Ortodoxia, Buna Vestire și religiile asiatice – p. Teologos

Ce este ortodoxia, care este importanța Bunei Vestiri în ortodoxie și de ce religiile asiatice sunt greșite – iată câteva întrebări în care încercăm să răspundem în materialul de față.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Lumina cea adevărată. Un caz

Era un părinte – părintele Ghedeon – care locuia într-o zonă ascetică a Sfântului Munte. Fiind foarte bătrân, orbise de bătrânețe și se pregătea pentru moarte. La un moment dat părinții i-au trimis un ieromonah să-l împărtășească. Bătrânul Ghedeon l-a așteptat cu mult dor și când s-a împărtășit i s-au deschis ochii și a început să vadă. A început să strige cu mirare „Am văzut lumina cea adevărată!”… „Am văzut lumina cea adevărată!” … „Am văzut lumina cea adevărată!” repeta încontinuu. Zicând asta, s-a băgat încetișor în pat și a murit cu aceste cuvinte pe buze.

Vedeți că nu s-a dus grăbit afară să vadă Athonul sau frumusețile naturii care sunt extraordinare în Sfântul Munte să se desfăteze de ceea ce vedea cu ochii trupești. Asta arată că Dumnezeu i-a dat vederea trupească doar ca și încredințare pentru noi ceilalți că prin Sfânta Împărtășanie vine vederea cea adevărată, vederea duhovnicească. Viața adevărată este viața duhovnicească și când omul ajunge acolo nu mai dă importanță exagerată celor materiale ci le folosește doar în limitele strictului necesar.

Depășim lumea doar cu ajutorul lui Dumnezeu

Pentru asta, însă, trebuie să facem tot ce putem ca să ne concentrăm pe cele duhovnicești și nu pe cele lumești și să disprețuim grijile care ne trag în jos și atunci Dumnezeu văzând strădania noastră, ne va împlini lupta, dându-ne victoria. De unii singuri nu putem. Trebuie să chemăm ajutorul Tatălui Ceresc pentru că numai Acesta fiind în Cer ne poate trage acolo. Noi aici pe pământ oricât ne-am strădui nu ne putem desprinde de acesta pentru că atracția materiei este atât de mare încât nimeni nu scapă, indiferent ce mijloace am folosi. Numai bunul Dumnezeu poate să ne dea iubirea cea adevărată astfel încât să scăpăm de atracția pătimașă.

Cu toate că Dumnezeu este atotputernic, El nu calcă în picioare libertatea noastră, limitându-și atotputernicia la granița libertății noastre. El stă la ușă și bate. Dacă Îi deschidem atunci cooperând cu El, vom deveni atotputernici chiar în neputința noastră. Dacă ne credem mari și tari prin noi înșine, atunci Domnul stă departe, chiar dacă asta constituie chinul nostru. Mântuirea, adică depășirea morții, necesită totdeauna cooperare cu Dumnezeu și cu oamenii pe care Acesta îi validează prin Biserică. Dacă noi facem ce putem atunci și Dumnezeu va face ce poate, însă pentru a lua cununa Cerului și a ne vindeca de moarte e nevoie să ne luptăm după regulile jocului.

Ortodoxia și Biblia. Sfânta Tradiție

Regulile jocului alcătuiesc Ortodoxia și ne-au fost date chiar de Dumnezeu care nu numai ne descoperă aceste secrete, ci ne și ajută să ne luptăm cum trebuie și la final ne și răsplătește pentru această luptă în care El a dus greul. Vedeți cât de milostiv este Dumnezeu? Să mulțumim cu adevărat Domnului! Regulile jocului sunt poruncile Sale transmise prin ceea ce au scris ucenicii Săi și prin predanii, după cum spune Sf. Ap. Pavel. O parte din aceste scrieri au fost puse de către Sfinții Părinți după aproximativ 300 de ani într-o culegere numită Sfânta Scriptură.

