Ascultați viața Sfântului Iustin filosoful, un sfânt tânăr din primele secole ale creștinismului, un model de urmat pentru tineri, povestită cu har de p. Pimen Vlad.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Iată, dragii mei că ne vedem iarăși. Încerc să fac filmarea asta în curte la noi, unde încep florile. Și de asta am încercat să prind câteva dintre ele în spate. De aici încolo, stânga-dreapta, toată curtea e plină de flori. Știți că îmi plac florile și acum sper să am 20 de minute fără să vină oameni, văd că deocamdată nu a ajuns nimeni și e un pic de liniște. În rest, pe timpul zilei vin mereu oamenii și de asta nu reușesc să fiu în liniștea mea în curte.
Cu toții trebuie să contribuim la ceva mai bun
Dragilor, despre ce să mai vorbim? Ce să mai povestim? Să nu uităm că viața e scurtă și trece. Orice-am face noi, că facem bine, că facem rău sau chiar dacă nu facem nici una, nici alta, timpul tot trece. Putem sta în lâncezeală, să treacă ziua – mai pe telefon, mai pe televizor, mai tăiem frunze la câini, nu facem mai nimic și timpul trece.
Dragilor, Dumnezeu ne-a dat mâinile, ne-a dat picioarele, ochii să vedem, toate astea ca să le folosim, să nu fie degeaba. Și dacă ni le-a dat, înseamnă că la sfârșit o să ne întrebe cum le-am folosit, ce am făcut cu ele. Le-am folosit bine, nu le-am folosit bine, am făcut mai mult bine, mai mult rău? Odată cu ele ne-a dat și minte, un pic mai multă, ca să spunem așa, ca să putem și crea și face lucruri frumoase, să îmbunătățim viața și a celor din jurul nostru, să contribuim la ceva mai bun.
Să ne facem utili pe cei care au nevoie de ajutor
Știți că noi de multe ori inventăm lucruri care ne fac rău și nouă, și celor din jur. Dar, hai să încercăm să inventăm lucruri care să facă bine. Să ne gândim tot timpul la cei din jur: ”Uite, amărâtul ăla, săracul, e în situația asta, hai să vedem eu cu ce pot să-i îmbunătățesc situația. Nu am posibilități materiale, dar totuși hai să văd cu ce pot să-l ajut! Mă duc, îl ajut cu ceva, poate nu se pricepe, nu a învățat, nu a fost ajutat să învețe ceva. Eu mă pricep la anumite lucruri, hai să mă duc să-l învăț ceva, să poată să-și câștige și el pâinea. Mă pricep la construcții, să-l iau și pe el un pic cu mine să învețe ceva, să poată și el să mai ia câte o lucrare, să facă ceva.
Hai să contribui cu ceva și nu să fiu invidios pe ceilalți, de ce se descurcă? Să încerc să-i ajut pe cei care nu se descurcă.” Viața noastră trebuie să o cultivăm spre bine. Altfel, dacă îngăduie Dumnezeu, o să ajungem la bătrânețe și o să ne uităm în urmă și când o să ne uităm la ce am făcut, ce-am lăsat în urma noastră, în loc să vedem că am lăsat lucruri frumoase, o să vedem doar dezastru, pârjol, și că am făcut mai mult rău, oameni necăjiți, oameni care poate au aruncat blestem asupra noastră prin nedreptățile pe care le-am făcut. Nu contează averea, posibilitățile, puterea, ci ceea ce am lăsat în urma noastră pentru ceilalți.
Sfântul Iustin Mucenicul și Filosoful
Uitați, peste câteva zile, pe 1 iunie este Sfântul Iustin Mucenicul și Filosoful. Am aruncat o privire prin viața lui. Era un tânăr, pe la începutul creștinismului, pe timpul împăratului Antonin. Era născut undeva prin Asia, aproape de Samaria, din părinți păgâni. Nu îl cunoștea pe Dumnezeu, dar era un tânăr plin de viață, dorea să cunoască, să învețe, se minuna de toate frumusețile astea și se întreba: ”Oare cine le-a făcut? Trebuie să existe un Dumnezeu, trebuie să mă apropii de El!”.
A căutat calea la filosofi
Așa a început să caute căile, să învețe. S-a gândit că filosofii trebuie să cunoască mai multe și s-a dus pe la diverși filosofi, și i-a probat pe fiecare, vrând să vadă dacă poate învăța ceva de la ei. La unul a văzut că mândria era pe primul plan, că spunea că el e cineva. Altul l-a întrebat imediat câți bani îi dă ca să îl învețe și așa a văzut că era iubitor de arginți. Așa cădea fiecare filosof la care a mers.
S-a dus și la Platon, dar acolo îl învăța de stele, de geografie. Îi spunea că ani de zile trebuie să învețe asta și abia apoi o să-l găsească pe Dumnezeu. Așa îl deviau în alte direcții. Apoi a luat iar altă învățătură, de la un alt filosof, parcă Pitagora. La început i-a plăcut învățătura lui pentru că îi spunea și despre viața de dincolo, dar totuși parcă nu se lega ceva. Era un tânăr plin de viață, sincer, care căuta și nu voia să se limiteze doar la ce e aici, pe pământ. De aceea era nemulțumit, i se părea că toate nu au valoare dacă nu descoperă legătura cu sufletul, cu viața de dincolo, că nu se poate termina totul aici.
Odată se plimba printr-un loc mai pustiu și se gândea la ce învăța el și s-a întâlnit cu un bătrân deosebit, luminos. Văzând că se uită lung la el, bătrânul l-a întrebat ce s-a întâmplat. ”Mă minunez că te văd în locul ăsta pustiu. Ce faci aici?”, I-a răspuns Iustin. Bătrânul a spus: ”Sunt în trecere pe aici cu niște prieteni și-i aștept să vină. Dar tu ce faci?”. Tânărul i-a spus că este filosof, că încearcă să se reculeagă și i-a povestit câte ceva despre ce învățase în acești ani.
Un bătrân îi deschide calea spre Hristos
Bătrânul se bucura văzând toată deschiderea lui, toată înțelepciunea ce o adunase el, dar a văzut că totuși erau limitate și atunci a început să-i povestească că existau în timpurile vechi anumiți proroci care l-au cunoscut pe Dumnezeu. Ei erau oameni care nu s-au legat de lucrurile pământești, care nu erau interesați de astea, ci ei l-au contemplat pe Dumnezeu și erau insuflați de Harul lui Dumnezeu și proroceau, spuneau lucruri ce or să fie. Și așa, bătrânul l-a îndemnat dacă vrea să cunoască mai multe, să ia să-i citească pe ei, să-i studieze.
Așa i s-a deschis lui Iustin calea spre Hristos, dar ușor, fără să-l sperie, așa a început să se întâmple o schimbare. După multe discuții, bătrânul s-a făcut nevăzut, nu l-a mai găsit, nu l-a mai întâlnit, dar tânărului i s-a aprins un foc în inimă, un foc pe care nu l-a avut niciodată, o dragoste de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Sfântul povestea mai târziu: ”Bătrân ca acela nu am mai întâlnit niciodată în viața mea, se vedea că era un om al lui Dumnezeu sau poate chiar un înger al lui Dumnezeu, trimis sub forma unui bătrân!”
După ce a cunoscut viața creștinilor, tânărul Iustin s-a botezat
Așa a început el să citească, să caute, că până atunci avusese o oprire în privința creștinilor pentru că, pe vremea aceea, încercau păgânii, mai ales filosofii păgâni, să arunce cu noroi în creștini, să spună că-s niște îndoctrinați, că fac numai rău și trăiesc în necurăție, că se adună și fac tot felul de orgii. Creștinii se adunau ca să fie în rugăciune, să se împărtășească cu Hristos, dar erau acuzați permanent că fac tot felul de lucruri necurate. În lumea asta, a păgânilor, așa se vorbea despre creștini și cei curați, tinerii, credeau lucrurile astea.
Citind el despre proroci a început să își zică: ”Măi, stai un pic, aici e cu totul altceva!”. După aia, de la proroci a văzut că duceau toate la Noul Testament, la Hristos, la apostoli, la toate învățăturile frumoase, la viața curată și a văzut că nu se aseamănă cu ceea ce fusese el învățat și a început să cerceteze viața creștinilor, să ia contact cu ei și a văzut ce viață frumoasă duceau, în Hristos, în dragoste, în bucurie, în pace. A aflat despre creștini că se adunau, dar nu să facă orgii, ci ca să-L slăvească pe Dumnezeu, să se roage. A mai văzut el că mulți mor pentru Hristos, fiind martirizați, chinuiți, dar nu le păsa, le străluceau fețele și se duceau la Hristos. Și-a zis că oamenii aceia nu mor degeaba și a început să-și deschidă inima, să cunoască. Așa s-a făcut creștin, s-a botezat.
Treptat și ucenicii lui au devenit creștini
El avea mantia aia de filosof, deja luase, cum se zice, toate diplomele alea și deja avea ucenici pe care îi învăța filosofia, dar ușor-ușor îi aducea la creștinism, îi ajuta să cunoască din Vechiul Testament. Astfel avea în jurul lui o grămadă de ucenici pe care îi luase de la păgâni și ușor, ușor îi făcuse creștini.
Se zice că avea și unele lupte cu un filosof păgân, pe nume Crescent, care trăia în toate necurățiile și permanent îl acuza, arunca cu noroi, dar când se întâlneau în public, orice mărturie aducea acela, Sfântul Iustin o dărâma și îl făcea de râs în fața tuturor. Oricât încerca ăla, cu mărturii despre creștini, că ar fi așa și așa, era biruit și de aceea avea o ură foarte mare pe sfânt.
În cetate, era o femeie păgână care era căsătorită, dar dusese o viață liberă, a trăit de toate. Cunoscând ea cu încetul viața creștinească, i-a venit pocăința, s-a botezat și după aia a început să-și ducă viața cum trebuie. După ce a luat-o pe calea asta, a încercat să-l aducă și pe soțul ei. Acela, nimic, se ținea de beții, de desfrânări, așa cum își dusese și ea viața înainte. După multe încercări, văzând că el nu renunță la toată nebunia asta, femeia s-a depărtat de el. Văzând soțul că ea nu mai face ce voia el, s-a dus și s-a plâns la mai marele cetății că soția lui, din cauza nu știu căror creștini, s-a depărtat de el.
Doi creștini primesc mucenicia și ca răspuns, Sfântul Iustin scrie ”Apologia”
S-a cercetat cine-i de vină și l-au prins pe unul dinte creștinii mai mari de acolo, mai vestit și l-au pus la chinuri și bătăi și l-a urmă i-au tăiat capul. Un om, care avea și el o funcție și era aproape de mai marele cetății i-a spus acestuia: ”Judecătorule, ești chiar așa de orbit? Nu vezi că omul ăsta nu a făcut nimic rău, ducea o viață frumoasă și tu l-ai chinuit doar pe anumite mărturii?”. Atunci celălalt l-a întrebat dacă este și el creștin și auzind mărturisirea celuilalt, l-a trimis și pe el la chinuri și apoi l-a ucis.
Între timp, a aflat Sfântul Iustin că au fost omorâți pe nedrept doi oameni care aveau și o funcție, adică erau oameni de bază și când a auzit asta, a luat și a scris o mărturisire de credință, numită ”Apologia”, cu mărturii exacte despre ce fac creștinii: că fac numai bine oamenilor și societății, slujesc și împăratului, sunt oameni de credință. Adică tot adevărul despre creștinism, că nu-i ceea ce se spunea. Cărticica aceasta a trimis-o împăratului Antonin, care citind-o, i-a plăcut și a dat ordin să nu mai fie prigoniți creștinii și i-a dat un fel de scrisoare de împuternicire Sfântului Iustin să propovăduiască creștinismul oriunde ar vrea.
Sfântul Iustin propovăduiește creștinismul în multe țări, iar la Rome primește moartea de martir
Sfântul a început să călătorească, s-a dus prin Asia, prin multe țări, și a început să propovăduiască liber. El era și filosof și era și înțelept și nimeni nu-l putea birui. A umblat prin multe locuri propovăduind creștinismul și mulți s-au ridicat împotriva lui. Când a ajuns și la Roma, Crescent, care îl ura foarte mult, a făcut tot ce era posibil ca să fie prins și închis.
Dar, știind că Iustin era foarte înțelept și avea dar de la Dumnezeu, păgânul s-a temut că nu va reuși să-l țină închis foarte mult și se va dovedi că mărturiile sunt nedrepte și a făcut o otravă foarte puternică pe care a reușit să i-o dea Sfântului Iustin. Bineînțeles că acesta fusese supus la multe chinuiri în închisoare și în felul acesta și-a dat sfârșitul în mâinile lui Dumnezeu.
V-am povestit despre Sfântul Iustin, Mucenicul și Filosoful. Am vrut să vă povestesc despre el pentru că este un exemplu pentru tinerii din ziua de azi. De copil l-a căutat pe Dumnezeu și nu și-a pierdut direcția de a-L căuta pe Hristos, de a-L iubi pe Hristos, de a-L trăi. El voia să-L cunoască pe Dumnezeu și Dumnezeu i-a rânduit să-L cunoască.
Să încercăm să rezistăm tentaților zilelor noastre și să rămânem astfel aproape de Dumnezeu
Asta înseamnă adevărata tinerețe, filosofie, cunoaștere: să nu ne pierdem direcția, să nu-L pierdem pe Dumnezeu, pentru că dacă L-am pierdut pe Dumnezeu sunt în zadar toate celelalte. Filosofiile, învățăturile, toate se termină odată cu noi și ne ducem dincolo și suntem întrebați cum ne-am dus viața, ce am făcut pentru noi și pentru ceilalți. De asta, în special tineretul: tentațiile sunt în toată lumea asta, dar încercați să vă luptați cu ele, nu fiți prinși în mrejele lor.
Ne gândim că pe timpul acela nu exista atâta nebunie, atâtea tentații, libertăți și totuși vedem la Sfântul Iustin că el s-a dus din om în om, căutând să-L cunoască pe Dumnezeu. Nu s-a lăsat, nu a renunțat la luptă. A mers și a menținut direcția lui și Dumnezeu, în bunătatea Lui, a reușit cumva să-l facă să înțeleagă care-i calea cea bună, pentru că el a fost sincer și L-a căutat pe Dumnezeu. De asta, dragilor, încercați să nu vă depărtați de Dumnezeu, să nu vă pierdeți direcția pentru că dacă ne-am pierdut-o suntem la fel ca o mașină care nu mai are volan și merge în toate direcțiile până se răstoarnă cu totul.
Ați înțeles? Să rămânem aproape de Dumnezeu! Acum nu-i ca atunci când creștinismul era prigonit la un nivel mare, creștinii erau ascunși. Este libertate, avem atâtea biserici, avem preot în fiecare biserică, fiecare om poate să-și găsească un preot după sufletul lui, să se spovedească, să-i dea învățătură, un cuvânt de folos. Avem atâtea cărți ale Sfinților Părinți, avem Sfânta Scriptură, în special Noul Testament. Să citim câte un pic, avem de unde. Nu avem îndreptățire în fața lui Dumnezeu, ”Doamne nu am știut, Doamne n-am putut!”.
Avem libertate, să alegem cu grijă calea pe care vom merge
Fiecare om poate, dacă vrea, că Dumnezeu ne-a dat putere și voință, dar ne-a dat și libertate de a alege binele sau răul. Să avem mare grijă ce alegem, pentru că viața e scurtă, timpurile sunt cum sunt și în curând, indiferent cât om trăi, ajungem la Dumnezeu și suntem întrebați pentru tot ce ni s-a dat. Că ni s-a dat un talant, că ni s-au dat trei, că ni s-au dat cinci, o să dăm răspuns!
Dragilor, să încercăm să ne luptăm. Nu contează de câte ori cădem, ne ridicăm. Să nu renunțăm la luptă și întotdeauna să avem nădejdea că Dumnezeu ne primește, ori de câte ori am cădea și nu ne lasă.
Dragilor, pe Maica Domnului s-o avem ca mamă și să-i cerem permanent ajutorul, că ea poate și mijlocește pentru noi și nu ne lasă. Vedem că avem atâția sfinți care ne sunt alături, să le cerem ajutorul.
Să ne ajute Domnul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții!
Doamne ajută! Amin.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
