Maica Domnului, Sf Rafael, Nicolae, Irina – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt cu har al părintelui Pimen Vlad în care acesta ne vorbește despre Maica Domnului precum și despre întâmplări minunate legate de viața Sfinților Rafael, Nicolae și Irina.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Toată natura îi slăvește pe Dumenzeu și pe Maica Domnului, să o facem și noi!

Iată dragii mei, că ne vedem iarăși! Uitați-vă, cât de frumos e aici! Cum să nu-L slăvim pe Dumnezeu? Cum să nu-I mulțumim? Vedeți trandafirii înfloriți aici, nu știu cât se vede Mâna Maicii Domnului cu mireasmă superbă! Și atunci, dacă tot îi locul atât de frumos, vă invit și la o cafeluță cu lapte, naturală! Așadar, dragilor, să-I mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate și Hristos a înviat! Să ne bucurăm din învierea lui Hristos! Îi mulțumim lui Hristos că s-a jertfit pentru noi, ca să ne învieze pe noi, sufletele noastre. Dar să vedem că primăvara e un fel de înviere pentru toată natura. Cât de frumos, cât de minunată e natura! Uitați-o cam peste tot, uitați trandafirii, dacă se văd aici sus! Pe aici peste tot sunt trandafiri agățători minunați, sunt cei mai frumoși!

Da dragilor, încercați să luați o pauză din alergarea asta nebună pentru cele pământești, pentru hrana asta de zi cu zi… nu mâncăm cu două linguri. Nu contează dacă mănânci cu linguri de argint, de aur sau cu linguri de lemn, tot cât îți trebuie mănânci. De asta să aveți oleacă grijă și un pic de limită la toate, ca să mai avem timp să ne mai și bucurăm, să mai avem timp să-L slăvim pe Dumnezeu, să-I mulțumim lui Dumnezeu și bineînțeles s-avem timp să-I mulțumim și Maicii Domnului, care mijlocește permanent pentru noi! Ați înțeles, dragilor? Că ea permanent mijlocește la Fiul Ei și Dumnezeul nostru pentru că Ea L-a purtat în pântece, Ea I-a dăruit trup cu acordul Ei și atunci Mântuitorul îi e dator Maicii Domnului s-o asculte.

Minunea din Cana Galileei

Hai să vă spun un lucrușor! Aici chiar mă gândeam, Mântuitorul, înainte de a începe propovăduirea, când încă nu făcuse nicio minune, oamenii Îl vedeau ca pe un om normal. Doar la vârsta de 12 ani, când Maica Domnului și cu Iosif L-au găsit în templu vorbind și toți învățații timpului de atunci, fariseii și cărturarii, toți îl ascultau și se minunau de învățătura Lui. În zilele noastre ar fi fost considerat un fel de geniu. Dar era Om, așa Îl vedeau. Foarte capabil, învățat, se minunau de El, dar nu făcea minuni care să iasă în evidență, să zică cineva ”Stai un pic, că ăsta nu-i om! Ce-i cu el?”. A făcut minuni numai când o venit timpul minunilor. Dar cu toate astea, Maica Domnului o grăbit un pic atunci când au fost invitați la nunta din Cana Galileei.

Se spune că ar fi fost prieten sau rude. În unele părți spune că mirele ar fi fost Simon Zelotul. Și a început acolo nunta, s-a servit masa, vinul, era un pic de petrecere. La un moment dat, în toiul nunții, s-a terminat vinul. Oarecum era rușine pentru miri și pentru socri că s-a terminat vinul. Și atunci au venit la Maica Domnului, fiind cunoștințe sau rude și au zis „Uite, s-a terminat vinul! Oare ce să facem?”, că nu aveau de unde lua. Nu era ca acum, cu restaurante și de toate. Atâtea erau posibilitățile, nu erau o familie bogată. Și atunci Maica Domnului ce-o făcut? Ea știa pe cine o născut, pe cine are alături, pe cine a purtat în brațe. Știa că-i Dumnezeu și că poate orice. Și atunci așa, cu smerenie I-a spus „Nu mai au vin!”.

