Legea aprobării căsătoriei cuplurilor de același sex: Consecințe, afurisiri – p. Teologos, Cristi Bumbenici

Urmăriți o analiză necesară a legii aprobării căsătoriei cuplurilor de același sex care s-a votat de curând în Grecia. Care sunt consecințele duhovnicești și ce înseamnă afurisirile pe care Biserica Greciei le-a pus pe cei ce au votat această lege.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Introducere

Cristi Bumbenici: Dragi prieteni, mă aflu din nou în Sfântul Munte alături de prietenul nostru și al dumneavoastră părintele Teologos cu dorința de a discuta despre acel subiect pe care nu ne-am fi dorit niciodată să îl reabordăm sau să îl găsim în forma lui în care începe din păcate să producă efecte.

O să las cumva un suspans pentru că în lumina acestor evenimente sau acestui eveniment; vorbim despre o perioadă de câteva săptămâni, trei săptămâni, aproape trei săptămâni, s-a întâmplat un lucru pe care, așa cum spuneam, nu ni-l doream, știam despre el, ne bate la ușă de ceva ani, ar fi trebuit să ne înspăimânte pe toți, și cu toate acestea încă în România, o să vedem ce s-a întâmplat în Grecia, încă în România starea de spirit față de această temă este una dezolantă, în sensul în care, în momentul de față nu există într-o dezbatere socială.

Înainte de toate, părinte, o să vă rog pe dumneavoastră să faceți o readucere aminte a ceea ce s-a întâmplat în Grecia, a ceea ce, în ceea ce privește decizia dramatică pe care a adoptat-o Parlamentul Elen cu o majoritate îngrijorătoare, după care o să vă invit să facem o detaliere a efectelor conexe, dar vă rog să ne faceți această reintroducere în subiect.

Grecia și legalizarea căsătoriei între cuplurile de același sex

Părintele Teologos: Da. E vorba de faptul că în Grecia s-a votat în urmă cu câteva săptămâni legalizarea căsătoriei între cuplurile de același sex. Se știa, adică exista proiectul de lege, s-a introdus proiectul de lege, Biserica și Sfântul Munte au scos, au publicat, au reacționat bineînțeles, printr-o mulțime de texte prin care arătau că nu este bine lucrul ăsta, texte care nu și-au găsit niciun fel de răspuns bineînțeles, adică, pentru că textele sunt imbatabile. De ce? Pentru că se bazează pe o tradiție, pe o normalitate verificată și aprobată de către, nu numai de către ortodoxie și de către întreaga planetă vreme de mii de ani. Adică, nu prea ai ce să comentezi la treaba asta, la distorsiunile sexuale.

Singurele reacții care erau, care au fost, și au fost niște reacții foarte dure, au fost niște telefoane, adică prin toate ușile închise în care Primul ministru i-a certat pe mitropoliți, inclusiv pe arhiepiscop din câte știu, într-un limbaj foarte dur, nu exagerez aici, adică…

Cristi Bumbenici: Vulgar chiar!

Părintele Teologos: Da, da, cam asta era… Certuri crunte și evident, cu mesajul să nu se bage și să nu influențeze toate astea, pentru că ei erau siguri de și datorită presiunilor venite din afară legea trebuia să treacă. Ei erau siguri de asta pentru că alegerile au fost anul trecut în Grecia, în România vor fi anul acesta în 2024, și din cauza asta în România există liniște la ora asta, foarte probabil la anul, adică în 2025, dacă oamenii nu votează pe cine trebuie în 2025 și în România se va introduce această lege, va încerca să fie introdusă. Deci, am spus că e vorba în spatele ușilor închise de niște certuri foarte serioase, niște amenințări foarte serioase la adresa Bisericii.

Legea s-a votat într-adevăr, și mai ales au fost făcute presiuni asupra membrilor de partid, chiar partidul, celebrul partid Syriza, care este un partid progresist socialist-comunist de fapt, ateu, în care președintele lui este homosexual, i-a amenințat pe toți membrii de partid care sunt în parlament că dacă un parlamentar nu votează, va fi dat afară din partid și vor urma represalii. Deci vorbim, apropo de ce înseamnă democrație, ce înseamnă egalitate, ce înseamnă libertate, ce înseamnă lipsa vicierii votului…

Anumiți parlamentari au evitat să voteze, însă cei mai mulți au votat pentru această lege, cum spuneam, din cauza presiunilor și mai ales din cauza faptului că există această realitate sordidă în subsolurile Greciei, în subsolurile societății elene, acum doar se deschid ușile larg înspre creșterea, dacă dorești rampantă a acestor lucruri. Bineînțeles problema cea mare aici este adopția de copii. Pentru că în Grecia exista parteneriatul civil din păcate care a avut niște efecte foarte nocive asupra populației.

