Problemele femeii creștine – p. Teologos

Care sunt problemele creștine astăzi? Care sunt provocările cu care se confruntă? Care este rezolvarea la aceste probleme?

Vom încerca să răspundem la aceste întrebări precum și la altele conexe în materialul de față.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Hristos a înviat!

Introducere

Sunt într-un loc foarte frumos, o mulțime de ape în jurul nostru… și într-un loc cu foarte mulți ghiocei. Nu știu dacă se văd pe cameră… toate punctele albe pe care le vedeți în jur sunt ghiocei ți am zis să filmăm aici pentru că vorbim acum despre Duminica Mironosițelor adică despre Duminica femeii creștine.

Dacă în Duminica Tomii avem dovada învierii lui Hristos, în Duminica Mironosițelor avem dovada morții Sale. Avem martorii din umbră care au apărut la lumină în clipa în care cei care erau în lumină au fugit și s-au retras în umbră.

Cei 12 apostoli

Vedeți că cei 12 apostoli erau tot timpul lângă Mântuitorul, erau în lumină, mai ales că Domnul îi trimisese la apostolat în numele Lui și le dăduse darul facerii de minuni. Cu toate că au experiat concret pe pielea lor că și demonii li se supun, cu toate acestea, când a venit momentul critic, au dat bir cu fugiții. De fapt, este de așteptat pentru că în clipa în care a fost bătut Păstorul care le oferea zelul și iubirea, aceste harisme s-au stins și bărbații au căzut iarăși în raționalitatea lor, s-au întors fiecare la interesele sale mai mult sau mai puțin egoiste.

Dincolo de asta, logica masculină le spunea să nu se amestece pentru că lucrurile sunt foarte tensionate și o să o pățească. Desigur că nimeni nu-și închipuia că într-adevăr tânărul Iisus o să biruiască până și moartea. Chiar și bărbații mai înțelepți și mai influenți, în speță Nicodim și Iosif din Arimateea nu s-au amestecat atunci când tulburarea a fost la maxim și schiar dacă trebuiai să încerce să-L salveze pe Iisus, ei și-au dat seama că nu are rost. Au intervenit doar atunci când lucrurile s-au liniștit și când s-a putut discuta cu cineva – în speță cu Pilat și au făcut ce au mai putut atunci adică au cerut trupul Domnului ca să-L înmormânteze.

Femeile Mironosițe

Pe de altă parte femeile mironosițe vedeți că au stat lângă Cruce tot timpul, neluând în seamă marele pericol la care se expuneau. Femeile sunt mai sentimentale și mai sensibile la iubire și din cauza asta nu au uitat așa de ușor zelul și iubirea duhovnicească pe care Hristos le-a transmis-o. Din cauza aceasta ele au fost singure dimpreună cu Sf. Ioan Teologul, lângă Crucea Domnului. Este adevărat totuși că dacă Hristos, soarele iubirii, a apus, a rămas Maica Domnului care îi însuflețea pe ceilalți cu căldura și lumina iubirii sale și deci mica ceată nu era total în întuneric. Înțelegeți?

Astfel, L-au înmormântat pe Domnul după cum au putut în după-amiaza din vinerea Paștelui, punând trupul mort al Domnului oarecum în grabă în mormântul gol din apropiere, mormânt pe care Sf. Iosif din Arimateea îl pregătise pentru sine. Sf. Nicodim adusese deja mirul și aloea necesare pentru asta, iar Sf. Iosif cumpărase giulgiul. 

Primii martori ai Învierii

Însă moartea lui Hristos nu este sfârșitul. Din contră – este începutul. Din cauza asta, cu dreptate, femeile mironosițe nu au fost numai martorii morții Sale, ci și primii martori ai învierii Sale.

Vedeți că după ce s-au odihnit sâmbătă după lege, Maica Domnului – numită în evanghelia după Matei „cealaltă Marie” – și Maria Magdalena s-au dus pline de râvnă la mormânt cu prima ocazie – adică după ce a trecut miezul nopții când era încă întuneric afară și abia se întrezărea prima geană de lumină. Adică foarte foarte de dimineață. Era încă noapte afară.

