Nevoia de sfinți și ajutor – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt foarte folositor în care părintele Pimen ne vorbește despre faptul că nu ne putem mântui singuri și avem nevoie de harul lui Dumnezeu și de mijlocirile sfinților.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

– Iubiți credincioși, la această mare de sărbătoare din cadrul bisericii noastre, Sfânta Mucenița Fotinia să ne fie ocrotitoare. Îi dau cuvântul părintelui Pimen din Athos, să ne spună un cuvânt de învățătură. 

În toate momentele grele oamenii s-au strâns în jurul Bisericii.

Părintele Pimen: Iubiți credincioși, mă bucur că mă aflu aici, chiar dacă sunt foarte obosit. Ieri am avut o zi plină încheind cu o seară unde am vorbit vreo 2 ore la Ateneul Român și am prins doar câteva ore de somn azi-noapte. De-asta când mi-a zis părintele să vorbesc, am zis: „Să vedem ce pot părinte, că sunt foarte obosit”. Știu, acum e o zi normală de lucru, a început și școala și atunci mulți sunt plecați fiecare în ale lor. Dar să nu uităm un lucru, Biserica dintotdeauna au fost mama noastră. În toate momentele grele oamenii s-au strâns în jurul Bisericii.

Aici îmi amintesc cum povestea părintele Cleopa, din timpul foametei de după al doilea Război Mondial. Ei aveau ceva grâu la mănăstire pentru făcut prescuri, erau asigurați cu câteva tone de grâu. În momentul când o venit foametea, toate satele din apropiere erau sate sărace, nu aveau ce mânca și toți oamenii veneau zilnic la mănăstire. Se fierbea într-un cazan mare grâul și asta era mâncarea pe toată ziua pentru toată lumea, și pentru oameni și pentru părinți, câte un polonic de grâu. Și a lungit Dumnezeu grâul acela de s-au hrănit toate satele din preajmă, până când a trecut foametea.

La Sfânta Liturghie coboară tot Cerul

Deci, vedem că întotdeauna mănăstirile, Bisericile au fost locuri de scăpare în special la momentele grele. De-asta, atunci când ne e bine să nu uităm de Biserică. Să ne facem timp să mergem, să ne hrănim sufletește pentru că, să nu uităm, la fiecare Sfântă Liturghie coboară tot Cerul de pământ. Mântuitorul, Maica Domnului, Arhanghelii, îngerii, sfinții. E Biserica Biruitoare.

Gândiți-vă că aici în bisericuța asta, în momentul Sfintei Liturghii n-ați fost siguri, a fost tot Cerul aici, chiar dacă nu avem noi ochii suficient de descriși ca să vedem asta. Dar asta se întâmplă în timpul Sfintei Liturghii. De asta, să fim foarte atenți la toate momentele și să dăm grijile de-o parte. Vedem cum se cântă și la Heruvic, toată grija cea lumească să o lepădăm, adică toate grijile se rămână în afara bisericii, aici să fim doar cu Dumnezeu, doar să stăm de vorbă cu Dumnezeu. 

În timpurile vechi erau biserici mari. Se spune la calendar că în Biserica din Nicomidia în jur de 10.000-12.000 de creștini au fost arși. Au venit păgânii și le-au spus, care vreți să ieșiți, vă lepădați de Hristos, care nu, rămâneți în biserică. Nu a ieșit niciunul. Au pus foc, iar ei au ars în timpul Sfintei Liturghii mergând direct în Cer.

Acum este un alt fel de prigoană

Trebuie să fim întăriți în credință pentru că timpurile sunt cum sunt. Nu mai este prigoana de dinainte, este altfel de prigoană, aceea de a ne atrage în capcanele asta ale lumii prin toată nebunia asta care vine prin mass-media și prin toate celelalte canale, să fim prinși ușor fără să mai fie nevoie să ne forțeze cineva.

Toate acestea ne prind și nu mai avem timp de Biserică, timp de rugăciune, timp de a face un bine, timp de a sta de vorbă cu cineva care are nevoie, timp de a sta de vorbă cu copiii tăi, să vezi ce e cu ei, să nu-i crească telefonul, tableta sau televizorul. Astfel, te trezești mai târziu că iau obiceiurile pe care le-au învățat de acolo și ți-ai distrus copilul. De-asta să fim cu mare atenție și să cerem permanent ajutorul lui Dumnezeu și a Maicii Domnului pentru că avem nevoie de ajutor pentru că suntem slabi ca oameni. Poate într-o zi să ni se pară că plutim, să fim în har și a doua zi să cădem până jos. Suntem slabi și Dumnezeu ne îngăduie să vedem cine suntem cu adevărat, mai ales dacă ne înălțăm un pic și nu ne smerim.