Vedeți că Ortodoxia a alcătuit Sfânta Scriptură și nu Biblia a făcut Ortodoxia și asta pentru că Ortodoxia este cu mult mai mare decât o carte – este trăirea lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Această trăire, această experiență se transmite în Biserică prin predanii, cum spune Sf. Ap. Pavel, prin ceea ce se numește Sfânta Tradiție și asta se moștenește prin ascultare de la cei care au mers înaintea noastră pe acest drum.

Mare atenție aici că spun „ascultare” și nu „uzurpare” sau „răpire” – adică să nu ne însușim de la Sfinții Părinți sau de la alți oameni duhovnicești învățături fără să ne însușim și duhul lor și fără să avem smerenie pentru că folosirea învățăturilor adevărate în scop pătimaș nu mântuie, ba uneori celui căruia i s-a dat mult, mult i se va cere și cel care a știut și nu a făcut va fi bătut mult. 

Să nu uităm că toți ereticii care s-au lepădat de ortodoxie și cei care se rup de Biserică se rup de capul lor, pe baza crezământului minții lor, fiind foarte încrâncenați și fără pic de iubire. Ne rugăm să-i lumineze bunul Dumnezeu. Uneori un om conștient de limitările lui este mai înalt întru smerenia sa decât cineva care are o cunoștință teologică mai elevată care însă, prin mândrie, prin încredere în sine și-a distrus total iubirea și astfel își îmbolnăvește sufletul și se chinuie și îi chinuie și pe cei din jurul său.

Ortodoxia: știința medicală

Ortodoxia tocmai asta este: este știința medicală, știința terapeutică exactă și aplicată corect care are ca scop vindecarea sufletului prin readucerea capacității sale de iubire. Dacă murim cu sufletul vindecat, depășim moartea, adică depășim distrugerea, despărțirea. Toți dorim depășirea morții, însă nu știm cum. Vedeți că moartea este cel mai mare dușman al nostru și principala noastră întrebare. „A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea” a spus Shakespeare prin gura lui Hamlet.

Asta i-a preocupat pe oameni din totdeauna, însă și-au dat seama că nu pot să ajungă la Dumnezeul care putea să-i scape de moarte. De fapt, Socrate le-a spus foarte clar că nu o să poată să ajungă la El, ci El trebuie să se descopere oamenilor și din cauza asta i-au ridicat un altar acestui dumnezeu pe care au scris „Dumnezeului necunoscut”.

Buna Vestire și iubirea

Noi fiind căzuți nu mai știm drumul și nici unde trebuie să ajungem. Din cauza asta, Buna Vestire a arhanghelului Gavriil către Maica Domnului are o importanță maximă în istoria omenirii. Cu toate că toată lumea aștepta pe Mesia, vestea cea bună a nașterii Acestuia a putut să se facă doar la plinirea vremii, adică atunci când omenirea putea să primească o învățătură atât de înaltă încât punea iubirea aproapelui pe primul plan. Chiar dacă în Vechiul Testament exista deja porunca să ne iubim aproapele ca pe noi înșine, nimeni nu a luat în seamă asta, ci toți s-au interesat de „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte” sau de diferitele porunci de a ucide pe cei răi.

De fapt, chiar pe vremea lui Iisus evreii așteptau un Mesia politic care să facă o răscoală și să-i scape de romani și să bată toate popoarele din jur. Această optică se păstrează până astăzi la foarte mulți după cum se vede în comportamentul multora precum și în expresia artistică a civilizației noastre – adică în filme, în muzică, în jocuri. Aproape peste tot numai război și cei buni, eroii pe care ar trebui să-i iubim în aceste opere sunt cei care îi înving, însă nu cei care îi înving prin bunătatea lor, ci cei care le fac rău până ajung chiar să-i omoare pe cei răi.

