Învierea înseamnă bucurie – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește despre evenimentele din Săptămâna Luminată și despre bucuria Învierii.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Dragii mei, Hristos a Înviat!

Uitați-vă ce loc minunat avem aici, aproape de vârful Atonului! Am venit tot pe un vârf de munte, numit Antiatonul. Se vede vârfulețul mai încoace, Antiatonul, iar acolo e Atonul. Vedeți că are o frumusețe neomenească, nefăcută de mână omenească.

Pentru că vreau să vorbim despre bucuria Învierii, am vrut să fie într-un loc minunat, un loc care ne apropie mai mult de Dumnezeu. Întotdeauna, locurile astea înalte sunt mai greu accesibile și atunci în locurile astea au rezistat doar pustnici care au fost cu viață sfântă și în felul ăsta s-au sfințit locurile astea. Se spune că pe vârful Atonului a fost și Sfântul Maxim Kavsokalivitul chemat de Maica Domnului ca să-i dea harul rugăciunii și harul împotriva diavolilor. De asta am urcat și noi la un loc mai binecuvântat, să zicem.

Postul Mare – Drum al Crucii

O să mă așez și eu un pic aici. Am în spate soarele de colo și îmi mai bate în ochi. O să stau un pic și eu mai liniștit. Vedeți că zilele trec, ne-am bucurat cu toții de Postul Mare, de harul Postului Mare, pentru că Postul Mare are un har deosebit, e o binecuvântare foarte mare. Fiind și un pic mai aspru și de asta e numit un fel de Drum al Crucii, pentru că e o pregătire pentru Înviere și ca să ajungem la Înviere trebuie să trecem pe Drumul Crucii, să ne ducem crucea cu drag, să ne luptăm, să ne nevoim ca să ajungem la Sfânta Înviere.

Învierea înseamnă bucurie

Fiecare știe mai bine și conștiința lui cât s-a nevoit în Postul ăsta și cât s-a bucurat de Sfânta Înviere. Se zice că bucuria Învierii a trăit-o fiecare după cât s-o nevoit. Am spus lucrurile astea ca să înțeleagă fiecare, ca pe viitor să se nevoiască mai mult, dacă vrea mai multă bucurie.

Și ați văzut că Mântuitorul, când le-a apărut Mironosițelor, le-a  spus ”Bucurați-vă!”. Deci asta înseamnă Învierea: înseamnă bucurie. Dacă vorbim de moarte, cumva înseamnă tristețe, dar când vorbim de Înviere înseamnă bucurie. Vedem că Învierea a fost mereu bucurie, chiar și la învierea lui Lazăr. Spune și Apostolul: în zadar ar fi toate chinurile, Răstignirea și punerea în mormânt dacă n-ar fi fost Învierea. Adică în zadar ar fi fost credința noastră, dar Învierea ne-a fost dată ca să înțelegem că vom învia cu toții spre Veșnicie, fiecare după faptele noastre.

Despre sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

Vedeți că ne-am bucurat de zilele astea frumoase. Iar vineri, avem iar o zi minunată: Izvorul Tămăduirii. Vedeți ce frumos a pus Biserica, ca în Săptămâna Luminată, după zilele astea pline de bucurii ale Învierii, cu prăznuire, vedeți că Biserica s-a gândit și la trup și nu ne-a mai pus post deloc în Săptămâna Luminată și mâncăm de frupt în fiecare zi, fără restricții la mâncare. Dar bineînțeles nu îmbuibare, nu băutură peste măsură, ca să putem să ne bucurăm din plin. Tot în săptămâna asta ne-o pus Izvorul Tămăduirii.

De ce? Ca să înțelegem cine-i Maica Domnului, cât e de puternică și cât ajutor ne dă Ea nouă. Am mai vorbit cândva despre Izvorul Tămăduirii, cum s-a pus sărbătoarea asta. Leon, înainte de a fi împărat, era și el om ca toți ceilalți, un om simplu, care avea o viața frumoasă, era foarte milostiv și ducea o viață creștinească, așa cum trebuie. Se spune că odată mergea printr-o pădure și a găsit un orb, care era singur și cine știe cât timp se izbise pe acolo de copaci cerând ajutorul și nefiind nimeni să îl ajute. Când a ajuns Leon la el, l-a întrebat cu ce poate să-l ajute. Sărmanul i-a spus că îi e sete pentru că de trei zile nu mai băuse apă. Atunci a început să caute prin împrejurimi apă și atâta o căutat și n-o găsit nicăieri.