Mântuitorul a ascultat de Maica Domnului chiar dacă nu venise vremea

Dar I-a dat de înțeles ”Tu poți face ceva!”. Și ce I-a răspuns Mântuitorul? ”Ce îmi este mie și ție! Încă n-a venit timpul meu!”. Ați auzit? Încă nu sosise timpul ca Mântuitorul să înceapă propovăduirea și minunile. Dar Maica Domnului știa că nu-I refuzată niciodată și de asta nici nu s-a îndoit și i-a zis la mire și la ceilalți ”Faceți ce vă va spune El, Ascultați-L și să știți că o să iasă bine!”. Și ce a făcut Mântuitorul atunci? A făcut ascultare de mama Lui și a spus să se umple cu apă niște vase mari, din piatră. După ce le-au umplut, l-o chemat pe naș să guste. Vine ăla și după ce gustă, zice: ”Măi, eu știu că oamenii la început pun vinul cel bun până să amețesc nuntașii și după aia îl bagă pe cel rău, că nu mai simt ăia!”.

Și a mai zis: „Dar voi ați ținut vinul cel bun până la urmă?” Se vedea că nu era un vin oarecare, că era un vin făcut prin minune. Era atât de bun că se minunau! Deci, ați văzut cum Mântuitorul o ascultat de Maica Domnului chiar din nu era timpul? De asta Mântuitorul de multe ori, nu pentru că e aspru, nu pentru că e tiran, că Dumnezeu e dragoste, dar uneori când întrecem măsura, vrea să ne mai cumințească puțin, ca să ne îndreptăm nu ca să ne pedepsească.

Maica Domnului este mijlocitoarea noastră către Mântuitorul 

Și atunci Maica Domnului iarăși intervine:

– Doamne, mai iartă-i!

– Dar nu vezi ce fac? Uite, din rău în mai rău!

– Dar mai iartă-i, mai îngăduie! Mai dă-le timp, poate se îndreaptă, cine știe! Hai, poate un necaz, ceva, dar mai îngăduie, mai îngăduie!

Deci, Maica Domnului întotdeauna e mijlocitoarea noastră către Mântuitor! Chiar dacă El e Dumnezeul dragostei, este și drept și nu vrea să nedreptățească pe nimeni, se zice că nici măcar pe diavol ca să se plângă ăla că uite ce răutăți fac oamenii și Tu nu-i pedepsești. Deci, El vrea să fie și corect, chiar dacă-i milostiv, dar uneori mijlocirile Maicii Domnului trec și peste lucrul ăsta. Ați înțeles, dragilor de ce vorbesc eu de Maica Domnului mereu? Pentru că Ea poate prin mijlocirile Ei să-L înduplece! Da, Mântuitorul s-a răstignit pentru noi, o suferit pentru noi, ne-o mântuit, dar ne-a lăsat-o pe Maica Domnului care e dintre noi, care o suferit aici pe pământ toată durerea asta de mamă, ca să fie mijlocitoare. Ea întotdeauna intervine pentru noi, indiferent ce răutăți facem, deși ca mamă o doare inima.

Aceasta este Maica Domnului, dragilor! De asta s-o avem totdeauna mijlocitoare la Mântuitorul pentru că n-o să pierdem niciodată nimic! Ați înțeles, dragilor! Eu oricât aș vorbi despre Maica Domnului, subiectul acesta, cum se zice, este inepuizabil. Pentru că Maica Domnului e legătura noastră cu Cerul prin mijlocirile Ei. De asta în atâția ani I-am simțit din plin și ajutorul și prezența, orice s-ar zice în lumea asta! Că am văzut că mai sunt unii care comentează și au fost deranjați la culme, că de ce vorbesc de Maica Domnului, pentru că ei nu au cunoscut-o! Dar pe mine nu mă deranjează lucrul ăsta, eu ce am aici, aici rămâne și nu mi le poate lua nimeni și nici nu mă poate schimba! Ați înțeles, dragilor? 

