Victimele divorțului – p. Iosia Trenham

Urmăriți un cuvânt extraordinar al părintelui Iosia Trenham care tratează o realitate foarte tristă însă din păcate foarte prezentă astăzi: divorțul.

Un cuvânt folositor pentru a evita această mare dramă.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru că ne urmăriți. Am pentru voi astăzi o reflecție pe care am intitulat-o „Victimele divorțului”.

Înainte de a mă lansa în ea, vă încurajez să vă dăruiți acestei a cincea săptămână a Postului Mare, dacă sunteți creștini ortodocși. Aceasta este săptămâna culminantă în care cântăm întreg Canonul Mare al Sfântului Andrei [Criteanul] și ne dă multă nădejde; veți asculta viața Sfintei Maria Egipteanca. O săptămână atât de prețioasă! Așadar, pentru ascultătorii noștri ortodocși, vă doresc mult har.

Această reflecție este una dureroasă, dar extrem de importantă. Mulți dintre voi știți cât de mult mă dăruiesc să vorbesc despre căsătorie și să scriu despre căsătorie. Marea amenințare la adresa căsătoriei, de mulți ani, este divorțul. Și există statistici teribile care nu dau semne că s-ar opri în lumea occidentală. Dar și în lumea estică. Am predicat la sfârșitul săptămânii trecute la Chicago și am fost binecuvântat să petrec un timp minunat cu un preot bulgar care împărtășea statistici înfricoșătoare, îngrozitoare despre divorț din Europa de Est și Europa Centrală în prezent. Este peste tot, căsătoria este sub un atac satanic masiv, nu doar de către diavoli, ci și de către forțe ignorante, forțe umane.

Există multe victime ale divorțului. Divorțul nu este un lucru inofensiv, indiferent cât de mult încearcă vedetele de cinema să-și prezinte multele lor divorțuri ca fiind atent orchestrate pentru binele copiilor. Totul este o înșelătorie, o înșelătorie absolută. Nu există divorț fără victime. Divorțul, mai ales în cazul căsătoriilor în care sunt copii, are consecințe imediate și masive. Copiii sunt principalele victime ale divorțului și sunt victime ale divorțului în multe feluri. Copiii nu sunt singurele victime ale divorțului. Voi menționa câteva altele, dar despre copii aș dori să vorbesc, în principal.

Avem acest concept cultural conform căruia copiilor le este mai bine cu părinți fericiți decât cu părinți căsătoriți, ca și cum părinții, pentru a fi fericiți, trebuie să divorțeze, pentru că asta ar fi bine pentru copii pe termen lung. Greșit! Greșit, de 100 de ori greșit! Copiii au nevoie de părinți căsătoriți și fericiți. Iar dacă părinții își aleg propria fericire și încearcă să se convingă pe ei înșiși că copiilor lor le va fi bine, sau chiar mai bine, dacă părinții lor sunt fericiți și aleg să divorțeze, ei își pedepsesc cu cruzime copiii.

Permiteți-mi să vă explic cum. Există mai multe moduri. S-au făcut multe studii, chiar s-au scris cărți întregi despre victimele divorțului și despre consecințele divorțului. S-au făcut măsurători timp de decenii, folosind multe standarde de măsurare, pentru a arăta cum copiii suferă enorm atunci când părinții lor divorțează. Stabilitatea financiară e aruncată pe fereastră de multe ori pentru mulți copii atunci când părinții lor divorțează. Atât soțul, cât și soția contribuie la acest lucru. Procentajul de sărăcie e mult mai mare pentru copiii cu părinți divorțați. Aceștia își pierd desigur casa copilăriei lor, mulți încep atunci să nu mai aibă cu adevărat o casă, ci două case și să se deplaseze de la o casă la alta. Desigur, trebuie să dezvolte noi relații cu iubiții sau iubitele părinților lor divorțați, iar acest lucru nu merge întotdeauna bine. De multe ori noua relație amoroasă a foștilor soți și soții nu vrea să aibă de-a face cu copiii, deoarece copiii sunt martorii unui angajament anterior și a unei iubiri anterioare.

