Sfinții Hrisant, Daria și Claudiu – p. Pimen Vlad

Ascultați-l pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește viața sfinților Hrisant, Daria și Claudiu, desigur, făcând comentarii de folos duhovnicesc cu această ocazie.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Bucuria primăverii

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși, bineînțeles la iarbă verde. Ce frumos e aici! Au înflorit copacii, din ce în ce mai mulți. În spatele meu este un gutui frumos, dar nu cred că îl prinde telefonul. E plin aici de flori frumoase, de peri, meri, aici e un prun… O frumusețe! Bineînțeles, e și iarba asta verde, de care îmi era dor, ca în copilărie. Să stai un pic să te bucuri în liniștea pădurii, în zumzetul albinelor. Auziți păsările, ce frumos se bucură și ele… Auzeam prin pădure, mai încolo, cum fornăiau mistreții… vorbesc în limba lor. Tare frumoasă și minunată e liniștea pădurii! Bineînțeles, în toată frumusețea asta îl slăvim pe Dumnezeu, îl vedem pe Dumnezeu, Cel care le-a creat pe toate din nimic și le-a făcut atât de minunate pentru noi oamenii, ca să ne bucurăm de ele, să avem timp de ele.

Natura ne apropie de Dumnezeu 

Să facem pauză un pic de la toată alergătura asta, căci am intrat într-un ritm din ăla… oleacă de pauză așa, să mai respirăm, să ne bucurăm, să spunem ”Slavă Ție, Doamne! Îți mulțumesc Doamne, că uite, mi-ai îngăduit să mă bucur și de ziua asta!”. Da, dragilor, faceți-vă un pic de timp și pentru așa ceva! Căci timp este, chiar dacă spuneți că nu este, că alergați… Este timpul ăla când te uiți la televizor pe la filme, pe la știri, fără nici un rost… Da, este timpul acela pe care poți să-l petreci frumos, să te bucuri un pic de tot ce ne a dăruit Dumnezeu. Să mai privim și cerul noaptea când e înstelat și frumos.

Da, dragilor, astea-s foarte frumoase! Primăvara-i minunată când vezi că toate revin la viață, copacii care păreau morți, vița de vie, toate celelalte deodată prind viață… înverzesc, înmuguresc, înfloresc florile din nimic, cât de frumos ies, cât de minunate sunt! Am spus alte dăți, am pus din iarnă bulbi în pământ, 500 de lalele, toate culorile posibile, sunt atât de frumoase! Și zambile am avut vreo 200, acum se cam trec, e mai mult de o lună de când au tot înflorit zambilele… narcisele, freziile, brândușele… Deci, mulți spuneți ”Părinte, parcă-i Rai!”. Da, Dumnezeu le-a făcut pe toate frumoase, dar trebuie să ne ocupăm de ele, că celelalte-s toate așa de la Dumnezeu, dar de plantele din grădinița noastră trebuie să ne ocupăm un pic, să ne facem timp de ele și atunci toate astea ne vor apropia mai mult de Dumnezeu, dacă îl vedem pe Dumnezeu prin ele!

Sfinții Hrisant și Daria

Da, foarte frumos! Ce să vă mai spun eu acum? Chiar uitându-mă acum într-o zi, recent, când am văzut și slujba lor, mi-a plăcut viața Sfinților Hrisant și Daria, sărbătoriți recent, pe 19 martie. Chiar mă gândeam, am vorbit vreodată despre ei sau nu? Și de ce vreau să vorbesc? Hrisant știți cum se traduce? Aurel!… Mulți de la noi din țară poartă numele de Aurel, deci îl au ocrotitor pe Sfântul Hrisant, care în grecește înseamnă Aurel, ați înțeles? Mulți cu numele de Aurel nu știau că au și sfânt ocrotitor pe Sfântul Hrisant. El se prăznuiește în aceeași zi cu Sfânta Daria. Au început și la noi în țară mulți să pună numele de Daria la fetițe. Da, este Sfânta Muceniță Daria. O să încerc în câteva cuvinte să vă povestesc despre ei.