Sfânta Mare Muceniță Fotini, femeia samarineancă

Vedem că aveți aici ocrotitori pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pe Sfânta Mare Muceniță Fotini, care se prăznuiește astăzi. În greșește Fotini înseamnă „Luminița”, nume care este purtat de multe persoane de la noi din țară. Vedem cât de frumos se vorbește la Sfânta Scriptură, la Fântâna lui Iacov în Evanghelie, de Sfânta Fotini, de femeia samarineană. Când Mântuitorul a ajuns acolo, în marginea cetății Samarei și s-a oprit la o fântână în timp ce apostolii au mers să cumpere de mâncare. Se zice că a venit o femeie acolo ca să ia apă. Era o fântână, de pe timpul patriarhului Iacov din Vechiul Testament și toată cetatea se aproviziona de acolo.

Și când a venit femeia asta să ia apă, Mântuitorul era și el așezat acolo la umbra unui copac, că era cald. Când a văzut că scoate apă a spus: „Dă-Mi și Mie să beau!”. În timpurile vechi samarinenii erau socotiți de evrei, păcătoși, erau desconsiderați și evreii evitau să aibă contracte cu ei… de exemplu nu mâncau la masă cu ei.

Femeia a rămas mirată cânt Mântuitorul i-a cerut apă. „Cum, tu, evreu fiind, îmi ceri mie?”. Cu alte cuvinte îl întreba: cum de se coboară la nivelul lor, care sunt considerați păcătoși. Atunci Mântuitorul a spus: „Dacă știai Cine este cel care îți cere I-ai fi cerut și El ți-ar fi dat apa vie, ca să nu mai însetezi niciodată”. Atunci ea și-a dat seama că nu este un om de rând și l-a întrebat: „De unde ai tu puterea asta, să-mi dai apa vie când tu nu ai nicio găleată? Dar noi știm că atunci când va veni Mesia va porunci mai mult cuvântul” și atunci Iisus a zis: „Eu sunt, cel ce vorbesc cu tine!”. Putem spune că este prima dată când Mântuitorul îi spune cuiva direct că este Mesia. Atunci ea a zis:

– Dă-mi apa aceea!

– Du-te și cheamă-l pe bărbatul tău!

– Dar nu am bărbat.

– Bine ai spus, că cinci ai avut și cel pe care îl ai, nu îți este bărbat!

Samaria îl primește pe Hristos cu brațele deschise

Atunci și-a dat seama că îi știe și trecutul, a lăsat găleata, a alergat în cetate și a devenit apostolul cetății. Le zicea tuturor: „Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut! Nu cumva este el Mesia?”. Atunci toată cetatea a venit după femeie. Ei erau pregătiți sufletește să îl primească pe Mântuitorul. Ierusalimul cel vestit și toate celelalte cetăți l-au respins, în schimb Samaria cea păcătoasă și smerită de toți, l-a primit pe Mântuitorul. Se spune că toată cetatea a venit și s-a rugat să intre la ei și să rămână acolo.

A stat câteva zile la ei și se spune că atunci toată Samaria a primit credința, iar femeia samarineană, din ce era socotită de toți păcătoasă, a fost pusă la loc de cinste și a devenit misionară, propovăduindu-l pe Hristos. Sora și copii ei s-au creștinat și au început să-l propovăduiască pe Hristos. Unul din fiii ei ajunsese într-o funcție mare în armata romană, era un fel de duce. Acolo unde a fost trimis de împărat a devenit apostol. A creștinat nu numai pe oamenii de acolo, ci și pe soldații care erau cu el. La fel a făcut și Sfânta Fotini. Nu o să intru mult în viața ei, că am vorbit în altă filmare despre aceasta. Dar vedem cum, dintr-o femeie simplă a ajuns un apostol. Umbla în toată lumea, umbla pe jos și mărturisea.

