Distorsiuni sexuale, familie, antreprenoriat, artă

Urmăriți o foarte interesantă și importantă discuție despre marile probleme contemporane cu care se confruntă societatea noastră astăzi: distorsiuni sexuale și legea votată de curând în Grecia, problemele familiei contemporane, comportamentul antreprenorului duhovnicesc, alegerile din România și relația omului cu arta și cu învățământul actual.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Părintele Teologos: Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

Introducere

Dragii noștri, ne aflăm cu două grupuri aici, de fapt. Un grup din sudul țării, în principal din București, dar și din Argeș, și un grup din Iași. Nu, Ionuț?

Ionuț Nistor: Iași, da. Galați, da.

Părintele Teologos: Grupul lui Ionuț Nistor, cel care ne face ediția în engleză a site-ului. Și grupul din București. Este un grup format din personalități, dar întâi de toate din personalități foarte dragi inimii mele și, din cauza asta, am zis să filmăm acest lucru, mai ales că au niște întrebări foarte interesante și niște drame pe care și eu le împărtășesc dimpreună cu el, mai ales cu domnul violonist, nu? De la Operă?

Domnul violonist: Da.

O realitate dureroasă

Părintele Teologos: În problema artei, dar nu numai atât. Înainte însă, aș dori să spun un cuvânt, o mare durere a mea referitor la legea legalizării căsătoriilor de același sex, care s-a votat în Grecia. Fraților, lucru foarte serios, trebuie să știți, să nu spunem că noi suntem neutri sau că nu ne interesează sau, pe de altă parte, să-i urâm pe acești oameni. Nu. Noi urâm păcatul, nu pe păcătos și lucrul acesta este foarte grav, de ce? Pentru că la ora asta, acest lucru este o ideologie, de fapt. Nu este vorba de ce face fiecare în camera lui, ci este vorba de o ideologie care se promovează foarte agresiv și, mai ales, o ideologie care este validată în istoria umanității de mii de ani, cum că este o ideologie nocivă. Adică știm foarte bine din manuscrise de epocă, deci de pe vremea căderii Imperiului Roman – era vorba de niște istorici care au scris, au dovedit, că Imperiul Roman a căzut din… una din principalele cauze a fost asta… dacă nu principal cauză, înțelegeți?

Despre ce vorbim? Când vorbim despre distorsiune sexuală, nu vorbim ca și cum am discuta acum despre avansul inteligenței artificiale autogenerative, care este o temă modernă, n-avem expertiză, hai să vedem ce-i asta, nu. Fraților, vorbim despre niște lucruri foarte-foarte verificate în istoria omenirii și dovedite, cum spuneam, ca și lucruri foarte nocive. Dincolo de asta, bineînțeles că putem să spunem foarte pe scurt, după care o să-i las pe oameni să pună întrebări, că diferența dintre om și animal, dintre om și bestie, este faptul că omul are un suflet care se îndreaptă către perfecțiunea personală, veșnică, duhovnicească. Omul este întâi de toate spirit, este duh, este suflet. Asta este diferit față de animal. Pentru că trup desigur avem și noi și animalele, desigur puțintel diferit în cazul omului. Dar diferența principală este diferența de suflet. Omul are un suflet care trebuie să supună materia și îndreptat către duhovnicie, către perfecțiunea în duhovnicie. Animalul are un suflet care este supus materiei și nu știe nimic altceva în afară de asta. Și vedeți că animalul se bate pentru trup. În speță pentru mâncare și pentru reproducere.

În clipa în care omul eșuează în trup, în clipa în care omul devine dependent de patimile trupești și mai ales dacă vorbim de distorsiuni, în clipa respectivă omul se transformă, de fapt, într-un animal. Mai bine zis într-o fiară, adică într-un animal chinuit, înțelegi? Deci mare problemă. Și cunoaștem. Sunt atâtea și atâtea și atâtea studii. Și eu pentru că, mă rog, sigur sunt un monah așa ratat, dar am fost în informatică vreme de foarte mulți ani. Cunosc foarte bine ce înseamnă adicția. Nu de distorsiuni sexuale, ci adicția de jocuri pe calculator, care nu sunt așa de periculoase ca și distorsiunile sexuale. Iarăși, tot ca monah, că sunt de mulți ani, cunosc ce înseamnă de la cei care vin și-și deschid inima în fața noastră a nevrednicilor, ce înseamnă adicția de pornografie și adicția de sex și mai ales adicția de distorsiuni sexuale. Sunt oameni care sunt bolnavi cu nervii pe tema asta, credeți-mă. Știu ce spun.

Și știu părinți din Sfântul Munte care au avut, în clipa în care s-a votat în Grecia, au avut descoperire de la Dumnezeu. Au avut descoperire de la Dumnezeu când s-a votat prima data. Adică s-a votat parteneriatul civil. Nu acum când s-a votat căsătoria. Un părinte a avut descoperire, a văzut un copilaș, un mic copilaș care a avut un strigăt de moarte și a murit copilașul în fața lui, în îmbrățișarea lui, să zic așa. Și atunci harul i-a spus că aceasta este inocența. Este inocenţa, înţelegeţi? E o mare problemă, fraţilor. Să nu spunem că nu contează şi aşa mai departe. Ferească Bunul şi Sfântul Dumnezeu. Asta am vrut să spun şi vreau să vedem, să mergeţi masiv, să vă opuneţi, să votaţi.

Nu urmăresc politica, fraţilor. Să votaţi cu cineva care să poată să se opună acestor lucruri şi am înţeles că există şi o coaliţie, nu ştiu, pentru Constituţie şi aşa mai departe. Nu cunosc detalii, nu ştiu cine sunt. Doresc să facă referendum să schimbe Constituţia ca în Constituţie să se scrie că căsătoria este formată dintr-un bărbat şi o femeie, nu din două persoane. E un lucru foarte bun şi neapărat trebuie să mărturisim acolo fraţilor. Dacă nu mărturisim, o să dăm un răspuns foarte mare în faţa lui Dumnezeu, înţelegeţi? Foarte important lucrul acesta.

Şi din cauza asta vă spun, fraţilor, aveţi grijă să nu rămânem închişi în cochiliile noastre, în zona noastră de confort, pentru că avem de dat mare răspuns în faţa lui Dumnezeu. Şi ştiu aici în Grecia ce urgie a fost. O să vă povestesc la urmă. Mi se ridică poate părul în cap. Doar un lucru să vă spun.

Întâmplări în conjunctura noii legiferări în Grecia

Deci un părinte din Sf. Munte, în vârstă, cu barbă albă, s-a dus ziua în amiaza mare, la ora două, prin una din pieţele centrale din Atena şi, la un moment dat, se dă una la el. Adică, vă gândiţi, îl cheamă să desfrâneze cu ea. Şi părintele oripilat zice: „Doamnă, lasă-mă, nu mă interesează. Ferească Dumnezeu!”. Şi doamna îi spune două lucruri. Unu, îi spune că mă discriminezi şi doi, îi spune „Nu sunt cucoană, sunt dinălălalt.”. Vă daţi seama? Deci ferească Bunul şi Sfântul Dumnezeu! Lucrurile sunt foarte serioase. Nu care cumva să credeţi că…

Şi, cum spuneam, acum imediat ce s-a votat această lege în care este permisă şi adopţia copiilor, adică şi sufletele copilaşilor inocente vor fi învăţate astfel. Aceşti adepţi ai acestor distorsiuni chiar au fost foarte agresivi. Au vandalizat biserici, au umplut de graffiti. Chiar erau să omoare… au sărit cu cuţitul, de fapt, la un reporter ortodox, Ghiorghios Theoharis, care nu făcea absolut nimic decât filma nişte femei creştine, nişte femei ortodoxe, care citeau Psaltirea în faţa Parlamentului, în semn de protest. Deci ăsta era protestul. Nici măcar să zici că făceau scandal. Ele citeau Psaltirea, se rugau pentru cei care votau legea asta. Şi Ghiorghios, reporterul respectiv – Ghiorghios Theoharis, pe care-l cunosc personal – a filmat cu celularul. Săracul, făcea un live.

Şi atunci au sărit oamenii aceştia, adepţii, pro-LGBT, asupra lui, cu cuţitul. Era vorba de un cuţit criminal, un cuţit cu două tăişuri. Nu vorbim de cuţit de bucătărie, da? Şi mare atenţie, dacă nu săreau săracele femei în vârstă, punându-şi viaţa în pericol, omul la ora asta era mort, înţelegeţi? Adică, lucrurile, fraţilor, nu e vorba că toţi suntem la fel şi aşa mai departe. Unde e egalitatea? Vorbim aici de nişte agresivităţi frontale. Vă spun asta ca să vă trezesc puţin. Şi să aveţi atitudine civică, să nu fiţi manipulaţi sau să mergeţi după cum vă ghidează inerţia. Aş putea să continui pe tema asta, dar nu doresc să monopolizez discuţia şi din cauza asta o să-i las pe băieţi să pună întrebări. Puneţi întrebări. Ionuț?

