Vizionați un fenomenal discurs al Oliviei Maurel ținut în Parlamentul Ceh în care aceasta își expune drama sa de a fi fost născută de o mamă surogat și lupta ei împotriva acestei practici.
Vizionare cu folos!
Powered by RedCircle
[Olivia Maurel]: Doresc să mulțumesc tuturor celor care m-au invitat aici pentru a le împărtăși versiunea mea a poveștii, ca și copil născut de o mamă surogat, [copil] care acum luptă împotriva maternității surogat. Sunt recunoscătoare și foarte onorată să mă aflu aici, este mai mult decât m-am așteptat și de aceea sunt foarte emoționată.
Întreaga mea experiență pe care vă voi împărtăși-o conține multă sinceritate, multă smerenie, fiind pentru prima dată când vorbesc în fața unui grup așa de mare de oameni și atât de deștepți, și de aceea trebuie să spun că sunt cam emoționată. Dar cred că vorbele mele de astăzi sunt importante pentru că din păcate prea des uităm să ne gândim la oamenii cei mai afectați de practica mamelor surogat.
Dar acești oameni nu își dau niciodată consimțământul, ei nu își spun cuvântul, iar aceștia sunt copiii care sunt născuți din mame surogat, acei copii, care sunt rupți de mamele lor la naștere pentru a fi vânduți unor străini. Similar cu mașinile pe care le comanzi la fabricile de automobile, pentru care poți alege opțiuni care îți plac, sau nu-ți plac, acești copii sunt considerați doar ca niște simple obiecte sau produse.
Eu sunt astăzi un produs al utilizării mamelor surogat: creată, vândută, cumpărată, și vreau să vă spun versiunea mea despre asta pentru ca să întelegeți cu toții cum m-a afectat pe mine lucrul acesta și de ce astăzi nu putem legifera pur și simplu această practică a mamelor surogat. Aceasta trebuie pur și simplu abolită, pentru binele copilului și, bineînțeles, respectând drepturile copiilor. Un copil n-ar trebuie să fie niciodată obiectul unui asemenea contract și, mai presus de toate, nu ar trebui să fie vreodată subiectul unei tranzacții.
Așa cum am spus, vom călători acum înapoi în timp cu 40 de ani, atunci când povestea vieții mele a început, chiar înainte de nașterea mea. Când părinții mei oficiali s-au cunoscut, mama mea avea deja un copil dintr-o relație anterioară; părinții mei aveau o afacere foarte profitabilă, erau foarte deștepți, trebuie să recunosc asta. Mama mea era cu 11 ani mai în vărstă decât tatăl meu, banii curgeau, se aflau la vârful carierei lor profesionale, și cred că la un anume moment mama a cam uitat de ceasul ei biologic. Deci la un moment dat părinții mei au decis să formeze o familie, dar era un pic cam târziu. La aceea vreme, tatăl meu avea 37 de ani iar mama avea 48. Mama avea deja probleme de infertilitate.
Conform spuselor tatălui meu, cu care am avut o discuție recentă, el a vrut să aibă un copil care să fie din genele lui, deci adopția nu intra în calcul, iar utilizarea unei mame surogat a fost singura opțiune pentru ei, în afara celei de a nu avea niciun copil. O decizie egoistă, cred eu, dar asta este povestea lor. Deci au căutat în Statele Unite, în special în Louisville, Kentucky, după o agenție care să-i ajute să găsească o mamă surogat. La început, părinții mei au oferit agenției o listă a criteriilor cu privire la femeia surogat, cum ar trebui să arate aceasta. Eu m-am născut prin procedura tradițională cu mamă surogat – [femeia surogat participă cu propriul ovul la conceperea copilului] – deci mama mea surogat este mama mea biologică, chiar dacă, în opinia mea, nu contează dacă mama surogat este legată biologic sau nu de copil, pentru că pentru mine mama este cea care ține copilul în pântecele său pentru 9 luni și, bineînțeles, aceea care dă naștere copilului.
Cam după un an, în 1991, părinții mei au găsit o mamă surogat dar acesta nu reușea să țină embrionii și, în consecință, a fost nevoie să se găsească altcineva, care va deveni ulterior mama mea biologică. Din fericire, aceasta a rămas gravidă la doar 2 luni după semnarea contractului.