Viața lor e lungă și frumoasă, dar așa în puține cuvinte, vreau să vă spun câteva lucruri despre ei. Părinții Sfântului Hrisant erau din Alexandria. Nu erau oameni de jos, erau boieri, cum se spune, din neam aristocrat. Ei s-au mutat la Roma și bineînțeles, fiind dintre cei cu posibilități, având și în Alexandria ceva funcții, când s-au mutat la Roma, tatăl a primit funcția de mare senator. Acesta l-a dat la învățătură pe Hrisant, care a studiat toate filozofiile, dar fiind foarte înțelept a simțit că ceva nu se lega. Era pe la anii 200 și ceva, pe timpul împăratului Numerian și ceva tot nu i se lega lui: de ce se închinau și se aducea jertfă unor bolovani? Și dacă-s ăștia dumnezei, de ce stau atâția și îi păzesc? Erau oșteni și câini care toată ziua îi păzeau. Păi, dacă-i Dumnezeu, de ce nu se păzește singur?

Descoperirea adevăratului Dumnezeu 

Și atunci a început să studieze toate filozofiile zicându-și: „Dacă tot le studiez pe toate, ia să vedem cu ce se mănâncă și creștinismul!”, că era atunci în floare, mulți se creștinau. Și cercetând, a început să se limpezească, să vadă care este adevăratul Dumnezeu. Atunci a căutat pe cineva creștin și a găsit un preot cu care a stat de vorbă, care l-a sfătuit și a primit din plin credința creștină, cu toată inima și s-o botezat. După ce s-o botezat, nu s-o mulțumit doar cu atât. A început pe toți prietenii lui, ușor, ușor, să-i aducă la Hristos și i-o botezat pe toți. Bineînțeles, s-au trezit părinții lui că vin oamenii și spun:

– Tu știi ce face fiul tău?

– Păi ce face?

– Uite, s-a făcut creștin și propovăduiește peste tot, o botezat atâția, i-a adus la creștinism! Vezi că dacă află eparhul și cei  mai mari, suntem în pericol cu toții, toți care îți suntem rude!

Taică-su, care parca se numea Ptolemeu, l-a chemat și l-a scuturat: „Cum poți să ne faci de râs?”. A încercat orice, dar degeaba! Atunci l-a închis într-o temniță, numai cu pâine și apă, în întuneric și mizerie. ”Să dea de greu, că apoi îi va veni mintea la cap!”, gândi taică-su. Dar Sfântul Hrisant s-a bucurat că în felul ăsta putea să țină post și să-L slăvească Hristos pentru că avea o grămadă de timp. Până la urmă au venit alți oameni, care i-au spus tatălui: „Tu știi? Creștinii se bucură pentru așa ceva, că ei rabdă pentru Hristos! Că mănâncă mai puțin, că au timp mai mult, iar tu îi faci un bine, nu rău! Scoate-l de acolo și pune-l într-un palat frumos, spoit cu aur și adă-i cele mai frumoase fete, fecioare acolo, ca să fie în jurul lui, să-l atragă spre păcat, ca să-i schimbe mintea”.

Sfântul Hrisant rezistă ispitelor 

Atunci l-o pus într-un palat, l-au îmbrăcat în haine scumpe, l-au îmbiat cu toate mâncărurile, băuturile și toate slujitoarele de acolo, numai fete tinere cărora li se spusese să facă orice, numai să-l atragă spre păcat. Vă dați seama, un tânăr în mijlocul la 20 – 30 de fecioare, care-l amăgeau spre păcat, care încercau să tragă de el și îi ofereau orice ca să distreze. El nu numai că nu s-a atins de ele, dar nici de mâncăruri nu s-a atins. A gustat numai un pic seara, cât să trăiască și se ruga continuu: „Doamne, fă cumva și salvează-mă de aici ca să nu greșesc cu ceva!”. Și rugându-se el, toate fecioarele au căzut ca moarte și au adormit. Le-a luat somnul, dar numai când se aflau în palat. Slujitorii le scoteau afară unde se trezeau și cereau de mâncare.