Ele au fost singurele care l-au văzut pe Sf. Arh. Gavriil cum a răsturnat piatra de pe mormânt într-un mare cutremur. Desigur că din cauza asta și din cauza înfățișării ca fulgerul a îngerului, soldații care păzeau mormântul s-au înfricoșat foarte și s-au făcut ca morți. Vedeți că femeile s-au întrebat pe drum cine o să le prăvălească piatra și pentru că au fost trase de iubirea de Hristos și s-au dus cu credința mai presus de logică, nu s-au gândit înainte. Bărbații se gândesc înainte, planifică dacă au uneltele și mijloacele necesare, ce o să zică soldații și din astea.

Despre semnificația supunerii femeii

Femeile însă s-au dus din dragoste față de Hristos și această iubire le-a fost răsplătită. Înțelegeți? Desigur că aici trebuie să menționăm că din cauza faptului că femeia este mai emotivă și, în general, pentru că bărbatul este un caracter mai rațional decât femeia, Sf. Ap. Pavel spune ca femeia să tacă în biserică și să se supună. Acum, că tot suntem aici, pentru că Sf. Pavel plin de Duh Sfânt fiind știa că poziția sa va genera opoziții emoționale din partea doamnelor, apostolul spune foarte clar și hotărât că în toate Bisericile sfinților, femeile să tacă în Biserică, pentru că nu este permis să vorbească, ci să se supună, după cum zice și Legea.

După cum vedeți, Sf. Pavel este destul de frontal aici și nu numai atât, ci continuă și mai dur spunând despre femei că dacă voiesc să învețe ceva, să-i întrebe acasă pe bărbații lor, căci este rușinos ca femeile să vorbească în Biserică. Impresionant este faptul că nu se oprește aici, ci continuă prevăzând revolta emotivă a anumitor persoane în fața aceste poziții fără echivoc, și chiar Apostolul este și mai dur, pe un ton retoric și nenegociabil când zice către corinteni: „Oare de la voi a ieșit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?”.

Și mai departe smerește pe cei care doresc inovații democratice, după mintea omenească zicând că dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce le scrie Apostolul sunt porunci ale Domnului. Și chiar mai departe taie scurt orice posibilitate de îndreptățire zicând că dacă cineva nu vrea să știe, să nu știe – adică cu alte cuvinte dacă cineva nu dorește să se supună e problema lui – el se desparte de cunoștința cea adevărată arătată de Duhul Sfânt în Biserică. Da, fraților, duhul lumesc crede că cel supus e mai slab și crede că el le știe pe toate. Adevărul însă este că nu este nimeni care să le știe pe toate în afară de bunul Dumnezeu și cei mari sfinți ai săi și mai ales, adevărul este că cel supus e cel mai mare.

Ascultarea unor mari sfinte

Vedeți că Maica Domnului nu a propovăduit nimic în Biserică cu toate că, fiind cea mai mare Sfântă, bineînțeles că putea să facă acest lucru, având autoritate absolută ca Mama lui Dumnezeu. Cu toate acestea a evitat să propovăduiască pentru a se păstra lucrurile în rânduiala lor naturală, după cum avea să spună Sf. Ap. Pavel.

De asemenea, au fost și alte sfinte care au propovăduit învierea lui Hristos precum Sf. Fotini, Sf. Maria Magdalena ori Sf. Nina care a încreștinat un întreg popor sau sfinte cu o minte genială cum a fost Sf. Ecaterina, însă vedeți că toate aceste mari sfinte au împlinit natura feminină care este atât de delicată și frumoasă și nu au făcut neorânduială în Biserică intrând peste sarcinile bărbaților și impunând corecții. Înțelegeți?

Înțelepciunea dumnezeiască și duhul lumesc

Vedeți că Dumnezeu toate cu înțelepciune le-a făcut. Biserica a fost susținută în istorie de femei, de mamele care au crescut vlăstare vrednice pentru un viitor mai duhovnicesc, însă Dumnezeu a lăsat să fie echilibru în creație pentru că dacă femeile fac cel mai important lucru pe pământ adică nașterea și creșterea copiilor, asta nu înseamnă că pot să le facă pe toate. Fraților, cu echilibru trebuie să fie și complementaritate!