Se spune adesea că agențiile verifică starea psihologică a mamelor surogat, prin teste foarte amănunțite, că se asigură și că acestea nu au vreo datorie de plătit, dar toți știm că asta nu e adevărat. 14 miliarde de dolari a fost cifra de afaceri pe piața mamelor surogat în 2022. Chiar credeți că ne uităm cu mare atenție la femeile de pe această piață, care s-ar putea să și mintă la interviuri? Eu nu cred. Cazul meu este exemplul perfect. Mama mea biologică nu se afla într-o stare mentală stabilă. Avea o lungă istorie cu depresia, iar pe deasupra, chiar înainte de nașterea mea, îi murise un copil, în vârstă de 2 ani și jumătate, într-un tragic accident acasă.
Deci dacă vă veți pune în locul ei, veți vedea că mental era departe… A fost devastată complet după aceea, avea și datorii, dar a trebuit să se arate puternică pentru familia ei, copiii și soțul ei. Agenția nu a văzut decât ce a vrut să vadă atunci când a angajat-o, și anume banii pe care ea putea să-i facă pentru ei. Au abuzat de situația unei femei care avea nevoie de bani pentru a-și hrăni copiii și a-și plăti facturile.
Deci m-am născut pe 10 decembrie 1991, dată care a fost aleasă de părinții mei pentru că, destul de amuzant, cădea între data de naștere a mamei mele oficiale, care era născută pe 5 decembrie, și cea a mamei mele biologice, care era pe 15 decembrie. Trebuia să fiu de fapt un copil (în dar) de Crăciun. Dar până și asta s-a decis pentru mine. Puteți să vă imaginați? În acest proces nașterile pot fi programate și decise și nu-mi e clar cum este asta spre binele copilului. Și aici e momentul care este destul de emoțional pentru mine.
Imediat ce am fost născută, nu am fost pusă în brațele mamei mele biologice, mama care mă ținuse 9 luni în pântece, cea care mă hrănise, cea care vorbise cu mine, cea cu care împărtășisem orice simțire pe care o trăise pe perioada sarcinii, cea care până la urmă a fost singura persoană pe care o cunoșteam. Nu, nu, a trebuit să sar din pântecele mamei mele direct în lumea rece, austeră, la luminile spitalului, să fiu vândută și să se finalizeze tranzacția transferându-mă în brațele părinților mei adoptivi, pe care nu-i cunoșteam.
Iar aceasta a fost prima traumă care va influența întreaga mea viață, trauma abandonului. Ca și copil, se puteau vedea semnele traumei cauzate de acest abandon. Părinții mei nu mă puteau lăsa singură, deveneam isterică; am fost un copil foarte dificil. Întotdeauna îmi era frică să nu fiu respinsă, aveam probleme în a-mi face prieteni, părinții nu puteau să mă lase niciunde, nu puteam dormi în altă parte, să merg la petreceri, pentru că intram în aceste crize de isterie, și deci nu mă puteau lăsa. Din nefericire, îmi era frică că aș putea suferi un alt abandon de fiecare dată când m-ar fi lăsat undeva. La un anumit moment începusem deja să am o luptă interioară – cum să mă clădesc fără a ști de unde vin?
De când am ajuns la vârsta adultă lucrurile au devenit mai rele. M-am scufundat în alcoolism și alte dependențe. Am fost chiar și violată. Pentru că mă puneam permanent pe marginea prăpastiei. Am încercat de câteva ori să mă sinucid. Viața mea nu a fost una dintre cele mai bune. Mi-era foarte greu să am relații de prietenie normale. Îi sufocam pe oameni, pentru că îmi era frică să nu mă părăsească. Am fost singură. M-am simțit foarte, foarte singură. M-am scufundat în multe stări de depresie. Îmi pare rău. N-am fost niciodată capabilă să găsesc o slujbă bună. Nu eram stabilă. Și mi-a fost foarte greu să-mi termin studiile.
Apoi, slavă lui Dumnezeu, l-am întâlnit pe soțul meu care m-a ajutat treptat să-mi reconstruiesc viața așa cum este astăzi, cu multă răbdare, cu multă dragoste. El m-a lăsat să-mi descarc toate emoțiile și să înțeleg exact de ce reacționez așa. Astăzi am 3 copii minunați dar care, din nefericire, suferă din cauza traumelor mele. Fiica mea cea mai mare, Eleanor, suferă de trauma de abandon, iar fiul meu Theodore, al doilea, suferă de trauma respingerii. Din nefericire aceștia suferă ca rezultat al traumelor [mele], pentru că cred cu tărie că toate acestea se transmit între generații.