Ionuț Nistor: Am aici o listă…  

Părintele Teologos: O listă!

Grecia și România – particularități

Ionuț Nistor: Dacă e vorba de noua lege aprobată – la noi încă nu este pusă în discuţie, dar în Grecia – va avea repercusiuni asupra ţării, chiar dacă oamenii nu au fost de acord. Adică a fost mai mult o decizie politică sau presată sau forţată?

Părintele Teologos:  A fost presată într-adevăr şi a fost presată din afară, pentru că… Şi din cauza asta, fraţilor, sigur că eu n-am expertiza geo-strategică şi expertiza profesională să zic cu cine să faceţi alianţă şi aşa mai departe, asta fiecare… Dar clar n-o să primiţi cârlige şi n-o să primiţi pachete ideologice. Adică de ce? Pentru că de obicei zice: “Da, îţi dau asta, dar faci şi ailaltă.”. “Asta nu primim, lăsaţi-ne pe noi în pace, noi suntem români, avem tradiţiile noastre.”. Dacă este să discutăm din punct de vedere, cum spuneam, geo-strategic, comercial şi aşa mai departe, discutăm, negociem, dar fără amestec în cotidianul nostru, în duhovnicia noastră, pentru că noi în neam avem învățături de credință de succes.

Problema cea mare în Grecia este că ei – hai să nu zic că s-au lepădat de ortodoxie pentru că asta înseamnă grav în sens dogmatic – s-au îndepărtat de ortodoxie atrași de huzurul promis din Vest. Au fost inundați efectiv cu bunuri materiale. Grecul exporta lămâi, o portocală, o măslină sau brânză și importa Mercedes, Audi, BMW. Diferit, știi? Și mai ales că grecul câștigă din ce? Din stat pe scaun. Câștigă din turism. Acest huzur, această dolce far niente i-a tocit simțirile duhovnicești și l-au aplatizat, l-au asfaltat și atunci: ”nu contează, nu contează, și ei sunt oameni și așa mai departe”.

Bineînțeles că sunt oameni și încă o dată am spus: îi iubim pe ei ca oameni și ne rugăm pentru ei și chiar îi așteptăm să se întoarcă cu drag, dar nu putem să validăm treaba asta. De ce? Pentru că asta distruge suflete. Ei, și cum spuneam, pentru că grecii au acceptat tacit lucrul ăsta, dau un mare răspuns în fața lui Dumnezeu și într-adevăr se văd pe ei că sunt depresivi. Se vede pe ei că sunt depresivi, se vede pe ei că nu au chef de viață, nu au zel, nu au iubire, nu au această vioiciune care încă se vede la români, știi? Lasă bre, toate sunt negre, toate sunt așa mai departe, că Uniunea Europeană ne-a făcut, că aia ne-a făcut. Da, dar tu trebuia să ai răspundere civică să zici nu. Trebuia să ai treaba asta. Grecii au ieșit în stradă, au ieșit în stradă 1 milion de oameni pentru salarii, dacă nu mă înșel. O dată pentru salarii și o dată pentru o temă națională, adică de ce Skopje să se numească Macedonia, știi? Macedonia spun grecii că este în Grecia și cam au dreptate oarecum. Ei, tu ieși 1 milion de oameni afară pentru lucruri de genul ăsta și nici frunzulița nu se mișcă pentru teme duhovnicești?

Consecințe duhovnicești

Ei, atunci cum vrei tu să-ți vină harul lui Dumnezeu? Pentru că mare atenție, sursa fericirii noastre este harul lui Dumnezeu. Omul nu poate să fie bucuros dacă nu are harul lui Dumnezeu. Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, facerea de bine, bunătatea, înfrânarea, toate celelalte. Spune Sfântul Apostol Pavel, nu zic eu. Sigur că nu judecăm pe grec ca și persoană, pentru că sunt oameni într-adevăr foarte duhovnicești în Grecia. Vorbesc însă ca masă, e clar, ei sunt terminați, sunt mahmuri. Au mai mult din punct de vedere material, dar ca și viață îi vezi că sunt asfaltați. Cred că ăsta este cuvântul. Adică de pe o zi pe alta, se târăsc. Nu știu dacă ai fost prin Tesalonic să vezi ce se întâmplă, mai ales că Tesalonic este un oraș istoric, adică ar trebui să fie mai ceva. În Atena este și mai și. În Atena dacă e să vorbesc acuma, nu pot să vorbesc pe cameră ce se întâmplă. Ferească Dumnezeu. Deci sunt repercusiuni foarte mari, Ionuț, și asta pe dinăuntrul omului. Adică, cum se spune în popor, Dumnezeu nu bate cu bâta. Și ferească Dumnezeu! Ferească Dumnezeu!  

Ionuț Nistor: Da, vreți să ne oprim la următoarea? 

Părintele Teologos: Sigur.

Cum atragem binecuvântarea lui Dumnezeu

Ionuț Nistor: Așa, dacă tot era vorba de a atrage harul lui Dumnezeu sau binecuvântarea lui Dumnezeu, noi ne gândeam și la nivel ca neam, dar și ca nivel de mai mic, de companie sau de firmă. Care ar fi metodele prin care poți să atragi binecuvântarea lui Dumnezeu?

Părintele Teologos: Întâi de toate este vorba de credința… trebuie să ai credința, dincolo de credința dogmatică ”Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” să ai credința și încrederea că Dumnezeu știe să facă traduceri. Pentru cine nu știe, Ionuț face traduceri, are o tehnică foarte bună de traducere. Adică tu trebuie să ai credința că Dumnezeu, Maica Domnului – Sfântul Ioan Maximovici este patron – știe să facă traduceri. În clipa în care știe să facă traduceri și știe management, tu o să zici: Doamne, ajută-mă pe mine, ce să fac acum cu jobul ăsta. Cum să fac aici? Cum să traduc? Ce platformă să folosesc? Și tu în clipa în care vorbești cu Dumnezeu în fiecare zi, în clipa respectivă Dumnezeu este oarecum forțat, Cel Atotputernic este forțat de noi, care suntem zero, de fapt, e forțat să intervină. De ce? Pentru că noi, fiii Lui cei iubiți, cu toate că suntem păcătoși – și foarte păcătoși suntem și nevrednici – cu toate astea Dumnezeu ne iubește și dragostea Lui față de noi îl forțează pe El Cel de neforțat să vină să ne ajute. Și atunci într-adevăr primim această binecuvântare.

Dar noi trebuie să trecem peste această viziune, care este de fapt o viziune eretică. Este, în principal, una din trăsăturile catolicismului, care spune că Dumnezeu este undeva departe, sus și ne-a lăsat pe noi aici de izbeliște și noi ne descurcăm cu ale noastre, El cu ale Lui. Sigur, ne rugăm 5 minute seara, 5 minute dimineața, dar în rest acționăm ca niște atei. Greșit. Înțelegi? Trebuie să acționăm, cum spuneam, ca niște fii ai lui Dumnezeu, păcătoși din păcate, dar trebuie să acționăm: Doamne, ajută-mă să traduc aici, ce cuvânt să pun în traducerea asta?    

Ionuț Nistor: Eu mai am întrebări, dar poate mai vrea și altcineva să…

Părintele Teologos: Da, dacă doriți să întrebați, ziceți.

Creațiile culturale și distorsionarea mesajului

Domnul Mihai: Părinte, eu cred că problema este mult mai gravă și din punct de vedere… în primul rând din punct de vedere cultural, al mass-mediei, care transmite mizerii. Asta e clar.

 Părintele Teologos: Da.

