Cum putem trăi o viață duhovnicească având slujbe lumești? – p. Spiridon Bailey

Urmăriți un material frumos al părintelui Spiridon Bailey în care acesta ne învață cum să putem trăi o viață duhovnicească având slujbe lumești.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Fiecare parte a vieții noastre face parte din arena spirituală, chiar și munca noastră lumească. Viețile noastre sunt pline de multe cerințe lumești, de multe îndatoriri și responsabilități pe care trebuie să le facem și să le împlinim în această lume. Iar modul în care le abordăm este o parte importantă a vieții noastre spirituale.

Bineînțeles că unele dintre aceste responsabilități, unele dintre aceste îndatoriri din viața noastră ne pot aduce multă bucurie, fie că este vorba de a fi părinte, fie de bucuria căsătoriei… Sunt multe lucruri lumești pe care trebuie să le facem, care ne pot aduce această bucurie, dar există și alte sarcini, alte responsabilități care pot părea atât de abrazive, atât de goale, și putem fi tentați să încercăm să le evităm, să le grăbim, să fugim la următoarea sarcină, la lucrul pe care îl considerăm cel mai important lucru pe care îl facem, la lucrurile importante ale vieții. Și am cunoscut acest lucru prea bine în propria mea viață, lucrând ca profesor de liceu timp de 20 de ani.

Dar, ca și creștini, suntem chemați să tratăm fiecare îndatorire, fiecare sarcină pe care Dumnezeu ne-o dă, ca pe o oportunitate de a-L sluji pe Dumnezeu. În tot ceea ce facem trebuie să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu și, bineînțeles, trebuie să evităm să-L jignim pe Dumnezeu. Asta nu înseamnă, desigur, să nu căutăm ceva mai mult, ceva mai interesant, mai satisfăcător, poate o promovare, să muncim mai mult și să ne îmbunătățim situația sau chiar venitul, ci pur și simplu că, atât timp cât suntem acolo unde suntem, trebuie să fim recunoscători, trebuie să-I fim recunoscători lui Dumnezeu în toate lucrurile.

Ne putem întreba, atunci când ne uităm la munca particulară pe care o facem în lume: „cum pot fi recunoscător în acest loc de muncă sau în această îndatorire?” Ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu făcând fiecare sarcină cu umilință, fără să ne plângem, fără resentiment. Lumea va alimenta tot felul de nemulțumiri și chiar gelozie în inima noastră. Demonii vor provoca acest lucru în noi, tot felul de motive pentru care suntem prea buni pentru această sarcină, prea buni pentru această slujbă, prea buni pentru a face asta sau cealaltă, sau poate chiar lucrurile ni se par foarte nedrepte, că a trebuit să fim chemați noi să facem acest lucru anume. Dar mintea noastră trebuie să fie liniștită, trebuie să purtăm jugul special pe care Dumnezeu ni-l dă în orice moment, jugul special pe care Dumnezeu ni-l pune pe umeri.

Facem în parte acest lucru amintindu-ne de marele jug pe care Hristos l-a purtat pentru noi și l-a purtat fără să se plângă. Și uneori, când încercăm să facem acest lucru, ne vom împiedica, fiecare dintre noi, ne vom împiedica. Și, bineînțeles, chiar și Iisus a căzut în timp ce Își purta crucea spre Golgota. Dar căderile noastre sunt diferite, căderile noastre sunt foarte diferite de acele căderi ale lui Hristos pe drumul spre calvar, diferite pentru că trupul lui Hristos era slăbit fizic, era rănit, fusese torturat. Noi cădem pentru că noi ne-am slăbit sufletul prin păcat. Acum, bineînțeles, Dumnezeu știe și Dumnezeu înțelege slăbiciunea noastră, dar demonii pot totuși să se folosească de căderile noastre împotriva noastră. Dacă încercăm să ascundem aceste căderi, dacă refuzăm să mărturisim aceste lucruri lui Dumnezeu, le dăm demonilor intrare în suflet, unde răul poate să puroieze și să crească în secret.

Trebuie să ne mărturisim deschis, complet, păcatele noastre, căderile noastre lui Dumnezeu. Și, așa cum spun Părinții Bisericii, dacă ne deschidem, dacă ne folosim voința noastră liberă în acest fel pentru a mărturisi căderile noastre lui Dumnezeu, marele chirurg divin, așa cum vorbesc Părinții despre El, Acesta va îndepărta ceea ce ne doare. Noi cunoaștem realitatea acestui lucru în viața noastră duhovnicească. Dar în toate sarcinile noastre este la fel. Suntem capabili să cădem în orice moment, fiecare dintre noi, suntem capabili să cădem indiferent de ceea ce facem, în orice moment. Atunci când muzica vecinului este dată deodată prea tare, sau când șeful ne vorbește aspru, sau când un coleg nu ne recunoaște munca sau eforturile pe care le-am depus, indiferent de situație, trebuie să fim mereu conștienți că trăim și activăm în arena spirituală.