Atunci a început să se roage la Maica Domnului ca să-l ajute să găsească apă. Maica Domnului, în bunătatea ei, i-o spus: „Du-te lângă copacul cutare în care vei vedea o porumbiță și la rădăcina lui vei găsi un izvor”. Și așa s-a dus și a găsit un izvor. A luat apă și i-a dat orbului să bea. Și după ce-o băut, i-a dat să se spele pe ochi și o revenit vederea orbului. Când a văzut, a căzut în genunchi și s-a rugat Maicii Domnului, mulțumindu-i pentru darul ăsta, că i-a dăruit apa care să vindece orbul. Atunci Maica Domnului i-a spus: „Vei ajunge împărat pentru dragostea și mila pe care le ai”. Și el a spus: „Dacă voi ajunge împărat, voi face o biserică aici”. Și Maica Domnului i-a spus: „Să nu uiți făgăduința ta, când vei ajunge împărat, să faci o biserică aici!”.

Într-adevăr, n-a trecut mult timp, era cunoscut de toți cetățenii ca om foarte bun și după moartea împăratului a fost ales el împărat, iar acolo a făcut o biserică frumoasă pentru Maica Domnului, chiar deasupra izvorului. A amenajat locul acela, l-a săpat și era atât de frumos, iar deasupra a pictat-o pe Maica Domnului. Când te uitai în apa izvorului acela o vedeai pe Maica Domnului, reflecta pictura aceea atât de frumos încât ziceai că iese Maica Domnului din apă. Acolo veneau mulți bolnavi și se vindecau.

Și de-asta Biserica i-o fixat ziua asta de Izvorul Tămăduirii, a Maicii Domnului, prin care Maica Domnului tămăduiește. Nu numai prin izvorul acela, pentru că Maica Domnului este un izvor continuu de minuni și de tămăduiri pentru noi. Istoria Izvorului este mai lungă, au fost perioade în care s-o mai stricat biserica, a fost refăcută de alt împărat și așa mai departe. Dar minunile nu încetau să se facă permanent acolo, ele continuând până astăzi. Cu toate că aceste istorisiri sunt din timpurile vechi, din perioada bizantină, izvorul este și în ziua de azi, este biserică mare și frumoasă acolo. Chiar când am fost la Constantinopol am văzut biserica acolo. Izvorul chiar are niște pești. Sunt un fel de pești deosebiți acolo și toată lumea ia din izvorul acela o apă curată, care face minuni și în ziua de azi dacă are omul credință. 

Deci Izvorul Tămăduirii, a Maicii Domnului. De aceea să cerem cu credință ajutorul Maicii Domnului că Maica Domnului nu o să ne lase niciodată.

Minunea încredințării Sfântului Apostol Toma

Uitați că dacă trecem mai departe, ajungem la sfârșitul săptămânii, unde avem minunea încredințării Sfântului Apostol Toma. Când Mântuitorul a înviat și s-o arătat la 11 dintre apostoli, doar Toma lipsea (că știți că după căderea lui Iuda a fost ales altul dintre Ucenici, tot unul care a fost pe toată perioada propovăduirii Mântuitorului, care a fost împreună cu ei). Dar când s-o arăta Mântuitorul, lipsea Toma. Nu era acolo, așa a rânduit Dumnezeu pentru încredințarea noastră, a tuturor.

După ce s-a arătat Mântuitorul și le-a spus: „Pace vouă!” n-a trecut mult timp și a venit și Sfântul Apostol Toma, iar apostolii i-au zis că l-au văzut pe Domnul. El era din fire mai necredincios, dacă nu vedea el cu ochii lui, dacă nu pipăia cu mâna lui, nu credea. Era el un pic mai filosof și a spus că nu crede: „Ce-mi spuneți voi că l-ați văzut… dacă nu-l văd eu, nu cred”. În acea duminică, din nou erau ucenicii adunați și ușile încuiate, ca să se vadă că Mântuitorul putea intra orișiunde. De această dată era și Toma împreună cu ei și a apărut Mântuitorul în mijlocul lor. Le-o spus iar: „Pace vouă!”. Și a mai spus: „Toma, vino încoace. Nu fi necredincios, ia degetul tău și pune în rana Mea (cum ceruse el). Vino și pune-l în locul cuielor, să vezi că Eu sunt”.