Sfinții Rafail, Nicolae și Irina

Și pentru că recent a fost a treia zi de Paști, se prăznuiesc Sfinții Rafail, Nicolae și Irina. Au și dată fixă dar și a treia zi de Paște, pentru că atunci au fost ei chinuiți, nu mai rețin exact anul. Rafael a fost spânzurat cu capul în jos în a treia zi de Paște. Cred că am mai spus, un lucru minunat care m-a bucurat mult pentru că mi-s dragi Sfinții și am mers de multe ori în insula Lesvos, acolo unde este mănăstirea lor și unde se află și moaștele lor, dar m-am bucurat mult când am aflat că în sat la mine se face o mănăstire (deja biserica e ridicată și se pictează) numită ”Mănăstirea Sfinților Rafail, Nicolae și Irina”. Exact cum are denumirea mănăstirea sfinților din insula Lesvos și m-am bucurat mult cum au rânduit Sfinții. Eu îi aveam așa de dragi și să aflu lucrul ăsta……

Sfântul Rafail

Cu toate că am mai vorbit despre ei în câteva filmări, cred că sunt cel puțin vreo trei filmări despre sfinți, doar o să o amintesc cât au suferit ei. Sfinții dragi! Să ne gândim că Sfântul Rafael era general în oastea din Imperiul Bizantin și se întorcea odată de la o luptă pe care o câștigase, și a aflat că unde staționaseră ei, într-un loc, într-o pădure din apropiere este un pusnic. S-a dus și a stat de vorbă cu el, i-a cerut sfaturi și atât de multe i-a plăcut de pustnicul acela și de sfaturile lui încât a spus ”Din clipa asta renunț la tot, la toate funcțiile pe care le am!”. S-a dezbrăcat de mantia lui, a lăsat sabia și tot ce avea el, l-a chemat pe cel care era al doilea după el, i-a dat tot ce lepădase și i-a zis: ” Te rog să te duci la împărat să-i le duci din partea mea, că eu din clipa asta mă fac călugăr!”. A renunțat la toată slava lumii pentru Hristos. Rafael era chiar rudă cu împăratul bizantin de atunci, dar a rămas și s-a călugărit.

Sfântul Nicolae

După aceea s-a nevoit, a fost hirotonit diacon, apoi preot și după aceea numit un fel de preot misionar. Vorbea foarte frumos și fiind capabil, a fost trimis în diferite locuri să ajute lumea. A ajuns chiar și în Franța, undeva într-o zonă Morlaix  și acolo a vorbit unor tineri. Printre ei era și Nicolae, era student la timpul acela și atât de multe i-a plăcut lui cum a vorbit Sfântul Rafail, încât a renunța la toate și a zis „Ia-mă cu tine, vreau să mă fac călugăr!”. L-a luat, l-a făcut călugăr și mai târziu l-a hirotonit diacon și împreună mergeau, vorbeau despre Hristos și slujeau împreună.

Au fost chemați și la Constantinopol de împăratul de atunci să slujească. Când erau ei acolo, s-a apropiat timpul căderii Constantinopolului. Știm că împăratul nu avea situația militară atât de bine pusă la punct și a cerut și ajutorul Papei, fiind și ei creștini le-au zis: ”Măi, ajutați-ne cumva că dacă ne biruiesc turcii cade Constantinopolul și după aia turcii or să tot meargă în continuare și o să cadă toată creștinătatea.” Papa a profitat de ocazie și a trimis cardinal acolo la Constantinopol, și le-a spus că îi ajută doar dacă slujesc împreună.

Căderea Constantinopolului

Împăratul, silit de situație, a acceptat cumva și a impus bisericii de acolo  să slujească împreună cu cardinalii catolici: ”Măi și așa sunt timpurile sunt grele, trebuie să fim împreună!”. Sfântul Rafael și cu Sfântul Nicolae erau și ei acolo și în momentul când au văzut lucrul ăsta s-au ridicat și-au scos veșmintele și a spus „Noi nu putem accepta așa ceva. Ei nu mai sunt în Biserică. Ei sunt considerați în afara Bisericii, eretici prin căderile pe care le au avut și nu putem sluji împreună!” și au ieșit.