Sărbătorile comune ale familiei dispar, copiii trebuie să asiste la bătălii juridice, adesea oribile, văzându-și inimile răvășite când părinții lor se acuză unul pe celălalt. Statisticile arată că copiii celor divorțați au dificultăți educaționale mult mai mari, au note mai mici în medie, o rată de abandon școlar mult mai mare, au, de asemenea, probleme de comportament diagnosticate, incidență mult mai mare de probleme de comportament, risc mai mare de depresie și probleme de sănătate mintală, incidență mult mai mare de instituționalizare, grad mai mare de promiscuitate sexuală și de probleme sexuale și, desigur, risc mai mari de divorț la ei înșiși, care au trecut prin asta și li s-a prezentat de către părinți ca fiind nu mare lucru, ci ceva normal, ei nu au zidurile de protecție împotriva divorțului pe care le au copiii care provin din familii care nu au divorțat.

Divorțul părinților provoacă o imensă nesiguranță la copii referitor la sentimentul lor de liniște și la sentimentul că se află în grațiile părinților lor. Mulți copii se gândesc astfel atunci când părinții lor divorțează: „Ei bine, dacă ei nu se plac unul pe celălalt și eu însumi sunt în parte tatăl meu și în parte mama mea, oare ce parte din mine nu-i place mamei mele și ce parte din mine nu-i place tatălui meu?”. Este un sentiment enorm de nesiguranță, au o durere crescută, durere de multe ori asociată cu lipsa de acces la unul sau ambii părinți, deoarece aceștia nu pot fi împreună și de multe ori sunt mai mult cu unul decât cu celălalt și le este greu și sunt folosiți ca pioni de multe ori de către părinții divorțați. Bieții copii!

Copiii celor divorțați au grade mult mai mari de ideație suicidară. Și când spun mult mai mari, mă refer la o creștere de 80%, cred, pentru fete, iar pentru băieți cred că o creștere de 300% în comparație cu copiii din familii care nu au divorțat. Sună asta ca fiind un divorț fără victime? Nu prea! Nu prea!

Și nu doar copiii sunt victime. Aș spune că, în cele din urmă, toate aceste tipuri de durere aduse copiilor de către părinții care divorțează sunt realități incomensurabile, mai ales fizice și psihice. Dar ce urmări are asta pentru credința copiilor? Dacă sunt părinți creștini cei care divorțează, și ar trebui să fac un mic comentariu aici că rata divorțurilor în rândul creștinilor a crescut vertiginos, rata divorțurilor în special în rândul protestanților evanghelici a devenit atât de teribilă, este mai mare decât media națională, rata divorțurilor catolice este masivă, chiar dacă nu au obținut un divorț ecleziastic, așa-numitele rate de anulare, care este doar un truc, un truc legal pe care Biserica Catolică îl folosește pentru a-și proteja statisticile cu privire la divorț, au crescut cu aproximativ 700% în câteva decenii. Nu avem date solide, din câte știu eu, publicate în America pentru Biserica Ortodoxă. Pot să ghicesc de ce. Știu din experiența mea locală și din faptul că sunt în Biserică de zeci de ani că statisticile sunt absolut oribile.

Ce efect are toată această rupere a celei mai sacre legături pământești pentru credința copiilor și pentru credința comunității dacă căsătoria, care este imaginea de bază folosită de sfinții profeți pentru a descrie relația de legământ dintre Dumnezeu și poporul Său, dacă această expresie pământeană a ei, dacă această căsătorie tangibilă a părinților noștri este distrusă? Nu subminează oare și încrederea noastră în ceea ce reprezintă ea ca model, și anume căsătoria, căsătoria spirituală dintre Dumnezeu și poporul Său? Nu cred că este un accident al istoriei faptul că o dată ce divorțul a crescut radical în rândul creștinilor și al populației în ansamblul ei, angajamentul față de creștinism s-a prăbușit, s-a prăbușit cu totul.

De fapt, dacă cineva m-ar întreba: „Părinte, care credeți că e motivul numărul unu pentru declinul angajamentului față de creștinism în țara noastră, care a fost o mișcare radicală în ultimii 20 de ani – creșterea incredibilă a numărului celor fără nicio asociere formală cu credința creștină?” Eu aș spune că este divorțul. Fără îndoială, este divorțul! Acea instituție sfântă de pe Pământ, care este o imagine a iubirii lui Dumnezeu pentru om, și în special a relației lui Iisus cu Biserica, dacă aceasta a fost călcată în picioare, nu a fost administrată și a fost abandonată complet, după cum vedem în ratele noastre de divorț, cum putem crede că acest lucru nu va avea implicații imense asupra credinței oamenilor în veridicitatea creștinismului, dacă acesta poate funcționa, dacă este el cu adevărat autentic?