În tot ceea ce facem, în fiecare sarcină, în fiecare responsabilitate, în orice fel de muncă pe care o facem, trăim în arena spirituală. Și, ca atare, suntem atacați constant de către demoni, constant. Dar trebuie să fim conștienți de faptul că ni se oferă în mod constant și ocazia de a-L slăvi pe Dumnezeu și de a da dovadă de curaj în viața noastră spirituală. Dumnezeu nu ne-a creat ca să fim plasați la întâmplare într-o viață de trudă și de luptă și nu ne-a plasat în această viață de luptă din niciun alt motiv decât dragostea Sa pentru noi. El ne-a creat în mod unic printre creaturile Sale pentru a ne împărtăși din bucuria Sa și din comorile Sale cerești.

Dar pentru a reveni la acea stare de comuniune cu Dumnezeu, trebuie să ne pocăim de toate patimile, de toate dorințele care ne despart de Dumnezeu. Iar Dumnezeu Se oferă să ne conducă în siguranță înapoi în Împărăția Sa. Iar acest lucru presupune să lepădăm de la noi lăcomia, mândria, pofta, ego-ul. Toate patimile pe care le-am lăsat să crească în noi trebuie date jos, și asta e o sarcină dureroasă și dificilă. Iar noi ne putem împotrivi acestui lucru. Putem să ne folosim liberul arbitru și să ne împotrivim lamei chirurgului. Iar dacă ne împotrivim, atunci permitem ca aceste patimi să crească în noi. Sau putem accepta cu umilință tot ceea ce ne dă Dumnezeu în această viață.

Să acceptăm cu umilință totul, nu doar problemele vieții noastre spirituale, așa cum le-am vedea noi, ci toate sarcinile și responsabilitățile pe care Dumnezeu ni le dă în această lume. Priviți-le ca pe o oportunitate, ca pe o ocazie de a ne pocăi, de a fi goliți [de patimi], de a ne smeri. Și astfel trebuie să ne folosim liberul arbitru fie pentru a ne împotrivi la ceea ce face Dumnezeu, fie pentru a accepta ce face Dumnezeu. Și nu doar să acceptăm, desigur, tot ce ne dă Dumnezeu în această viață, ci prin toate acestea să ne bucurăm și să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru toate. Trebuie să păstrăm numele lui Hristos în mod constant înaintea noastră, în mod constant în inima noastră. Trebuie să păstrăm numele lui Hristos viu în noi în tot ceea ce facem, trebuie să îndeplinim fiecare sarcină, fiecare slujbă, să ne îndeplinim fiecare responsabilitate cu amintirea prezenței lui Dumnezeu în viața noastră.

Iar atunci când munca noastră sau îndatoririle noastre lumești ne pun în contact cu imagini și idei rele, așa cum se va întâmpla în mod constant, atunci trebuie să fim gata să ne apărăm. Când fantezii păcătoase și chiar dorințe ne apar, atunci trebuie să învățăm să le recunoaștem imediat. Și putem face acest lucru doar dacă trăim cu o prezență constantă a lui Dumnezeu, conștientizând în mod constant că Hristos este cu noi. Și dacă facem totul sau căutăm să facem totul ca un act de slujire a lui Dumnezeu, atunci vom fi sensibili duhovnicește la aceste lucruri rele când le întâlnim. Dar dacă avem o parte a vieții noastre pe care ne place să o considerăm separată, sau pe care o tratăm ca fiind separată de viața noastră spirituală, ca fiind separată de Dumnezeu, atunci putem fi absolut siguri că acolo vor fi activi demonii în viața noastră.

Demonii lucrează neobosit, neîncetat, pentru a ne ataca și dacă există vreo parte a vieții noastre pe care o tratăm ca fiind separată, separată de chemarea noastră ca și creștini, atunci aceasta este ușa de intrare în viața noastră, în sufletul nostru, pe care demonii o caută, fie că este vorba de munca noastră, fie că este vorba de finanțe, sau de hobby-uri. Orice ar fi, tot ce facem, tot ce urmărim trebuie să fie o oportunitate de a-L sluji pe Dumnezeu. Și indiferent cât de neplăcut poate fi șeful nostru uneori, indiferent cât de anevoioase sau cât de complet plictisitoare pot părea uneori unele dintre responsabilități, cât de complet plictisitoare ne poate părea uneori munca noastră lumească, să ne smerim, să recunoaștem întotdeauna mâna lui Dumnezeu în viața noastră și să recunoaștem jugul pe care îl purtăm ca fiind dat nouă de Dumnezeu. Și, bineînțeles, să avem credință în dragostea lui Dumnezeu pentru noi, în providența și dragostea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne dă toate aceste lucruri ca pe o oportunitate de a merge pe calea spre împărăția Sa.

„Dacă există vreo odihnă pentru noi în această lume, atunci ea constă doar în puritatea conștiinței și în răbdare. Acesta e un port pentru noi, cei care navigăm pe marea vieții.” (Sf. Tihon din Zadonsk)

„Faptul că gândim, vorbim sau acționăm într-un mod bun sau rău depinde de cum ne lipim în interior de virtute sau de viciu.” (Sf. Talasie Libianul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!