Domnul Mihai: Adică, eu vă dau exemplu din domeniul meu de activitate: opera. Lucrez la un teatru cu muzică, cum se spune. A evoluat de-a lungul timpului, istoric, sute de ani, până s-a ajuns la o culminație, la o spectaculozitate, la costume foarte complicate, la o regie foarte sofisticată, ochiul se desfată, urechea se desfată. Ei, acum nu se mai întâmplă așa, pentru că au apărut tot felul de regizori cu viziuni progresiste, radical progresiste, care transformă un spectacol clasic într-o pastișă. Și culmea care este: că mulți dintre ei sunt regizori renumiți. Adică nu mi-e rușine să spun și nici frică: Andrei Șerban. Omul ăsta nu se poate spune că nu cunoaște meserie. Nu se poate spune că nu e regizor. Nu se poate spune că nu e profesionist. Nu se poate spune că nu știe ceea ce face. Tocmai asta e grav: că ceea ce face, face în mod deliberat. Și pervertește anumite subiecte clasice, urâțindu-le, trăgându-le pe zona asta obscură a sexualității exacerbate și sugerând uneori lucruri de-a dreptul… Domnule, nu ar trebui lăsați copiii în sală să participe la astfel de spectacole, pentru că ei capătă o gândire macabră, deviată sexual, încât sunt traumatizați, în cele din urmă. Eu așa consider. Curentul ăsta se menține în continuare. S-a făcut mare vâlvă, de exemplu, și nu mi-e rușine să spun și nici frică, cu acel spectacol morganatic Fantoma de la Operă. 

Părintele Teologos: Iartă-mă, vorbești de clasicul ”Fantoma de la Operă”?

Domnul Mihai: Clasicul ”Fantoma de la Operă”, da.   

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu, și care a fost distorsionat, de fapt.

Domnul Mihai: În sinea lui spectacolul este distorsionat pentru că propovăduiește activitatea unui personaj macabru care ucide. Ei, cam asta se întâmplă, cam asta este subiectul. A fost așa o chestie, cum să spun, o propagandă foarte dens și puternic susținută. Lumea a dat buluc, vorba aceea, pe poarta cea largă, fără discernământ. Și rețeta a fost foarte costisitoare. Au ajuns oamenii să dea și 200 de euro pe un bilet.  

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Domnul Mihai: Ca să vadă așa ceva.

Părintele Teologos: Senzații tari.

Domnul Mihai: Ca să vadă senzații tari și cum le cad ălora candelabrul în cap și cum se aruncă ăla cu flăcări pe scenă.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Domnul Mihai: Da, cam asta s-a ajuns. Și, din păcate, asta este una din chemările care generează, vorba lui Goya, somnul rațiunii care generează monștri.  

Arta și apropierea de Dumnezeu

Părintele Teologos: Așa este. De ce? Exact asta înseamnă căderea în trup. De ce? Pentru că eu, în clipa în care mă duc la Operă sau orice formă de artă, eu doresc să mă apropii de Dumnezeu, care am spus că este duhovnicie pură. Dacă însă eu cad în trup, doresc ceva care să-mi satisfacă simțurile sub formă de drog, adică puseul acela de dopamină, da? Adrenalina, lucrurile astea, fără mesaj… Nu mă mai interesează mesajul. Cum spunea unul din personajele, dar de fapt Dostoievski, el spunea lucrul ăsta în Frații Karamazov… Că dacă Dumnezeu nu există, totul e posibil… Și în Frații Karamazov, dacă Dumnezeu nu există, dar totul e posibil, duce de fapt la un patricid. Unul dintre fiii Karamazov – Smerdiak –  își ucide Tatăl. OK. Asta se întâmplă și aici. Și asta se întâmplă, de fapt, în toată arta modernă. Este vorba de un bulgăre, de o avalanșă a carnalului, care se rostogolește la vale. Și datorită faptului că senzația de plăcere nu este provocată de un anumit stimul, ci de variația stimulului respectiv, asta înseamnă că ceea ce am văzut ieri, astăzi n-o să-mi provoace aceeași plăcere ca și ieri, ci una mai mică și am nevoie de un stimul mai puternic. Am nevoie de un stimul mai puternic. Și problema cea mare este că, pentru că oamenii astăzi, și nu mă refer la un anumit regizor și așa mai departe. În general…

Domnul Mihai: Am dat un exemplu. Sunt nenumărate alte exemple.

Părintele Teologos: Așa este. Bine ar fi fost să fie o excepție, dar din păcate nu e excepție, ci este mainstream. Da, este mainstream. Datorită faptului că oamenii astăzi nu mai cunosc cine este Dumnezeu, de fapt, din cauza asta se învârt în întuneric, căutând senzații tari. Sau Hristos sau haos. Pentru că Dumnezeu, cum spuneam, este perfecțiunea personală veșnică, dar interesează și drumul în direcția respectivă. Ceea ce trebuie este întâi de toate promovarea și cultivarea unui public. Și asta trebuie început din familie. Și, dincolo de asta, trebuie ca cineva să aibă curajul să spună nu. Eu n-o să fac treaba asta. Dar din câte am înțeles în operă, chiar cunosc pe cineva cu o voce foarte bună și care cântă chiar operă. Ca să nu spun cine este, nu are importanță. Este un om de știință eminent din România. El spune că nu dorește să meargă să cânte. De ce? Tocmai din cauza asta, pentru că există foarte multă distorsiune în acest… Și trebuie să fii o vedetă foarte mare, astfel încât să spui: eu nu particip la un astfel de spectacol.

Domnul Mihai: E un risc.

Părintele Teologos: Da, e un risc.

Domnul Mihai: La început ești marginalizat, după care ești exclus cu desăvârșire.

Părintele Teologos: Așa este.

Domnul Mihai: Ba, încă se mai adresează, vorba cântecului ”calomniază, calomniază că poate se prinde ceva”. Și mai ies și alte metehne inexistente, puse în cârca unui inocent. Și, din păcate, ne întoarcem la vorba lui Kierkegaard, că zicea omul, acum vreo 200 de ani, că omenirea mai degrabă s-ar duce după un papagal viu colorat, decât după Iisus Hristos.

Părintele Teologos: Evident, evident. Dar vezi că Kierkegaard, cu toate astea, și-a luat ca și pseudonim, „Climax”, adică Sfântul Ioan Scărarul, pentru că îl aprecia foarte mult pe Sfântul Ioan Scărarul. Și asta a fost și drama lui Kierkegaard, pentru că el într-adevăr și-a dat seama că omenirea este mai aproape de Iad, decât de Rai. Și din cauza asta apare în artă mai mult Iadul decât Raiul. Și problema cea mare cu arta nu este atât că apare Iadul, cu toate că e problema asta. Problema cea mare e că este o artă distopică, fără soluție. Pentru că soluția e Hristos. De vreme ce artistul sau mai bine zis, cum să spun, creierul, da?

Adică cel care compune, cel care regizează, cel care face scenarii și așa mai departe nu are experiența lui Hristos, adică nu are experiența ieșirii, nu poate să scoată pe om de acolo. Și asta generează repulsie. Asta generează depresie. Vedeți că la ora asta sunt pandemii foarte mari, mult mai mari decât pandemia COVID 19. Nu se vorbește despre ele, cu toate că ele sunt declarate oficial la Casa Albă și așa mai departe. Întâi de toate e vorba de pandemia singurătății și mai ales pandemia bolilor de nervi. Deci la ora asta, vedeți, pentru că societatea s-a îndepărtat foarte mult de Hristos, adică de țel, avem depresie. Depresie ce înseamnă? Înseamnă băltire. Băltire existențială. Boala ateului. Aici într-adevăr trebuie promovați, după părerea mea, artiști prin rețele, prin nu știu cum…

Domnul Mihai: Fără a face niciun fel de propagandă.

Părintele Teologos: Mare problemă. Mare problemă.

Artiști și mainstream

Domnul Mihai: Nu mai sunt cunoscuți de către publicul larg nici actori, nici cântăreți de operă sau de operetă, nici nimic, nici pictori, nimic. Sunt oameni, deschid saloane prin străinătate. Nimic nu se știe. Copii câștigă olimpiade grele, dificile, în domenii deosebit de avansate. 

Părintele Teologos: Avem mari talente.

Domnul Mihai: Nu se spune un cuvânt. În schimb, dacă apare nu știu ce țoapă cu nu știu ce idei, gata imediat circulă pe toate mediile.

Părintele Teologos: Cum spuneam trap-manele. Deci o muzică plină de înjurături.

Domnul Mihai: Nici n-am crezut că există așa ceva.

Părintele Teologos: Nici eu n-am crezut. Nici nu știam. 

Domnul Mihai: Am zis: Ce-i asta? Ce-i grohăiala asta? Ceva care e nivel subanimalic.

Părintele Teologos: Da, am spus: căderea omului în trup. Eu nu știu, nu urmăresc așa ceva, dar oamenii îngroziți îmi trimiteau: Părinte, copilul meu ascultă asta. Ce să-i spun? Dați un sfat și așa mai departe. Și eu zic: bă, hai să văd și eu. Deci când aud… Maica lui Dumnezeu, ce treabă-i asta? Adică nici vorbă de critic de artă, să zici: băi, da, ok, mie nu-mi place, dar poate să asculte.  