Împăratul, care era și el prezent, s-a supărat foarte tare și când s-a terminat slujba a dat ordin unor soldați să-i ia și și să-i ducă în exil pe o insulă pustie, ca pedeapsă pentru l-au  făcut de râs. Cum să se dezbrace ei și să nu slujească? Sfântul Rafail era totuși o personalitate, dacă a fost și general. Au fost ei luați cu o corabie să-i ducă unde dăduse poruncă împăratul. Între timp, turcii deja înconjuraseră cetatea, se dădeau lupte acolo și n-a trecut mult și o căzut Constantinopolul. Deci îngăduise Dumnezeu ca ei să nu fie în cetatea Constantinopolului la cădere, o îngăduit ca să fie cum zice deportați de acolo și a căzut Constantinopolului cu toată urgia ce a fost acolo.

Insula Lesvos

Între timp, soldații care îi duceau pe ei au văzut că sunt oameni buni, cu viață sfântă și îi respectau. Călătoria a durat mult timp și între timp s-a aflat de căderea Constantinopolului și a Imperiului Bizantin și atunci soldați au spus că sunt dezlegați de porunca împăratului, pentru că acesta nu mai există și le-au dat drumul sfinților să meargă unde doresc.  Asta se întâmpla chiar pe insula Lesvos și atunci Sfântul Rafael și Sfântul Nicolae au coborât și s-au dus la oamenii de acolo au întrebat dacă există vreo mănăstire unde pot merge pentru că ei sunt călugări. Sătenii le-au spus că există mai sus de sat, în pădure, o mănăstioară care o fost cândva mănăstire de maici, dar au venit pirații și au distrus-o după ce au ucis toate maicile și pe stareța de acolo au răstignit-o pe o ușă, i-au bătut un piron în frunte și pe trup piroane de alea mari.

Se zice că fost pustie mulți ani, iar o femeie cu posibilități, căreia i s-a întâmplat o minune, o început și o refăcut un pic mănăstirea și cât de cât se poate locui în ea. Și atunci s-au dus acolo Sfântul Rafael împreună cu Sfântul Nicolae. Acolo mai era doar un slujitor, se spune că ar fi fost fiul femeii care refăcuse mănăstirea. Acolo au început să pună rânduială, s-o îngrijit de mănăstire să fie cum trebuie și a început să țină legătura cu satul, să-i ajute, pe oamenii care se spovedeau îi sfătuia… Erau timpuri grele, muriseră și mulți bărbați care au fost la război și erau multe fetițe orfane. Băieții se descurcau mai bine să zicem, dar pentru fetițe era mai greu și atunci el a făcut un fel de orfelinat pentru aceste fetițe, lângă mănăstire.

Ocupația turcilor

Acolo avea grijă ele, le învăța, le creștea cum trebuia, le ajuta. Bineînțeles, primarul satului îl iubea foarte mult pe sfântul Rafael și și-a făcut și el o căsuță aproape de mănăstire și-l ajuta în toate treburile orfelinatului, că el avea familie, soție, o fetiță la vreo 12 ani, o nepoată la vreo 16 ani și între timp i s-a mai născut un copil căruia i-a pus numele Rafail datorită evlaviei mare la Sfântul Rafail. Se nevoiau și îl ajuta pe sfânt acolo. Au mers câțiva ani de zile toate, așa, într-o rânduială duhovnicească, toate cu drag. Între timp turcii, după căderea Constantinopolului, au mai înaintat și au cucerit și insula Lesvos. La început au cucerit satele de pe acolo și nu s-au mai dus și prin munți, că aveau de ajuns de lucru, că erau sate întregi cum era și Mitilini în zona aceea.

