Urmăriți un material cu totul extraordinar și foarte bine făcut în căutarea râului Fison din Grădina Edenului. Unde este râul Fison? Unde este Grădina Edenului?
Sfânta Scriptură zice:
„Și din Eden ieșea un râu care uda raiul, iar de acolo se împărțea în patru brațe. Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată țara Havila, în care se află aur, iar aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjoară tot ținutul Etiopiei. Și râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.”
Unde sunt localizate acestea?
Vizionare plăcută!
(pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)
Powered by RedCircle
În căutarea râului Fison din Grădina Edenului
Facerea (Geneza), Cap. 2, descrie locația Grădinii Edenului în raport cu patru râuri. Trei dintre aceste râuri sunt cunoscute, iar unul este un mister. Râul pierdut al Edenului, îl putem numi. Acesta este râul pe care Biblia îl numește Fison.
Cel mai mare indiciu pentru a înțelege unde putem începe să căutăm râul Fison este în Geneza 2:11, unde se spune: ”Fison, acesta înconjura toată ţara Havila.” Prin urmare, dacă știm unde se află localizat pământul antic Havila, atunci știm unde să mergem să căutăm râul Fison. Geneza 25:18 spune că ținutul Havila e față în față cu Egiptul, în direcția Asiriei. Singurul pământ care este față în față cu Egiptul, adică la est de Egipt, în direcția spre Asiria, este Peninsula Arabă, care este cunoscută astăzi sub numele de Regatul Arabiei Saudite.
Bine, țineți-vă bine! Oooo… Este destul de evident astăzi că nu [mai] există niciun râu care traversează Peninsula Arabică. Dar, ce spun dovezile? A existat un astfel de râu în timpuri străvechi? Acesta este principalul candidat pentru râul Fison.
Citind Geneza 2 în Biblia mea ESV, am observat harta care arăta cele două propuneri principale pentru locația Grădinii Edenului. Una este o propunere nordică, iar cealaltă este una sudică. Am fost sus, în zona dintre Turcia și Armenia, unde este propunerea nordică. Aceasta nu mi s-a părut foarte logică. În primul rând pentru că este o țară muntoasă foarte înaltă. Nu e chiar ideală pentru o grădină. Pe de altă parte, deși Tigru și Eufrat încep în această regiune, nu sunt conectate între ele. Și apoi, râurile care au fost propuse în această zonă nordică ca fiind râul Fison, nu au sens deloc, pentru că acea zonă din Turcia și Armenia, nu se află la est de Egipt, nu e în fața Egiptului, pe drumul spre Asiria.
Geneza 2:10 spune: ”Şi din Eden ieşea un râu, care uda grădina, iar de acolo se împărţea în patru braţe.” La un moment dat, cele patru râuri erau un singur râu. Zona propunerii sudice, pe de altă parte, este foarte interesantă, pentru că este un loc ideal pentru o grădină. Este jos, cald, bine irigat. Unul dintre criteriile din versetele despre aceste patru râuri și despre udarea grădinii Raiului este ca la un moment dat ele trebuie să fie unite între ele pentru a forma un singur râu. Și cu cele trei râuri cunoscute, singurul loc în care se unesc în acest fel este în sudul Irakului, zonă care se află în față, adică la est de Egipt. Așa că am călătorit în Irak pentru a explora această zonă.
Mă aflu aici, într-un oraș numit Al-Qurnah și acesta este locul unde Tigru și Eufrat se întâlnesc și devin un râu. Acest râu curge spre sud și se varsă în Golful Persic. Geneza, referitor la unde se află Grădina Edenului, vorbește despre patru râuri și două dintre ele sunt cunoscute cu siguranță, unul este Tigrul, care vine de acolo, iar celălalt este Eufratul, care vine de acolo, și apoi vorbește despre unirea celor patru râuri pentru a forma un singur râu. Știm unde se întâmplă asta pentru Tigru și Eufrat, și anume chiar aici. De la confluența râurilor Eufrat și Tigru, am călătorit mai la sud până unde râul Karun li se alătură. Râul Karun este principalul candidat pentru râul Gihon și curge prin străvechile ținuturi ale Kushașilor, care în vremuri străvechi se numea Kush. Există de fapt două ținuturi numite Kush, unul este în Africa, în Etiopia, și celălalt în Iranul de astăzi.