Unii dintre voi poate că m-ați auzit vorbind adesea despre cum creșterea Bisericii este pre-condiționată de creștinii din parohii, care se luptă și sunt credincioși angajamentelor lor de iubire, față de soții lor, față de copiii lor, față de ceilalți enoriași din comunitate. Aceasta este o mărturie a realității Învierii lui Hristos din morți, a prezenței Împărăției lui Dumnezeu aici și acum. Și dacă le încălcăm pe acestea în toate felurile și divorțăm unii de alții, fapt ce reprezintă un de act de multă ură, ne așteptăm ca oamenii să ne mai creadă atunci când predicăm Evanghelia? Eu cred că nu! Cultura își pierde încrederea în creștinism, credința se diminuează, cartierele noastre sunt compromise, desigur, pentru că nu mai avem familii iubitoare ca o majoritate a căminelor, mărturia Bisericii este compromisă, societatea este teribil de afectată ca întreg, în acest curent, iar comunitățile noastre își pierd încrederea în puterea Evangheliei pentru mântuirea omenirii.

Așa-numitul divorț fără vină, care a fost instituit pentru prima dată în S.U.A. în 1969, aici, în statul California, Dumnezeu să ne ierte, divorțul fără vină este cea mai rea, absolut cea mai rea trivializare a marii Taine a căsătoriei. Această nouă lege pentru divorțul fără vină acordă posibilitatea unui cuplu căsătorit de a-și dizolva uniunea matrimonială în mod legal, într-un mod care e mai ușor chiar decât să rezilieze un simplu contract de dezinsecție sau ceva de genul acesta. Este atât de oribil!

Desigur, din păcate, a fost adoptată și semnată de președintele Ronald Reagan, o persoană care, în alte domenii, a fost un campion al politicii tradiționale, dar această lege nu a fost cu siguranță o mare contribuție din partea sa. De asemenea, se întâmplă ca el să fie primul președinte din istoria Americii care a fost el însuși divorțat. Știți cine este al doilea președinte? Ați nimerit – președintele Donald Trump. Și mai are și poziția nefericită de a fi nu doar al doilea președinte al S.U.A. care a divorțat vreodată, ci și primul președinte care a divorțat de două ori. Niciunul dintre ei nu este un campion al căsătoriei. Iar căsătoria, iertați-mă, este piatra de temelie a oricărei societăți, căsătoria și viața de familie. Dacă ești ortodox, te încurajez să fii credincios.

Nu îți trăda credința prin a divorța! Să nu o faci, să nu faci de rușine poporul nostru! De 2.000 de ani „mândria” ortodoxă a poporului nostru este faptul că rămânem căsătoriți, că onorăm căsătoria, chiar dacă nu suntem grozavi în ea, chiar dacă nu suntem atât de virtuoși și nu ne construim cele mai glorioase căsnicii. Răbdăm, practicăm fidelitatea, punem grija și sănătatea copiilor noștri și a soților noștri mai presus de ale noastre. Acesta este modul în care creștinii și-au lucrat întotdeauna credința. Așadar, dacă ești creștin ortodox, îndură, dezvoltă-ți căsătoria, ia-o în serios, investește în ea, nu presupune că se va maturiza de la sine, dezvoltă-ți relația, crește-ți vrednicia ca soț sau ca soție.

Dacă te convertești acum, dacă ești un nou convertit sau ești în proces de convertire la Sfânta Ortodoxie, nu aduce în Biserică o atitudine dezinvoltă față de căsătorie și divorț. Dacă acest lucru a făcut deja parte din viața ta în trecut, ei bine, formează-ți mintea conform învățăturii lui Hristos. Iisus ne interzice să divorțăm, El este extrem de serios cu asta. Domnul nostru Iisus a fost atât de serios în această privință încât discipolii înșiși au fost șocați. Citiți Matei 5, citiți Matei 19, studiați cu atenție aceste texte ca parte centrală a catehezei voastre și nu aduceți în Biserică o atitudine dezinvoltă față de căsătorie și divorț! Luați-o în serios, fiți serioși! Lucrați-vă mântuirea exact acolo unde vă aflați, chiar acum! Iar dacă vă gândiți la divorț, alungați acest gând din mintea voastră!