Deci utilizarea mamelor surogat nu m-a afectat numai pe mine, din păcate, ci îi afectează și pe copii mei, astăzi. Bineînțeles că aceștia primesc ajutor. Am făcut testul ADN și am dovada că am fost născută de o mamă surogat când am împlinit 30 de ani. Acum am 31. Aceasta a fost dovada fizică a acestui lucru, dar eu mereu am simțit înăuntrul meu că nu mă potriveam, aveam probleme cu mama, observam că nu mă conectez cu ea.. Mă conectam mai mult cu tata, fiindcă el era legat biologic de mine, dar lucrurile nu păreau deloc în regulă. Și știam înăuntrul meu că ceva nu era bine.
Noi, copii, nu suntem tâmpiți. Suntem foarte inteligenți. Și nu cu mult timp în urmă am fost diagnosticată cu o boală bipolară. Nu ar trebui să vă șocheze pe niciunul dintre voi după tot ce am spus. Mama biologică, adică mama surogat, se luptă ea însăși cu problemele mintale. Și cred că am moștenit acest lucru de la ea. Dar cum aș putea ști asta? Nu am avut niciodată acces la datele ei medicale, mi s-a ascuns totul. Și ea ar fi putut să mintă în timpul interviului [de angajare]. De fapt, când am rămas însărcinată cu primul copil, cu Eleanor, eram îngrozitor de speriată. Mi-a fost îngrozitor de frică pentru că nu știam ceea ce voi transmite copilului meu: cancer, o boală genetică, probleme mintale…
Este uluitor pentru mine când se spune că este în interesul copilului să i se ascundă toate aceste informații, pentru întreaga viață. Aceasta este viața mea pe scurt. Foarte pe scurt. Aș putea vorbi ore întregi despre viața mea și despre problemele pe care procesul utilizării mamei surogat mi le-a cauzat. Întotdeauna există consecințe. Uitați-vă la mine! Doi oameni, părinții mei, acum 31 de ani, au luat o decizie minoră, după aceea una mai mare, iar după aceea una mai trivială. Și decizie după decizie, am venit eu pe lume. Și din aceea zi eu eram rezultatul unei alegeri minore a doi oameni dintr-un moment când eu nici nu existam. Iar aceea decizie mi-a definit întreaga existență. Consecința sunt eu și sper ca în curând tot eu să fiu motivul care să conducă la abolirea atrocității utilizării de mame surogat.
Dar să fiți atenți, în cuvintele mele nu veți auzi niciodată că îmi blamez părinți. Aceștia au folosit un proces, care li s-a oferit, o opțiune oferită pe o tavă de argint, împotriva căreia nu au avut puterea să reziste. Astăzi, nu simt nicio ură față de ei, nu-i blamez, îi iubesc. Dar, totuși, blamez sistemul care încet, dar cu certitudine, permite procesului de utilizare a mamelor surogat să fie legalizat. În primul rând am aprobat utilizarea mamelor surogat pentr motive medicale, cum ar fi infertilitatea, după aceea am acceptat asta pentru motive sociale, iar după aceea o acceptăm pentru toate și pentru toți.
Din motive legate de traficul de persoane, de vânzarea de copii, ineficacitatea corpului uman, din motive etice și bioetice, folosirea mamelor surogat trebuie abolită. Dar în umila mea opinie, și nu sunt doctor, sunt doar un copil, cel mai important motiv pentru a aboli această monstruozitate este binele copilului, pentru drepturile lui, sau ale ei, pentru starea sa psihică, pe care, ca și mine, posibil să nu o mai poată recupera niciodată.
Și am să închei cu asta – iar aceasta este pentru toți aceia dintre voi care ar putea crede că această procedură este normală și ar trebui legiferată – dacă numai un copil, ca mine, a trecut prin atât de multe probleme în viața sa ca urmare a utilizării mamei surogat, asta ar trebuie să fie îndeajuns să vă convingă pe toți că nu este nimic bun în acest proces și nimic nu îl poate face să fie etic, în ciuda tuturor încercărilor dumneavoastră de a vă convinge de contrariu. Vă mulțumesc pentru atenție.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