Sora ei, când era chinuită, ajunsese la asemene măsură, că rupeau carnea de pe ea și se vindeca. În felul ăsta oamenii se întorcea la credință văzând ce chinuri suporta aceasta. Ziua era chinuită și noaptea se vindeca. Văzând toate minunile ce se făceau cu ele, toți se întorceau la credință. Era în perioada împăratului Nero. În felul ăsta toată familia, 6-7 oameni au ajuns mucenici mari în Cer, din familie ce era desconsiderată. Vedeți cum lucrează Dumnezeu? Din cei amărâți, smeriți, păcătoși a făcut sfinți, i-a dus în slava cea mai mare. De-asta putem privi și noi, indiferent în ce stare suntem, prin ce păcate trecem, să știm că există mereu nădejdea că putem ajunge la sfințenie.

Cum putem câștiga împărăția lui Dumnezeu

Prin pocăință, prin Tainele Bisericii, prin Spovedanie, prin Sfânta Împărtășanie, prin fapte bune, prin milostenie și în primul rând prin smerenie putem ajunge acolo unde nu au ajuns mulți. Se spune că smerenia ne ridică până la porțile cerului, iar milostenia ni le deschide. Să știm un lucru, când facem o milostenie și ajutăm pe cineva, nu pe el îl ajutăm, ci pe noi. În felul ăsta or să se deschidă Porțile Cerului, pentru că ajutând pe cineva, toți Sfinții Părinți ne spun, că împrumutăm pe Dumnezeu. Iar Dumnezeu rămâne vreodată dator? Niciodată! Și atunci, se zice că, Dumnezeu răsplătește înzecit, însutit, înmiit și îți dă și viața veșnică pe care nu ți-o poate da altcineva. 

Toți săracii aceia pe care-i întâlnim, poate uneori îi judecăm, că poate e golan sau nu știu ce…, tocmai aceia or să ne deschidă Porțile Cerului. Cât de puțin am da, să dăm din dragoste. Dacă cineva are nevoie să îi spui două cuvine, să îl întărești într-un moment greu sau niște bătrâni ai căror copii sunt plecați în străinătate, trebuie cercetați din când în când și văzut dacă au nevoie de ceva, poate au nevoie să le cumpere cineva un medicament, sunt o mie de căi prin care putem face un bine. Și în felul ăsta câștigăm împărăția lui Dumnezeu.

Noi o avem pe Maica Domnului, legătura noastră cu Cerul

Să nu uităm că noi, creștinii ortodocși avem cel mai mare dar de la Dumnezeu, o avem de Maica Domnului, care e legătura noastră cu Cerul și nu-I refuzată niciodată de Mântuitorul. Orice cerem de la ea și ne este de folos, ni se împlinește. De-asta, întotdeauna să apelăm la ea și nu numai să apelăm, să o avem în casele noastre și să o cinstim. Să avem icoana Ei pe perete, candela să fie aprinsă, să nu se stingă niciodată și să nu ieșim din casă fără să îi sărutăm icoana, să-I cerem ajutorul ca să ne ajute acolo unde mergem și când revenim să îi mulțumim că ne-a adus iar în casele noastre, la familiile noastre. Pentru că vedem în jurul nostru, atâtea accidente și probleme pe drumuri sau pe unde ne ducem.

Avem permanent nevoie să fim ținuți în brațe de Maica Domnului și atunci Maica Domnului ca o mamă care imediat cum e chemată, aleargă și ajută. Iar Sfinții sunt prietenii noștri. Să spunem că ai un prieten foarte bun și este ziua lui și nu te duci. Cum se simte el? La fel se întâmplă și cu sfinții. Aici e Sfânta Fotini, e ziua ei. Casa ei este acum aici. Poate mulți spun că o cinstesc, dar ea o să spună: „De ce nu ai venit să îmi spui un „La mulți ani”, cum se spune? Te-am așteptat de ziua mea, în casa mea!”. Motive găsim, dar noi dacă nu-i refuzăm pe prietenii noștri, ia gândiți-vă, dacă ai un sfânt prieten… Acesta poate mijloci la Dumnezeu să deschidă Cerul. Nu avem nevoie de ei? Cu atât mai mult, avem nevoie!

Din puținul vostru, să încercați să ajutați în fiecare lună

Pe sfinții pe care îi iubim, să încercăm, ca acolo unde se prăznuiesc, să mergem să îi cercetăm. Să vadă că venim și ne bucurăm împreună cu ei. Să știți că Sfânta Fotini, a fost aici azi în biserică. Și câtă bucurie are ea când vede că totuși câțiva oameni s-au adunat. O să fie și cealaltă biserică gata, bineînțeles dacă o să fiți și voi alături. Din puținul vostru, să încercați să dați în fiecare lună. La evrei era o lege, 10% să dea la templu pentru că ei erau mai zgârciți. Atunci le-a pus Dumnezeu lege, vrei sau nu vrei, 10% ești dator să dai Bisericii.