Fraților, nu acesta este drumul. Drumul este drumul iubirii prin exemplul personal jertfitor. Fraților, să nu ne concentrăm atât pe rău, pe expunerea răului pentru că atunci răul crește. Răul este întuneric existențial și dacă încontinuu discutăm despre rău, crește întunericul în noi. În clipa în care vedem doar răul atunci vedem doar întunericul, nu știm pe unde să ieșim – știm cel mult de ce să ne ferim și avem o stare de neliniște, de anxietate. Noi însă avem nevoie de soluție și soluția nu este războiul cu întunericul, nu este datul cu pumnii în întuneric pentru că apărem caraghioși și tot nu rezolvăm nimic.

Lipsa iubirii din religiile asiatice

Vedeți că una din componentele principale ale religiilor asiatice este karma – adică legea oarbă care domnește peste toți, legea care zice „după faptă și răsplată”. La prima vedere pare un lucru bun, însă vedeți că asta a dus la violențe permanente și instituționalizate. Vă amintesc că sportul național în China sunt artele marțiale – adică modul științific prin care poți să omori în bătaie pe cineva – arte marțiale care fac parte din religia lor, arte marțiale în care unul din stilurile de bază, adică kung-fu, a fost inventat și promovat de către călugării de la templul Shaolin. De fapt, și celelalte stiluri de arte marțiale sunt impregnate cu o religie în care nu există jertfa față de aproapele, ci în cel mai bun caz o încercare de disciplinare a agresivității pentru a fi folosită atunci când socotește luptătorul de cuviință. De fapt, este de așteptat, acest lucru pentru că în clipa în care nu există un Dumnezeu personal iubitor atotputernic, atunci omul devine el însuși un pseudo-dumnezeu întunecat care taie și spânzură în ceața limitărilor singurătății sale.

În China, că tot vorbim de ea, există o lungă tradiție a folosirii violenței într-o sumedenie de războaie și rebeliuni foarte sângeroase care durau neîntrerupt zeci și până la o sută de ani după cum a fost războiul celor trei regate.

Depărtarea de Hristos și consecințele

În Europa dacă este să vorbim despre depărtarea de Hristos cel adevărat și folosirea distorsionată a convingerilor personale și a dictonului „după faptă și răsplată” pe post de religie, vedeți ce au făcut naziștii și comuniștii în cel de-al 2-lea război mondial.

Dacă am vorbit până acum despre faptul că lupta distorsionată împotriva întunericului nu este soluția, să nu carele cumva să credeți că lăsarea în voia întunericului este ceea ce căutăm. Deloc, fraților! Ritualurile și orgiile în care omul se lasă pradă patimilor și energiilor impersonale demonice sunt înfiorătoare – și aici nu mă refer la cele care sunt pe față, ci sunt unele care au o mare energie demonică, însă ascunsă sub tot felul de lucruri care par bune la început, care ajută la sănătate, la așa-zisa eliberare, care este de fapt pseudo-eliberarea de mustrările conștiinței, după cum sunt religiile care provin din India. Astea nu generează smerenie și iubire de semeni, ci mândrie și iubire de sine până la paroxism. Vedeți ce scandaluri a făcut în România Gregorian Bivolaru și cei dimpreună cu el. Sunt și alții.

Ceea ce este nevoie este lumina binelui, lumina soluției bune și asta vine de la Dumnezeu. Omul nu este deasupra realității și creatorul acesteia ca să poată să o vadă așa cum este. Omul are nevoie de lumina de sus, de la Dumnezeu. În clipa în care intră lumina binelui celui adevărat în întunericul patimilor în care ne aflăm, în clipa respectivă întunericul dispare. Dacă ne concentrăm pe dragostea lui Hristos atunci negura singurătății, a urii, a ținerii de minte a răului dispare.