Domnul Mihai: Părinte, mai există un pericol foarte mare și este un fel de drog al tinerilor ca să zic așa. Oricine a jucat ceva, un remy, în sfârșit. Am colegi care spun așa: abia aștept să ajung acasă, să intru pe internet și să joc pe calculator până la 5 dimineața. 

Jocurile pe calculator – producerea lor

Părintele Teologos: Așa este. De ce? Să vă spun și de ce. Și acum vreau să vă spun ceva din experiența mea personală, nu de la cinci pe ureche, da. Încă o dată eu sunt un monah ratat și vă rog să mă pomeniți dar, cum spuneam, așa a rânduit bunul Dumnezeu să fiu treizeci de ani în industria software și chiar cu… mă rog, încă o dată și aia s-a nimerit. Știu foarte bine ce se întâmplă în firmele de software în Statele Unite. Și acum să vă spun cum se face un joc. Bineînțeles, e mai complex, dar în discuția noastră, cum îi spune, programarea, sau hai să zic, facerea unui joc, are două faze, faza alfa, faza beta. În faza alfa, programatorii lucrează, lucrează, lucrează, jocul crește, crește, crește, până la un moment dat când spune cineva, managerul de proiect, zice, bun, băieți, ne oprim.

Ăsta e. După care jocul se împinge în faza beta, care este faza de test și de polizare. Și în faza beta se aduc mulți beta tester, așa se numesc, care semnează un NDA, se spune în limba engleză, Non Disclosure Agreement, un contract de confidențialitate, adică nu au voie să spună ce văd. Și aceștia sunt duși pe bani grei în studiourile, cum se spune, uneori și de la distanță, dar mai ales în studiourile unde se face jocul. Când spun bani grei, un joc costă peste 100 de milioane de dolari. De ce? Pentru că așa aduce venituri mai mari de 100 de milioane de dolari, așa, vorbim de jocuri de top. Și aceștia nu testează atât dacă jocul crapă, dacă se blochează și așa mai departe. Testează cantitatea de drog. Încă o dată, testează cantitatea de drog, curbă de adicție se numește treaba asta, și o testează științific. Adică li se măsoară pulsul, li se măsoară dilatarea pupilei, li se măsoară efectele cutanate, pielea de găină, cum se numește, și transpirație. Dacă într-un timp scurt, 10 minute, 15 minute, așa mai departe, curba de adicție nu ajunge la nivelul dorit de către casa de producție, de către studio, jocul se împinge iarăşi în faza alfa. Jocul se împinge iar în faza alfa.

Pentru că jocurile, fraților, de pe vremea lui Pasvante Chiorul, până astăzi, cam toate alea sunt. Adică tot de împușcat, nu zic că e bine, de împușcat, de explorat, de construit, de nu știu ce. Diferența este cantitatea de drog, adică capacitatea asta de adicție, curba de adicție. Și evident că merge acasă și stă până la 5 dimineața să se joace, pentru că pentru asta a fost programat jocul respectiv, pentru asta a fost proiectat, înțelegeți? Și eu cunosc cazuri când oamenii și-au distrus familiile. Dar ce familie? Adică știu că și-a omorât parcă o fetiță, nu știu ce s-a întâmplat cu… Da, a fost un cuplu din Coreea de Sud…

Domnul Mihai: Mai există și un aspect al stimulării concurenței, al exacerbării ego-ului. Eu trebuie să fac să ajung la nivelul cutare, să-l înving pe ăla, să-i înving cutare, să-i cutare, nu câștig absolut nimic. Adică în viața materială nu se reflectă prin nimic. Așa este. Dar ambițiile mele secrete, orgoliul nemăsurat și ego-ul întărit…

Părintele Teologos: Egoismul și e vorba de cultura războiului.

Domnul Mihai: Da, a violenței, a agresivităţii.

Eșuarea în materie

Părintele Teologos: Da, aici duce cultura asta pe care o vedem și aici duce eșuarea în trup, eșuarea în materie. Pentru că ce spune materia? Materia are așa-numitul principiu excluziunii se numește în fizică, adică ce-i al meu nu e a tău. Adică până aici e cărămida mea, eu știu, terenul meu, de acolo încolo e averea ta. Deci dacă ăsta e al meu și nu e al tău și ăla e al tău și nu e al meu, eu vreau să ți-l iau. Ăsta este principiul războiului. Vreau să am mai mult decât tine. Și ne batem amândoi pe același lucru care să-l ia. Pe când în cazul duhovniciei amândoi putem să împărțim o idee, nu? În cazul iubirii vorbim de unitate. Pe când în cazul materiei, în cazul trupului, în cazul egoismului vorbim de război. Și deci războiul este starea omului egoist. Și războiul trebuie să știți că a început odată cu Adam. De acolo încolo n-a mai început niciun război. Totdeauna războiul a izbucnit. A izbucnit în clipa în care societatea este departe de Dumnezeu. Atât de departe încât acest război pe care îl avem înăuntru nostru datorită păcatului, iese în afară, izbucnește. Și din cauza asta, la ora asta, avem războaie peste tot și o să crească acest lucru, să ştiţi. Pentru că e foarte mult păcat, foarte multă ură înăuntrul nostru. Și asta se duce la vale. Se duce la vale. Chiar v-am spus profeția acum, dar nu profeția așa… Spun din surse foarte sigure, credeți-mă.

Domnul Mihai: Deja se vede.

Părintele Teologos: Din păcate. Alte întrebări.

Domnul Mihai: Eu nu vreau să monopolizez.

Părintele Teologos: Da, da, sigur, că mie îmi place foarte mult discuția cu dumneavoastră, să știți, dar monopolizăm.

Afacerile și conduita creștină

Ionuț Nistor: Să mă întind la un coleg antreprenor din grup de la noi. Care este viitorul creștinului ortodox în viaţa de afaceri și cum se poate el raporta la mediul de afaceri, dar în special în raportul cu angajații. Asta e prima întrebare. Și a doua, care este limita de toleranță pentru a păstra dragostea, răbdarea și corectitudinea față de toți cei implicaţi, de angajați, clienţi?

Părintele Teologos: Foarte bune întrebări. Bun, ține minte. Adică sunt trei. O dată e vorba de viitor. Viitorul este bun. Bun, ok. Deci n-am uitat că i-am spus că o să crească războiul în viitor. Dar cine scapă? Nu, nu, nu. Trebuie să știi. Deci dacă omul, cum îi spune, are acea credință și nu se uită la logica sa, adică, bă, că, eu știu, oamenii vor să-mi inducă un complex de inferioritate. Mare atenție că sunteţi conduși prin frică, prin generare de complexe de inferioritate, prin confuzie. Prin astea sunteţi conduși. Dacă omul zice, nu, eu am credință Dumnezeu, că Dumnezeu mă va ajuta. Dacă eu fac poruncile lui Dumnezeu, bineînțeles la măsurile mele, adică nu sunt eu Sfânt, să fim serioși. Atunci Dumnezeu mă va ajuta. Dacă eu sunt atent la conștiința mea, atunci Dumnezeu mă va ajuta. Dacă eu mă rog să mă ajute în antreprenoriatul meu, cum am spus înainte, Dumnezeu mă va ajuta. Și el merge înainte, el este inexpugnabil. Inexpugnabil. Dar avem nevoie de credință. Poate că o să-l ducă, poate că o să-l ducă pe cele mai nalte culmi ale slavei, ale reușitei antreprenoriale. Adică să fie al doilea, eu știu ce să zic, Gigi Becali plus Ţiriac împreună, știi? Sau poate să fie Sfinții Români din închisori, care sunt și mai sus, înțelegi? Dumnezeu știe, totul este ca omul să nu se încrânceneze în logica sa în cadrele foarte strâmte ale logicii sale.

Flexibilitatea smereniei

Desigur că noi facem, dar zic, băi, am strategia asta de marketing, strategia asta de dezvoltare, ok. Dar în clipa în care vezi că Dumnezeu schimbă macazul, tu să ai flexibilitatea smereniei să zici da, mă duc pe aici. Apropo de asta, ceea ce pe mine m-a impresionat în Silicon Valley este faptul că ăștia au ajuns la aceeași concluzie, nu pentru că sunt ortodocși, că nu-s, crede-mă, știu foarte bine ce zic, ci pentru că viața, evidența, i-a a învățat smerenia, care smerenia este modul corect de a fi.