Zic asta pentru că din păcate, astăzi asistăm la un fenomen cu totul distructiv, acela că femeile în general își părăsesc rolul sfânt de focare ale iubirii dumnezeiești feciorelnice, de soții mângâietoare, de mame și de învățătoare duhovnicești ale copiilor și se ocupă de alte lucruri – în principal de focusarea pe carieră și pe bani. Fraților, nu-i bine! Mare atenție că nu spun aici că femeile nu trebuie să aibă o carieră, ci spun că punerea carierei pe primul plan este distructivă. De fapt, acest fenomen este nefast pentru toți, cu atât mai mult pentru femei. Înțelegeți? Cauzele acestui comportament sunt mai multe și pot să se întindă de la o dorință de a cunoaște până la depășirea unor traume sau frica de a fi dependente și a intra în relații abuzive fără posibilitatea de a mai ieși din acestea. Înțelegeți?

Nevoi sufletești ale femeilor

Aș dori să spun aici că înțeleg foarte bine nevoia de siguranță și protecție pe care o au femeile și știu că această nevoie de multe ori nu este satisfăcută de către partenerii lor din varii motive care se întind de la lipsa de experiență până la lipsa de interes, lipsă de interes care are și ea mai multe cauze începând de la lipsa de mângâiere care vine din partea partenerei lor până la tot felul de patimi care la rândul lor se întind de la goana după avere sub diferite pretexte, politică, știri, sport, jocuri de noroc mergând până la patimi pe care mi-e rușine să le descriu în acest context. Înțelegeți?

Toate acestea se rezolvă printr-o viață duhovnicească în Biserică unde femeia capătă de la Hristos protecția mult dorită, chiar dacă toți avem nevoie de Cruce. Vedeți că femeile datorită delicateții lor sunt mult mai influențabile decât bărbații – după cum se vede și în episodul căderii lui Adam – și din cauza asta au nevoie de protecție, dragele de ele. Vrăjmașul s-a dus cu ispita neascultării la Eva – nu la Adam. Știa foarte bine ce face pentru că bărbatul nu este atât de sensibil și influențabil direct de gând cât este influențabil și nu-și ascultă așa de ușor gândurile. Bărbatul este influențabil prin frumusețea acestei delicateți feminine. Asta se vede iarăși și în narativa căderii lui Adam pentru că Eva i-a dat ispita mai departe însă, dincolo de asta, acest mecanism al căderii neamului omenesc s-a repetat de nenumărate rânduri în istorie. 

Puterea femeii

În Noul Testament, de exemplu, vedem că Sf. Ioan Botezătorul a fost decapitat de o femeie, chiar dacă soțul acesteia a rezistat la început ispitei de a-i face rău. Din cauza asta zice Sf. Ap. Pavel ca femeia să se teamă, adică să-l respecte și să-l asculte pe bărbat în Hristos și să nu asculte de gândurile sale. Atunci femeia devine puternică, atât de puternică încât ține toată Biserica. Trebuie să aibă credință! Credință! Este vorba de fapt, de puterea iubitoare, jertfitoare a femeii care devine foarte tare în clipa în care aceasta își depășește instabilitatea și credința în sine-și. Femeia fiind un vas de iubire, trăiește prin iubire și fără iubire moare, însă când există dragoste în Hristos și primește iubire, femeia e în stare de maxima jertfă și și-ar da și sufletul. Altfel, săraca, devine o fiară, o fiară rănită. Înțelegeți?

Suferința femeii

De fapt, una din principalele probleme astăzi este faptul că femeia nu primește suficientă dragoste și prețuire din partea cealaltă, nu se simte valoroasă – în sens bun – și asta pentru că femeile sunt privite în general ca pe ceva de cratiță, să zic așa, și ca obiect de satisfacere a poftelor sau de făcut copii sau în general nu sunt puse pe primul plan. Pe de altă parte, ea dorește să se afirme pe plan personal și profesional – așa-zisul feminism – și astfel cade în extreme, în partea trupească. Fraților, totdeauna trebuie să punem pe primul plan persoana pentru că persoana este focar de iubire – întâi de toate Dumnezeu este focar de iubire, Care fiind un Dumnezeu comunitar este sursa supremă a iubirii. După Dumnezeu sunt celelalte persoane care sunt ca niște diamante, mai mult sau mai puțin curate de patimi, mai mult sau mai puțin șlefuite, diamante care reflectă mai mult sau mai puțin lumina dragostei care vine de la sursa supremă, care vine de la Dumnezeu.Înțelegeți?