Le dădea de mâncare, le băga înăuntru și iar adormeau! O dată, de două ori, de 10 ori, cum intrau înăuntru, cădeau toate și adormeau! Și Sfântul Hrisant se ruga!  Când a aflat taică-su ce se întâmplă, s-a gândit că acesta a învățat ceva vrăjitorie de le adoarme. Atunci i-au zis cineva: „Știți ceva? Caut o fată ca să fie și din neam bun, foarte frumoasă și foarte înțeleaptă”, ca prin ea, ușor, ușor, să-l facă să se îndrăgostească și să-l depărteze de la credință. Și a găsit în Atena o fată pe nume Daria, de o frumusețe nespusă, care avea toate înțelepciunile. Studiase, slujea la Zeița Atena, era o fată aleasă, de neam. Și o convins-o taică-su, care i-a spus: ”Uite, băiatul meu e frumos, cutare, dar o luat-o pe calea asta… să-l aduci tu înapoi!”, iar ea a acceptat.

Fetei i-a plăcut de el și prin cuvinte meșteșugite a încercat să-i atragă atenția. El se ruga și la un moment dat, văzând că insistă, i-a zis:

– De ce vrei lucrurile astea?

– Păi, uite, în primul rând mi-i drag de tine, iar în al doilea rând, au insistat mult părinții tăi!

– Dar ce vrei de la mine?

– Păi, uite, s-aduci jertfă zeilor!

– Bine, spune-mi ce e cu zeii ăștia?

Botezul Dariei și căsătoria cu Hrisant

A explicat ea toate filozofiile, dar bineînțeles că nu stătea nimic în picioare și atunci sfântul Hrisant i-a spus: „Hai să-ți spun eu acum cum stă în picioare învățătura adevăratului Dumnezeu!” și a început să-i explice toate astea în amănunt. Ea, fiind înțeleaptă, a început să i se deschidă mintea și să înțeleagă și a acceptat și ea credința creștină și s-a botezat. Și pentru că știau că nu o să fie lăsați în pace, au hotărât: „Uite, acceptăm să ne căsătorim în fața lor, să vadă părinții că gata, o cedat în fața ei” și s-au căsătorit doar ca să fie lăsați în pace. Dar ei s-o înțeles nu numai să ducă o viață creștină, dar să fie și în curăție, să nu se atingă unul de altul, exact ca și în călugărie. Bineînțeles, părinții au fost bucuroși când o văzut că s-au căsătorit.

Tatăl lui i-a trecut toată averea pe numele lui, palate tot ce avea și au început ei în voie să-și trăiască viața în credință. Dumnezeu a rânduit ca părinții lui nu după mult timp să plece din lumea asta, ca să fie lăsați în pace. Atunci ei s-au mutat în palate diferite, aproape unul de altul și el a început prin credința lui, să adune  tineri care își doreau viața asta în curăție cum e viața călugărească, iar ea la fel, aduna fete și au făcut ca un fel de mănăstiri, chiar dacă pe atunci acestea încă nu existau. Din ce în ce mai multe persoane se adunau și acolo puteau trăi în rugăciuni și în viață frumoasă până o început să se plângă unii că aveau câte o logodnă și nu mai voiau să se căsătorească.

Suferințele viitorilor sfinți

Erau păgâni care aveau câte o fată care fugea și venea aici sau câte un tânăr… și au început părinții să se plângă până s-a ajuns la tribun, iar ăsta i-a zis la împărat: ”Uite, ăia care erau din neam mare, din părinții senatori, au luat-o razna! Ăla adună într-o parte bărbații, cealaltă adună femeile și duc o viață acolo numindu-L pe Hristos, Dumnezeu!”. Atunci împăratul l-a chemat pe tribunul Claudiu și i-a spus: „Băi, rezolvă problema!”. A venit tribunul și l-a luat întâi pe sfântul Hrisant și l-a bătut și l-a chinuit în toate felurile posibile. A adus un fel de o bâte dintr-un material dur, ca să-l bată. Dar când îl loveau pe sfânt, bâtele deveneau moi ca vata și se îndoiau pe trupul lui fără să-l lovească. A probat toate căile ca să-l chinuie, dar toate încercările rămâneau fără rezultat.