Premeditarea

Cristi Bumbenici: Iertați-mă, a avut un efect pregătitor, e foarte important!

Părintele Teologos: Da, sigur, evident, pentru că asta este strategia, încet, încet, astfel încât poporul să nu se răscoale, să nu protesteze, se numește fereastra Overton, de la un om de știință, un sociolog ce era el, în care omul este încet-încet adaptat la realitatea pe care dorește să i se impună și acest pas pregătitor care a fost a parteneriatului civil, s-a spus că nu o să fie nicio problemă, că nu-i nimic, că nu ne interesează pe noi ce se întâmplă în casa altuia, și așa mai departe. Dar am spus că problemele au devenit foarte mari, o creștere rampantă a desfrânării, presiuni pe stradă cum am amintit, ce mai, depresia, boli de nervi, pentru că Biserica este împotriva acestor lucruri nu pentru că s-a trezit cineva cu fața la perete și a zis că astea nu sunt bune. Biserica este împotriva acestor lucruri datorită faptului că generează urmări.

Cristi Bumbenici: Despre consecințe aș vrea să discutăm într-un spațiu distinct.

Părintele Teologos: Ok, bine.

Acțiuni grave

Cristi Bumbenici: Au fost două momente, cel puțin până acum, două momente emoționale foarte interesante. Unul s-a petrecut în timpul votării, în ziua votării, povesteați dumneavoastră că un jurnalist foarte cunoscut a fost agresat și a fost în pericol să fie ucis.

Părintele Teologos: Așa este, să fie ucis cu un cuțit. Au sărit la ei, erau niște mascați care erau pro lgbt câte litere or fi, și au sărit la el să-l omoare, pentru că el făcuse o serie de reportaje pe tema asta și publicase toate luările de poziție ale Bisericii. El nu era agresiv împotriva lor, adică nu făcuse nimic el, își făcuse doar datoria de jurnalist atât. Și în ziua respectivă chiar filma un live de la protestul pe care niște doamne în vârstă de fapt îl făceau în fața Parlamentului, nota bene, acest protest nici măcar nu avea pancarte sau să zici că scanda ceva, efectiv citeau Psaltirea acolo.

Cristi Bumbenici: Se rugau.

Părintele Teologos: Se rugau. E, și în clipa respectivă au sărit acești mascați Pro-lgbtști așa mai departe, care probabil că erau și ei homosexuali să-l înjunghie, să-l ucidă, mai ales că nu aveau un cuțit de bucătărie ci aveau efectiv un pumnal cu două tăișuri, deci o armă profesională. Deci era premeditat, nu era că cineva l-a văzut de pe stradă, și a intrat și a luat un cuțit din bucătărie și așa mai departe. Nu, era premeditat, foarte posibil să fie și plătit, nu știu, și slavă lui Dumnezeu că au sărit săracele femei și l-au salvat, adică și-au pus viața în pericol femeile respective. Deci vreau să spun că oamenii nici vorbă de democrație și libertate și fiecare face ce vrea și așa mai departe. Nu.

Să nu privim cu indiferență!

Cristi Bumbenici: Deci o să punctăm fiecare din acest moment pentru că noi vorbim acum pentru publicul din România, vorbim pentru românii noștri care…

Părintele Teologos: Nu care cumva să creadă publicul din România că tema asta este o temă cum spuneam: nu mă interesează pe mine ce face ăla la el acasă. Pentru că aici vorbim, lgbtq este o ideologie, și mai ales o ideologie foarte agresivă.

Cristi Bumbenici: Bun. Al doilea moment foarte important s-a derulat după vot la câteva zile, pe data de 22 februarie dacă nu mă înșel. Biserica din spațiul Bisericii Ortodoxe Elene s-a produs o reacție rar întâlnită. Iar această raritate aduce cu sine o gravitate mare. Toți parlamentarii care au votat pentru această lege a fost afurisiți. Vă rog să explicați ce înseamnă acest lucru și în ce context se află acești oameni.