Nouă Hristos ne-a zis altfel: „Dumnezeu iubește pe dătătorul de bunăvoie!”. Adică, cel care dă cu inima deschisă, din drag: „Renunț la o masă la restaurant și mă duc și duc la biserică, o dată la o lună”. Renunți la ceva ce îți place, te mulțumești cu mai puțin și duci la Biserică. Nu vă dați seama ce înseamnă să construiești o biserică! O cărămidă dacă pui, cât va dăinui biserica asta, la toate slujbele se roagă „pentru ctitorii sfânt locașului acesta, pentru cei care ne-au ajutat”. Deci, toți care au pus o cărămidă, sunt pomeniți permanent. Chiar dacă ei nu mai există sau poate au plecat în altă parte, permanent sunt scriși acolo în Ceruri. Iar sfântul ce se prăznuiește acolo îți rămâne dator pentru totdeauna pentru că știe că omul acela a contribuit la biserica lui și oricând i-am cere ajutorul, el aleargă să ne ajute. 

Dumnezeu ne dă însutit înapoi

Noi nu ne dăm seama cât câștigăm prin asta! Nu pierdem mare lucru că dăm și noi 100 de lei la o lună. Ne dă Dumnezeu însutit înapoi. Noi nu pierdem niciodată, tot ce facem este pentru sufletul nostru. Gândiți-vă cât timp s-a dorit să fie și aici o biserică, Cosmopolis fiind un cartier destul de mare. Nu a fost întâmplător, a fost o minune că s-a făcut lucrul ăsta. Cu atât mai mult trebuie să fiți alături și cât este Liturghie aici, să nu lipsească nimeni! Sunteți la doi pași aici! Vorbeam cu oameni care sunt plecați din țară și care fac 300 de kilometri să ajungă la biserică. Păi, voi faceți 5 minute pe jos! E rușinos să ai 10 oameni la biserică într-un cartier așa de mare! Măcar unul din familie să fie la biserică în fiecare duminică.

Este o binecuvântare. Cel care vine la Biserică, aduce harul de aici, acasă și aduce liniștea în acasă. Noi nu ne dăm seama cât pierdem prin asta. Poate ne e lene, poate ne e greu, o să regretăm orice minut pierdut în care puteam să fim la o liturghie și nu ne-am dus. Am preferat un meci la televizor sau un film și ne-a fost greu să fim în Biserică, unde coboară Cerul și ne umplem de har. Chiar dacă atunci când pleci ai intrat iar în grijile lumești, dar gândește-te că alea două ore în biserică, ai lăsat toate grijile, nu ai mai păcătuit, ai fost separat pentru un timp de lucrurile lumești.

Să fim mai aproape de Biserică și de Sfinți

Încercați să fiți cât mai aproape de Dumnezeu prin Tainele Bisericii și prin participarea la Sfânta Liturghie și o să vedeți binecuvântarea lui Dumnezeu! Să vă ajute Maica Domnului, să vă ajute Sfânta Mare Muceniță Fotoni pe care o prăznuim astăzi, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe care, să nu uităm, era un mare voievod la timpul lui. Spunea unul din sfinți, că i-a văzut în Cer pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. Sunt la tronul lui Dumnezeu cel mai aproape, adică sunt din cei mai mari sfinți. Îi aveți ocrotitori aici, să-i cinstiți și or să vă cinstească și ei!

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Fotini! Doamne ajută!

– Preacuvioase părinte drag, iubiți credincioși, sunt bucuros și onorat că părintele este în mijlocul nostru să ne spună câteva cuvinte de aur pentru că aceste cuvinte sunt foarte prețioase și astăzi, în semn de prețuire, părintelui Pimen îi oferim un buchet de flori. Nu cu multe zile în urmă vorbeam cu dânsul și zicea că sunt 10% șanse să vină și eu m-am rugat așa la Maica Domnului: „Maica Domnului, știu că de multe ori din 10% se poate face 100%, doar dacă vrea Maica Domnului!”. Tot timpul m-am gândit așa!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!