Smerenia este, cum îi spune, este esența lui Hristos, că a spus Hristos învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima, da? Și ăștia, după ce au pierdut câteva miliarde la propriu, și-au dat seama, bă, trebuie să fim smeriți. Adică, sigur, că nu vorbim aici de smerenia din ortodoxie, de smerenia harică, ci bă… Și ce spun ei? Să ai strong opinions, but weakly held. Adică opinii foarte puternice, adică documentate, să știi ce ți se întâmplă, să ai expertiza, dar în clipa în care vezi că Dumnezeu sau altcineva scoate o opinie mai bună, las-o! Nu te ține tu că, eu știu, cum să zic, ca şi orbul de bâtă, că aia a fost opinia ta și trebuie să-ți zici de aia, las-o! Fii flexibil, înțelegi? Fii flexibil.

Un exemplu: NVIDIA

Pe mine m-a impresionat un, un, un… și chiar vreau să spun, deci omul, nu ca eretic, omul e păgân, de-a dreptul, Jensen Huang. Ăsta este șeful de la NVIDIA. Poate că aţi auzit de firmă, e celebră, producătoare de plăci video, numărul unu în chipuri de inteligență artificială, deci omul e tare de tot. Și mi-a trimis cineva un interviu și când am zis, bă, uite la ăsta ce zice! Și ce spunea omul? Îi luase interviu cineva, un tânăr, așa, care era, efectiv, impresionat că îl are în față lui pe Huang, știi? Și zice către el, zice, domnule, dumneavoastră sunteți o legendă, dumneavoastră valorați nu știu câte miliarde, general, valorați nu știu câte miliarde, așa, sunt mut de admirație că vă văd, deci, efectiv, îl lăuda și oarecum, da, și merita omul, din punct de vedere tehnic, tehnologic, nu duhovnicesc. Și, în clipa respectivă, zice Huang, care era îmbrăcat foarte simplu, zice, “ho, ho, ho, stop, stop, stop, stop, numai puțin,” zice, “datorită, datorită deciziilor mele,” zice, “era să falimentez INVIDIA de nu știu câte ori, era să o duc la sapă de lemn. Ceea ce pe mine m-a salvat este că am avut și că am ajuns aici, faptul că am avut în jurul meu niște oameni extraordinari, care m-au sfătuit și care, pe mine, zice, mă lumina Providența…”.

Uite la ăsta, ce zice, zic. “Mă lumina Providența să ascult de alții și să nu țin eu, că bine, sunt eu CEO, adică șeful, da, chief executive officer, sunt eu șeful, dar bă, stai să auzi și pe ălălaltul ce zice, știi, adică vezi cum vorbește Dumnezeu prin celălalt”. Şi eu mă uitam să zic, ui, la omul ăsta, și bineînțeles că l-a validat Dumnezeu, știi, nu validează Dumnezeu dincolo de, sigur, cum spune, păgânătatea lui, că nici măcar creștin, nu e. Deci viața, pentru că Ortodoxia, fiind modul corect de a fi, luminează unor pe oameni și anumiți oameni prind treaba asta. Dacă ăsta a făcut treaba asta, de ce noi să ne încrâncenăm în mândria noastră că eu știu mai bine? Nu știi tu mai bine, lasă, ascultă de celălalt, ascultă de cei pe care îi validează Bunul Dumnezeu în, cum să zic, în viața ta. Adică, eu știu, consilier din punct de vedere profesional, șeful ierarhic, dacă există, soția din punct de vedere familial, nu? Duhovnicul din punct de vedere duhovnicesc, evident, știi.

Avansul profesional

Deci asta trebuie făcut ca să poată omul respectiv să avanseze din punct de vedere antreprenorial. Acum, din punct de vedere creștin, în firmă, el trebuie să, cum să spun, să propovăduiască virtutea, să promoveze virtutea, clar, dar, bineînțeles, nu în sens de predicator, adică nu să meargă cu Sfânta Scriptură să citească, nu-l validează Dumnezeu pe tema asta, așa, ci noi știm, și am vorbit de foarte multe ori în clipuri, că păcatul este formă de plăcere distorsionată. De fapt, am vorbit și în seara asta cu domnul violonist, înțelegi? De vreme ce păcatul este sursă de plăcere, el trebuie să înfiereze treaba asta, să nu accepte treaba asta, și să genereze surse de durere. În clipa în care vede că cineva îşi generează singur plăcere. Cineva nu lucrează, cineva bârfește pe o firmă, neglijent. Trebuie să genereze o durere analoagă.

Unde este proiectul tău? Unde este targetul tău? Unde este ce trebuie să faci? Trebuie să zici, băi, unde e? Pe de altă parte, dacă vezi că respectivul generează singur durere, adică lucrează, se ostenește, chiar stă peste program, livrează produsul în timp și bine, generează-i plăcere, dar o plăcere adevărată. Da, sigur și cu bani, dar cu bani e puțin cu cântec, un zâmbet, zâmbetul tău, o strângere de mână, o laudă în fața grupului, o îmbrățișare mai ales, să-l motivezi. Da, bravo, cu ce să te ajut? Vrei un laptop? Vrei un ajutor? Un ceva? Știi? Ajută enorm iubirea care provine, mai ales dacă e vorba de o relaţie pe verticală, adică iubirea șefului. Ajută enorm lucrul ăsta, înțelegi? Și prin asta se promovează virtutea și dai exemplu foarte bun în firmă. Pentru că dacă lași pe ălalaltul care se opune și nu face ascultare și așa mai departe, e o formă de război civil. Dar ce poate să fie civil într-un război, înțelegi? Asta este descoperirea de la Dumnezeu pentru tine, că cel care nu face ascultare în firmă, după 1, 2, 3, 5, out! Asta este descoperirea de la Dumnezeu că locul lui e altundeva.

Păi, eu ştiu președinte de stat, măturător de stradă, altundeva. Nu la tine, nu genera tensiuni și așa spargem unitatea în firmă. Foarte important lucrul ăsta. Asta e pe primul plan. Și după aceea bineînțeles, sigur, viziunea lui, din punct de vedere profesional pentru firmă, treaba lui. Dar pe primul plan totdeauna duhovnicia, să știți. Că dacă nu, nu o să reziste firma pe termen lung. Înțelegeți? Și ultima întrebare care a fost, că mi-a plăcut foarte mult, dar am uitat-o.

Despre toleranță și iertare

Ionuț Nistor: Care este limita de toleranță?

Părintele Teologos: A, limita de toleranță.

Ionuț Nistor: Dragoste, răbdare și corectitudinea față de toți cei implicați.

Părintele Teologos: Da, da, da. Limita de toleranță este de fapt diferența dintre planul personal și planul comunitar. Adică pe plan personal dacă ălaltul, eu știu, mă înjură, mă ocărește, mă înjosește și așa mai departe, întorci și celălalt obraz. Până când poți. Și-l ierți. 72 câte 7. N-am zis eu, Domnul a zis treaba asta.

Pe plan comunitar însă, aia nu se permite. Adică nu poți tu să permiți ca alții să sufere din cauza neglijenței unuia, din cauza păcatului unuia sau cum să spun, să se rănească dragostea în univers din cauza, cum spuneam, a modului incalificabil cum se poartă unul, înțelegi? Adică dacă respectivul, cum spuneam, generează o tulburare în firmă sau așa mai departe, well, stop! Pentru că ceilalți oameni depind de mine să le asigur o continuitate a salariului lor și o, cum să spun, o stabilitate pentru familia lor și așa mai departe, să doarmă liniștit, să se poată ruga să se îndrepte către perfecțiunea personală veșnică. Deci, clar, cum spuneam, dacă te atacă pe tine și nu mai pe tine, asta e. Adică, dar dacă atacă familia sau, cum îi spune comunitatea, trebuie tăiat, neapărat, înțelegi? Adică, de exemplu, în cazul dacă cineva spune despre, hai să nu zic despre tine, că la urmă sunt, poate și foarte dur, despre un bărbat, că este prost, este nemernic și așa mai departe, bărbatul, respectiv, trebuie să se smerească.

E, lasă, săracul. Dar dacă vine și spune în fața soției că ăsta, eu știu, curvește cu alta, ferească Dumnezeu, bărbatul zice, nu, asta nu-i adevărat, înțelegi? Că se pune în pericol familia. Se poate, înțelegi? Nu se permit lucruri de genul ăsta.

Foarte important, înțelegi? E diferența între planul comunitar și personal. Da. Alte întrebări.

Ionuț Nistor: Hai, mai suntem?

Părintele Teologos: Bun. Aveți altceva? Că dacă nu, dau drumul la câine. Zi!

Despre referendum

Ionuț Nistor: Părinte, ținând cont și de referendumul trecut, privind familia creștin-ortodoxă, întrebarea a fost pusă eronat data trecută, pentru că multă lume, multă lume, să știți că n-au fost să voteze tocmai pentru că…

Părintele Teologos: Da, a fost întrebarea cam așa ceva, adică te scarpini la urechea stângă cu mâna dreaptă.