Ortodoxia ne arată acest drum și acest drum nu poate fi găsit și ținut de niciun om pentru că toți suntem supuși păcatului fiind fiii lui Adam. Ortodoxia este GPS-ul corect și asta nu pentru că a existat un om mai deștept care a înființat ortodoxia, ci pentru că Însuși Dumnezeu întrupat ne-a dat-o ca și drum corect, ca și GPS-ul corect către terapia deplină de vindecare a sufletului uman și către depășirea totală a morții prin înviere.

Maica Domnului și întruparea lui Dumnezeu

Vedeți că Maica Domnului a stat în templu până la vârsta adolescenței ca să fie curată de toate traumele pe care plăcerile lumești le provoacă pe ecranul imaculat al minții. A fost fecioara care s-a dedicat total lui Dumnezeu, nu numai trupește, ci și sufletește, și din cauza asta și Dumnezeu s-a dedicat total ei și S-a întrupat din ea. Prin întruparea Sa, Dumnezeu cel atotputernic își arată atotputernicia ca delicatețe și ca și călăuză întru despătimire, întru vindecarea de moarte.

Vedeți că arhanghelul Gavriil i-a zis că e plină de harul dumnezeiesc cel atotputernic și că o să nască pe Iisus care va sta pe tronul lui David și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Un fiu de om nu are cum să împărățească peste o comunitate în veci dacă nu biruiește moartea și de fapt asta este principalul mesaj al îngerului – că Hristos a venit să biruiască moartea pentru casa lui Iacov după duh – adică cei credincioși și iubitori de Dumnezeu cu toată râvna. Se vede că este vorba de planul duhovnicesc în momentul în care zice că o să stea pe tronul lui David tatăl Său. Ei, Maica Domnului și noi toți știm foarte bine că David nu era tatăl lui Iisus după trup, ci după duh.

Deci la Buna Vestire ni se vestește ortodoxia întrupată, nașterea Mântuitorului, nașterea Vindecătorului, adică a lui Dumnezeu făcut om, venit să ne arate prin exemplul propriu, prin faptele și cuvintele Sale cum să ne vindecăm de distorsiunea păcatului din noi. Cum să ne vindecăm de moarte, de întuneric, de ură față de ceilalți și de iubirea pătimașă de sine care generează adicții și distrugeri înăuntrul nostru.

Persoana lui Hristos

Desigur că niciun om nu poate să ne vindece pentru că niciun om nu este Dumnezeu pe pământ și nu poate să dovedească asta în afară de Domnul nostru Iisus Hristos. Pentru ca să avem soluție la drama omenirii avem nevoie de o persoană care să fie simultan și Dumnezeu adevărat și Om adevărat și care această persoană să biruiască moartea. Niciunde în afara creștinismului nu există așa ceva. Niciunde în afara creștinismului nu există un mormânt gol și un om înviat în veșnicie.

Desigur că există tot felul de alte religii, tot felul de alte explicații cum a apărut lumea, cum să privim viața și altele asemenea – adică tot felul de GPS-uri mai mult sau mai puțin greșite, însă niciunul nu duce la ținta adevărată care este depășirea morții prin împlinirea persoanei.

Depășirea morții

Mare atenție că depășirea morții nu înseamnă anihilarea persoanei și dizolvarea acesteia într-un neant. Asta înseamnă iadul fraților. Nirvana este iadul, de fapt, și eu cunosc cazuri de oameni care au ajuns la Nirvana și care aveau atâta energie demonică încât toată camera le era plină de demoni. Cel mai celebru caz este a lui Klaus Kenneth pe care l-am cunoscut personal. Puteți să căutați pe site să vedeți câteva mărturii de ale lui în care vorbește despre asta. În clipa în care cineva vorbește despre energii impersonale, vorbește despre energii lipsite de iubirea lui Dumnezeu adică despre energii demonice care distrug pe om.

Terapeutica adevărată trebuie să ducă la rai, adică la atotputernicia iubitoare prin unirea persoanei noastre cu Dumnezeu cel atotputernic și iubitor și nu la iad, adică la desființarea personalității și transformarea ei într-o legumă stăpânită de demoni.