Fraților, dacă iubire nu e, nimic nu e și iubirea este sursa existenței noastre pentru că harul lui Dumnezeu, energia necreată a lui Dumnezeu se exprimă întâi de toate prin iubire duhovnicească. Înțelegeți? Dacă omul nu se hrănește cu iubire adevărată atunci bolește și această boală se manifestă în cotidian sub diferite forme.

Bolile sufletești

În cazul femeii acestea simptome ale unei boli mai adânci, ale unui complex de inferioritate și a lipsei de iubire. Femeia nefiind privită cum trebuie, nu se simte în largul ei și se distorsionează. Înțelegeți? De obicei, partenera este privită ca o mașină sau ca un obiect de asigurare a dorințelor trupești și aici nu mă refer nu numai la sex, ci și la avere, hrană, confort. Înțelegeți?

Desigur că și contrarul este foarte valabil – adică femeile îi văd pe bărbați ca niște mijloace – însă structura delicată a femeii o face mai sensibilă la această viziune distorsionată, lipsită de duh a lucrurilor, viziune care o usucă, o denaturează pe interior și-i evaporă sensibilitatea și îi distruge capacitatea de iubire. Înțelegeți?

Pe de altă parte de cele mai multe ori nici femeia nu are experiența iubirii lui Hristos și din cauza asta e nesigură și nu poate să reușească așa cum și-ar dori pentru că ea trebuie să știe să se facă cu adevărat plăcută, atrăgătoare și asta înseamnă mângâietoare din punct de vedere duhovnicesc, nu atât din punct de vedere trupesc. Înțelegeți? Asta implică evitarea rebeliunii, a cicălelii, a cârtirii și ascultarea duhovnicească în Hristos, bineînțeles, consfătuirea cu smerenie și nu o renunțare de sclavă sau un pumn de tiran, tirană – nici nu știu cum e la feminin. Pentru asta, fraților și surorilor, e nevoie de răbdare, dialog și multă rugăciune în Hristos. Trebuie să ne iertăm unii altora, să nu credem că doar ceilalți sunt de vină și să ne menținem pe plan duhovnicesc pentru că sexualizarea relațiilor interpersonale duce la alienarea tuturor. Înțelegeți?

Păcatul și virtutea

Principalul dușman astăzi este de sistemul de valori al unei întregi societăți depărtate de Hristos care promovează păcatul pe post de virtute, ne dezumanizează și astfel ne distruge capacitatea de iubire. Nu ne mai înțelegem pe noi înșine, cu atât mai puțin pe cineva de sex opus. Dacă mai de mult exista o putere tare, opresivă care interzicea oamenilor prin forță accesul la adevărata libertate dăruită de Dumnezeu, astăzi este prevalentă puterea moale care îi ține pe oameni captivi prin plăcere, departe de Dumnezeu. Fraților, să știți că puterea moale este mai tare decât puterea tare. Înțelegeți?

Fecioria

Vedeți că astăzi fecioria este văzută ca ceva demodat, retrograd și din cauza asta femeia care dorește să rămână fecioară va fi foarte singură și tristă dacă nu este aproape de Dumnezeu și de comunitatea din Biserică, fiindcă ea simte nevoia să iubească curat, iar marea majoritate a bărbaților azi nu mai respectă principiul creștin al fecioriei înainte de căsătorie și cer femeilor să îl încalce dacă doresc o relație de prietenie cu ei. Asta răvășește cumplit sufletul femeii creștine și îi diminuează iubirea, dacă bineînțeles femeia se conformează. Să știți că pierderea fecioriei înainte de căsătorie în cazul creștinilor – mai ales a femeilor – este cea mai mare problemă și totdeauna tinerii regretă că nu au avut un caracter mai puternic să nu cadă. Credeți-mă că este adevărat asta, indiferent de cât ar dori unii să mintă cu zâmbetele sau cu duritatea lor. Vedeți că în cazul tuturor păcatelor se zice că „cutare a păcătuit” pe când în cazul desfrânării zicem că „cutare a căzut”. 

Tinerilor, nu vă jucați cu asta înainte de căsătorie pentru că o să vă pară rău după aceea. Cununia este o mare, mare taină care îi apără pe miri de distrugerile provocate de acest păcat. Este adevărat, însă, că toată arta și tot internetul ne îndeamnă spre absolutizarea trupului ca organ al păcatului, din păcate.