Care este râul Gihon? Trebuie să fie cel care curge prin ceea ce este astăzi Iranul, Kush-ul de la Cides, pentru că acesta este râul vine și are confluență cu Tigru și Eufrat. Desigur, râul Nil care curge prin celălalt Kush, în Etiopia nu are o confluență cu râurile Eufrat și Tigru, deoarece se află pe un alt continent. Este cel mai mare râu din Iran și are confluența cu Eufrat și Tigru la granița dintre Irak și Iran și, prin urmare, este o zonă foarte sensibilă, așa că am fost un pic tensionat când am coborât în acea zonă și am vrut să mă apropii mai mult, dar m-am apropiat cât de mult am putut. Dar se poate vedea podul aici. Acest pod nu trece peste Tigru și Eufrat, acest pod trece peste râul Karun, principalul candidat pentru Gihon.
Geneza 10:2 spune: ”Şi din Eden ieşea un râu, care uda grădina, iar de acolo se împărţea în patru braţe”. Lucrul care chiar m-a ajutat să înțeleg Geneza 2, în ceea ce privește aceste patru râuri, a fost să-l citesc pe renumitul cercetător ebraic E.A. Speiser în Anchor Bible Commentary. Acolo explică semnificația acestui verset, pentru că poate părea foarte confuz. Are această perspectivă de sus a unui râu care se împarte în patru ramuri care urcă spre izvoare și motivul pentru care este confuz este că știm că nu se întâmplă așa cu râurile. Râurile nu fac asta, ci dimpotrivă. Curg de la începuturi până la confluențe pe care le au cu alte râuri. Dar ebraica permite acest sens. Speiser a scris: În versetul 10, termenul de început nu înseamnă izvorul din care râul se destramă după ce părăsește Edenul, ci desemnează în schimb patru ramuri separate care au fuzionat în interiorul Edenului. Nu există astfel nici un temei pentru căutarea râului Fison în diferite regiuni îndepărtate din lume.
Eu și fiul meu Barry zburăm astăzi spre Riad, Arabia Saudită. Arabia Saudită… Am crescut în această țară și au trecut 31 de ani de când am fost aici, așa că e o binecuvântare, sunt atât de recunoscător că pot să mă întorc aici unde am crescut. Toată copilăria mea am petrecut-o aici și e o adevărată emoție pentru mine să mă întorc aici. Așa că am intrat în Riad, am putut închiria o mașină cu tracțiune integrală, iar acum am ieșit din Riad și călătorim de mai mult de 8 ore cu mașina astăzi.
Vreau să vă prezint membrii echipei mele. Acesta este fiul meu, Barry, care face se ocupă și el de filmare și face o treabă excelentă. Mulțumesc, Barry! El e Greg Stro Corb, un prieten de-o viață, pe care îl cunosc de când eram în Arabia Saudită. Greg este 1% beduin, nu? Poate 2%. După câteva zile de condus, am ajuns la coasta Mării Roșii. Am început explorarea noastră față în față cu Egiptul, unde Biblia spune că este localizată țara Havila. Și apoi am început să călătorim în direcția Asiriei spre munții Hijaz.
Mă aflu în Munții Hidjaz și asta este diviziunea. Munții Hidjaz sunt înclinați, întregul ținut este înclinat de-a curmezișul Arabiei, spre Mesopotamia. Astfel vedeți tot felul de râpe pe aici, dar când plouă, toate aceste râpe curg împreună și se unesc și curg la vale, în ceea ce se crede că ar fi anticul râu Fison. La est de munții Hidjaz se află un impresionant platou înalt de roci. Pe platoul înalt se pot vedea toate aceste roci vulcanice care se află aici acoperind acest loc. Priviți la toate aceste roci vulcanice!
Așa că am explorat Munții Hidjaz și am coborât la zona de dealuri și am găsit această zonă frumoasă aici, așa că vom campa aici peste noapte. După ce am ridicat tabăra, am continuat călătoria noastră spre est prin Arabia. Geneza 2 spune despre Fison că ”Acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se află aur. Aurul din țara aceea este bun”. Este unul dintre criteriile pentru care Arabia este țara Havila. Dacă Arabia este Havila, atunci aici ar trebui să fie aur și aurul este bun, ar trebui să fie renumită pentru aurul său. Și de fapt, cea mai mare și mai productivă mină de aur din Orientul Mijlociu se află în Arabia Saudită și chiar în zona bazinului hidrografic care formează începutul lui Wadi Ar Rumah, care este principalul candidat pentru râul Fison.
În spatele meu, aici, la baza acestui munte este mina Mahd adh Dhahab și asta în arabă înseamnă „Leagănul aurului”. În această regiune există de asemenea 55 de mine de aur. Aceasta este nu numai cea mai mare dintre ele, dar și cea mai mare mină de aur din întreaga Peninsulă Arabică. A fost exploatată timp de mii și mii de ani și e exploatată până în ziua de azi.
Chiar la est, vedeți acest drum pe care circulă mașinile și este o porțiune pavată din vechiul traseu al tămâiei, care era ruta de la sud la nord prin care se comercializau mărfurile menționate în Geneza 2. Așa că în Geneza 2 se spune în mod clar că există aur în țara lui Havila și că aurul este bun și aici avem toate aceste mine de aur, aceasta fiind cea mai mare. De asemenea, se menționează și rășinile aromatice, principalele fiind tămâia și smirnă, care au fost aduse în acest loc, pe această rută a tămâiei, care trece la o distanță de un kilometru la est de această mină, și apoi onixul, pietrele prețioase. Aceleași mărfuri care sunt menționate în Geneza 2 pentru ținutul Havila sunt aceleași mărfuri pentru care Arabia este faimoasă în comerț și acesta este traseul pe care aceste mărfuri au fost comercializate. Așa că este o mare potrivire între descrierea țării Havila din Geneza 2 și pământul Arabiei.
Tocmai am ajuns în această zonă și căutăm un loc de campare pentru noapte. După o altă noapte am continuat călătoria noastră. Acum era timpul să găsim albia străveche a râului, pe care ne vom petrece restul călătoriei noastre urmărind-o pe suprafața Peninsulei Arabice. La sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90, geologul egiptean dr. Farooq Elbaz, în timp ce studia imagini din satelit ale Arabiei, a descoperit un imens vechi râu arab. Albia râului pe care Dr. Elbaz a descoperit-o, care a traversat cândva Arabia, se numește local Wadi Ar Rumah.
Am ajuns la Wadi Ar Rumah și acesta este podul său din spatele meu. Cu privire la râul pe care Dr. Elbaz l-a descoperit, arheologul James Sour a scris: ”Ar putea fi râul Fison, unul dintre cele patru râuri, în conformitate cu Biblie, asociat cu Edenul. Nici un alt râu nu ar părea să se potrivească cu descrierea biblică. Prin urmare, a fost o combinație a ambilor, care a dus la realitatea că acest râu pierdut al Edenului a fost în cele din urmă găsit. Această albie pe care o vedeți aici este principalul candidat pentru râul biblic Fison, care se scurge din Munții Hidjaz și se varsă în râurile Eufrat și Tigru. Bineînțeles, astăzi, pentru cea mai mare parte a anului, acest râu este uscat, dar s-a format în vremuri străvechi, când pământul dintre Egipt și Asiria, numit Havila, avea un climat mult mai umed, care susținea un râu care curgea continuu și care-și șerpuia drumul de-a lungul întregului ținut. Cercetătorii estimează că acest râu a curs continuu până în jurul anului 2000 î.Hr. când climatul s-a schimbat și a dus la secarea râului. Am fost în susul râului, de unde se scurge, din Munții Hidjaz.