Ionuț Nistor: Și credeți-mă că am întrebat, eu sunt o persoană curioasă și întreb.

Părintele Teologos: Și foarte mulți creștini-ortodocși nu au fost să voteze, crezând că vor vota legea lui Dragnea, parcă, la vremea aceea.

Părintele Teologos: Da, s-a asociat cu Dragnea și mai departe. Nu-i vorba de așa ceva și n-a fost vorba de așa ceva, dar, într-adevăr, întrebarea trebuie pusă clar. „Doriți să fie modificată Constituția și să se scrie că familia este formată din bărbat și femeie?” Da, nu, punct. Dar nu a fost scrisă așa. A fost scrisă, nici eu nu mai țin minte cum, că și eu, când am văzut-o, am zis că, da, bine, mă consideram eu pe mine mare și tare, dar na, nici n-am înțeles oarecum.

Întrebarea trebuie să fie scrisă foarte clar și sigur, astfel încât cum îi spune și, ce să zic acum, tot respectul, dar pentru baba din creierii munților, care-i mai sfântă decât noi, dar poate că nu are atâta carte, să înțeleagă foarte clar despre ce-i vorba.

Ionuț Nistor: Da, și mai am două întrebări. Tot legat de referendum, doar așa e un zvon că ar reapărea un al doilea referendum privind…

Părintele Teologos: Nu, se organizează.

Ionuț Nistor: Deci am auzit bine.

Părintele Teologos: Da, da, da, și am auzit, nu sunt foarte la curent, dar sigur.

Ionuț Nistor: Cum am putea noi să știm că acest referendum va fi veridic, din punct de vedere al tehnologiei, pentru că ei pot folosi? Deci, un creștin adevărat are toată intenția bună, dar în același timp ei folosesc acest referendum în scopul de a…

Părintele Teologos: Nu, nu există în scopul de a… pentru că să spun… Eu știu ce vrei să spui tu.

Ionuț Nistor: Să nu fie deturnat și folosit ca argument.

Părintele Teologos: Așa este. Nu, tu te referi la o platformă de promovare, eu știu, politică, socială și așa mai departe. Nu are importanță. De ce? Pentru că noi aici votăm viitorul țării și votăm despre familie. Evident că o să se vadă, adică oameni nu sunt proști. Deci în clipa, de exemplu, gândește-te să zici că faci un referendum ăsta, știi? Ok, și merge lumea masiv să voteze, pe cum și trebuie să meargă masiv la votează, să voteze. Eh, dacă apar eu și zic, băi, fraților, eu am făcut referendumul ăsta, votați-mă pe mine, omul nu-și dă seama că referendumul este folosit în numele lui? Ba da. Deci, din cauza asta, omul respectiv care face treaba asta, adică uzurpă referendumul, omul respectiv nu trebuie votat, dar referendumul trebuie votat. Înțelegeți? Sunt două lucruri diferite. Altceva, în clipa în care cineva vrea să se agață și să obțină capital socio-politic sau de altă natură, pe tema unui referendum, asta nu înseamnă că nu mă duc să votez la referendum, pentru că la referendum nu-l votez pe Dragnea.

Bine, tot respectul pentru…

Ionuț Nistor: Ține de discernământ.

Părintele Teologos: Da, ține de discernământ, adică trebuie să faci distincție între referendumul respectiv în care întrebarea este asta și nu este întrebarea susțineți-l pe Dragnea, tot respectul nu-l cunosc, că au fost în Sfântul Munte sau oricare politician care e la ora asta, nici nu mă știu. Deci dacă se pune întrebarea susțineți-l pe cutare sau susțineți partidul cutare, zic ”hop, stai puțin să văd”. Dar în clipa în care spune susțineți familia și așa mai departe, cu tema de strict de păcat, clar, trebuie votat, indiferent cum spuneam, cine vine și susține treaba asta. Sigur că nu o să vină Hitler să susțină treaba asta.

Pelerin: Din păcate la noi părinte, la noi a rămas meteahna asta, la români, că cine susține o asemenea idee, să fie dintr-un anumit partid. Atâta vreme cât ideea va fi venit de la PSD sau de la AUR sau de la alt partid, nu a venit de la un partid ca USR sau ca PNL, vă spun că nu o să se ducă lumea la vot sau se vor duce foarte puțini. Pentru că românul exact cum ați spus și dumneavoastră, nu avea nicio chestie cu Dragnea. De unde și până unde Dragnea apărea în acea întrebare?

Pelerin: Asociere…

Manipularea

Părintele Teologos: Asta e problema. Și dincolo de asta, fraților, cum spuneam, să nu… Astea sunt manipulări, înțelegi? Sunt manipulări și omul nu trebuie să se lase manipulat în direcția respectivă, indiferent ce manipulări. Și mai ales oamenii trebuie să stea puțin să se gândească. Pentru că, din păcate, oamenii, cel puțin mai demult, apropo de presă, erau foarte creduli ce spune presa. Eu socotesc că oamenii trebuie să fie mult mai critici în privința mesajului care vine din presă. Și, în general, din diferite surse anonime. Pentru că s-au fript și în cazul pandemiei, s-au fript și în multe alte cazuri. Și din cauza asta, oamenii trebuie să fie foarte critici la postacul anonim de pe nu știu ce.

Adică, dacă cineva postează că, eu știu, că balena albastră are 33 de tone și este adevărat, asta nu înseamnă că este adevărat și nu știu ce ideologie străină de neam și de ortodoxie care postează la pachet cu balena albastră. Pentru că, de obicei, asta fac. Postează tot felul de cancanuri și tot felul de știri care sunt strălucitoare și atrag, după care, pun și pastila. Pun și pastila care este otrăvitoare. Nu, nu, nu. Noi nu mergem după pastilă. Ar fi foarte bine să nu merge și după știrile alelalte, dar mă rog. Natură și nu știu ce, da. Foarte important omul să aibă scaun la cap, cum se spune în neamul românesc. Adică, stai să văd eu. Stai să văd cu cine votez. Și când spun cu cine votez, nu mă refer neapărat, sigur, evident, și în cazul partidelor, cu cine votez din punct de vedere al informației. Mă duc, cred sau nu cred. Adică, stai puțin să ne retragem.

Pelerin: Depinde și de nivelul educațional, părinte.

Părintele Teologos: Sigur, evident. Noi acum ce facem? Facem educație.

Pelerin: Degeaba spun eu așa și așa, dacă el… Și mai e vorba de buna sau reaua credință

Părintele Teologos: E vorba și de altceva. E vorba despre impactul emoțional. Impactul emoțional. Pentru că oamenii au fost învățați multă vreme și, din păcate, și tinerii mai ales, prin ecrane, să nu mai gândească rațional, ci să gândească emoțional. Știi? Și, atunci, li se dă o știre, ce să zic, Apocalipsa 13, diavolul după colț, la intersecție pe dreapta, mâine-i sfârșitul lumii, cade bomba. Fotografii compromițătoare. Cam asta-i titlul. Bineînțeles, dacă citești știrea, vezi că nu-i nimica, dar îți dă un impact emoțional astfel să te tragă, astfel că să nu mai gândești. Și, în principal, prin frică, cum spuneam. Prin știri negative.

Pelerin: Și până te gândești vin alegerile și trec alegerile.

Responsabilitatea românilor

Părintele Teologos: Și după care zici ce s-a întâmplat, știi? Din cauza asta, cum spuneam, oamenii trebuie să nu fie complexați, să nu cadă în emoțional, în frică, ci să fie demni, să fie dârji și să gândească. Știu că e dificil, dar fac și eu meseria, că sunt pe cameră. Adică meseria, și mai ales că nu manipulez și, într-adevăr, cu mult drag zic astea pentru neamul românesc, că, fraților, voi ați rămas, să știți, voi ați rămas. Grecia cum e, despre Rusia, da, clar, ce să mai zicem. Așa? Voi ați rămas, pentru că Ortodoxia, mare atenție, fraților, Ortodoxia nu este numai, cum să spun așa, da, sigur, este religia neamului nostru. Da, este, cum să nu? Slavă Lui Dumnezeu!