Despre afurisire și urmările ei

Părintele Teologos: Da. Sunt mai multe tipuri de afurisire. Odată, după cine afurisește, După cine excomunică, sunt doi termeni care…, există o mică diferență între ei, dar de obicei se folosesc cu același sens. Poate să afurisească un preot sau poate să afurisească un arhiereu. Cu cât mai mare gradul cu atât mai gravă este afurisirea. Mai ales dacă afurisirea este, cum se spune în Biserică în Sinod, adică în adunare. Nu Sfîntul Sinod al Bisericii Greciei, care este adunarea supremă, ci poate să fie și un Sinod Mitropolitan. Adică adunarea, conducerea dacă doriți, preoții toți clericii dintr-o Mitropolie. În Biserică, vorbesc acum cu mai multe detalii pentru oameni.

Cristi Bumbenici: Vă rog, vă rog!

Părintele Teologos: Adică e vorba de preot, preotul are deasupra lui, un episcop și episcopul are deasupra lui un mitropolit și dintre mitropoliți se alege un arhiepiscop sau în cazul României un patriarh. Patriarhul Greciei este Patriarhul Ecumenic, din cauza asta pe Grecia există arhiepiscop, e vorba de Arhiepiscopul Atenei. Vreau să spun că mitropolitul este cineva foarte sus. În România nu știu câți sunt: cinci sau număr relativ mic. Nu mai știu câți sunt.

În Grecia am spus că depinde cine afurisește. După care, e vorba de magnitudinea afurisirii. Adică poate să fie așa numita afurisire mică, adică oprirea de la Sfintele Taine, adică Sfânta Împărtășanie, care deja este un lucru foarte serios. După care, e vorba de afurisirea… termenii variază aici, să zicem afurisirea mare, dacă doriți. Adică, în clipa în care omul respectiv nu numai că este oprit de la Sfânta Împărtășanie, este oprit și de la slujbe. Adică să nu participe la slujbe, la niciun fel de slujbă, dar este în comunitatea respectivă. Este afurisirea totală excomunicarea totală, în clipă în care omul este dat afară total din trupul Bisericii dacă dorești, din comunitate.

În cazul parlamentarilor respectivi a fost afurisirea totală. Adică afară din comunitate și neparticiparea la niciun fel de slujbe și niciun fel de manifestări, inclusiv de 25 martie, când este ziua națională a Greciei și de Buna Vestire în mod tradițional chiar și din…, nu neapărat din evlavie, dar chiar și din interes politic, pentru adunare de voturi parlamentarii se prezintă la manifestările organizate întotdeauna dimpreună cu Biserica din Grecia. Deci, e vorba de afurisire totală în care parlamentarii nu au voie să se prezinte niciunde, nu au voie să intre în biserică, bineînțeles nu au voie să se împărtășească. Problema asta, o să spui acuma că da, că mai ales cei care sunt atei nu-i interesează. Da, nu-i interesează, dar treaba asta nu vine numai cu această oprire administrativă dacă dorești, vine și cu o mare încărcătură demonică. Mai ales dacă este vorba de afurisirea arhierească.

Și afurisirile astea au fost puse la început de niște preoți, nu știu exact cronologia, dar știu cel puțin în cazul Mitropoliei Kithiron, acolo era un preot care a făcut o scrisoare deschisă, așa bombă, și când a văzut mitropolitul său ce a făcut preotul lui, a pus și el afurisire. După care a venit deasupra bomba atomică aruncată de către Mitropolitul Serafim de Pireu, prin care a făcut o afurisire totală în Sinodul Mitropolitan, adică s-au adunat toți acolo, au discutat toată problema în comun, au scos un document oficial, toți la un loc, l-a semnat el în numele tuturor, adică după toate regulile, și cu toată oficialitatea, astfel încât să fie frontal și să fie cât de puternic și de o magnitudine maximă această afurisire.

Bineînțeles că toți aceștia au spus că o să ridice cu toată dragostea și cu toată rapiditatea aceste afurisiri dacă parlamentarii se vor pocăi practic, adică vor anula legea. Care sper și eu din toată inima, mă îndoiesc însă.