Vedeți, mai ales astăzi că cele mai votate și cele mai promovate postări sunt imaginile și filmulețele provocatoare în care femeia apare doar ca un mijloc de satisfacere a plăcerilor trupești. Sunt întregi rețele fraților, foarte tenebroase, credeți-mă, în care femeile sunt captive.

Două cazuri

Țin minte acum cazul unui om cult și delicat care mi-a spus că fiica lui a venit plângând de la școală, de la un liceu de renume din București pentru că s-a scăpat să spună că este fecioară și din cauza asta colegele ei au batjocorit-o în ultimul hal până când a început să plângă, săraca. Vă dați seama că aceste colege aveau și ele 16 ani, însă din păcate nu mai aveau demult duhul feciorelnic, sfios necesar pentru a se purta cu delicatețe în orice situație inclusiv cu colega lor și acum fiind complexate în adâncul lor de frumusețea colegei lor, încercau să o atragă și pe aceasta pe planul lor. Ferească Dumnezeu!

Legat de asta, îmi amintesc de o întâmplare pe care mi-a povestit-o cineva care intrase într-o relație carnală cu o femeie care avusese enorm de mulți parteneri. Acesta, după ce a cheltuit destui bani și a acordat timp relației, la un moment dat se afla cu ea într-un loc intim în care erau doar ei doi. Atunci brusc femeia a început să plângă tare. Bărbatul consternat a întrebat-o ce are și ea a zis că nu simte nimic – absolut nimic. Atunci bărbatul și mai surprins a întrebat-o cu ce a greșit, însă femeia a început să plângă și mai tare și a zis printre lacrimi că „Nu înțelegi! Nu mai simt nimic, absolut nimic, cu niciun bărbat – cu oricine aș fi”. Acesta-i păcatul care distruge sufletul uman. Înțelegeți? Ferească Dumnezeu!

Locul femeii în diverse culturi

Peste tot numai trupuri, fraților. Am eșuat în trup. Fraților, noi n-am ieșit din maimuță, însă ne îndreptăm în direcția respectivă. Nici vorbă să se promoveze sensibilitatea și delicatețea femeii creștine pe care le cântau poeții de odinioară – asta ca să nu mai vorbim de imaginea femeii în Sfânta Scriptură unde într-adevăr femeia apare pentru prima dată ca și complementară bărbatului, pentru că până atunci era doar o relație pe verticală în care femeia era văzută inferioară bărbatului după cum mai este și astăzi în societățile depărtate de Dumnezeu. Caracteristic pentru asta este Islamul unde femeia este proprietatea bărbatului, un obiect la dispoziția acestuia pentru a-și împlini poftele. Îmi amintesc acum cazul unui musulman care și-a aruncat nevasta pe geam și săraca s-a prins cu mâinile de pervaz că era la etajul 4 la bloc. Musulmanul însă a trântit fereastra pe degetele ei și săraca a căzut de sus și a murit, bineînțeles. Desigur că nimeni nu i-a făcut nimic musulmanului pentru că erau într-o țară islamică. Ferească Dumnezeu!

Lipsa cunoașterii în Adevăr și relaționarea

Datorită melasei păcatului în care ne bălăcim, oamenii sunt conduși prin confuzie, frică și mai ales prin separarea oamenilor de modul tradițional ortodox de comportament. Din cauza influenței acestei ideologii foarte nocive, astăzi putem să avem chiar și în rândurile ortodocșilor multă confuzie legat de modul corect de a ne comporta. Tinerii sunt foarte bine intenționați, nu vor să facă rău, însă efectiv nu mai știu cum să mai facă să-i mulțumească pe toți. Există foarte multe idei preconcepute și despre bărbați și despre femei care au ca și cauză și ca și efect confuzia, frica și depărtarea de Dumnezeu. Este vorba, de fapt, de o reacție în lanț care dacă nu este oprită duce la pandemia de singurătate la care asistăm astăzi precum și la anxietate și agorafobie și în general, la boli de nervi care sunt a doua mare pandemie de care suferim astăzi. Aici ajută foarte mult prietenii duhovnicești și rugăciunea particulară și cea colectivă, adică mersul la Biserică. Înțelegeți?