Ortodoxia este modul corect de a fi. La ora asta, Ortodoxia nu mai apare atât ca și drumul către Sfințenie, cu toate că este drumul către Sfințenie, ci apare ca și singura modalitate să mai rămâi cu mintea întreagă. Vezi ce se întâmplă în Europa? Sau, mă rog, în Statele Unite? Păi astea toate, toți sunt duși cu pluta. Adică sunt bolnavi cu nervii. Și, cum spuneam, vorbesc de pandemii declarate oficial. Bineînțeles, nu se dă în presă treaba asta, că asta înseamnă că societatea lor este falimentară. Că este! Așa? Dar există lucrurile astea. Unde exista în poporul român, în urmă, cu 15 ani, cuvântul depresie. Nici vorbă. Azi toată lumea vorbește de depresie. Adică e vorba de distorsiuni comportamentale majore care generează lucrul ăsta, înțelegi?

Ei, și revenind, trebuie într-adevăr această educație în neam, prin biserică, socotesc eu, așa, astfel încât oamenii să știe să se comportă și să se opună. Să se opună pachetelor ideologice care vin. Sigur că nu avem expertiză să ne băgăm, eu știu, în legea pădurilor sau în legea apelor. Da. Dar unde este păcat frontal, clar. Băi, nu, că mă distrug și eu ca persoană și eu ca neam, mai ales copiii noștri.

Pelerin: Din păcate și la noi, părinte, se face presiune pe politic. Să știți pe chestia asta cu parteneriatul civil și cu alegerile.

Părintele Teologos: Știu că se face, știu că se face.

Pelerin: O presiune foarte mare.

Părintele Teologos: Dar dacă poporul nu vrea, Dumnezeu nu lasă. Și ăștia care sunt la putere, din cauza asta e liniște acum, că sunt alegerile. Dar la anul, înțelegeți, la anul o să fie bairamul, dacă nu, dacă voi nu schimbați Constituția și nu vă păziți, cum să spun, nu vă blindați, o să vină la anul bairamul peste voi. Înțelegi? Și ăștia care sunt acum, știu că sunt vulnerabili și nu pot să acționeze foarte așa, pentru că sunt alegerile. După care, dacă la anul se văd cu sacii în căruță, e o problemă mare. Dar dacă ei știu că poporul nu dorește, o să le fie și lor frică. Și din cauza asta trebuie să ieșiți masiv la vot. Masiv la vot și să ziceți, nu vreau treaba asta.

Pelerin: Aici e o problemă cu ieșirea masivă la vot că, din păcate, nu prea se mai iese la vot.

Părintele Teologos: Știu, știu.

Pelerin: Țin pe loc, prin tot felul de tertipuri.

Părintele Teologos: Știu, știu, știu.

Pelerin: Și dacă ieși masiv la vot părinte, se pot falsifica foarte ușor alegerile.

Părintele Teologos: Dar dacă sunt mulți…

Pelerin: Aia, că să fie mulți.  

Părintele Teologos: Să fie mulți,

Pelerin: Dacă sunt mulți, normal.

Părintele Teologos: Sigur.

Pelerin: Am avut exemplu de la sectorul 1 din București, cu acea vestită primăriță franțuzoiacă. Deci s-a văzut clar pe camere, totul, filmat. Nu s-a întâmplat nimic. E în continuare primar. Încă mai vrea să mai și candideze, acum, pentru…

Părintele Teologos: Da, pentru că pe oameni nu-i mai interesează. Și asta e grav, pentru că astfel se distruge civilizația. Oamenii suferă.

Pelerin: Da, da, da.

Un exemplu de încurajare

Pelerin: Dacă-mi permiteți un exemplu de încurajare și de nădejde un pic, așa, pentru toți românii. A fost un caz interesant în care s-a văzut cum buturuga mică răstoarnă carul mare. În 2018, 2017, nu știu să vă zic, era în dezbatere un proiect de lege pentru a impune vaccinarea obligatorie a copiilor în România. Atunci s-a făcut un protest la București și nu prea s-a strâns lumea. Am fost undeva în jur la o mie de oameni, dar suficienți cât să putem înconjura Casa Poporului și a fost un protest mut, pentru că o mie de oameni nu prea se puteau face auziți, dar a fost un moment extraordinar în care toată lumea s-a ținut de mână și mesajul care a circulat din mașini de jur împrejur, tot din partea unor creștini a fost, haideți să ne rugăm cu toți acum.

Părintele Teologos: Neapărat, sigur.

Pelerin: În momentul ăla nu s-a țipat nimic, dar nici în ziua de astăzi nu este vaccinarea obligatorie în România. În același an, în care a fost la noi acea mie de oameni, în Franța au fost 4 milioane în stradă și a introdus vaccinarea obligatorie.

Părintele Teologos: Da, e vorba, sigur, din cauza asta spun că trebuie să vă opuneți păcatului și, bineînțeles, că e vorba de rugăciune aici și eu nu împing oamenii să meargă în stradă, că așa zic, băi, fraților, deci faceți pancarte și mergeți. Nu. O dată e vorba de rugăciune, e vorba de unitate, așa, pentru că fără asta nu o să rezistați. Sunt presiuni, cum spune foarte bine, presiuni pe politic, știi? Dar dacă sunteți virtuoși și chiar în teme de antreprenoriat, am spus, pe primul plan totdeauna să fie virtutea, altfel nu o să reziste în timp. Nu se poate. Și eu cunosc și cazuri mult mai serioase, dacă vreți, dar sunt pe camera acum și nu pot să spun. Mă rog.

Hai, că vă spun după. În care rugăciunea a ajutat enorm, de exemplu în cazul războiului din Ucraina, în care România urma să fie târâtă urât de tot. Credeți-mă. În clipa respectivă s-au aflat niște lucruri, nu pot să spun cu nume pe cameră, s-au trimis mesaje, cred că am primit în ziua respectivă nu știu câte mesaje, așa? Părinte rugați-vă că nu știu ce. Și am trimis și eu mai departe la toți părinții din Sfântul Munte pe care-i cunoșteam și ne-a rugat foarte, foarte, foarte mult și s-a schimbat din o treabă foarte urâtă, cu arme, cu nu știu ce mai departe, în niște lucruri mult mai moi, cu hub umanitar, cu lucruri, adică, știi? Foarte frumos au ieșit lucrurile.

Deci clar trebuie, trebuie, trebuie rugat, trebuie rugăciune pentru că rugăciunea ajută enorm. Și acum voi la ora asta să știți că țara stă pe rugăciune, pe rugăciunile Sfinții Români, cu nucleul bineînțeles Sfinții Români din închisori și din cauza asta trebuie să aveți mult curaj, mult curaj, nu trebuie să dați înapoi, nu trebuie să spuneți că sunteți cum spun, frica. Frica. Bă, ce o să întâmple, că nu știu ce. Nu o să se întâmple nimic. Nu, domnule, nu doresc, nu doresc, înțelegi? Și chiar puteți să uzitați, sigur că nu mai există democrație, dar puteți uzitați treaba asta. Domnule, democrație, vreau să fac treaba asta, înțelegi? Nu sunt obraznic, nu înjur, ferească Dumnezeu, dar mă rog și așa mai departe, înțelegi? Că dacă nu se ajunge ca și în Anglia. Știți că în Anglia îi bagă la închisoare că se roagă pe oameni, nu? Știți? Dacă se roagă împotriva avortului, îi bagă la închisoare. Ferească Dumnezeu. Da, vorbesc foarte serios.

Civilizația actuală și valorile. Sfinții români din închisori

Pelerin: S-au întors valorile.

Părintele Teologos: Da.

Pelerin: Civilizația vestică e în declin.

Părintele Teologos: Da, cădere liberă, înțelegi? Deci la ora asta, cum să spun? Nici măcar, adică nu există neam pe care să zic să-l luați de exemplu. Trebuie să vă luați exemplu înaintașii și să vă iubiți neamul românesc, clar. Asta este.

Pelerin: Noțiunea de patriotism mai există?

Părintele Teologos: Există și reapare, să știi. Reapare din mai multe motive. O dată datorită decadenței vestului. Adică bine, vestul-vestul, pentru că noi suntem influențați de vest. Polul nostru cultural este Statelor Unite, dar estul e și mai și. Adică vorbim de chinezi. Ferească Dumnezeu ce e acolo, înțelegi? Ferească Dumnezeu. Înțelegi?

Ei, datorită decadenței planetei, hai să zic așa, civilizației planetare, oamenii se întorc iarăși la valorile naționale. Asta, unu. Și doi, tot datorită hai să zic internetului sau informării, dacă dorești, în general, oamenii încep să afle despre valorile de neam. Sfinții români din închisori. Mari, mari sfinți. Mari sfinți. Dacă la un moment dat aceștia erau distorsionați, că eu știu deținuți politici și așa mai departe, sigur că erau și deținuți politici. Dar, dincolo de asta, mulți dintre ei nu aveau legătură cu politica, atât cu politică, cât cu sfințenia. Adică erau băgați în închisoare pentru somitatea și probitatea și virtutea lor. S-au sfințit acolo, s-au supra-sfințit acolo și cei care au ieșit afară au scris cărți și sunt modele pentru noi astăzi. Adică despre ce vorbim, înțelegeți?