Cristi Bumbenici: Bine noi ne dorim, însă rezervele sunt prezente.

Părintele Teologos: Da. Numai puțin, vreau să spun ceva, te rog să mă ierți, pentru că oamenii nu știu cât este de gravă treaba asta. Nu spun de afurisire și mai ales afurisire în grup adică în Sinod în adunare, fie ea și mitropolitană, nu vorbim de Sfântul Sinod. Nu vorbim de păcate aici, ci vorbim de păcate enorme, foarte serioase. Dumnezeu a distrus Sodoma și Gomora pe tema asta, distrugeri care s-au dovedit reale din punct de vedere, inclusiv arheologic, dincolo de Sfânta Scriptură, care chiar pe cheliatonita.ro adică pe site-ul nostru am prezentat filmul cu arheologii care au descoperit bulgării de sulf prin care au fost bombardați sodomiții. E clar există în realitate istorică. Deci vorbim de lucruri foarte grave la nivel național.

Un caz din trecut

Eu acum o să vă povestesc o întâmplare care este un caz particular și în care arhiereul nu a făcut în Sinod. Era vorba că după revoluție n-o să spună unde, adică în România s-a întâmplat era vorba despre retrocedarea unui imobil care aparținuse Bisericii. Persoana care stătuse, dacă nu mă înșel destulă vreme, sau nu mai țin minte cum era, în imobilul respectiv sau care era foarte discutabilă tema, nu dorea să retrocedeze imobilul Bisericii sau ceva de genul ăsta, situație foarte discutabilă, mare atenție.

Și bineînțeles că Biserica nu era agresivă, dar spunea în instanță motivele pentru care trebuie imobilul retrocedat. În orice caz după ce iese afară spune persoana respectivă către arhiereul, românul respectiv, nu spun cine este n-are importanță, și nu spun de unde, i-a spus arhiereului respectiv cu foarte multă ură: „Doar peste cadavrul meu o să luați imobilul!” În clipa respectivă, arhiereului i-a scăpat și a spus: „Amin!” Omul a murit în două zile, l-a călcat mașina, în două zile și l-a călcat mașina. Adică lucrurile nu sunt așa, că sunt doar texte și așa mai departe.

Cristi Bumbenici: Aici este necesară o explicație, pentru că încerc să intuiesc o reacție a unor persoane care au o înțelegere incompletă a acestui fenomen. Noi nu vorbim despre o răzbunare a unui om împotriva altui om aici.

Afurisirea nu este răzbunare

Părintele Teologos: Nu, vorbim despre păzirea turmei în fața unei ideologii care vine fără pocăință, vine frontal către oameni.

Cristi Bumbenici: Iar Războiul pe care îl poartă acel personaj sau acel grup nu-l poartă cu arhiereul, îl poartă cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Cu Dumnezeu și îl poartă cu turma Bisericii. Foarte important. Și este vorba de un război ideologic în care oamenii pot să cadă. Adică, pot să zică și zic din păcate, știi foarte bine. Sigur, sper să mă înșel. Oamenii spun: „Da, păi dacă tot e legal mare brânză, adică ce mă interesează pe mine odată de el, și dincolo de asta, dacă tot e legal fac și eu.

Cristi Bumbenici: Ajungem și acolo.

Părintele Teologos: Vreau să spun că nu este vorba de ură aici, ci este vorba de păzire. Păzirea turmei Bisericii, prin treaba asta. Și bineînțeles îndemn la pocăință pentru celălalt. Adică, vezi că te-am rupt de…, cum spune Sfântul Apostol Pavel care l-a dat pe unul satanei, ca trupul să se chinuiască și sufletul să fie viu, adică să se pocăiască omul și să iasă din greșeala pe care a făcut-o. Pentru că da, Biserica vedeți și în cazul ăsta au spus unul, doi, trei comunicate, toți arhiereii, inclusiv Patriarhul Ecumenic a dat comunicat oficial al Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Adică vorbim de lucruri de maximă importanță, nu așa cum anumite site-uri, în mod tendențios spun că Patriarhia Ecumenică a fost împotrivă.