Atunci Sfântul Apostol Toma a spus: ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Mântuitorul i-a zis: ”Toma, ai crezut că ai văzut, dar fericiți sunt cei care n-au văzut și au crezut!”. Adică pe noi, creștinii, care mergem prin credință și credem că toate astea sunt adevărate, Mântuitorul ne-a fericit, dar vedem că prin apostolul Toma ne-a încredințat cu atât mai mult, pentru că el l-a văzut pe Mântuitorul și l-a pipăit și a văzut că e El, cu trup și s-a încredințat, ca să ne rămână nouă, pe viitor, să nu ne mai îndoim.

Dumnezeu ne-a dat soarele, luna și frumusețea naturii

Vedeți cât e de bun Domnul și cum s-a îngrijit de toate pentru noi ca să nu avem motive să trăim în necredință? Dragilor, vedeți cât de bun și minunat este Dumnezeu, cât de mult ne iubește și nu uită niciodată să lumineze dimineața, să iasă soarele, seara să apună soarele, să iasă luna și stelele ca să avem un pic de lumina nopții, să nu ne împiedicăm, dar în același timp să nu fie prea tare lumina, ca să ne putem odihni.

Toate sunt într-o rânduială și într-o frumusețe. Uitați-vă cât de frumos este aici: Athonul în partea aceea, cu norii aceia care urcă spre vârf. Astea-s lucruri unice, parcă e un vălătuc de lână, care e minunat și permanent se învârte în jurul Athonului. Rar se întâmplă ca Athonul să nu aibă nimic, ori un brâu roată ori o pălărie exact pe vârf. Toate frumos rânduite într-o splendoare!

Pe Sfântul Munte toate sunt minunate

Maica Domnului e stăpâna Athonului, așa cum s-a arătat și Sfântului Marcu, ucenicul Sfântul Grigore Sinaitul. Se spune că voia să plece și a auzit glasul dulce al Maicii Domnului: ”Marcule, Marcule!” și când s-a întors a văzut Athonul într-o splendoare, o frumusețe, iar Maica Domnului de mărime uriașă îl acoperea, iar în jurul Athonului erau ziduri de aur pe care erau arhangheli și îngeri cu scuturi, cu arcuri, păzeau Sfântul Munte ca să nu se apropie niciun dușman.

Vedeți cât de frumos încredințează bunul Dumnezeu de toate și uitați acuma, iată în partea cealaltă, cât de frumos se vede apusul în mare. Marea cea mare și largă! Vedeți cât e de minunată și frumoasă? Totul e minunat aici la noi: flori înflorite, stânci minunate, toate au sfințenie ele. Toți cei care vin în Athos își dau seama de lucrul ăsta. De asta le recomand tuturor ca atunci când vin, să se bucure de Athos, nu numai să meargă cu mașina dintr-un loc în altul, ci să meargă și pe jos. Măcar cât se poate, de la o chilie la alta, de la o mănăstire la alta, unde se mai poate, fiecare după puterea lui, să calce cu piciorul lui pe stâncile astea care s-au sfințit în atâția ani. Sunt tare binecuvântate în atâtea sute de ani de atâția sfinți care au trăit aici.

Uitați iarăși Athonul, se înfășoară. Dacă te uiți o zi întreagă la el, nu te saturi, pentru că în permanență își schimbă înfățișarea. De asta vedem că Dumnezeu nu ne uită, Dumnezeul dragostei și al bunătății, iar Maica Domnului ne ține totdeauna în brațele Ei.

Să ne bucurăm acum de toate sărbătorile care sunt în continuare: Înălțarea Domnului, după aceea Pogorârea Duhului Sfânt. Deci toate sunt așa, într-o splendoare. Să le trăim frumos! Viața noastră să fie în dragoste, în bunătate, cu spovedanie, cu împărtășanie, cu milă față de toți cei din jur. Să încercăm să nu-L supărăm pe Dumnezeu, că Dumnezeu nu e tiran, este Dumnezeul dragostei și atunci dacă noi îl supărăm, e ca și cum L-am răni. Ce curaj să mai avem noi să mai privim la El și să-i mai cerem ceva?

Închei aici, mai bucurați-vă, mai admirați atâta frumusețe și rog pe bunul Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe toți sfinții să vă ajute, să vă acopere și să vă aibă totdeauna în pază.

Doamne ajută! Hristos a înviat, dragilor!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!