Caracteristicile Maicii Domnului

Vedeți că Maica Domnului la Buna Vestire nu a fost o legumă, – Doamne ferește! – ci, din contră, avea cunoștințele necesare ca să-și dea seama că ceea ce îi propune îngerul este omenește imposibil fără prezența unui bărbat și, mai ales, avea luminarea necesară ca să accepte fără ezitare faptul că Duhul Sfânt este atât de puternic încât o să-i dea energia necreată necesară ca să poată să nască singură fără să-și strice fecioria pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Să nu uităm că pe vremea respectivă Dumnezeu Iahve era total inaccesibil și unic – nu exista în popor cunoașterea pe care o avem astăzi despre Sfânta Treime care Își coboară harul printre oamenii care doresc cu adevărat acest lucru.

Deci Maica Domnului era plină de har, de adevăr și, deci, de libertate și din cauza aceasta Adevărul Dumnezeu a așteptat încunviințarea ei ca să se întrupeze. Dacă Maica Domnului nu își dădea acordul, Dumnezeu Cuvântul nu se întrupa și nu ne aducea Ortodoxia.

Sfințenia. Un exemplu contemporan

Sfințenia este împlinirea umanului și nu distrugerea lui. Efectele ortodoxiei se văd în istorie și în prezent în minunile pe care Dumnezeu le face în cei care sunt deschiși către El și cei care au nevoie de ajutorul Lui.

Sunt foarte multe cărți cu minunile pe care Dumnezeu și sfinții săi le fac oamenilor simpli vindecându-i și la trup și la suflet, însă țin minte acum că era un instrumentist într-o formație de rock cunoscută care ducea o viață mondenă și care la un moment dat s-a îmbolnăvit grav și zăcea la pat. Nimeni nu-și putea da seama ce are și datorită faptului că în familie exista un nou născut toată atenția era îndreptată asupra micuțului și el era lăsat de fapt să moară în pat. Degradarea sănătății sale a început la 1 august și fiind țintuit la pat una din problemele sale era că nu avea nimic ce să facă și se plictisea de moarte.

Cu câteva zile înainte, însă, au trecut pe la el niște rude și i-au dus o carte de rugăciuni pe care au lăsat-o pe noptieră. Pentru că nu avea nimic altceva ce să facă a început să citească acea carte, însă a citit-o ca pe o carte de beletristică, de la cap la coadă, fără să știe prea bine ce face. După două săptămâni când deja starea bolnăvicioasă se agravase foarte mult, la un moment dat muribundul vede o fecioară foarte frumoasă și foarte înaltă într-o lumină extraordinară care îi transmitea multă, multă iubire însă și mult regret.

Nu i-a spus nimic cu gura, însă în inima lui harul îi descoperea întrebarea Maicii Domnului: „Ce ai făcut cu viața ta?”. Pe atunci tânărul respectiv nu știa că în ziua respectivă este Adormirea Maicii Domnului. După această întâmplare i-a trecut complet boala și vreme de trei zile nu a mai avut nevoie de nimic omenesc, nici măcar de mâncare. Desigur că cei din familie l-au luat în râs și au fost ironici cu el spunându-i că „Vezi că n-ai nimic?” însă el era deja transfigurat de prezența Maicii Domnului.

S-a lăsat de concerte și a început o viață nouă mult mai duhovnicească, mult mai presus duhovnicește și mult mai fericit decât era înainte chiar dacă trupește era mult mai prejos, fiind sub scenă pregătind cabluri și echipamente pentru foștii lui colegi de formație care savurau slava cea deșartă a scenei.