Și atunci oamenii ne află. Pe de-o parte află că neamul românesc într-adevăr există învățători de credință de succes. Pe de altă parte vede ce se întâmplă în afara granițelor țării și zice, da, ok, venim acasă. Venim acasă cu inima. Și unii chiar și care sunt în diaspora vin acasă și așa. Deci există o resurgență a statului național, o resurgență a religiei, a ortodoxiei ca și știință terapeutică și o prăbușire a globalismului. La ora asta globalismul nu mai există. Toți doresc globalism, dar fiecare se dorește șef. Știi? Ăla chinezul șef, ăla șef, ăla șef. Război, înțelegi? Pelerin: Și au dat cu stângul în drept.

Părintele Teologos: Da, da, da, un pic mai mult. Deci curaj și mai ales să fim noi exemplu pentru cei mai tineri, pentru că tinerii sunt foarte buni dar foarte confuzi.

Pelerin: Aici e o problemă, scuzați.

Părintele Teologos: Sigur.

Învățământul

Pelerin: Voiam să întreb. Ce perspectivă are învățământul românesc apropo de asta?

Părintele Teologos: Crunt.

Pelerin: Ai modele și copiii se învârt…

Părintele Teologos: Da, sigur, sigur. Trebuie început de la familie. Adică trebuie fiecare între noi, oameni buni, fiecare să nu uităm că familia este principală instituție de învățământ. Și tot respectul pentru profesori, dar nu ne așteptăm de la profesori în masă să cizeleze caractere.

Pelerin: Nu, dar se întâmplă următorul fenomen. Acasă înveți copilul ceva. Profesorul, la școală și profesorul le spune: uite ce a spus… Care e realitate, tata sau profesorul?

Părintele Teologos: Da, aici știi care e problema? Problema e că pe părinții i-a prins pe picior greșit invazia ecranelor.

Pelerin: Corect.

Părintele Teologos: Acolo e marea problema. Dacă părinții știau să-și păzească copiii de ecrane, să le oferă dragoste, să fie exemplu personal și să-i învețe din experiența lor, copilul ar fi zis, da, tata mi-a spus că e neagră, profesorul m-a spus că e albă, internetul mi-a spus că e albă, da, dar tata mă iubește. Internetul nu mă iubește. Ascult de tata, înțelegi? Tata are experiență de viață. Asta trebuie făcut. Și în clipa, și chiar dacă nu știți un lucru, nu-i spune copilului caută pe net și lasă-mă în pace. Caută tu pe net, ca tu să fii exemplu pentru copilul tău și el să înțeleagă că tu îi vrei binele, astfel încât în clipa în care apare această diferență, el să te asculte pe tine. Înțelegi? Foarte important lucru. Bineînțeles, pe o anumită vârstă, când, sigur, o să-și ia zborul și asta e. Dar clar, tu trebuie să fii exemplu personal iubitor și, mai ales, tu trebuie să-i faci foarte clar copilului tău că ești esențial pentru el pentru că ai experiență de viață. Nu pentru că ești la curent cu ultimele trenduri din muzică, modă, tehnologie, că nu ești. O să fii depășit la un moment dat. Da, dar tu cu mine discuți marile probleme ale umanității.

Marile probleme ale umanității sunt problemele de păcat, problemele de pălmuire a dragostei. Și aici eu am experiență de viață. Nu are experiență de viață netul și postacul anonim de pe Facebook sau pe nu știu unde. Înțelegi? Asta e foarte important. Faptul că eu nu mai știu ce muzică e la modă de astăzi nu înseamnă că sunt depășit, că sunt bătrân. Nu, nu, nu. Discuți cu mine alte povești.

Pelerin: Fetele mele chiar spun: asta e muzică bătrânească, din anii 60-70. Ce muzică e asta?

Părintele Teologos: Da, dar acum că tot veni vorba, cred că muzica aia era mult mai bună decât…

Pelerin: Trap-manele astea ușor dispar în 10 ani, dar Beethoven o să trăiască și peste 1000 de ani.

Părintele Teologos: Mai ales de Beethoven.

Pelerin: Am dat un exemplu.

Părintele Teologos: Sigur, sigur.

Pelerin: Nenorocirea este alta. De exemplu, în învățământul muzical superior este o tragedie.

Părintele Teologos: Da, e o mare problemă.

Pelerin: Nivelul de admitere la Conservator a ajuns mai slab decât nivelul de admitere la liceul de muzică.

Părintele Teologos: De ce? Pentru că…

Pelerin: Nivelul de predare este la pământ. Știți ce fac profesorii? Să vă spun. Le trimit cursuri pe Whattsapp și tema și descurcați-vă. Nu le explică nimeni nimic.

Părintele Teologos: E reacție în lanț pentru că nu există candidați.

Pelerin: Exact.

Părintele Teologos: Trebuie, cum spuneam la început, iarăși de…

Pelerin: Nu, sunt admiși cu ghiotura. Suntem într-o țară subculturală. Că suntem.

Părintele Teologos: De fapt, planeta este subculturală la ora asta.

Pelerin: Ce faci, domnule? Bagi 60 de oameni la canto? Păi câte coruri trebuie să ai? Câte opere trebuie să ai? Ce faci cu 100 de violoniști? Unde îi pui? În ce orchestră?

Părintele Teologos: E vorba de un sistem de valori care provine din decadența civilizației.

Pelerin: Exact.

Părintele Teologos: Cum spuneam la un moment dat, sunt niște artiști extraordinari de buni. Eu cunosc personal niște talente, super-talente, dar mainstream-ul, curentul principal este… ferească Dumnezeu. Acolo e problema cea mare. Deci din cauza asta eu zic să fim optimiști. Totuși, să știți și mai ales să fim noi exemplu pentru ceilalți. Dacă noi suntem exemplu pentru ceilalți, în zona în care ne validează Dumnezeu, în familia noastră, în arealul nostru, la subalternii noștri, atunci Dumnezeu ne va valida și o să vedeți că Dumnezeu o să ne scoată. E adevărat că trebuie să trecem puțin pe arătura. Așa că asta este. Asta sunt vremurile pe care le trăim. Dar Dumnezeu ne va scoate, să știți.

Bătrânii și experiența lor de viață

Pelerin: Eu, la un moment dat, sunt asociat cu un dinozaur acolo unde lucrez. ”A venit și boșorogul ăsta dinozaur ca să ne explice noua ce?”. Nu, păi n-am nici numărul 87 la pantofi, nici coadă, nici colți.

Părintele Teologos: Nu vorbiți așa.

Pelerin: Nu, dar asta este realitatea. Așa se percepe. ”Hai bă, când ieși la pensie?”.

Părintele Teologos: Da, dar cum spuneam, e vorba de experiență de viață. Asta trebuie să-i învățați pe ceilalți. Ok, o să dea cu capul, o să dea cu capul.

Pelerin: Da, ăsta e dezastrul, că în defavoarea lor va fi.

Părintele Teologos: Așa este. Și din cauza asta, sigur, deci dacă o să ieșiți la pensie și așa mai  departe, asta e treaba, sigur. Dar încercați să le profețiți din experiența dumneavoastră de viață. Vedeți că dacă faceți așa, dacă o să cântați foarte… Da? Și o să le spuneți treaba și o să vedeți că în clipa în care o să se împlinească profețiile pe care le faceți din experiența dumneavoastră de viață, ei o să zică, bă, bine-o zis, bătrânul, știți? ”Cine nu are bătrân să-și cumpere”.

Pelerin: Dar vă spun eu, majoritatea nu zic, că sunt prea mândri.

Părintele Teologos: Eee, știu eu ce se întâmplă în inima lor. Și asta constituie nefericirea lor. Nefericirea lor, știți? Asta, din păcate, da. Nefericirea lor.

Pelerin: Este mândria asta, orgoliu ăsta la marea majoritate. Cum să mă înveți tu pe mine?

Părintele Teologos: Are Dumnezeu ac de cojocul lor, cum spuneam. Și asta este nefericirea lor pe care… eu nu mă bucur de ei.

Pelerin: Sigur, Doamne ferește.

Părintele Teologos: Oamenii buni, ascultați de bătrâni, credeți-mă, de bătrâni duhovnicești, că au ce să vă învețe. Și de biserică, pentru că biserica, cum spuneam, este spital pentru păcătoși și ne vindecă de patimi. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați