Rugăciunea din Postul Mare a regelui Manase

Urmăriți un scurt și impresionant material în care ne este prezentată o mică analiză a rugăciunii supranumite „a regelui Manase” – rugăciune care se găsește în Vechiul Testament și care este citită în Pavecernița Mare din Postul Mare.

Vizionare plăcută! (pentru o vizionare optimă vă rugăm întoarceți celularul sau tableta pe orizontală înainte de a porni clipul)

Powered by RedCircle

Din multele rugăciuni unice citite în perioada Postului Mare, ca pregătire pentru Sfintele Paști în Biserica Ortodoxă, există una fascinantă de pocăință și iertare. Are o vechime de peste 2.000 de ani și numele ei o leagă de unul dintre cei mai răi regi din întreaga Biblie!

Rugăciunea lui Manase se crede de mulți oameni câ este o lucrare „apocrifă”, adică nu îi știm originea exactă. S-ar putea să nu dateze chiar din timpul regelui Manase, care este consemnat în cărțile Regilor și în Cronicile Vechiului Testament. Dar indiferent dacă acea rugăciune este apocrifă sau nu, dacă are 2.000 de ani sau 2.500 de ani, este o rugăciune care merită ascultată.

E o manifestare de pocăință, de cercetare a sufletului și sfâșiere a inimii, care face apel la frumusețea iertării lui Dumnezeu. Cu toate că rugăciunea nu este atât de cunoscută acum, ea e prezentă în multe Biblii celebre din istorie și o copie a ei a fost găsită printre Manuscrisele de la Marea Moartă. E consemnată în Biblia din sec. 4 în limba latină (Biblia Vulgata), în Biblia lui Martin Luther din sec. 16 în lb. germană, și este o copie a ei și în Biblia sec. 17 a Regelui James (Iacob al Angliei).

Această rugăciune e o mare parte a istoriei noastre creștine. Deși nu este în fiecare Biblie ortodoxă de astăzi, rămâne o tradiție ortodoxă anuală să cântăm această rugăciune în timpul slujbei Canonului cel Mare din Postului Mare. Canonul cel Mare e o slujbă ortodoxă de pocăință, iar pentru noi pocăința este mai mult decât a spune „Îmi pare rău”. Pocăința e un proces de vindecare, un proces de apropiere de Dumnezeu. Pocăința este o schimbare a minții, o transformare a propriei persoane. Accentul pocăinței e mai puțin asupra păcatului și mai mult asupra milei și dragostei lui Dumnezeu.

Rugăciunea lui Manase este numită după un rege evreu antic, moștenitorul regelui Ezechia, iar Evanghelia Sf. Ap. Matei îl consemnează ca fiind unul dintre strămoșii lui Hristos. Dar pentru cea mai mare parte a domniei lui Manase, cum este consemnat în cărțile biblice ale Regilor și Cronicilor, Manase este absolut îngrozitor! E unul dintre cei mai răi regi descriși vreodată de Biblie. El păcătuiește atât de rău, încât cartea Cronicilor spune că sub domnia sa poporul lui Israel face mai mult rău în țara aceea decât a existat vreodată, chiar înainte de a ajunge ei acolo. El a importat mulți zei străini, multe tradiții malefice diferite, inclusiv sacrificiul copiilor, care avea loc în toată țara. Regele Manase avea legături strânse cu regatul Asiriei, un imperiu foarte războinic. În inscripțiile asiriene, arheologice, Manase este menționat favorabil de mai multe ori.

Foarte probabil că Manase, ca să le facă pe plac regilor asirieni ai acestui puternic Imperiu, el a adus atât de mult rău în împărăția lui. Deci, domnia lui Manase e într-adevăr supraîncărcată cu o mulțime de lucruri oribile. Dar apoi există o cădere din grații. Biblia consemnează că aceeași asirieni, pe care s-a străduit mult să-i mulțumească, îl capturează (nu ni se spune ce) și îl duc în împărăția lor, unde e pus în lanțuri, în închisoare. Acolo, în întunericul celulei sale, în durerea pe care o trăiește, el își revine brusc în fire și strigă către Dumnezeu, Îi cere iertare. Și problema cu asirienii (iarăși fără explicație) este rezolvată și el este înapoiat regatului său. Dar el este transformat și Biblia consemnează că el își inversează multe din politicile sale și aduce concentrarea pe Dumnezeu înapoi poporului său. Ni se spune despre această rugăciune puternică de pocăință și ni se spune în scripturi că e consemnată într-o altă carte.

Această rugăciune a lui Manase, recitată anual în Biserica Ortodoxă, este reprezentativă, sau este chiar o rugăciune centrală [în Postul Mare]. O citim anual fiindcă este o manifestare atât de puternică a iertării lui Dumnezeu.

Rugăciunea este următoarea: „Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, şi al seminţiei lor celei drepte, Cel care ai făcut cerul şi pământul cu toată podoaba lor, Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale, Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel temut şi slăvit, înaintea căruia toate se tem şl tremură din pricina atotputerniciei Tale, pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, Căruia Îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ți-au greşit și după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire.

Aşadar Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacov, care nu ţi-au greşit ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci fapte urâte am făcut şi am înmulţit smintelile.

Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta, și zicând: Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc; însă cer, rugându-Te: Iartă-mă Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric sub pământ, Căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta și Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine Te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!”

Pentru mine, una din puterile acestei rugăciuni este că păcatele pe care acesta le-a comis sunt mai mari decât cele pe care cei mai mulți dintre noi sunt capabili să le comită vreodată. Și totuși, chiar și el a fost capabil să Îl strige pe Dumnezeu care l-a auzit și l-a iertat. Și acum numele Manase nu e legat în Biserică de rău și de lucruri oribile, ci de o rugăciune rostită de noi toți, împreună, ca și comunitate, în fiecare an în timpul Postului Mare.

Dumnezeu să fie cu tine în această călătorie de Post spre Învierea lui Iisus Hristos.

Însoțim episodul cu un ceai simplu de mentă și sperăm să ne revedem săptămâna viitoare. Pentru mine a fost important să mă asigur că îl putem introduce în mod adecvat pe Regele Manase, astfel încât să putem, de fapt, spune: „Uau, asta da pocăință”.

[Rugăciunea] este frumos scrisă, dar, mai mult, Dumnezeu l-a iertat. Cred că uneori ne simțim inconfortabil chiar că Dumnezeu poate să ne ierte. Pentru că ne simțim incomod la ideea ca cineva atât de păcătos să fie iertat, dar uităm că putem fi destul de păcătoși noi înșine…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!