Rocile vulcanice care se află în Munții Hijaz se pot găsi acum și în pietrișul din albia străvechiului râu. Avem granit și acest bazalt negru, avem cuarț, pe care le-am văzut sus în munții Hidjaz. Munții Hidjaz, aceștia sunt sursa acestor pietricele de cuarț. Vedeți acest zăcământ de cuarț care curge pe un filon prin partea laterală a muntelui de aici. Așa că avem aceste depozite masive de cuarț sus aici în munții. Aceasta este sursa pentru pietricelele de cuarț găsite mult la vale. Acum sunt în pietrișul din albia râului și în Antichitate, mai ales când acest râu curgea, erau împinse spre confluența acestui râu antic cu râurile Tigru și Eufrat. Astfel, în Geneza 2, ceea ce se descrie că făcea râul Fison, adică șerpuirea lui prin întregul ținut al Havila, asta e ceea ce acest râu a făcut în timpurile străvechi, de-a lungul Arabiei, șerpuidu-și drumul prin Peninsula Arabică.
Albia Wadi Ar Rumah a fost foarte ușor de găsit pentru că este uriașă. Oricum, s-a dovedit a fi dificil de urmărit, pentru că era cât pe ce să rămânem blocați. Era nisip moale în albia râului și dunele de nisip fuseseră spulberate peste o parte din albia râului și la un moment dat am rămas înțepeniți, dar din fericire am reușit să ieșim. Pentru comparație, acesta este candidatul pentru râul Fison – Wadi Ar Rumah și acesta este râul Eufrat. În mod uimitor, malurile albiei Wadi Ar Rumah sunt de fapt mai late decât malurile actuale ale râului Eufrat. Așa că atunci când am ajuns la primul loc în care am filmat albia Wadi Ar Rumah, am fost foarte impresionați de mărimea sa, iar mai târziu când ne-am uitam pe Google Earth, ne-am dat seama că e mult mai mare decât ne-am dat seama.
Când am ajuns la Wadi Ar Rumah, primele cadre au fost filmate aici. Atunci credeam că albia străveche a râului curge undeva de-a lungul a ceea ce pare a fi albia râului astăzi, care ar fi arătat cam așa în Antichitate. Părea mare, dar ceea ce nu știam a fost că dunele de nisip s-au deplasat pentru a acoperi albia veche a râului, care este mult mai mare și care trece peste această întreagă zonă. În Antichitate, râul Fison ar fi arătat ceva de genul acesta, care este absolut uriaș. Așa că atât de mare am crezut că era albia râului, dar iată cât de mare era de fapt, măsurând peste 1.7 mile în lățime, ceea ce este enorm. În timp ce am continuat să punem tabăra și să explorăm am găsit mai multe diguri în partea de jos a bazinului uscat, de pe vremea când Wadi Ar Rumah reprezenta o importantă rută către Mesopotamia.
Urmând Wadi Ar Rumah, am întâlnit un obstacol serios atunci când albia râului a dispărut brusc sub o dună imensă de nisip. Scopul nostru era să traversăm această centură de nisip până unde se putea vedea pe Google Earth că reapare Wadi Ar Rumah din duna de nisip pe cealaltă parte. Așa că ne-am croit drum prin această centură de nisip. E un pic cam dificil deoarece avem doar un autoturism și dacă rămânem blocați, atunci avem probleme serioase. Dar am campat aici pentru o noapte, și am adormit cu speranța să găsim Wadi Ar Rumah pe partea de est a centurii de nisip dimineața următoare.
Aceasta este tabăra noastră. Aici dorm eu, în acest micuț cort. Lui Barry îi place cortul mare. El are cortul cel mare de acolo. Greg e mult mai departe, pe partea aceea de dealului, pentru că sforăie foarte tare. Vom încerca să ne retragem din locul de campare. Problema este că suntem pe un nisip destul de moale și avem cauciucuri de stradă. Am avea nevoie de cauciucuri de nisip, nu de cauciucuri de stradă. Mergem repede, asta este bine! Nu mai încetinesc acum! Trecem peste acest obstacol… Gata? Sa-i dăm drumul! Dacă ieșim de aici, am scăpat. Ooo, cămile… Pacea fie cu tine!
Pe partea de est a centurii de nisip am găsit din nou albia Wadi Ar Rumah, era imensă și devenea din ce în ce mai mare cu cât înaintam de-a lungul ei. Așa că am reușit să depășim încă o noapte în deșert și acum avem o călătorie de peste 3 ore cu mașina până în orașul Hofuf. În spatele meu avem ceva ce se numește în arabă wadi (vale, albie), care este doar o albie uscată care în perioadele cu ploaie puternică se umple cu apă. Pe o scară, acesta este poate chiar o „wadi” mai mare decât majoritatea, dar, în comparație cu asta… Această vale este Wadi Ar Rumah și este uriașă. De-a lungul râului, până în acest punct, am avut pietriș pe fiecare mal acoperind zona de inundație a acestui vechi râu.
Dar pe măsură ce ne apropiam de Kuweit, dintr-o dată, acest pietriș s-a deschis și motivul este că aceasta este evantaiul aluvial al râului, când ajunge la confluență cu râurile Eufrat, Tigru și Gihon. Acest evantai aluvial acoperă o mare parte din Kuweit însuși, așa că e încă un indicator al cantității uriașe de apă care cobora în timpuri străvechi pe această albie de râu.
Așa că avem în acest platou de pietriș toate aceste pietricele și cu ani în urmă geologul egiptean Dr. Farooq Elbaz a fost aici și și-a dat seama că acestea nu erau originare din această zonă și a întrebat o întrebare simplă: ”De unde provin acestea?” Cea mai apropiată sursă pentru aceste pietricele au fost Munții Hidjaz. Dr. Elbaz și-a dat seama că fluxul puternic al râului antic a fost cel care a format aceste pietricele și a transportat unele dintre ele pentru mai mult de 500 de mile înainte de a fi împrăștiate în evantaiul aluvial.
Când ne-am întors în munții Hidjaz, acum câteva zile, am colectat câteva mostre de rocă. Așa că avem ceva riolit, bazalt, cuarț, ceea ce am găsit și în munții Hidjaz. Și apoi aici jos, pe aceste platouri de pietriș, am găsit exact aceleași roci, dar netezite, ca pietricele. Așa că avem bazalt, cuarț și riolit. Deci toate aceste pietricele au început ca roci de acestea în Munții Hidjaz și apoi, pe măsură ce au fost aduse la vale, pe acest râu lung de 500 mile, au fost netezite și transformate în pietricelele pe care le vedem peste tot. Dr. Elbaz a făcut o hartă a distribuției pietricelelor din acest râu pentru a arăta că a fost fluxul râului care a adus aceste pietre pe o distanță de peste 500 de mile din Munții Hidjaz. Dacă te uiți la albia râului pe care am urmărit-o aprox. 500 de mile și care devine din ce în ce mai mare și este uimitor de mare dimensiunea acestui curs.
Așa că întrebarea este: ”Este acesta râul Fison?” În concluzie, ne aflăm într-o albie de râu plină de o grămadă de mici pietricele, care seamănă cu pietricelele pe care le-am vedea de-a lungul unui râu și știm că nu sunt originare din această zonă și știm că provin din Munții Hidjaz. Și există o albie uriașă de râu în spatele nostru, care vine tocmai de la munții Hidjaz. Nu e nevoie chiar de o știință avansată pentru a ne da seama cum au ajuns aici.
Chiar am întrebat câțiva localnici, pentru că nu știam dacă pronunțăm corect numele Wadi. Au spus că da, este Wadi Ar Rumah și că pleacă din Medina, din Munții Hidjaz, până în Irak, unde Tigrul și Eufratul se unesc. Așa că nu e chiar atât de dificil. Cu cât am cercetat mai mult, cu cât am explorat mai mult, cu atât a avut mai mult sens identificarea pe care a făcut-o Dr. James Sour, că acesta ar fi identificat ca fiind râul Fison din Geneza 2.
Putem spune că Biblia descrie locația Grădinei Edenului în raport cu patru râuri, care sunt toate identificabile fizic, pe teren astăzi. Așa că toate aceste patru râuri din sudul Irakului s-au unit pentru forma un singur râu. Cum arăta acest loc înainte de Potop nu știm. Dar oricum, am vrut să merg și să văd cum arată astăzi și am fost destul de șocat.
Nu știu de ce nu mă așteptam să fie un loc atât de umed, dar ceea ce am găsit acolo a fost o grămadă de apă. Acestea sunt mlaștinile vaste din sudul Irakului, în apropiere de locul unde râurile Eufrat și Tigru se unesc. Oamenii care locuiesc aici sunt arabi, dar sunt numiți arabi de mlaștină. În loc de oi și capre, ei mănâncă pește și păsări de apă, În loc de cămile, ei cresc bivoli de apă. Și pe cât de nesfârșite par aceste mlaștini azi, ele acopereau o zonă mult mai mare în Antichitate, întinzându-se de la Golf până la ruinele vechilor orașe Samaritene, cum ar fi Ur și Eridu.
Spiser a scris: ”Toate cele patru râuri s-au unit cândva sau se credea că au făcut așa, aproape de capul Golfului Persic, pentru a crea o grădină bogată pe care religia și literatura locală deopotrivă au asociat-o ca fiind pământul celor binecuvântați.” Conform criteriilor din Geneza 2, aceste patru râuri trebuie ca la un moment dat să se unească și să devină un singur râu. Unde se întâmplă acest lucru cu aceste patru râuri? Se întâmplă în sudul Irakului. Ca să nu mai spunem că acesta este, de asemenea, un loc ideal pentru o grădină, pentru că este o zonă joasă și caldă și, așa cum spune Geneza 13:10, Grădina Domnului este bine udată. De aceea, eu cred că cel mai probabil loc pentru amplasarea Grădinii Edenului este propunerea din sud, adică sudul Irakului.
Romani, Cap. 5, spune: ”Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoşi cei mulţi, tot aşa prin ascultarea unuia se vor face drepţi cei mulţi,… spre viaţa veşnică, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.” După asta tânjim. Tânjim să recâștigăm Paradisul care a fost pierdut, pierdut prin păcat, așa că păcatul trebuie să fie înlăturat, dacă vrem să-l recâștigăm. Iar singurul care poate șterge păcatul este Dumnezeu Însuși. Așa că Dumnezeu a coborât, a devenit Om și a fost fără de păcat. Cel care a murit pentru păcat este cel care iartă păcatul. Cel care a fost înviat din morți este cel care învie morții pentru a trăi veșnic pe un pământ reînnoit. Acesta este Paradisul câștigat. Aceasta este povestea istorică pe care o spune Biblia. Sfârșitul încă nu a venit, urmează. Avem Paradisul pierdut la începutul Genezei, care este prima carte din Biblie, și apoi avem promisiunea că Paradisul va fi recâștigat la revenirea lui Hristos la sfârșitul Apocalipsei, care este ultima carte din Biblie.
Vă mulțumesc că ne-ați urmărit și ne vedem data viitoare.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