Și permiteți-mi să închei reflecția mea cu un cuvânt pentru cei divorțați și care poate ne urmăresc acum. Vreau să știți că această reflecție, această învățătură, nu vă atacă pe voi în vreun fel. Sunteți iubiți, sunteți iubiți de Dumnezeu. Eu împărtășesc această învățătură despre victimele divorțului, nu mă iau de voi, așa cum nu mă iau nici de cei mincinoși când țin prelegeri împotriva minciunii, sau cum nu mă iau de cei mândri când țin prelegeri împotriva mândriei. Nu, nu! Vă împărtășesc acest lucru pentru ca să aveți viziunea Bisericii, să cunoașteți mentalitatea lui Hristos despre sfințenia căsătoriei. O fac pentru edificarea voastră. Preoții predică împotriva a tot felul de vicii și nu o facem cu judecată, Doamne ferește! Nu ne interesează să promovăm judecata, aceea e lucrarea diavolului. Noi o facem pentru a aduce lumină în întuneric, pentru a-i așeza pe oameni pe baze solide.

Asta nu înseamnă, totuși, că Duhul Sfânt nu vă poate osândi. Dacă vă simțiți conștiința în flăcări, dacă simțiți presiune în inimă, s-ar putea ca Duhul Sfânt să vă ceară [prin asta] să vă evaluați viața. Dacă ați trecut printr-un divorț, de ce să nu vă pocăiți? Bineînțeles, pocăiți-vă! Răzgândiți-vă! Asigurați-vă că nu veți mai repeta asta. Te mai poți împăca, tu care ești divorțat? Dacă poți, ar trebui. Absolut! În loc de a crește problema și să începi o altă căsătorie, ce-ar fi să te întorci la partenerul tău dinainte de divorț și să-i spui că ți-ai schimbat părerea despre valoarea căsătoriei și despre oroarea divorțului? De ce nu? Să nu sugerezi că sunt naiv că spun asta! Am numeroși prieteni care au făcut exact acest lucru.

Când eram la seminarul teologic, eram bun prieten în clasă cu un cuplu minunat pe care îl admiram cu toții, erau mult mai în vârstă decât eram eu, care aveam puțin peste 20 de ani când eram la seminar. Acest cuplu era mult mai în vârstă și ne-a binecuvântat foarte mult. Ei erau atât de dedicați să se iubească unul pe celălalt și am aflat și ei înșiși ne-au spus că fuseseră căsătoriți, dar au divorțat unul de celălalt și au fost divorțați un număr de ani, iar apoi, pe măsură ce viața lor spirituală a înflorit, au recunoscut că ceea ce făcuseră era un păcat oribil și s-au regăsit unul pe celălalt și s-au smerit și s-au împăcat și și-au refăcut căsnicia, s-au recăsătorit și trăiau frumos, și erau o inspirație extraordinară pentru noi toți.

Ar trebui să știți că în Biserică avem de fapt o slujbă pentru reunirea cuplurilor căsătorite, pentru cuplurile care au fost încoronate, apoi au divorțat, în mod nepotrivit, și care doresc acum să le fie restabilită uniunea. Dacă nu este posibil, sau nu este de dorit să reparați un divorț, asigurați-vă că v-ați pocăit temeinic pentru el, de toată responsabilitatea voastră în el, că v-ați făcut un bilanț și că ați cerut iertare Domnului pentru asta. Acest lucru este foarte, foarte important. Și să nu repetați divorțul niciodată! Formați-vă clar mintea astfel încât să nu se repete niciodată.

Dacă ați fost partea nevinovată, dacă ați fost complet abandonat și nu ați avut nicio responsabilitate pentru divorț, ci de fapt l-ați deplâns teribil, aveți imensa mea simpatie. Să știți că Dumnezeu însuși vă iubește și nu vă va abandona niciodată. El este un soț pentru noi toți, de o fidelitate absolută. Fie ca numele Lui să fie lăudat! Și fie ca Domnul să mângâie toate victimele divorțului! Dacă și voi, ca și mine, proveniți dintr-o familie divorțată, Dumnezeu este ajutorul nostru, Dumnezeu este mângâietorul nostru și… fie ca El să ne vindece și să ne întărească și să ne umple inimile de bucurie și să ne ajute să prețuim Sfânta Taină a căsătoriei. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!