Urmăriți cel de-al 4-lea episod dintr-un serial dens și foarte bine făcut după celebrul roman al Fiodor Dostoevski „Crimă și pedeapsă”.
Cu mult mai mult decât povestea unei crime, serialul ne arată hidoșenia oamenilor departe de Dumnezeu, sub masca unei normalități care poate să atragă doar pe cei de o seamă cu aceștia – adică pe noi toți -, iar pe de altă parte ne arată care este salvarea din această situație care pare, aparent, fără ieșire.
Un serial psihologic-duhovnicesc de o complexitate demnă de remarcat din care avem cu toții de învățat, serial care crește în intensitate de la episod la episod.
Vizionare plăcută!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Crimă si pedeapsă a fost publicat într-o primă ediție în 1866, deci ideile acestea provenite de la revoluția franceză, erau deja răspândite în Rusia la acea vreme. La început au fost răspândite de intelectuali francofili, apoi în câteva zeci de ani au „molipsit” o mare parte a intelectualilor, dar și o parte însemnată a populației. S-a lucrat în mod diabolic pentru adormirea conștiinței. „Conștiința să dea omului dezlegarea de a ucide, ceea ce e mai rău decât o autorizație oficială legală”. Da așa este, …. e mult mai rău.
Întâi s-a lucrat asupra conștiinței, apoi s-a venit și cu autorizația oficială legală – Dreptul de a ucide în numele unui „bine utilitarist”. Așa a fost posibil ca la 1917 și în anii următori să se petreacă evenimente atât de sângeroase.
Da, așa este. Geniul lui Dostoevski constă în analiza duhovnicească pe care o face precum și în oferirea soluției.