Patima ta principală – p. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt scurt și folositor al părintelui Iosia Trenham care ne învață cum să ne prioritizăm lupta cu patimile.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Salutare tuturor, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Și să vă țină! Mulțumesc mult pentru audiență. Am pregătit astăzi o reflecție pentru edificarea voastră pe care o intitulez: Patima principală. Patima voastră principală.

Mă bucur de o ceașcă de cafea, recuperându-mă din frumusețea copleșitoare a unei minunate conferințe pe care am găzduit-o weekend-ul trecut aici, la Biserica Sf. Andrei din Riverside. A fost conferința noastră, a Patristic Nectar, despre „Artele Sacre: Predicând Evanghelia fără Cuvinte”, în care am fost încântați să fim învățați și instruiți de părintele Maximos Constas și, de asemenea, de Jonathan Pageau. Împreună au susținut șase prelegeri, precum și câteva interviuri și au socializat aici cu oamenii. Am avut o părtășie dulce și un timp minunat [împreună]. și tocmai ce m-am energizat, fiind oarecum copleșit de frumusețea weekendului. Acele prelegeri pentru cei care doriți să le vedeți, sunt în curs de editare, prelegerile video, și ar trebui să le puteți accesa în curând.

Reflecția mea de azi despre patimile noastre principale este despre discernământul ordinii în viața spirituală, despre a lua o decizie cu privire la unde să începem, astfel încât să nu fim copleșiți. Domnul nostru, unicul și singurul nostru Învățător, cu Î mare. El ne-a ajutat să prioritizăm. Când vorbea despre viața spirituală, ne-a învățat ce este mai puțin important și ce este mai important.

De exemplu în predica Sa despre „Vai vouă” din cap. 23 din Evanghelia Sfântului Matei împotriva fariseilor și religia lor externalistă, a spus: Voi fariseii „daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii”. Sunt lucruri mai importante! Este o chestiune de prioritate: „judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi”. Deci nu era vorba de a face lucruri greșite ci de prioritizare proastă, la acest moment, de către farisei. E important pentru noi să avem prioritățile Domnului. Și de unde știi care este prioritatea în viața ta?

Când pregătești o spovedanie și te uiți în interiorul tău, ceea ce facem pentru a îngriji grădina inimilor noastre în mod regulat, acesta este creștinismul normal, să ne menținem sufletele curate după botez și facem relatări scurte regulate, plivim grădina pentru ca fructele frumoase ale Duhului Sfânt să poată crește și prospera în inimile noastre și să nu fie sufocate de buruienile păcatului. În acea colecție de păcate care ne amenință pe noi și dragostea noastră pentru Dumnezeu și care îl rușinează pe Domnul, care sunt acele lucruri pe care ar trebui să ne concentrăm? Nu ne putem concentra pe toate deodată, nu e posibil. Deci pe ce ar trebui să ne concentrăm? Aș dori să vă încurajez pe acest subiect.

O să vă împărtășesc sfatul acestui text incredibil, un text atât de prețios pe care să îl citiți în post, „Războiul nevăzut”, elaborat inițial de părintele Lorenzo Scupoli și editat de Sfântul Nicodim din Sfântul Munte și Sf. Teofan Zăvorâtul, și a crescut, s-a dublat în dimensiune. E un text clasic, împreună cu „Scara”, cu „Triodul” (Cele 7 laude), acesta e un obicei comun pentru mine ca în fiecare post să citesc aceste texte. Este o capodoperă a vieții spirituale și în capitolul 17 din Războiul Nevăzut ajungem la acest capitol intitulat: În ce ordine ar trebui să lupți cu patimile tale?

De unde să începi? Pe ce să-ți concentrezi energia? Recunoaște că această întrebare este extrem de importantă pentru a nu fi copleșit, pentru a nu fi în pericol de a nu face niciun progres, ceea ce e o amenințare enormă la adresa vieții spirituale. Felul cum ne apropiem de viața spirituală, de această mare sarcină de a învăța să-L iubim pe Dumnezeu cu inima și sufletul nostru și mintea și puterea noastră, asta e ceva învățat, corect? Este ucenicia sacră, învățată. Și dacă vom face progrese, ceea ce este atât de important de făcut în viața creștină, astfel încât să nu ajungem copii la sfârșitul vieții noastre, ci bărbați și femei maturi. Dacă vrem să facem progrese, trebuie să ne asigurăm că discernem pașii necesari.

Care sunt prioritățile? Nu vrem să lăsăm la mâna întâmplării și nici măcar nu vrem să ne rănim pe noi înșine. Sfântul Nicodim spune în acest text că există posibilitatea ca, dacă nu discernem în mod corespunzător de unde ar trebui să începem, unde ar trebui să ne dăm energia și atenția, există posibilitatea să fim în pericol să nu facem niciun progres, care e un pericol în sine, poate face rău sufletului pentru că o persoană se poate descuraja și se poate gândi: „Oh, eu nu voi face niciodată niciun progres”. Asta e o prostie, pur și simplu nu vei face niciodată niciun progres fiind neînțelept în abordarea ta.

