Rolul Tradiției în Ortodoxie – p. John Valdez

Urmăriți un material extraordinar în care părintele John Valdez ne vorbește despre rolul Sfintei Tradiții în Ortodoxie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Pr. JOHN VALADEZ: Sf. Pavel, în a doua sa scrisoare către Tesaloniceni, în cap. 2, vorbește despre păstrarea Tradițiilor transmise nouă fie prin cuvânt, fie prin epistole, Așadar, avem Tradiție orală în Biserică și există, de asemenea, o Tradiție scrisă în Biserică.

Și creștinii în secolele 3 și 4 se referă la Tradițiile orale, și Sfântul Vasile cel Mare spune: „Unde este scris despre semnul crucii?” Dar tot el spune că acesta ne-a fost transmis de la apostoli. Creștinii fac asta tot timpul și oriunde, își fac semnul crucii când pleacă de acasă, își fac cruce înainte de a mânca, se închină înainte să încheie o afacere, și așa mai departe. Și tot el spune că acesta e unul dintre cele mai răspândite lucruri pe care le fac creștinii, dar unde e scris despre asta? Și se referă la această Tradiție orală care ne-a fost transmisă de la apostoli.

Așa că avem o Tradiție scrisă, care conține în primul rând Scripturile, dar avem și sfintele canoane și lucruri de genul acesta, de asemenea, legate de această Tradiție scrisă. Iar apoi avem o Tradiție orală lăsată nouă, care până acum a fost deja în mare parte deja scrisă, explicată și discutată, dar aceste lucruri nouă ne sunt foarte dragi și le ținem cu fermitate, așa cum ne poruncește Apostolul (Pavel) în acea scrisoare. Dar ceea ce sunt ele de fapt nu reprezintă doar niște documente arheologice, noi nu ținem tradiția doar pentru că vrem să avem cea mai corectă liturghie din punct de vedere istoric sau cel mai istoric creștinism sau ceva de genul.

Aceste lucruri sunt bune referitor la Ortodoxie, dar nu înseamnă de fapt ceea ce reprezintă Ortodoxia și nu reprezintă ceea ce Tradiția este menită să fie, deoarece ea este menită să fie vie și noi o numim vie pentru că Sfânta Tradiție reprezintă pentru noi atributele lui Hristos. A încerca să separi Tradiția de Hristos este ca și cum ai încerca să-ți separi soțul (soția) de calitățile sau caracteristicile sale: cum gătește soțul tău mâncare, cum se comportă soțul tău la masa de cină cum face soțul tău una sau alta de-a lungul vieții. Cunoști din ce în ce mai bine aceste atribute ale perechii tale cu cât sunteți căsătoriți mai de mult timp și petreceți mai mult timp împreună.

Și cu Tradiția este la fel. Hristos S-a dat pe Sine cu totul Bisericii Sale și de-a lungul timpului am experimentat atributele Sale în Sfânta Tradiție, care a fost transmisă în primul rând prin intermediul apostolilor, astfel încât să putem cunoaște aceste atribute ale Lui. Și de aceea le păstrăm neclintite, deoarece atunci când pierdem o parte din această Tradiție, pierdem aspecte ale lui Hristos – cine este El și cum să relaționăm cu El. Și, așadar, de aceea (Tradiția) e importantă pentru noi, nu doar pentru a fi o Biserică cât mai corectă arheologic sau istoric, ci pentru că ne ajută să ne îndrăgostim de Hristos, să-L cunoaștem mai intim, să intrăm într-o relație mai profundă cu El și… acesta este motivul pentru care atât de mulți dintre mucenici au murit pentru a păstra diferitele atribute ale Bisericii, pentru a nu le schimbea nici măcar un pic, pentru că au fost riguroși și plini de zel pentru dragostea lui Hristos. Pentru că a pierde aceste lucruri înseamnă să pierzi din dragostea pentru El.

Și deci de aceea ținem atât de neclintită aceste Tradiții pentru că Hristos se manifestă în ele și asta este cea mai mare comoară a lor. Dar și celelalte lucruri, cum am spus, sunt adevărate, lucruri istorice, lucruri arheologice, lucruri corecte. Da, sunt adevărate, sunt adevărate, dar la ceea ce se rezumă cu adevărat este că prin aceste Tradiții ajungem să-L cunoaștem pe Mirele nostru, pe Mântuitorul nostru, în mod mai intim și mai profund decât am face asta dacă nu le-am avea.

– Cineva ar putea întreba că de vreme ce ortodocșii susțin Scripturile și Tradiția, în ceea ce privește autoritatea, cineva din exterior, poate dintr-un mediu catolic, ar putea spune: cum faceți dacă nu aveți un papă, pe cine aveți ca autoritate centrală? Formulez așa din lipsă de termeni mai buni.