Însă după un timp au aflat că este o mănăstire undeva prin munți și au zis: ”Hai, să ne ducem! Nu cumva călugării țin ascunși pe acolo fugari sau ostași?” și s-o dus prin mănăstire. Între timp cineva a venit și le-o spus: ”Fugiți, că uite, vin turcii, urcă spre mănăstire!”. Sfântul Rafael a spus: ”Aici e locul meu! Nu plec nicăieri!”, dar pe fetițe le-a trimis înapoi la familiile lor în sat. Rămăsese el, sfântul Nicolae și familia primarului. Mai era un călugăr, se zice că se numea Acati, care s-a ascuns undeva mai sus, într-o mănăstire când a auzit că vin turcii. Sfântul Rafael i-a zis primarului: ”Auzi, ia-ți familia și fugi, că uite, vin turcii, să nu te ucidă. Uite, ai fetița de 12 ani, mai și copilul acela mic și pe nepoata asta de 16 ani…”.

Mucenicia Sfinților.

Dar primarul a spus ”Nu! Ce o să pățești tu, o să pățim și noi! Noi nu te părăsim! Dacă de atâția ani ne-am mutat aicea și ne-am luptat împreună să facem ce putem, atunci  o să rămânem până la sfârșit!”. Au ajuns turcii, bineînțeles i-au prins pe toți și i-a întrebat: ”Ce avere aveți aici la mănăstire?”. Ce avere să aibă, că n-aveau nimic… I-au mai întrebat: ”Dar aveți ascunși pe aicea haiduci sau fugari?”. Le-au răspuns la turci că nu era nimeni acolo. Atunci l-au luat pe sfântul Rafael, l-au spânzurat de picioare și-l țineau legat așa, de un copac. L-au luat și pe Sfântul Nicolae și cu niște gheare de fier au început să-i rupă carnea de pe el. Dar el era o file sensibilă, finuța și când au început să-i rupă carnea, i-a stat inima și o murit, fără să apuce să-l chinuiască mult.

Ce au mai făcut turcii? L-au luat pe copilul cel mic de numai 11 luni, din brațe de la soția primarului. Un copil micuț, sugar… L-au luat turcii, l-au izbit de pământ și au sărit cu picioarele pe el și l-au omorât, l-au fărmat în bucăți. Mama lui când a văzut, s-o repezit la turci și a început să țipe și să tragă de ei. Atunci turcii au legat-o de un copac, iar pe primar l-au luat imediat, l-au chinuit și pe el și după aia i-au tăiat capul. Mai rămăsese Irinuca, fetița de 12 ani care se sărbătorește cu sfinții Rafael și Nicolae. Acolo în curte era un vas mare din pământ, în care părinții adunau măslinele sau punea ulei. Turcii au pus lemne în jurul lui și le-au dat foc, iar când s-o încins tare, băgat-o pe Irinuca în vas. Au topit-o, au ars-o de vie… 

Mama Irinucăi, nu putea să facă nimic că era legată de copac și când a văzut chinurile fetiței, atâta o urlat de tare și-o țipat, încât de durerea i-o stat inima pe loc și o murit. Iar pe nepoate de 16 ani a primarului, înainte de o ucide, turcii o violat-o. Și a rămas sfântul Rafael, care fusese atârnat cu capul în jos și privise la tot ce făcuseră turcii. Putea numai să se roage! Și turcii, care veniseră în Vinerea Mare, l-au ținut atârnat și l-au chinuit, au făcut foc cu ardei iute pe sub el, ba au rupt carnea de pe el, iar la urmă au luat un fierăstrău de lemn, nu de fier ca să taie bine, ci de lemn și i-au tăiat capul prin gură! Vă dați seama ce chin? Cu un fierăstrău de lemn să taie pe aici prin gură tot capul, oasele…

Găsirea moaștelor de către călugărul ascuns

Cât timp l-o chinuit pe el, cât timp o durat martiriul ăsta!… Si zice moartea lui s-o întâmplat în dimineața celei de a treia zi de Paști, atâtea zile l-au chinuit! După aia turcii au pus explozibil în biserică și au aruncat-o în aer, au dat foc la ce au mai putut și au plecat. Iar părintele care fusese ascuns în pădure s-a întors și a plâns săracul acolo, pe trupurile lor tăiate sau cum erau și zice pentru că nu știa dacă se mai întorc turcii și  pe unde era căzut fiecare jos, că erau împrăștiați prin toată curtea, a săpat câte o groapă și l-o pus fiecare unde s-a nimerit. Mai târziu nici el n-a scăpat, că venea la mănăstire și după aia mergea la o căsuță făcută undeva în pădure, unde stătea ascuns ca să nu-l găsească turcii.