Ascultă cuvintele lui: „Ar fi foarte util pentru tine, fratele meu, să știi bine ordinea în care ar trebui să te lupți cu patimile tale, astfel încât să faci această lucrare așa cum ar trebui făcută în loc de pur și simplu la întâmplare, așa cum fac unii, fără mare succes și uneori chiar cauzând rău pentru ei înșiși. O abordare aleatorie în lupta împotriva păcatelor tale nu duce nicăieri, decât la descurajare și chiar la un potențial rău pentru noi înșine, deoarece putem crede: „sunt slab, nu voi face niciun progres”. Așa că identificarea patimii tale principale, astfel încât să poți lupta împotriva ei, se face, mai întâi, prin a nu începe într-un mod întâmplător, numărul doi, trebuie să ne uităm cu rugăciune în inima noastră și să discernem care patimă e predominantă în viața noastră.

Fiecare are o patimă principală și e important pentru noi să ne uităm în interior, să ne examinăm. Bineînțeles, ia-o încet, pune telefonul deoparte, îndepărtează-te de ecrane, îndepărtează-te de oameni și taci, trebuie să taci și să te uiți la tine, uită-te la ceea ce te deranjează cu adevărat și concentrează-te pe ceea ce este cea mai mare amenințare la adresa dragostei tale pentru Dumnezeu. Ce te conduce în cel mai tiranic mod? Vă amintesc, asta înseamnă o patimă. O patimă e ceva ce are mai mult control asupra ta decât ai tu asupra ei. Discerne care este aceea. Asta urmează. Discerne cu rugăciune.

Deci numărul unu este să ai o abordare serioasă, nu lăsa la voia întâmplării, numărul doi: discerne care e cea mai mare patimă. Să ascultăm textul din nou: Ordinea în care este necesar să te lupți cu dușmanii tăi și să te lupți cu dorințele și patimile tale rele este următoarea: intri cu atenție în inimă și examinează cu atenție cu ce gânduri dispoziții și atașamente pătimașe este ea ocupată în mod special și care e patima cea mai predominantă și stăpânește tiranic acolo în inima ta. Acesta e pasul numărul doi. Numărul 1 – luând o abordare serioasă, să nu lăsați la întâmplare. Numărul doi – priviți cu rugăciune și discerneți care e pasiunea tiranică.

Numărul trei: în primul rând, lăsând deoparte toate celelalte lucruri pe care le-ai putea face, ridică armele împotriva acestei patimi principale, recunoaște că acesta este demonul principal din viața ta pe care trebuie să-l învingi. Concentrează-ți toată atenția și grija pe asta! Apoi el spune: „Împotriva acestei patimi principale mai întâi ridică armele și luptă-te să o depășești. Asupra acesteia concentrează-ți toată atenția și grija, doar cu excepția momentelor în care se întâmplă să apară în tine o altă patimă, în acest caz, ar trebui să te ocupi de aceasta fără întârziere și să o duci departe, după care îți întorci încă o dată armele împotriva patimii tale principale, care își manifestă constant prezența și puterea.”

Așa că acesta e numărul patru. Numărul trei este să te concentrezi complet asupra acelei patimi principale, numărul patru e că poți să îți distragi atenția de la lupta cu acea patimă principale când apare un alt păcat în tine. Nu poți ignora asta, altfel ai putea fi decimat, trebuie să te ocupi de ea și apoi să te întorci asupra patimii voastre principale. Și apoi, la sfârșit spune: „Aceasta este calea tuturor războaielor de succes.”

Chiar aici, face paralelă cu realitatea războiului fizic și a celui spiritual. Un general bun are un plan, știe care e principalul obstacol în calea câștigării se concentrează asupra lui, dacă vine vreo sabie din lateral nu poate să o ignore, se ocupă de ea, dar apoi revine la planul său principal. Asta e paralela în viața spirituală, pentru că așa cum spune: „în orice fel de război, deci și în lupta noastră nevăzută, trebuie să luptăm mai întâi cu ceea ce ne atacă de fapt în momentul prezent.”

Acestea sunt principiile pentru cum să discerneți și să cucerești patima ta principală, care e calea către progresul spiritual. Bazat pe aceasta, eu și mulți preoți în spovedanie încheiem adesea mărturisirea cerându-le celor care mărturisesc să se uite din nou la lista pe care au adus-o și să-mi spună care cred ei că este păcatul principal care le amenință viața. Și odată ce spun care este asta, mai ales dacă sunt de acord cu asta din ceea ce cunosc despre ei, le cer să uite orice altceva de pe lista. Au alcătuit lista, au făcut ceea ce Domnul le-a cerut; și-au mărturisit păcatele; au făcut munca grea de a se uita în inima lor de a spune care sunt păcatele lor, trădările lor față de Domnul și au facut asta în fața unui preot; au făcut ce a cerut Domnul. L-au încântat, de fapt, pentru că s-au pocăit, El se bucură de un păcătos care se pocăiește. Le cer să lase toate acele păcate deoparte, să nu se mai gândească la ele, ci să-l aleagă pe acela care este cel mai tiranic și apoi îi încurajez să se întoarcă și să stea în fața icoanei lui Hristos și să se întrebe, cu rugăciune, să discearnă care sunt două sau trei acțiuni pe care le pot întreprinde pentru a smulge acea patimă principală și apoi să facă asta, între acea mărturisire și următoarea, să facă acele lucruri pentru ca să poată reuși să scape de acel păcat.

Acesta este tiparul progresului în viața spirituală și aceasta este importanța discernerii patimii voastre principale. Fie ca Dumnezeu să ne dea lumina Duhului Sfânt care ne spală de păcat, să discernem patimile noastre și, prin Harul Său, să biruim acele patimi, astfel încât să putem oferi Domnului o inimă curată, iubire adevărată care răspunde la iubirea adevărată. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!