A probat toate felurile, ca la mucenici, dar n-o reușit nimic! Iar pe sfânta Daria o băgat-o în temniță și o trimis tineri la care le-a spus: ”Cine vrea să trăiască cu ea, să se ducă”!. Și ce a rânduit Dumnezeu? În temniță să fie un leu, cum era înainte în arene. Și cum a venit cineva în temniță, în camera unde stătea Sfânta Daria, când a intrat ca să-și bată joc de ea, imediat leul a sărit și l-a pus pe ăsta jos, s-a pus cu labele pe el și a așteptat porunca Dariei. Atunci Daria l-a întrebat pe acel tânăr:

– Vrei să trăiești? Crede în Hristos și o să scapi cu viață! Vezi că leul așteaptă porunca mea!

– Tot ce vrei tu, numai lasă-mă să plec!

A ieșit ăla afară și a început să strice: ”Daria e zeiță, are puterea asupra animalelor!”. Alții care s-au crezut mai curajoși au zis: ”Lasă, că ne ducem noi!”. S-au dus vreo 4-5 bărbați puternici zicând: ”Ce, ne temem noi de un leu?”. L-a întărit Dumnezeu pe leu și pe toți patru i-a înșirat pe jos și stătea cu labele pe ei. Și atunci Daria le-a spus: ”Dacă nu-L mărturisiți pe Hristos, nu mai ieșiți vii de aici!”. Atunci o început să strige toți: ”Credem în Hristos!”. Au ieșit de acolo și au întrecut să strige prin cetate: ”Nu e alt Dumnezeu decât Hristos, Dumnezeul Dariei!”. Bineînțeles, tribunul o poruncit să li se taie capetele și a continuat să-l chinuiască pe Hrisant.

Tribunul Claudiu cere să fie botezat

Dar când a văzut el că nu era nicio cale, până la urmă s-a întors la soldați și le-a spus ”Măi, am probat tot ce a fost posibil pe omul ăsta, toate căile. Am crezut că-i vrăjitorie, dar îmi dau seama că nu se poate să-l ajute decât Dumnezeul acela adevărat din moment ce toate încercările au fost în zadar. Din momentul ăsta eu cred în Hristos!”. Și s-a pus în genunchi în fața sfântului Hrisant și a cerut și el credința. Atunci toți cei care erau cu tribunul, au făcut la fel și au fost botezați cu toții, în frunte cu Claudiu tribunul și cu Ilaria, soția lui. A aflat până și împăratul că s-au botezat și a poruncit să li se taie capetele, inclusiv tribunului Claudiu. 

Trupurile lor au fost luate și îngropate de creștini. Se zice că Ilaria venind la mormântul soțului ei și al fiilor ei, a fost prinsă de ostași care au vrut să o ucidă. Aceasta a spus: „Lăsați-mă să mă rog!”. Și s-a pus acolo la mormânt, s-o rugat și așa în liniște și-a dat sufletul. Când au văzut ostașii asta, au lăsat-o și au plecat. Atunci au venit creștinii și au îngropat-o împreună cu soțul și cu fiii ei. Pe Sfânta Daria, văzând ăștia că nu pot face nimic, au pus foc în jurul temniței unde era închisă, ca să-l ardă și pe leu. Leul văzând focul a început să ragă în felul lui, iar Sfânta Daria a zis: „Să nu-ți fie frică, n-o să se atingă focul de tine și-o să te duci în liniștea ta și o să mori de bătrânețe.

Sfârșitul mucenicesc al Sfinților Hrisant și Daria

Când o deschis ăștia ușile, leul a ieșit, fără ca nimeni să se atingă de el, a trecut prin cetate și a plecat în pustie. Pe Sfânta Daria și pe Sfântul Hrisant i-au luat ostașii, iar împăratul le-o poruncit să îi bage într-o groapă adâncă și să arunce peste ei pământ, pietre și lemne. Așa și-au sfârșit Sfinții Hrisant și Daria viața mucenicește. După aceea, în locul acela au început să facă minuni. Chiar și buruienile ce creșteau pe locul acela făceau minuni și veneau creștinii se rugau acolo.