Sfântul Porfirie

La măsuri mult mai mari sunt Sfinții. Țin minte pe Sf. Porfirie care orbise și era un sac de boli, fiind chinuit trupește continuu de neputințele care le avea, însă sufletul era de diamant, unit cu Domnul Hristos. Era odată un frate care îl îngrijea pe Sfântul într-o seară foarte frumoasă s-a scăpat și i-a zis Sfântului care deja orbise „Părinte stareț, uitați ce apus frumos!”. Dându-și seama de gafă, ucenicul i-a zis cu pocăință „Părinte, vă rog să mă iertați!”. Atunci Sfântul s-a întors oarecum în direcția din care venea vocea și a spus calm „Vrei să-ți spun unde sunt bancuri de pești de aici și până în Creta?”. Înțelegeți?

Pentru sfinți nu există bariere. Altă dată au venit niște arheologi la o mănăstire din Grecia și au cerut binecuvântarea maicii starețe să facă săpături arheologice. Maica Stareță le-a dat binecuvântarea cu dragoste și smerenie. Imediat însă după asta, a sunat telefonul maicii starețe. La telefon o voce necunoscută: „Doamne ajută! Binecuvântați! Sunt p. Porfirie. Auziți, Maică Stareță, să nu-i lăsați pe arheologi să facă săpături pentru că sub mănăstire este un mare oraș antic și o să fie o mare descoperire și nu o să vă mai lase să stați acolo”.

Ortodoxia formează sfinți

Vedeți că sfinții care au suflete vindecate sunt atotputernici prin harul lui Dumnezeu, însă această atotputernicie nu este una de buldozer, de brută, după cum ne învață filmele hollywoodiene, ci o atotputernicie iubitoare, delicată, smerită, aproape de cel în nevoie și care se manifestă discret și esențial numai atunci când e nevoie.

Vedeți că ortodoxia este ramura medicinei care se ocupă cu vindecarea sufletului și ajungerea la fericirea veșnică prin depășirea morții și din cauza asta toate acțiunile noastre trebuie să fie făcute în conformitate cu acest scop. Este important să fim concentrați pe ceea ce avem de făcut și să nu pierdem timpul pentru că timpul este cea mai mare bogăție a noastră. Fără timp nu avem posibilitatea mântuirii pentru că timpul este posibilitatea schimbării. Imaginați-vă că cu fiecare secundă, cu fiecare picătură care cade în clepsidră, pierdem o ocazie să devenim mai duhovnicești, mai aproape de perfecțiune.

Cercetarea personală

Să nu băltim, ci să ne întrebăm tot timpul: Ce fac acum? Cum mă aflu? …și dacă fac ceva care nu mă ajută să mor cu o inimă iubitoare de Dumnezeu și de semeni atunci este bine să mă opresc din ceea ce fac. Pentru a fi stăpâni pe situație trebuie să avem conducător duhovnicesc și să fim atenți la noi înșine și, pe de altă parte, situația să fie simplă și programată, adică să nu prezinte multe elemente distractive, complexe și haotice. Când spun să evităm elemente distractive, poate că vă mirați pentru că societatea de astăzi are distracția în centrul preocupărilor ei, însă, fraților, distracția, dis-tracția, adică îmbucățirea minții este foarte nocivă pentru mântuirea noastră pentru că ne sparge mintea în bucăți și ne-o lipește de diferiții centri de atracție pe care îi experiem dacă nu suntem atenți.

Iubirea și ierarhia persoanelor

Pe primul plan trebuie să punem totdeauna persoanele și dintre acestea întâi de toate pe Dumnezeu pentru că Acesta este singura sursă adevărată de iubire, adică de energie dumnezeiască, de viață, de hrană adevărată. După care trebuie să dăm prioritate persoanelor care sunt apropiate de Dumnezeu pentru că acestea, ca niște nestemate, reflectă lumina iubirii dumnezeiești din inimile lor și ne hrănesc și pe noi.