N-a fost Patriarhia Ecumenică împotrivă, ci e vorba despre cineva care într-adevăr are o poziție oficială, dar această poziție nu este…, adică e vorba de consilierul în probleme de mediu al Patriarhului, care, cum a ajuns el acolo nu vreau să comentez și așa mai departe, și din Statele Unite, adică cu titlul de cinste. Care respectivul a scos o declarație oficială împotriva Bisericii Greciei, că de ce Biserica Greciei este retrogradă și așa mai departe. Omul respectiv, consilierul respectiv, nu reprezintă poziția Patriarhiei ecumenice, cel puțin în acest punct, și și în altele, dar nu vreau să detaliez. Și este dezavuat și de către Biserica Greciei și de către Patriarhie.

Cristi Bumbenici: El a avut o poziție personală să spun…

Părintele Teologos: Da, da un derapaj cum s-a mai întâmplat. Deci vreau să spun că Biserica Greciei, Biserica Ciprului, Arhiepiscopul Ciprului, care este un arhiepiscop puternic, cu mare tradiție, Arhiepiscopul Albaniei, Patriarhia Ecumenică, toate au scos texte. Bineînțeles că politicienii au spus da, ok… Adică n-au luat în seamă. Sigur că au făcut scandal foarte mare în spate, pentru că se tem de poziția Bisericii, pentru că Biserica este vindecătoare și poporul încă are un anumit respect față de Biserică. Dar, bineînțeles textele nu le fac nimic. Ei, acum când au văzut anatemele, s-au îngrozit. Au fost foarte neliniștiți, și au început, au dat telefoane iarăși pe la… Chiar o doamnă ministru a dat telefon la Arhiepiscop și a spus că: „De ce, că suntem și noi creștini? Că toți suntem creștini…”

Cristi Bumbenici: Aici vă rog să subliniați că declarația în esență este hazoasă. Dar din politețe putem să spunem că este cel puțin infantilă, fiindcă această doamnă, după ce își manifestă dezaprobarea adică de ce ne anatemizați pe toți, pentru că la sfârșitul zilei, cu toții suntem ortodocși. Infantilitatea cu care ea a spus acest cuvânt denotă lipsa crasă de înțelegere a fenomenului. Și aici vă rog să faceți un comentariu. Ce înseamnă să fii ortodox până la urmă? Este o etichetă pe care ți-o pui pe o haină?

Părintele Teologos: E simplu, tu în clipa în care ai votat n-ai fost ortodox? O mică paranteză, nu e vorba de anatemă, care e puțin altceva…

Cristi Bumbenici: Am folosit metaforic cuvântul…

Părintele Teologos: E vorba de afurisire. Da, sigur pentru că nu se așteptau la această reacție a Bisericii Greciei, pentru că într-adevăr Biserica Greciei și aici chiar vreau să fac un apel plin de smerenie și de forță, din toată inima mea, față de Biserica României, să avem grijă să nu ne închistăm într-o poziție noncombatantă, adică în cochilia noastră, că nu se întâmplă nimic, că totul e bine, că-i Grădina Maicii Domnului România, și așa mai departe.

Mai avem un an

Fraților și părinților, cu toată smerenia spun, trebuie să abordăm problemele astea, că mai aveți un an. Pentru că la anul, adică anul ăsta sunt alegerile, la anul, dacă anul ăsta nu se votează ce trebuie și oamenii nu sunt pregătiți din punct de vedere duhovnicesc în această problemă, la anul va fi… ferească Bunul Dumnezeu.

Și cum spuneam, în Grecia, eu știu părinte din Sfântul Munte care a avut în clipa în care s-a votat, a simțit cum a plecat harul. Chiar a văzut dacă nu mă înșel, un copil care a fost înjunghiat, adică în vedenie. Și copilul respectiv a avut un țipăt de moarte pe tema asta. Deci lucrurile sunt foarte grave pentru că Dumnezeu nu se batjocorește. Și dincolo de asta, se calcă în picioare legea firii.

Cristi Bumbenici: Aici voiam să ajungem. Pentru că, clar, sunt necesare niște explicații detaliate și simple. Pentru că foarte mulți, și cumva pe bună dreptate, aparent pe bună dreptate, o să spun de ce nu este chiar pe bună dreptate, oameni din Biserică vorbesc la cei care au o legătură constantă cu Biserica, merg la Biserică, hai să spunem, sunt cumva lucrători. Nu înțeleg gravitatea consecințelor. Și ca să ajutăm ca toată această poveste să fie pe deplin înțeleasă, o să vă rog să ne readucem aminte care sunt principalele păcate capitale, păcatele care nu pot fi iertate, pentru că oamenii ajung să se demonizeze. Pe primul loc fiind hula împotriva Duhului Sfânt.