Deci, vedeți ce model de viață au fost amândoi? Putem spune modelul oamenilor aceia care se cred oameni mai din viță nobilă, cu posibilități. Uite ce exemplu ne dau Hrisant și Daria, ce viață frumoasă dăruită lui Hristos, fără să țină cont de toată materia, de bogăția asta! Aveau bogăția, dar ce făceau? O adunat tineri în jurul lor, care trăiau acolo și hrăneau săracii împreună, se rugau împreună și nimeni nu rămânea, cum se spune, flămând.

O viață dăruită lui Hristos, doi tineri la 20 și ceva de ani… Vedeți!? Că dacă l-au pe Hristos se poate orișice!? Orice tânăr din viața asta să ducă o viață frumoasă plăcută lui Hristos și fără frică de tot ce ne amenință. Diavolul prin războaie și prin toate astea, pe mulți îi înfricoșează: „Vai, o să vie război, ce o să fie?”. Dar gândiți-vă că în perioada aia de până la Sfântul Împărat Constantin cel Mare, deci aproape 300 de ani, câtă prigoană a fost împotriva creștinilor! S-o umplut calendarul de mucenici! Erau prigoniți zi și noapte și ei își vedeau liniștiți de viața lor, o viață în Hristos fără să se lege prea mult de materia asta, că știau că nu iau nimic cu ei, toată rămân aici.

Niciodată să nu ne pierdem curajul!

Încercau să facă bine după putere că dacă le-o dat Dumnezeu partea materială, atunci s-o folosească bine, să o ducă la cei care au nevoie, să fie spre folosul tuturor. Poate unii n-au un acoperiș deasupra capului, poate n-au o bucată de pâine, știe Dumnezeu la fiecare… De-asta dragilor, să nu pierdem timpul degeaba, când ne-a mai rămas ceva, mult, puțin, Dumnezeu știe, să facem bine după putere, iar seara când ne adunăm acasă, să îi mulțumim Lui Dumnezeu și Maicii Domnului, c-o avut grijă de noi, o mai trecut o zi cu pace cu liniște și cu toate celelalte, că nu-s toate ușoare. Sunt greutăți în lumea asta și boli și de toate, dar cu Dumnezeu le depășim mult mai ușor. Și dacă o avem mijlocitoare pe Maica Domnului, care permanent mijlocește pentru noi, prindem curaj și mergem mai departe.

Da, dragilor? Așa în câteva cuvinte, am încercat să vă spun despre viața minunată a Sfinților Hrisant și Daria. Sfântul Hrisant după cum am mai spus, Aurel în românește în traducere. Deci toți care poartă numele de Aurel, îl au la ocrotitor pe Sfântul Hrisant. Și numele Daria, bineînțeles că e folosit la noi.

Da, dragilor! Vedeți câte frumuseți a făcut Dumnezeu pentru noi și are grijă mereu de noi! Să nu ne pierdem curajul niciodată! Să mergem înainte în fiecare zi: „Slavă Ție, Doamne!” dimineața, „Slavă Ție, Doamne!” seara! „Mulțumim, Măicuța Domnului, că ai grijă de noi și uite așa, încet, încet, ne ducem viața mai departe cu nădejde, fără frică de moarte, că atunci când plecăm dacă ne ținem pe calea care trebuie, Dumnezeu, ca un tată iubitor, ne așteaptă cu brațele deschise, iar Maica Domnului mijlocește totdeauna pentru noi. Dacă am avut-o mijlocitoare, ocrotitoare, dacă am respectat-o și i-am dat cinstea cuvenită, o s-o avem mijlocitoare! Atunci, Ea o să mijlocească permanent pentru noi chiar dacă mai greșim. Iar sfinții, cum se spune, sunt prietenii lui Dumnezeu și trebuie să ni-i facem și noi prieteni, ca să îi avem alături tot timpul și mijlocitori dincolo.

Da, dragilor? Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Toți Sfinții! Doamne ajută!

Dacă tot v-am vorbit de flori, uitați, aici este și gutuiul cu florile lui minunate. Ce flori frumoase are! Iar aici este un păr plin cu flori cu pere minunate, din alea mari ca în copilărie…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!