Temeri exagerate și contracararea lor

Legat de asta se observă de multe ori o teamă exagerată de a nu păcătui în orice lucru mărunt și de aici descurajarea, deznădejdea. Fraților, trebuie să avem credință și simplitate și să fim atenți la conștiința noastră. Înțelegeți? Exagerările în comportament nu rezolvă situația, ci o înrăutățesc. Trebuie să avem grijă să nu absolutizăm lucrurile și să nu avem bănuieli negre că ceilalți ne vor răul, chiar dacă posibil să fie adevărat, pentru că acest gând este otrăvitor pentru sufletul nostru – mai ales în cazul femeilor.

Cel mai bine este să ne rugăm, să despărțim fapta de făptaș și să ne lăsăm cu credință în voia lui Dumnezeu Care ne va păzi. Să nu încercăm noi să le gestionăm pe toate. Fraților, dacă în trecut am suferit un lucru pe care noi îl considerăm rău – de exemplu, am fost pedepsiți exagerat – asta nu înseamnă că în viitor trebuie să fim continuu anxioși și îngroziți că o să se întâmple din nou. Nici vorbă, fraților.

Desigur că neglijența este un păcat, însă tulburarea din noi arată că nu suntem în voia lui Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu este starea de liniștire care îi conferă minții vigilența, claritatea maximă. Dacă ne tulburăm, înseamnă că suntem în distorsiune. Înțelegeți?

Rezolvarea

În cazul femeilor este nevoie de un bărbat duhovnicesc care să le susțină și să le asigure protecția și constanța necesară pentru că acestea. De ce? Pentru că femeile sunt mai fragile și datorită fragilității lor se tulbură mai ușor decât bărbații. Au nevoie să se raporteze la un bărbat. Din cauza asta a spus Domnul că ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu mai despartă – referindu-se la faptul că divorțul nu este în voia lui Dumnezeu, în afară, desigur, de caz de adulter atunci când deja s-a produs ruptura. Înțelegeți? 

În cazul femeilor necăsătorite această protecție este pe alt plan și este asigurată de către duhovnic care în cazul monahismului feminin trebuie să conlucreze cu maica stareță. Înțelegeți?

Femeia și iubirea

Să nu uităm că scopul nostru este mântuirea și aceasta constă în moartea, adică stabilizarea cu o inimă iubitoare. Acest lucru este esențial pentru că femeia este un focar special de iubire pe care trebuie să-l răspândească în familie și în lume și pentru asta are nevoie de protecție. Dacă însă este încă departe de Hristos, această nevoie de siguranță poate să capete strâmbări foarte caracteristice cum ar fi gelozia, invidia și bârfa. Da, fraților și surorilor! Vă rog să mă iertați… pentru că vorbesc numai cu bărbații spun în continuu fraților. Dar mă refer de multe ori și la dragele noastre surori.

Știm cu toții că luptele pentru rivalitate între femei pot să fie aici foarte dure, mergând până la moarte – vă amintesc încă o dată cazul Sf. Ioan Botezătorul când Irodiada i-a cerut capul pe tipsie fără nicio ezitare pentru că Sfântul constituia singura amenințare la siguranța ei, chiar dacă Sfântul nu avea deloc intenții păcătoase.

Pe de altă parte vedeți că în clipa în care femeia este în Biserică și primește hrana sufletului de care are nevoie, adică iubirea, atunci este mai tare chiar și decât apostolii, păstrându-și desigur, specificitatea sa.

Femeia monahie

Pentru o monahie e mai simplu pentru că monahismul este viața care ne apropie în mod special de Hristos cel iubitor, însă monahia trebuie să fie atentă să nu judece și să nu invidieze pe surori și mai ales, pe maica stareță și pe duhovnic. Să nu fie geloasă! De asemenea, trebuie să fie atentă la curiozitate și la bârfă și să nu o preocupe ce fac celelalte. Dacă e atentă la astea și se concentrează pe drumul ei duhovnicesc și are ascultare, atunci poate să ajungă la măsuri duhovnicești dumnezeiești fără ca nimeni să bage de seamă și astfel să nu fie deranjată în zborul ei către Mirele Hristos.