Despre păcate și iubirea lui Dumnezeu

Părintele Teologos: Da, mare atenție! Hula împotriva Duhului Sfânt este singurul păcat care nu poate fi iertat. Pentru că hula împotriva Duhului Sfânt este deznădejdea. Iertarea lui Dumnezeu este de fapt un fenomen interior nouă. Dumnezeu întotdeauna iartă pe om, în momentul respectiv, în clipa, în care omul se deschide față de Dumnezeu. Dacă omul este închis față de Dumnezeu, această distanțare față de Dumnezeu a omului, omul o simte ca și neiertarea lui Dumnezeu, ca și o duritate din partea lui Dumnezeu, dar este vorba de duritatea inimii sale. Nu e vorba de faptul că Dumnezeu este neiertător adică este jignit și așteaptă o recompensă din partea ta, așteaptă să îi înmoi inima, Dumnezeu nu este Allah sau chiar și Dumnezeu catolic are această latură legalistă. Dumnezeu întotdeauna este iubitor și întotdeauna îl așteaptă pe om cu brațele deschise ca și tatăl pe firul risipitor.

În clipa în care omul deznădăjduiește, în clipa respectivă, cum spuneam, el se închide în sine și el nu mai vrea să fie iertat, el nu mai vrea să se deschidă față de Dumnezeu și atunci se duce în chin și dacă moare în starea asta, chinul va fi veșnic care este chinul iadului.

Păcatele mari, care provoacă o plăcere foarte mare, că astea sunt păcatele mari, pentru că sursa de plăcere este foarte mare și pentru că plăcerea este foarte mare, și mai ales dacă este și distorsionată, alungă harul lui Dumnezeu, alungă delicatețea din inima umană și atunci omul se îndurizează și astfel omul ajunge într-adevăr la depresie întâi și apoi la deznădejde disperare. Și asta este…

Cristi Bumbenici: Și este o formă de sinucidere sufletească, pe de o parte, și pe de altă parte, este o sluțire a chipului lui Dumnezeu, este o abatere gravă de la proiect să-i spunem.

Părintele Teologos: O distorsiune, e vorba de o distorsiune existențială majoră. Noi am vorbit cu atâția oameni care sunt dependenți de patimi trupești, de pornografie, sau chiar să zic și de relații trupești după fire, și vedem ce probleme mari au. Darămite cei care sunt împotriva firii, adică ferească Dumnezeu! Ăia, vezi că sunt întâi de toate, acești oameni care sunt ei înșiși astfel sunt distorsionați sexual, în principal ei nu apar, sau dacă apar, vorbesc foarte puțin. De ce? Pentru că în clipa în care vorbesc, îți dai seama că au o mare problemă. În clipa în care vezi cum se comportă îți dai seama de agresivitatea lor. Am spus de șeful Partidului de la Syriza că i-a amenințat pe toți membrii Partidului că îi dă afară. Unde este democrația? Bine, sigur nu prea este democrație, dar vreau să spun măcar așa de ochii lumii, să zic.

Cristi Bumbenici: Bun. În mod particular, înțelegem că aceste greșeli, sunt capitale. Ele nu-L provoacă pe Dumnezeu la luptă, ci pur și simplu se situează în afara spațiului iertării de care vorbeați dumneavoastră. Practic este o luptă evident disproporționată. O furnică încearcă să lupte cu un avion, nici măcar nu ajunge la el, mai repede poate să înțepe un elefant, dar un avion niciodată. Însă, gravitatea survine din aprobarea tacită a majorității, care nu se regăsește fizic să spun în această distorsiune, dar este complice la creșterea acestui fenomen și impunerea lui în societate, ca element de normalitate. Și atunci cine vor fi vinovații? Doar cei care, să zic, practică această distorsiune sau noi toți care girăm prin neparticipare sau poate chiar printr-un vot de simpatie?