Însă turcii au aflat că mai există un călugăr ascuns. Se zice că el avea un câine care mai cobora câteodată în sat și cineva le-ar fi zis la turci că acesta era câinele călugărului. L-au urmărit turcii pe câine când se întorcea și l-au găsit și pe el, l-au chinuit și i-au tăiat capul și lui. Da, așa s-au săvârșit sfinții! Și toate astea de unde s-au păstrat? Pentru că după aceea s-a încheiat tot acolo, turcii au preluat mănăstirea care a rămas pustie, au trecut anii și s-a făcut una cu pământul. Mai târziu, un pașă al insulei o zis că locul ăla era frumos fiindcă undeva sus și avea priveliște spre mare. Cei care ați fost știți unde e Mănăstirea… Și pașa a decis să-și facă o vilă, un palat așa mai mic, să aibă loc de refacere și să se mute eu acolo.

Sfântul Rafail apărea și tămâia lucrurile sfinte luate din biserică

Sfânta Masă din biserică, unde se făcea Proscomidia, fusese din marmură, mai fusese marmură și pe la geamuri, iar pașa le-a luat și le-a folosit el la casa lui. La cuptor a pus într-un loc o placă de marmură, pe la geamuri o mai folosit el… Ei și când o terminat casa și s-o mutat în ea, noaptea deodată se deschideau ușile singure și intra un călugăr și tămâia toate bucățile astea de marmură care au fost luate din biserică. Săracul pașă înțepenea, nici ordine nu putea să dea la soldați să-l ajute, nimic! Și după ce pleca călugărul, își revenea și el. Se repeta în fiecare noapte lucrul ăsta și după un timp n-o mai rezistat și o lăsa baltă tot. Avea o familie mai săracă, de slujitori și le-a zis: ”Stați voi aici!”.

Nu știu dacă din prima zi, dar zice că la scurt timp au fugit și aceia când l-au văzut călugărul acela care nu zicea nimic, doar intra și tămâia. Și cine era? Era Sfântul Rafail, el tămâia lucrurile alea sfinte, care au fost luate din biserică. Da! Și s-o pierdut toate astea până pe la 1960 încoace.

Istoria mânăstirii

Între timp, la 1921 când a fost schimbul de populație, că istoria e mai lungă, au venit mulți de prin Asia Mică, printre care familia lui Vasiliki Rallis, cea care o venit și o construit… Ea își dorea o bucățică de pământ și au aflat că pe locul acela mai era amenajat doar ceva micuț, care se chema ”Panaghia”, adică ”al Maicii Domnului” și cineva i-a spus că demult, cândva în istorie, se spune că existase o mănăstire a Maicii Domnului.

Atunci e a promis așa: ”Maica Domnului, dacă îmi dăruiești bucățica unde este iconostasul Tău, eu promit că Îți fac o biserică aici!”. Și când s-a împărțit pământul, numele ei a fost strigat exact pentru bucățica aia de pământ. Și deși a adus-o greu, în sărăcie, Vasiliki Rallis împreună cu soțul ei a început construcția bisericuței și i-a rugat pe copiii ei să continue. Ea a murit acuma recent, la vârsta de 100 de ani. După aceea, Maica Domnului și Sfântul Rafael au rânduit se cheme o stareță din Hios, o stareță așa, cu viață sfântă, pe nume Evghenia Clidaras și au fost multe minuni acolo… Așa au rânduit ca stareța asta să se ocupe de mănăstire, s-o cheme personal sfântul: ”Vino și te ocupă de mănăstirea mea!” și s-a ocupat de mănăstire, a făcut-o frumoasă încât s-o adunat multe maici acolo.