Femeia soție

Dacă însă alege calea căsătoriei, atunci este foarte bine să se căsătorească cu un partener care este din Biserică și urmează terapia de vindecare a sufletului prescrisă de aceasta, adică are viață duhovnicească și este capabil să ofere iubire, timp și protecție. Înțelegeți? Mare atenție aici că iubirea este expresia plenară a harului lui Dumnezeu în cotidian și deci dacă un om nu este duhovnicesc, nu poate să iubească cu adevărat pe termen lung. Desigur că Dumnezeu este milostiv și trimite iubirea Sa tuturor și deci și un mare păcătos poate să aibă mici accese de iubire atunci când se deschide pentru moment lui Dumnezeu, însă permanentizarea acestei stări necesită măsură duhovnicească. 

Darul părinților: pregătirea pentru veșnicie a copiilor

Mare atenție, fraților, că formele de plăcere trupească nu sunt totuna cu iubirea. Iubirea este jertfelnică și trebuie să jertfim pentru partenera noastră ceea ce avem noi mai de preț – în speță timpul nostru, atenția noastră. Înțelegeți? Desigur că și reciproca este valabilă. Ați înțeles? Desigur că acestea sunt lucruri de bază, însă trebuie să le spun pentru că astăzi una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă cuplul este cultura individualistă, cultura războiului care este în contradicție cu iubirea aproapelui, iubire care ne aduce pacea și fericirea. E foarte greu în aceste condiții, când ești încurajată constant doar să te dezvolți personal, să mai faci loc iubirii jertfelnice pe care trebuie să o asume o soție, o mamă. Fraților, surorilor, trebuie să știm că scopul nostru aici pe pământ este să ne mântuim, adică să învățăm să iubim până murim. Da. De fapt, principala sarcină a părinților și în special a mamelor este să-și pregătească copiii pentru veșnicie la care se ajunge prin moarte și judecată și nu este obținerea unui loc călduț cu salariu bun pentru ele și pentru copiii ei. Da, ok, dar pe primul plan este pregătirea pentru veșnicie. Înțelegeți?

Plăcerea trupească nu este aceeași cu iubirea

Asta este astăzi foarte greu pentru că lumea a uitat de veșnicie, a uitat de moarte și a uitat cum să mai iubească cu adevărat. Înțelegeți? Una dintre cele mai mari probleme este construirea unei relații adevărate pentru că de obicei cel puțin unul din parteneri nu mai știe că patimile trupești nu sunt niciodată o soluție, nu împlinesc niciodată persoana umană și că dacă nu există unirea sufletelor în taina cununiei, unirea trupurilor provoacă mari traume. Trebuie să fie unirea sufletelor și după aceea, unirea trupurilor. Înțelegeți?

Dincolo de asta, dacă tinerii fac totuși o familie, atunci de regulă nu fac copii sau fac doar unul cu gândul ca „să-și trăiască viața” neștiind că viața se trăiește într-adevăr în clipa în care este o familie cu cel puțin trei copiii pentru că apar astfel relații de iubire între toți și dispare singurătatea și rivalitatea caracteristică atunci când sunt doar doi frați. Să nu se teamă mamele pentru că familiile cu mulți copii sunt binecuvântate. Să aibă curaj să-i responsabilizeze pe copii să se crească între ei și să nu-i cocoloșească și atunci vor scăpa de multe griji și vor avea mult timp pe care desigur că îl vor folosi pentru a se ruga și a răspândi dragoste și libertate. Înțelegeți?

Concluzii și îndemnuri

Dacă oamenii vor trăi veșnicia lui Dumnezeu cel personal și iubitor încă de aici de pe pământ, vor deveni foarte vii și activi pentru că vor recunoaște țelul care într-adevăr li se potrivește ca persoane și nu vor mai fi apatici, mari morse mofturoase, târându-se într-o lume fără sens. Înțelegeți? Atunci toate se vor așeza și se vor echilibra fiecare strălucind total diferit în unitate cu toți. Este o taină, fraților, cum poate fi unit un stejar cu un crin însă aceasta se poate realiza prin unirea în Hristos între bărbații și femeile care vor fi ca îngerii din ceruri. Înțelegeți?

Să știți că se poate, fraților! Exemple avem pe femeile mironosițe și pe înțelepții Nicodim și Iosif din Arimateea. Curaj! Curaj!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut delicatețea să stați cu mine până acum. Vă rog să mă iertați!

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!