Să nu uităm fraților că sufletul se hrănește și se vindecă cu iubire adevărată, duhovnicească și moare de foame dacă nu are această energie care provine de la Dumnezeu. Energia care nu aduce iubire, ci mândrie, chiar dacă omul se simte satisfăcut pentru ce poate să facă cu această energie, nu este de la Dumnezeu, ci e demonică. Fraților, nu ziceți că există energie neutră, pentru că energia se definește ca și activitatea unei surse, iar în plan inteligibil sursele înțelegătoare sunt sau malefice sau benefice. Datorită faptului că sufletul se hrănește cu energia lui Dumnezeu, care se manifestă întâi de toate ca iubire dumnezeiască, Dumnezeu și sursele, adică persoanele care retransmit această iubire sunt benefice, în timp ce sursele care emit ură sunt malefice.

Conștiința și terapeutica ortodoxiei

Este adevărat că fiecare dintre noi avem energie demonică mai mult sau mai puțin pentru că toți păcătuim mai mult sau mai puțin și din cauza asta este dificil de discernut. Aici este esențială învățătura terapeutică, rețeta de vindecare a firii umane pentru a ne reveni în fire, învățătură care nu putea veni de la un simplu om pentru că omul este atât de căzut încât nu mai știe care este firea sa, pentru că nu a mai avut-o curată după căderea lui Adam și din cauza asta a trebuit să vină Hristos să repare firea umană. 

Desigur că în noi conștiința vorbea și vorbește, fiind vocea lui Dumnezeu din om, însă datorită faptului că înainte de Hristos firea umană era stricată de păcat nimeni nu se putea mântui.

Pentru că iubirea este foarte fragilă și în noi și în ceilalți, trebuie să avem o grijă deosebită să nu o strivim și din cauza asta trebuie să avem mare atenție cum ne comportăm cu ceilalți și să nu avem multe întâlniri astfel încât să avem multe prilejuri să greșim și să ne despărțim de Dumnezeu, iar pe de altă parte, este foarte important să avem un „mod avion” și la celular și la noi astfel încât să ne putem desprinde de grijile lumești pe care totdeauna le vom avea pe plan secundar și numai ca și unelte în lucrarea noastră de maximizare a iubirii în noi și în univers. Când ne desprindem de cele pământești să ne concentrăm mintea pe rugăciune și să ne-o închidem pe cuvintele rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Fără niciun alt gând, fără nicio altă fantezie. Desprinși total de această lume și așa ne vom liniști.

Este foarte bine ca să ne facem canonul de rugăciune imediat după ce venim de la lucru și după ce ne sărutăm familia și mâncăm împreună. Dacă lăsăm rugăciunea să fie ultimul lucru din zi atunci de regulă vom fi foarte obosiți și o să o facem în grabă și cu neatenție, dacă o să o mai facem. Rugăciunea, vorbirea minții cu Dumnezeu cel atotputernic și perfect, dătătorul existenței noastre, trebuie să fie primul lucru și nu ultimul.

Pentru asta este nevoie de program duhovnicesc constant pe care să-l facem dimpreună cu conducătorul nostru duhovnicesc și să-l aplicăm sub binecuvântarea sa. Terapeutica nu are rezultatele scontate dacă astăzi și mâine ne luăm pastilele după care facem două săptămâni pauză și ne expunem factorilor de risc care ne agravează bolile duhovnicești și trupești.

Concluzii și îndemnuri

Fraților singurele lucruri sigure din viața noastră sunt și cele mai importante și acestea sunt moartea, judecata și veșnicia. Pentru aceasta trebuie să ne pregătim și trebuie să-i pregătim și pe copiii noștri pentru acestea. Acesta este scopul părinților – să le asigure copiilor o veșnicie fericită și nu să aducă bani acasă sau să le asigure un loc de muncă bănos. Fraților, veșnicia contează și toate trebuie să le facem întrebându-ne – ceea ce fac acum îmi asigură o veșnicie fericită, o moarte cu un suflet iubitor în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți? Aceasta este ortodoxia fraților: dăruirea vieții și a luminii iubitoare cu moartea pe moarte călcând.

Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut dragostea să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!