Cum se poate ajunge la mănăstirea ”Sfinților de serviciu ai zilelor noastre”

De multe ori sfinții se arătau și o povățuiau ce să facă și de asta e o mănăstire minunată și la ora actuală. Sfinții fac foarte multe minuni, cei care puteți să ajungeți acolo, în insula Lesvos din Grecia sau în capitala insulei – Mitilini unde se poate și cu avionul din Salonic sau și de la Kavala cu corabia, dar face nouă ore până Mitilini. Iar e acolo este un autobuz până la mănăstire. Și mănăstirea având camere multe ca arhondaric, pot caza gratuit oamenii până la trei zile la mănăstire, dar nu le asigură mâncare că nu mai pot nici maicile. Să vă duceți să vă rugați la sfinți, că vă ajută mult! Am vrut un pic așa, să mai amintesc de ei pentru că sunt sfinți minunați. Un părinte cu viață sfântă din Grecia chiar i-a numit ”Sfinții de serviciu ai zilelor noastre”.

O rânduit Dumnezeu să se descopere moaștele și viața lor în timpurile noastre pentru că aveam nevoie de ei. Atâtea boli, atâtea necazuri… și sfinții sunt grabnic ajutători. Ați înțeles, dragilor? Ce să vă mai spun, că-s multe? Chiar dacă vă vorbesc de atâta timp, sunt sute de filmări, de podcast-uri, dar mereu sunt lucruri minunate pentru că viața în Dumnezeu îi minunată, viața sub Acoperământul Maicii Domnului e minunată! De asta mereu se găsesc lucruri minunate de spus.

După doi ani de scaun cu rotile, din nou în picioare

Chiar recent când am fost în țară la Suceava, am mai spus eu în filmarea trecută, m-am bucurat mult pentru că știți că anul trecut am făcut o filmare, care n-ați văzut-o puteți s-o căutați, numită ”Un înger cu aripile frânte” în care, printre altele, am vorbit de o fetiță de 18 ani, din Basarabia, care era în scaunul cu rotile doi ani.

Nu se mai putea ridica din cauza unui accident, fusese lovită de o mașină. Mi-e dragă și am păstrat legătura cu ea și cât am putut, m-am și rugat pentru ea. Am fost așa, într-o legătură permanentă, am încurajat-o permanent și chiar acuma am rugat-o să vină până la Suceava să ne vedem și a adus-o fratele ei. O să vă pun un pic aici, o să-l rog pe părintele Teologos să-i dau o fotografie și o mică filmare ca s-o vedeți mergând pe picioarele ei! Ați înțeles? După doi ani de stat în scaunul cu rotile, cu care s-a dus și ea peste tot pe unde a putut… Doctorii i-au spus ”E posibil să te refaci, dar e posibil să rămâi și toată viața așa, să ai în vedere și lucrul ăsta”. Dar uitați-vă, că Maica Domnului n-o lăsat-o și o ridicat-o!

Deocamdată merge încet, ușor așa, după doi ani de stat în scaunul cu rotile vă dați seama cum sunt picioarele… Și acum încet, încet, cu un baston, merge ceea ce părea aproape imposibil! Vedeți că la Dumnezeu, la Maica Domnului, la sfinți, nimic nu e imposibil? Anul trecut când am reîntâlnit-o a doua oară la Iași, la Cuvioasa Parascheva, am ridicat-o împreună cu fratele ei să atingă și ea moaștele Sfintei, să le sărute, să-i ceară ajutorul și cred că și sfânta Parascheva a contribuit la vindecare așa discret, împreună cu Maica Domnului, ca să ridice picioarele ei și nădăjduiesc că o să ajungă să poată și alerga. Vedeți cât de minunat e Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții? Să nu ne pierdem niciodată încrederea! Să avem credință că în orice situație există ieșire și salvare, dar trebuie să avem încredere!

Să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții! Doamne ajută și Hristos a înviat, dragilor!

Vedeți câtă frumusețe, cât e de minunat Dumnezeu!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!