Ce înseamnă nepăsarea și neparticiparea la combaterea păcatului

Părintele Teologos: Energia demonică se extinde asupra tuturor. Pentru că energia demonică, pentru că oamenii sunt interconectați între ei duhovnicește, energia demonică se extinde asupra tuturor celor care sunt complici, care nu și-au făcut datoria să capete har. Pentru că oamenii, eu vorbesc de foarte multe ori, regulat în clipurile de pe chilieatonită.ro despre „Adam global” în care oamenii sunt sunt interconectați și explic treaba asta. Dar acum o să adaug doar un scurt exemplu pentru că nu…

De exemplu în clipa în care sunt doi care se ceartă, acolo este energie demonică mare și vedem că și noi ne tulburăm, când îi vedem pe cei doi că se ceartă, mai ales dacă se iau la bătaie, chiar dacă noi nu suntem amenințați, și nu  facem subiectul scandalului respectiv. Adică noi în mod normal ar trebui să fim foarte liniștiți. „Ce mă interesează pe mine?” Da, dar pentru că suntem în apropierea acestui focar de energie demonică mare, ne tulburăm și noi. Cred că oricine a trecut printr-o astfel, sper să nu, dar cred că oricine a trecut printr-o astfel de stare și vede, că în clipa în care există această agresivitate maximă între oameni.

E, acest lucru, vorbim despre un păcat serios, bineînțeles, între doi oameni, darămite în clipa în care acest păcat se extinde la nivelul unui neam. Evident că cei care nu se opun din neam suferă și cum spuneam, am văzut mari distrugeri în Grecia, dincolo de faptele punctuale, exemplele punctuale pe care le-am mai spus în privința asta, adică se vede o depresie generală în Grecia, o amărăciune generală, o stare de om învins, care există aici. Grecul este nemulțumit, grecul de multe ori are mai mulți bani decât românii, dar se consideră mai sărac. Asta este distorsiune și asta provine din acumularea unor păcate mari, printre care unul dintre principalele păcate este acesta.

Cristi Bumbenici: Și asta este doar faza de început, pentru că lucrurile acum se stabilizează și ele vor avea o dezvoltare pe orizontală, inclusiv în spațiul educativ. Pentru că impunerea agendei în ceea ce privește educarea copiilor în acest spirit este reală. Proiectul nu începe cu Grecia. Proiectul continuă cu Grecia și deja există, dacă vreți, pot exista măsurători de zeci de ani în state mari ale lumii, în care această formă de educație, există și produce efecte catastrofice.

Discuția noastră nu este în mod special despre Grecia, este despre România, pentru că așa cum spuneați și dumneavoastră, noi mai avem aproximativ un an în care să preîntâmpinăm impunerea unei agende care nu are nicio legătură cu agenda neamului românesc. Întrebarea: cine luptă, părinte, în această țară?

Părintele Teologos: Nu știu, tu ești român, tu ești în România, și eu sunt român, dar eu sunt în Sfântul Munte.

Cristi Bumbenici: Noi ne excludem pentru că suntem subiectivi. Cine luptă, cine vi se pare că în acest moment sau de ceva vreme, nu neapărat de la momentul acestui vot nesăbuit, în România a luat atitudine?

Cine are responsabilitatea

Părintele Teologos: Să spun cine ar trebui să lupte. Asta e altă poveste, cine ar trebui să lupte. Ar trebui să lupte Biserica pentru că Biserica are capacitatea asta. Ar trebui să lupte artiștii, dar dacă încep să vorbesc despre artiști… La ora asta lumea este condusă de către artiști, în principal de către muzicieni și actori. Bineînțeles, ar trebui să lupte politicul, adică politicienii. Acum, în mod concret, câți din aceștia și câți sper eu, câți cred eu că o să lupte dintre aceștia, este altă poveste.

Și ce să zic… Dar este și cred că aici este esențială familia, adică creșterea copilului corectă în familie, că dacă copilul nu este crescut corect în familie… Asta se vede și în cazul drogurilor. Eu nu-i validez pe politicienii nici nu-i urmăresc și așa mai departe, dar știu că în cazul drogurilor s-au luat anumite măsuri. Chiar au vrut să introducă teste antidrog în școală, dar s-au opus părinții, nu care cumva odrasla lor să fie dovedită că consumă droguri.