Pr. JOHN VALADEZ: Ei bine, în Biserică noi nu avem o figură papală, nu-l avem pe papa al Romei. În Ortodoxie avem câteva patriarhii și acele patriarhii, când se reunesc în sinoade ecumenice și diverse sinoade, ele devin autoritatea, și astfel nu doar un om ajunge să decidă despre majoritatea dogmelor sau să intervină universal în întreaga lume și în bisericile locale, ci diferite entități din Biserică, care se numesc patriarhii, din care și Roma a făcut parte la un moment dat, când a existat Patriarhia Romei. Aceasta e ceea ce privim ca autoritate, în mare parte sinoadele ecumenice și Sfânta Scriptură.

Dar când anumite probleme dogmatice intră în joc, când unele lucruri trebuie clarificate, atunci un sinod ecumenic trebuie convocat în special pe probleme dogmatice uriașe. Am avut șapte sinoade ecumenice, dar sunt și oameni care cinstesc și un al optulea și al noua, de asemenea, care sunt și acelea numite cu evlavie sinoade ecumenice, dar acele sinoade au abordat, în mare, majoritatea problemelor dogmatice cu care ne mai confruntăm și astăzi. Multe dintre diversele lucruri pe care le numim erezii în protestantism sau romano-catolicism au fost deja desființate de Părinți cu mult timp în urmă, înaintea noastră. Dar dacă exista o mare problemă dogmatică care trebuia clarificată, atunci un sinod ecumenic este chemat de Dumnezeu să se reunească, prin Providența Sa, pentru a putea clarifica universal pentru Biserică învățăturile Bisericii și pentru a face declarații la acel nivel.

Dar, în general, majoritatea lucrurilor care trebuie decise sau stabilite se fac prin intermediul sinoadelor locale ale episcopilor, care iau decizii pentru bisericile lor la nivel local. Cei trei stâlpi ai Ortodoxiei: Sf. Grigorie (Palama), Sf. Fotie cel Mare și Sf. Marcu al Efesului (Evghenicul) sunt numiți așa, cei trei stâlpi ai Bisericii, pentru că au apărat Biserica, la acea vreme împotriva romano-catolicismului în cea mai mare parte, și toți au atribute diferite în viața lor și toți au, în unele feluri, aceeași luptă, dar în alte feluri au lupte diferite în cadrul Bisericii.

Sfântul Grigorie Palama este cunoscut mai ales pentru apărarea credinței și pentru rugăciune, pentru felul în care Îl trăia pe Dumnezeu prin rugăciunea lui Iisus și pentru distincția dintre esență și energie despre care vorbim în Biserică, deci pentru felul cum Îl experia pe Dumnezeu la nivel personal. În viața Sf. Fotie cel Mare avem o apărare a dogmelor Sfintei Treimi și o combatere a doctrinei Filioque care a fost introdusă în Crez în Vest, care, în opinia noastră și a Sf. Fotie și a învățăturilor Bisericii, au denaturat persoanele Sfintei Treimi.

Și apoi Sfântul Marcu al Efesului a fost un mare apărător împotriva falsului Sinod de la Florența. El are lucrări grozave pe diverse subiecte, dar unele dintre ele despre Purgatoriu, de exemplu, și alte învățături care se dezvoltaseră deja până la vremea lui. El a trăit cu doar câteva sute de ani după schismă, dar la vremea lui vedea deja o mare diferență între Est și Vest. Când s-au întâlnit la Florența s-au gândit că urma să fie o întâlnire foarte rapidă dar când teologii latini au început să discute despre diverse probleme, cum ar fi Purgatoriul, de exemplu, părinții, precum Sfântul Marcu, au spus: „Trebuie să punem frână deoarece acestea sunt lucruri despre care nu am auzit niciodată până acum”.

Deci diferența în Vest, în doar câteva sute de ani, a fost drastică. Și deci Sf. Marcu a putut să explice cu adevărat credința, să apere credința, și când s-a întors la Constantinopol a fost întâmpinat de toți oamenii ca un mare campion și erou al credinței, iar unora dintre episcopii ortodocși care au semnat un act de unificare, un fel de falsă unificare cu Roma, li s-a strigat că sunt nevrednici (anaxios) de slujirea lor de către enoriașii lor atunci când s-au întors la Constantinopol. Sfântul Marcu este un mare învățător al credinței. La început el a avut unele speranțe cu reunificarea Bisericii, dar în acest fals sinod de la Florența a spus: „Trebuie să ne oprim și să ne uităm bine!” Și a suferit foarte mult pentru asta, a fost persecutat foarte mult pentru asta.

Deci aceștia sunt cei trei stâlpi ai noștri, pe care îi admirăm pentru diferite aspecte: pe Sfântul Grigorie pentru rugăciune și experiența în trăirea lui Dumnezeu, pe Sf. Fotie pentru modul în care înțelege dogma Sfintei Treimi, și pe Sf. Marcu pentru lupta împotriva falsei uniri (cu Roma) și împotriva falsului ecumenismului și pentru apărarea atributelor credinței, aceste Tradiții pe care le îndrăgim atât de mult pentru că prin ele L-am cunoscut pe Dumnezeu și El S-a manifestat și a fost mărturisit în Biserică.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!