acești oameni care au o simplitate copilărească și cu adevărat îndeplinesc chemarea Domnului de a deveni ca și copiii, și totuși au atâta înțelepciune și pace și discernământ și toate aceste lucruri, încât nu poți să nu simți prezența lui Hristos în jurul lor.
Da, lucruri miraculoase se întâmplă în viețile acestor oameni, discernământul se întâmplă… Poate că această persoană nu a mai întâlnit anumite persoane înainte și totuși acest om sfânt le spune pe nume și le cunoaște trecutul și lucruri de genul ăsta sau poate le spune lucruri care se vor întâmpla în viața lor, cândva mai târziu, sau le dezvăluie în cadrul spovedaniei anumite lucruri din viața lor pe care le-au uitat, dar persoana sfântă le știe prin această percepție dumnezeiască, dar și miracole și vindecări și rugăciuni și lucruri de genul acesta îi înconjoară pe acești oameni. Acestea sunt toate manifestări ale iubirii lui Hristos care lucrează prin acești oameni. În rugăciunile de mulțumire după Sfânta Împărtășanie Îl rugăm pe Hristos să vină și să locuiască în noi și chiar spune în rugăciunile de mulțumire să ne controleze. Să intre în alcătuirea tuturor mădularele noastre și să ne stăpânească. Îi cerem asta lui Hristos, în ciuda păcatelor noastre, a tuturor patimilor, obiceiurilor și altele asemenea…. să le lase deoparte pe toate și să ne stăpânească, să ne facă oameni sfinți! Aproape că îi cerem să ne forțeze să devenim sfinți. Și în viețile acestor oameni sfinți, ei așa se animă. Ei sunt animați de dragostea lui Hristos și asta radiază în jurul lor către oamenii care intră în contact cu ei.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