E, trebuie educația în familie, adică omul să nu își lase copilul pradă unui ecran, sau doar așa niște sfaturi, lasă-l pe el să se joace. Părintele trebuie să se ocupe puțin mai activ de creșterea copiilor, pentru că întâi de toate părintele trebuie să aibă conștiința faptului că în familie se formează caracterul, cei șapte ani de acasă care sunt esențiali.

Consecințele

Cristi Bumbenici: Ce consecințe pot fi pentru România dacă, Doamne ferește, și la noi se va introduce această anormalitate.

Părintele Teologos: Întunericul! Libertinajul! Care este nu este libertate, ci este o băltoacă amorfă, în care este permis orice. Și asta, țin minte celebra replică a lui Ivan Karamazov care a fost preluată de către Smerdiakov care și era frate vitreg cu Ivan, că dacă Dumnezeu lipsește totul este permis. Și care a fost rezultatul acestei ideologii? Smerdiakov și a ucis tatăl!

Cristi Bumbenici: Cine pierde?

Părintele Teologos: Pierde orice suflet care se desfrânează întru libertinaj, în care totul e permis.

Cristi Bumbenici: Iar noi care putem fi complici?

Părintele Teologos: Da, păi, același lucru pentru că adopți, de fapt, o ideologie. E adevărat că și fapta este foarte importantă, dar în clipa în care adopți o ideologie, pentru că asta arată, deci, unu din lucrurile esențiale pe care le arată Dostoievski în Frații Karamazov, este cât de distrugătoare poate fi ideologia, pentru că ideologia clar duce la rezultat. Se vede în societățile vestice. Acolo unde a fost permis lucrul ăsta, e vorba de distrugere, e vorba de decadență.

A fi ortodox

Cristi Bumbenici: În România peste 80% dintre oameni se declară a fi ortodocși. Ce presupune a fi ortodox și în acest context?

Părintele Teologos: Întâi de toate presupune să ai un program duhovnicesc constant, zilnic. Adică omul să pună pe primul plan rugăciunea. Foarte important, omul să se roage când ajunge de la lucru. Prima dată își sărută soția, își  îmbrățișează copiii, după care să se pună să se roage. Foarte important, pentru că dacă n-are experiența lui Dumnezeu, viu, iubitor, prezent în Cotidianul nu o să reziste, o să fie amețit. După care evident, o să meargă duminică la Biserică și o să se spovedească regulat, pentru că omul trebuie să aibă experiența lui Dumnezeu.

Dumnezeu este viu, cum spuneam, poate fi experiat, trebuie să fie experiat. Ortodoxia nu este un ONG de ajutor social sau un sistem de percepere. Ortodoxia este experiența lui Dumnezeu în Duhul Sfânt. Este știința terapeutică care îl vindecă pe om de moartea sa, de ruperea sa de Dumnezeu, îl releagă de Dumnezeu, de unde și termenul de religie, de la latinul religare. Și astfel îl face viu și pe om. Omul devine viu numai în legătură cu Dumnezeu. Ca să devină viu numai în legătură cu Dumnezeu, trebuie să nu mai fie, să nu mai aibă ca Dumnezeu altceva, adică să nu aibă ca Dumnezeu sex-ul. Pentru că oamenii aceștia cu diferite orientări sexuale, aceștia sunt obsedați sexual, au pe primul plan treaba asta. Înțelegeți? Acolo e problema cea mare!

Cristi Bumbenici: Mulțumim frumos, Părinte!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Încheiere

Cristi Bumbenici: Vom mai discuta despre acest subiect, pentru că este un subiect aflat la început. Este un subiect în linie dreaptă pentru peisajul nostru, și legislativ…

Părintele Teologos: Este în linie exponențială, adică nu-i așa, ci așa…

Cristi Bumbenici: Și dacă cineva, indiferent de poziția pe care o are în această societate, crede exact cum spunea părintele, că la noi nu se poate, pentru că România este Grădina Maicii Domnului, este într-o înșelare existențială maximă, pentru că ajutorul de la Dumnezeu nu vine decât prin participare. Ori noi acum nu participăm. Să sperăm că ne înșelăm noi, și eu îmi doresc să fiu cel care la finalul acestui an, sau la finalul anului viitor, se va înșela.

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu, să fim de partea cea bună! Să facem fapte bune! Faptele bune uneori sunt și mici, dar uneori sunt și mari.

Cristi Bumbenici: Doamne ajută!

Părintele Teologos: Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!